Arhive blog

Pelerinaj în Grecia (29 iulie – 7 august). Obiective principale: Eghina, Evvia, Milesi, Suroti, Meteora, Salonic, Areopag, Kato Xenia, Rila. [Îmbarcare din Moinești, Onești, Adjud, Focșani, Buzău, Urziceni, București, Giurgiu]. (grup de 8 pelerini)

– pelerinajul se adresează deopotrivă bărbaților și femeilor –

Obiective principale: Biserica Sfânta Teodora din Peloponez – Vasta / Milesi – Mănăstirea Schimbarea la Față (Sf. Porfirie) / Mănăstirea Sf. Arsenie Capadocianul – Suroti (Sf. Paisie) / Biserica Sf. M. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir – Tesalonic / Complexul Meteora /  Mănăstirea Bunavestire de la Nea Makri (Sf. Efrem cel Nou) / Mănăstirea „Sfânta Treime” – Eghina (Sf. Nectarie al Eghinei) / Biserica Sf. Ioan Rusul – Evia / Mănăstirea Kato Xenia (Brâul Maicii Domnului) / Mănăstirea Rila /

Duminică, 29 iulie 2018 (ziua 1): Moinești (12.00) – Onești – Adjud – Focșani – Rm. Sărat – Buzău – Urziceni – București (aprox. 17.00). Se rămâne peste noapte la Mănăstirea Cernica lângă București.

Luni, 30 iulie 2018 (ziua 2): Măn. Cernica – Giurgiu – Ruse – Sofia. Închinare în Biserica Sf. Sofia (o bijuterie bizantină, em­blemă a capitalei Bulgariei, care a dat şi numele oraşului, în sec. XIV. Este cea mai veche biserică ortodoxă din So­fia) și Catedrala Alexander Nevski (catedrala patriarhală a Bisericii Ortodoxe Bulgare, una dintre cele mai faimoase edificii din Sofia). Plecare spre Mănăstirea Rila (sec. X), central spiritual al Bulgariei. Închinare la odoarele mănăstirii (moaștele Sf. Ioan de Rila). Plecare spre Grecia. Tesalonic. Mănăstirea din Filiro (lângă Tesalonic) – (cazare).

Marți, 31 iulie 2018 (ziua 3): Filiro. Plecare spre Suroti. Mănăstirea Sf. Arsenie Capadocianul – Suroti (închinare la mormântul Părintelui Paisie Aghioritul și la moaștele Sf. Arsenie Capadocianul). Mănăstirea Sfântului Efrem Sirul cu moaştele (mâna) Sfântului Efrem Sirul și Paraclisele închinate Sfântului Luca doctorul și Sfintei Irina Hrisovalontou, Mănăstirea Sfântului Dionisie din Olimp. Plecare spre Mănăstirea KatoXenia (Cea Străină) Icoana Maicii Domnului atribuită Sfântului Apostol și Evanghelist Luca și Brâul Maicii Domnului (cazare).

Miercuri, 1 august 2018 (ziua 4): Mănăstirea KatoXenia. Traversare cu ferryboat-ul spre Evvia. Prokopi – Biserica Sfântul Ioan Rusul – închinare la moaștele Sfântului Ioan Rusul. Mănăstirea Cuviosul David – închinare la moaştele Sfântului Cuvios David şi la mormântul Cuviosului Iacov Ţalikis (cazare).

Joi, 2 august 2018 (ziua 5): Evvia. Plecare spre Nea Makri – Colina Neprihanitilor: Mănăstirea Sfântul Efrem cel Nou – Închinare la moaștele Sfântului Efrem Noul Mucenic. Plecare spre Ouropos – MilesiMănăstirea Schimbarea la Față – cu chilia Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul. Plecare spre Atena. Vizitarea Catedralei Mitropolitane cu moaştele Cuv. Filoteia cu moaștele Sfintei Filofteia și mormântul Patriarhului Grigore al V-lea al Constantinopolului și Areopagul – locul unde a predicat Sfântul Apostol Pavel. Deplasare către Corint. Închinare la Mănăstirea Loutraki (adăposteşte moaştele Sf. Patapie şi capul Sf. Mc. Ipomoni) (cazare).

Vineri, 3 august 2018 (ziua 6): Corint. Plecare spre Malevi : Mănăstirea Maicii Domnului, cu Icoana Adormirii Maicii Domnului – izvorâtoare de mir. Apoi se va continua drumul spre Vasta – Peloponez. Închinare la Biserica Sfânta Teodora din Peloponez – Vasta – pe acoperișul bisericii de doar 10 cm se află 17 copaci uriași crescuți în mod minunat, fără a avea rădăcinile înfipte în pământ, ci “difuzate”, în fire subțiri, prin tot corpul bisericuței, întreaga construcție fiind de fapt un corp viu. La baza bisericii curge un izvor limpede, cu apă tămăduitoare! Panaghia Malevi (cazare).

Sâmbătă, 4 august 2018 (ziua 7): Malevi. Plecare spre Pireas. Traversare cu feribotul din portul Pireas în Eghina. Mănăstirea Sfânta Treime închinare la moaștele Sfântului Nectarie, la mormântul și chilia sa și Mănăstirea Sfânta Ecaterina – închinare la moaștele Sfintei Ecaterina și la Icoana Sfântului Spiridon. Mănăstirea Sfânta Treime – Eghina (cazare).

Duminică, 5 august 2018 (ziua 8): Eghina. Traversare cu feribotul in Pireas. Plecare spre Kalambaka / Complexul monahal Meteora. Priveghere la Mănăstirea Marele Meteor pentru hramul Schimbării la Față. Kalambaka (cazare).

Luni, 6 august 2018 (ziua 9): Meteora. Participare la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sfânta Varvara (Rousanou) și a încă una sau două mănăstiri din Complexul Meteora. Plecare spre TesalonicBiserica Sfântul M. Mc. Dimitrie – închinare la moaștele Sfântului Dimitrie – Izvorâtorul de mir, ale Sfintei Anisia și ale Sfântului Grigore Heraclitul, Catedrala Mitropolitană – cu moaștele Sfântului Grigorie Palama, Catedrala Sfânta Sofia – cu moaştele Sfântului Vasile cel Nou, Mănăstirea Sfânta Teodora – cu moaștele Sfintei Teodora şi ale Cuviosului David.
Plecare spre România.

Marți, 7 august 2018 (ziua 10): Giurgiu – București – Urziceni – Buzău – Focșani – Adjud – Onești – Monești (în dimineața zilei, în funcție de trafic și formalitățile vamale).

Preţ: 330 euro

Locuri disponibile: 4 (patru)

Preţul include: Transport cu microbuz (8+1), şofer / ghid, cazări, transport ferryboat, intrările la Meteore (3 euro/mănăstire), taxe parcare.

Preţul nu include: masa (în unele zile se poate lua la mănăstire), asigurare medicală (opţională).

Înscrieri şi orice alte detalii la tel: 0740.050.735 sau mail: pridvor@yahoo.com

 

Reclame

O pagină neagră din istoria Athosului: Bătălia de la Karyes. Momentul când s-a încălcat avatonul Sfântului Munte

Octombrie 1948. Partizanii comuniști din Peninsula Halkidikí intră în Sfântul Munte. Printre ei se găsesc și numeroase femei. Avatonul, adică interdicția cu privire la accesul femeilor în Sfântul Munte, este încălcat. Printre femeile care intră în Sfântul Munte se găsește și Evghenía Péiou, care astăzi trăiește în satul Megáli Panagiá, lângă Ierissós. Pe atunci avea doar 17 ani.

Astăzi, după 50 de ani, Evghenía Peiou își aduce aminte de acea aventură care a durat două zile. ,,Am păcătuit”, spune Evghenía. Și monahii bătrâni își aduc aminte cum au intrat atunci femeile în mănăstire, însă nu vor să vorbească despre asta.

***

Ploaia te pătrundea până la os. Automatul Mauser pe care îl primise era foarte greu, iar ea era încă un copil. I se făcuse foame și îi era frig. Ceea ce o speria, însă, cel mai mult, așa cum stătea în fața porții Mănăstirii Iviron, era ideea că este femeie și că a intrat în Sfântul Munte. Era luna octombrie a anului 1948. Pe atunci, Evghenía Péiou avea doar 17 ani. Trecând prin satul ei, Megáli Panagiá din Halkidikí, bărbații înrolați în așa zisa Armată Democrată [brigăzi înarmate fidele doctrinei socialist-comuniste, n.tr.] au luat-o împreună cu ei. Una dintre operațiunile pe care partizanii comuniști le aveau în plan era intrarea pe teritoriul Sfântului Munte pentru a strânge provizii. Evghenía i-a urmat. A mers ore întregi pe jos și, în ciuda fricii care o stăpânea, dintr-o dată s-a trezit în fața Mănăstirii Iviron, cu arma în mână.

,,Îmi era foarte frică. Auzisem că le era interzis femeilor să intre în Sfântul Munte. Plutonul în care eram eu ajunsese la Mănăstirea Iviron. Monahii nu au vrut să deschidă poarta. Eu nu am tras nici un foc. Nu trecea nimeni pe acolo. Atunci, îmi aduc aminte că un partizan a sărit poarta și a deschis-o. [Inițial n.ed.], eu n-am intrat înăuntru. Aveam arma în mână și așteptam să văd ce se întâmplă. Eram singură, acolo, în fața intrării, dar cred că mai erau și alte femei pe aproape”.

Cișmeaua

Evghenía nu-și poate explica cum de-a putut să calce interdicția de a intra în Athos și evită să vorbească despre asta. Însă, atunci nu prea a avut de ales: căpitanul ei, Kóstas Papagheorghíou, avea nevoie de ea.

,,Arma era mai mare decât mine. Îmi amintesc și acum frumoasele cișmele împodobite cu capete de șarpe în loc de robinet, care se aflau în fața mănăstirii. Partizanii au încărcat pe catâri haine și alimente. Amuzant este faptul că au luat și tot ceea ce avea tatăl meu, care pe atunci era muncitor în Sfântul Munte. Eu am aflat despre asta mai târziu”. Atunci, zeci de rebeli înarmați se răspândiseră peste tot în Sfântul Munte și căutau să adune provizii. Au încărcat 350 de catâri cu provizii de tot felul. Evghenía a rămas la mănăstire timp de două zile. De altfel, ca să își mai alunge frica, fredona ,,Luptăm, cântăm, și pe fasciști îi vânăm”, un imn pe care îl cântau toți comuniștii pe atunci. Câteodată își mai făcea și semnul Sfintei Cruci.

,,S-a întâmplat ce s-a întâmplat, dar, trebuie să vă spun că nici un partizan nu a făcut nici cea mai mică stricăciune mănăstirilor. Noi aveam nevoie doar de haine și de mâncare. Zile întregi petrecuserăm mâncând doar castane. Îmi amintesc că eu purtam niște pantofi mai mari decât numărul meu. Intraseră pământ și pietricele în ei și aveam răni la picioare. Eu mă rugam de partizani să plecăm de acolo. La Karyés se dădeau lupte între trupele noastre și jandarmi. Monahii se ascunseseră. De frică, nu mai circula nimeni, nimeni nu mai ieșea din chilii”.

De altfel, monahii fuseseră atacați și în 1947, fără să opună vreo rezistență, nedorind să intre în conflict cu nimeni. Jandarmii au încercat să țină piept partizanilor, dar nu au reușit. Monahii, neavând de ales, au oferit tot ce aveau, ca să nu fie primejduite mănăstirile. Timpul se scurgea încet, apăsător pentru toți, mai ales pentru tânăra partizană care, pe zi ce trece, conștientiza tot mai mult ceea ce săvârșise.

Avioanele

,,După ce partizanii au luat ce era de luat, am luat-o înapoi spre casă. Ne-am oprit la Gomáti și ne-am odihnit într-o poiană. Acolo ne-au reperat avioanele. La Néa Róda au început să ne bombardeze. Îmi amintesc de o tânără, de loc din Pont, care fusese rănită. Au dus-o undeva, la adăpost. Sărmana, suferea foarte mult. Striga întruna: ,,Ah, mamă, o să mor!”, iar la scurtă vreme a și murit. Imediat ce au aflat de moartea ei, monahii au spus că aceasta a fost pedeapsa Maicii Domnului fiindcă intrase în Munte. Evenimentul a ajuns să fie foarte cunoscut în acea perioadă.

Evghenía trăia permanent cu frică, deși timp de doi ani și jumătate, cât a stat în brigada lui Papagheorghíou, nu a tras nici măcar un foc de armă. ,,Nu voiam să împușc pe nimeni. Nu trăsesem nici un foc de armă. Pe atunci eram doar un copil”.

Armata guvernamentală a trecut la contraofensivă, iar unitățile de partizani comuniști din Halkidikí se aflau într-o situație foarte dificilă. Evghenía s-a predat la Galátisa. A fost judecată de către un tribunal militar, iar mai apoi a fost eliberată și s-a întors în satul ei. Erau vremuri grele pentru toți. S-a căsătorit cu vecinul ei, Kóstas. Ironia sorții este că, atunci când ea intra în Sfântul Munte, viitorul ei soț lucra acolo, la pădure, împreună cu tatăl ei, iar când au început bombardamentele, s-au ascuns amândoi. După ce au ieșit din ascunzătoare, au descoperit că măgarii lor fuseseră furați de partizani.

,,Îmi amintesc de parcă s-a întâmplat astăzi. La Mănăstirea Vatopedi s-au dat lupte grele. Acolo, un jandarm a ucis un partizan. L-au înmormântat nu departe de mănăstire”, își amintește domnul Péiou, care nu avea de unde să știe viitoarea lui soție se afla atunci, acolo, împreună cu partizanii…

Astăzi, în Megáli Panaiá, unul dintre cele mai frumoase sate din Halkidiki, oamenii nu-și mai amintesc bine acest episod, cu Evghenía. Își mai amintesc, însă, de comandatul partizanilor, Papagheorghíou, de moartea lui, dar, despre Evghenía, fata care a intrat în Sfântul Munte, nu. Nici ea însăși nu vrea să-și mai amintească acea perioadă. S-a măritat, a făcut doi copii, și viața ei a curs liniștită. Câteodată, când e singură, gândurile îi mai zboară spre acele vremi.

1947. Echipa lui Papagheorghíu se luptă cu jandarmii

Ostilitatea dintre partizani și Sfântul Munte exista încă din 1945. Atunci, în fața pericolului iminent, au fost trimiși 36 de jandarmi, care și-au asumat responsabilitatea de a apăra Sfântul Munte. În 1947, un grup de partizani, avându-l în frunte pe Papagheorghíou, a atacat postul de jandarmi din Dáfni, au cucerit postul de poliție și biroul vamal și au prădat foarte multe magazine. În ziua următoare, au plecat de acolo cu foarte multe provizii: haine și mâncare. Însă, grupul nu a fost norocos, fiindcă a fost identificat de pe vasele militare care se aflau în port și a fost atacat prin surprindere.

În 1948, partizanii comuniști s-au întors în număr mai mare, în jur de 400 de oameni, iar printre luptători se aflau și femei, precum Evghenía și prietena și consăteanca ei, Mariánthi. Lupta a durat opt ore.

Și astăzi monahii și-l mai amintesc pe comandantul Jandarmeriei, Panaiótis Panaiotákos, cum umbla cu pistolul în mână, căutând partizani. Un rebel a fost ucis în timp ce încerca să incendieze o biserică în Karyés.

După cum povestesc cei care au trăit evenimentele de atunci, partizanii au furat alimente și haine de la mănăstirile Hilandar, Esfigmenu, Iviron (acolo unde Evghenía avea misiunea de a asigura paza intrării în mănăstire), Caracalu, Filotheu și Zografu. Statul Major al Armatei a hotărât să ia măsuri radicale și a dat ordin jandarmilor să elimine grupările de partizani înarmați. În lupta împotriva rebelilor comuniști a luat parte și flota ancorată în port, dar și aviația. Cu toate acestea, partizanii aveau și la Sfântul Munte susținători în rândul monahilor, mai ales printre cei care viețuiau la chilii, dar și din rândul celor care viețuiau în chinovii, dar nu aveau nici o influență în cadrul conducerii Sfântului Munte, nici în alegerea egumenilor mănăstirilor.

,,Mâncam castane și acest lucru ne ținea în viață”

Era vara anului 1948. Evghenía, care, pe atunci avea doar 17 ani, stătea la fereastră și îi privea cu admirație pe partizanii care treceau prin fața casei ei. Comandantul Papagheorghíou era chiar din satul ei. Într-o seară, partizani înarmați au trecut și pe la ea pe-acasă și au luat-o împreună cu alte 12 fete de vârsta ei. A învățat să cânte ,,Toți la arme, copii, ca libertate să avem”. Deși, la început a pornit cu foarte mult entuziasm, mai apoi și-a făcut foarte multe probleme de conștiință din pricina fărădelegilor care se făceau. ,,În prima zi ne-au dat să mâncăm carne, pe care o țineau în niște saci. N-am putut să mănânc. Picioarele mi se umpluseră de răni. La început, pe noi, femeile, ne puneau santinele. Eu, însă, n-am folosit niciodată Mauser-ul pe care-l aveam. Eram doar un copil. De foarte multe ori am vrut să plec acasă, dar nu m-au lăsat”.

În ajunul sărbătorii Sfântului Dionisie Areopagitul, grupul lui Papagheorghíou a intrat în Sfântul Munte. ,,Am pornit la drum noaptea. Ploua. Aveam nevoie de hrană, și singurul loc unde găseam așa ceva, după cum spuneau cei mai vechi dintre partizani, erau mănăstirile. Acolo aveau de toate. Noi eram înfometați și sufeream foarte mult. Oamenii simpli nu aveau să ne dea nici măcar pâine. Am trecut prin pădure și am mers așa până am ajuns la Iviron. Drumul a fost un martiriu pentru fiecare dintre noi. Eu simțeam că o să mă prăbușesc. Mâncam doar castane, doar asta ne-a ținut în viață. Mă gândeam că am săvârșit un mare păcat intrând în Athos. Părinții mei erau oameni cu frică de Dumnezeu, tatăl meu chiar lucra în Sfântul Munte. Mi-a fost frică la început, și această frică m-a stăpânit tot timpul. Mă temeam că ceva rău o să mi se întâmple. Se auzeau fel de fel de lucruri pe atunci. Despre pedepsele Maicii Domnului, despre minuni, și multe altele”.

,,Se plimba cu pistolul în mână”

Părintele Kosmás, în vârstă de 70 de ani, a fost una dintre victimele partizanilor comuniști. ,,Eu aveam cizmărie la Karyés. Au intrat înăuntru și au luat tot ce-au găsit: pantofi, cizme, pielărie… Aveau nevoie de astea. Noi n-aveam ce face, nu ne puteam împotrivi. Au fost vremuri grele pentru toată lumea”.

Monahul Efthímios, cizmar la Karyés, căruia partizanii i-au furat pantofi, cizme și alte obiecte de piele în timpul acțiunii de strângere de provizii.

La vremea aceea, părintele Efthímios era responsabil cu biserica de la Karyés. ,,În ziua aceea era sărbătorit Sfântul Dionisie Areopagitul. Era o zi de sâmbătă, și, după cum se obișnuiește, făcusem Dumnezeiasca Liturghie la biserica din cimitir. Atunci au început împușcăturile, parcă luase foc pământul. Am încercat să ascundem un jandarm, pentru a nu fi linșat de comuniști. Slavă Domnului, am reușit să-l salvăm”.

Părintele Efthímios își aduce bine aminte când au venit partizanii la Karyés. Câțiva dintre ei încinseseră o horă în mijlocul pieței. Parcă și acum vede cum se plimba o femeie cu pistolul în mână. Partizanii au trecut și pe la chilia lui, iar bătrânul său le-a dat să bea tsipouro. Aveau făină în pivniță, dar nu le-au luat-o…

Își aduce și acum aminte de vremurile acelea și râde ușor. Cât despre femeile care au încălcat interdicția și au intrat în Athos, nu are nimic să le reproșeze. ,,Nu au vrut, multe dintre ele au fost luate cu forța de partizani. Așa a fost atunci, nu aveam ce să facem”.

,,Au dispărut fără urmă…”

După înfrângerea partizanilor comuniști, monahii n-au avut grijă să păstreze cele care să amintească de evenimentele de atunci. În anii de dinainte, avuseseră grijă să evite orice conflict cu partizanii, deși câțiva monahi îi ajutau constant pe partizani cu alimente și îmbrăcăminte. ,,Motivul pentru care s-a făcut acest compromis a fost protecția mănăstirilor și a odoarelor sfinte. La fel s-a întâmplat și în perioada ocupației germane. Nimeni nu dorește un regim de ocupație, însă, cumva trebuia să fie protejată această moștenire culturală veche de secole”, spune părintele Ioanichie.

În ceea ce privește intrarea femeilor în Sfântul Munte, aceasta a fost o consecință a războiului, pe care nimeni nu a putut să o evite, din moment ce jandarmii fuseseră încercuiți de către partizani. Era singura dată, cel puțin din ceea ce se cunoaște, când au intrat femei în Sfântul Munte, mergând pe jos dinspre Ouranoúpolis. De-a lungul vremii au mai fost diferite istorii cu femei care s-au îmbrăcat în haine bărbătești, sau, care, înotând, au ajuns în Munte.

Canoanele sunt păstrate cu sfințenie până în zilele noastre, și, chiar și cei care se consideră inovatori sunt de acord cu păstrarea interdicției femeilor de a intra în Sfântul Munte. ,,Din ce motiv să se strice o tradiție care datează de secole? Sfântul Munte este simbolul monahismului. Este un fenomen unic în lume și tot așa trebuie să rămână”, spune părintele Ioanichie.

În ziua de 27 aprilie 1945  în Sfântul Munte a sosit primul detașament al Jandarmeriei. Din cadrul acestor forțe făceau parte 36 de jandarmi.

Cea dintâi confruntare serioasă a războiului civil grec pe teritoriul Sfântului Munte a avut loc abia doi ani mai târziu: atacul asupra portului Dafni, la 23 martie 1947. Atunci, 42 de partizani înarmați, conduși de K. Papagheorghíou și A. Kazákos au făcut joncțiunea cu grupul condus de Th. Dambásis. Acest grup a imobilizat garda formată din 3 oameni ce asigura paza postului de jandarmi, a ocupat biroul vamal, biroul de poștă, postul de poliție și magazinele comerciale de acolo.

În ziua următoare, la orele 3 noaptea, au încărcat proviziile pe care le strânseseră (alimente, 110 saci cu făină, îmbrăcăminte, echipament medical și de telecomunicații) pe vasul ,,Sfântul Nicolae” care se afla ancorat în portul Dafni, și au pornit, având ca punct de sosire Arkoúda-Halkidikí. În după-amiaza aceleiași zile, un detașament de jandarmi, ajutat de vase ale pazei de coastă, i-a ajuns din urmă pe partizani. În confruntarea care a urmat, partizanii au fost nevoiți să renunțe aproape la toate proviziile pe care le confiscaseră, și, deși au înregistrat serioase pierderi umane (conform rapoartelor Jandarmeriei, 2 morți și 2 răniți), au reușit să scape. În același raport se precizează că jandarmii nu au avut nici o pierdere.

Cea mai importantă confruntare, însă, a avut loc în zorii zilei de 16 octombrie 1948, la Karyes, între jandarmi și aproximativ 400 de partizani comuniști.

Incursiunile rebelilor în Sfântul Munte

– 22 aprilie 1948, 30 de partizani comuniști au intrat în Sfântul Munte și au jefuit Mănăstirea Hilandar.
– 5 august 1948, căpitanul Papagheorghíou, împreună cu un grup de soldați, a prădat Mănăstirea Esfigmenu.
– 18 octombrie 1948, același căpitan Papagheorghíou, însoțit de un grup de partizani, a jefuit Mănăstirea Caracalu.
– 8 noiembrie 1948, căpitanul Papagheorghíou a jefuit Mănăstirea Filotheu.
– 17 noiembrie 1948, căpitanul Papagheorghíou a încercat să jefuiască Mănăstirea Zografu, unde se găseau călugări bulgari. Asaltul lor a fost însă respins de forțele de jandarmi care păzeau mănăstirea.

Anul 1948 a fost un an tulbure pentru Sfântul Munte. La 3 decembrie 1948, Statul General al Armatei a cerut curățarea zonei de elementele partizane active existente, și, în acest scop, au trimis noi unități de jandarmi și provizii. În perioada următoare, unitățile de jandarmi au atacat prin surprindere grupările de partizani. În același timp, au fost aduse trupe din Corpul Jandarmilor și din Detașamentele Mixte de Urmărire pentru a apăra ,,trecătoarea lui Xerxes”, în timp ce ambarcațiuni ale Flotei Militare patrulau în zonă. În anul 1949, în regiune încă se mai găseau forțe importante ale Jandarmeriei (160 de ofițeri și infanteriști) și ale Detașamentelor Mixte de Urmărire, 40 de ofițeri, și trupe formate din rezerviști care patrulau în zonă. Din vara lui 1949, numărul soldaților a început să se împuțineze.

La 10 iunie 1949, 150 de partizani înarmați, avându-l în frunte pe căpitanul Papagheorghíou, au încercat să intre în Sfântul Munte, dar au fost respinși la ,,trecătoarea lui Xerxes”. În timpul atacului, partizanii comuniști au cucerit două posturi de pază ale Detașamentelor Mixte de Urmărire. Insurgenții au intrat în satul Néa Róda, au luat alimente și animale, însă, la orele 3 după-amiază, au fost nevoiți să se retragă către Gomáti, din pricina tirurilor de artilerie ale Armatei. În continuare, în luptă a intrat și aviația, rebelii înregistrând pierderi însemnate.

Odată încheiată această luptă, Sfântul Munte nu a mai fost implicat în războiul civil grec al anilor ’50.

Comandantul rebelilor, căpitanul Papagheorghíou, cel care a coordonat toate atacurile avea să fie arestat la 8 ianuarie 1950 în satul Megáli Panaiá și apoi executat.

Amintirile Egumenului Gavriil Dionisiatul

Cea mai violentă confruntare dintre comuniști și jandarmi a avut loc în zorii zilei de 16 octombrie 1948. La ea au luat parte nu mai puțin de 400 de partizani comuniști  înarmați, care făceau parte dintr-o unitate a Diviziei a VI-a a “Armatei Democrate”.

Aceste forțe militare numărau în rândurile lor și foarte multe femei, iar operațiunea pe care au întreprins-o la Sfântul Munte a avut drept scop aprovizionarea cu alimente, dar și înrolarea în armata lor a locuitorilor din Halkidikí, care se refugiaseră la Sfântul Munte. După încheierea acestei operațiuni, forțele combatante ale rebelilor urmau să meargă la Kákavo, acolo unde staționa întreaga Divizie a VI-a a insurgenților. Comandant al partizanilor era P. Erithriádis, iar atacul a urmărit atingerea a două obiective:

  1. Ocuparea clădirii în care se găsea biroul guvernatorului Sfântului Munte, P. Panaiotákos. Acesta, împreună cu alți 4 bărbați, după 8 ore de luptă, a respins atacul rebelilor, pricinuind serioase pierderi în rândul acestora din urmă. Clădirea în care se găseau birourile, a suferit, însă, foarte multe stricăciuni, atunci arzând o importantă parte a arhivei guvernatorului.
  2. Ocuparea clădirii care adăpostea forțele de jandarmerie. Din fericire, nici acest obiectiv nu a fost atins de către rebeli. Din rândul jandarmilor, un singur soldat a fost rănit, pe când rebelii au avut 2 morți și 5 răniți. În această luptă a fost rănit și căpitanul Papagheorghíou.

De la Karyés, rebelii au luat alimente, îmbrăcăminte și bani. Tot atunci au fost prădate și mănăstirile Iviron și Vatopedi, și au fost făcute și numeroase recrutări cu forța. Cu proviziile încărcate pe 80 de animale de povară, comuniștii vor părăsi Sfântul Munte la 17 octombrie 1948. În timp ce se retrăgeau, au fost identificați de către avioanele militare și, timp de două zile, cât a durat călătoria lor de la Karyés până la Kákavo, avioanele au bombardat continuu pozițiile acestora. În același timp, vor fi atacați și de pe mare, de pe vasele militare care se aflau în zonă. Rebelii au înregistrat atunci pierderi însemnate, pierzând aproape toate proviziile pe care le confiscaseră.

În legătură cu acest subiect, părintele Gavriil scrie următoarele:

,,Octombrie 1948. Războiul pe care bandiții [partizanii comuniști] l-au declanșat se întinsese în toată țara, dar luase o amploare mai mare în nordul țării, acolo unde era mai facilă aprovizionarea lor de către statele comuniste din vremea aceea. În Halkidikí, datorită reliefului muntos, dar și a situației materiale prospere a locuitorilor din sate, existau 3-4 astfel de bande de răufăcători [partizani] al căror scop principal era încercuirea Tesalonicului, acțiunile de sabotaj, și înrolarea de soldați din rândul populației civile, cu voia sau fără voia acestora. Populația din aceste regiuni, pentru a evita înrolarea forțată, persecuțiile sau chiar asasinatele, la care se dedau  comuniștii, și-au părăsit casele, agricultorii mergând în provincia Kasándra, orășenii și cei care aveau mici afaceri în domeniul industrial, la Tesalonic, Políghiros și Arnéa, iar muncitorii și tăietorii de lemne la Sfântul Munte, acolo unde, cu doi ani mai devreme migraseră și crescătorii de animale cu vacile și ciobanii cu turmele lor. Astfel, populația din Sfântul Munte a crescut de patru ori, iar 2/3 din aceasta era formată din săteni refugiați din satele din Halkidikí. Având știință despre aceste lucruri, conducerea comuniștilor a inițiat 2-3 incursiuni la Dafni, Esfigmenu și în alte câteva puncte în apropierea istmului ,,Xerxes”.

Din păcate, din motive necunoscute nouă, Statul nu a luat atunci măsurile cele mai potrivite pentru apărarea trecătorii Xerxes, singura măsură fiind instalarea unui post de jandarmi, lucru care nu a fost suficient în condițiile dificile de atunci.

În mai multe rânduri, Sfânta Chinotită, prin scrisori dar și prin epitropi trimiși atât la Atena, cât și la Tesalonic, a cerut întărirea pazei trecătorii și alcătuirea unor brigăzi militare care să patruleze în zonă, dar nu am primit nici un răspuns.

Prin luna septembrie era evident faptul că rebelii urmează să treacă în peninsulă, fiindcă comandamentul lor general fusese mutat mai la nord, fiind semnalate mutări de trupe din Langadá și Nigríta spre Halkidikí.

Din nou, Sfânta Chinotită a semnalat pericolul existent și a cerut suplimentarea numărului de jandarmi la Sfântul Munte, dar, din nou, cererea a fost în zadar. Și, astfel, pe la mijlocul lunii octombrie, un grup de aproximativ 100 de rebeli au pătruns în Athos prin istm, și, la adăpostul nopții, au ajuns tocmai la Karyés. Din fericire, au fost observați de câțiva monahi care locuiau la chiliile de lângă Karyés, iar aceștia au mers și au informat Jandarmeria, aceasta luând măsurile de rigoare pentru ca posturile sale de control să nu fie luate prin surprindere de către rebeli. Acest lucru a permis dejucarea planurilor partizanilor comuniști, care, atunci când au dat semnalul de atac asupra clădirilor Jandarmeriei și ale guvernatorului Sfântului Munte, au întâmpinat rezistență din partea jandarmilor. Au urmat confruntări care au durat o zi întreagă, sub o ploaie apăsătoare de toamnă. În cursul luptelor, trei dintre rebeli au fost uciși, iar de cealaltă parte, jandarmii nu au înregistrat nici o pierdere.

În ziua următoare, bandele de răufăcători s-au dedat la acte de jaf asupra chiliilor și a magazinelor, iar femeile care veniseră cu ei, cu arme în mână, călcând tradiția sfântă a avatonului, care le interzicea să intre în Athos, au încins o horă chiar în fața clopotniței de la Protaton, și, cu accent caucazian, le spuneau părinților adunați acolo: «Ia să vedem dacă Panaghía voastră va face vreo minune cu noi, fetele». Atunci, Maica Domnului Pantánassa s-a milostivit și nu i-a pedepsit pe cei care au hulit, dar, de atunci, ei nu au mai avut zile de liniște. La puțin timp, într-o luptă la Flórina, au murit nu mai puțin de 1200 de comuniști partizani, foarte mulți dintre ei fiind răniți sau luați prizonieri atunci. În numai un an de zile, toată lucrarea lor plină de impietate s-a spulberat precum cenușa care, aruncată în vânt, este împrăștiată în cele patru zări.

Armata noastră, cu ajutorul lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, i-a zdrobit pe rebeli, oriunde i-a întâlnit, iar în luna august a anului următor, au fost definitiv stârpiți în adăposturile lor tâlhărești din munții Grámmos și Vítsi, și nu a mai rămas în Grecia decât ruinele pe care, comunismul cel care ura din suflet pe Dumnezeu și Biserica, a încercat să creeze o societate atee. Nu a mai rămas decât amintirea faptelor lor nelegiuite, și blestemul veșnic al poporului nostru asupra capilor lor, care, părăsind credința și trădându-și țara, au slujit intereselor țărilor comuniste din vremea aceea.

Spre seară, tâlharii au plecat din Karyés, prădând tot ce au întâlnit în cale, chilii și magazine. Au încărcat tot ce au putut pe animalele de povară, iar ceea ce nu a mai putut fi luat (orez, paste și altele) a fost aruncat pe jos, în noroi, numai și numai pentru a face stricăciuni. Lucrul cel mai josnic pe care l-au făcut în timpul jefuirii chiliilor și a bisericilor, și care caracterizează cel mai bine fiarele acestea – fiindcă oameni nu pot fi numiți – este faptul că au luat sfinte odoare ce se aflau în biserici, Evanghelii, racle argintate pentru sfintele moaște, și le-au aruncat de-a valma, în saci unde se găseau alimente și lucruri de tot felul, vrând ca mai târziu să le vândă pentru a obține bani. Nu au apucat să își ducă planul la îndeplinire, cele mai multe lucruri fiind găsite, mai târziu la Kroúsia, acolo unde au fost reperați și atacați. Plecând din Sfântul Munte, au luat cu ei, cu forța, mai mult de 100 de oameni, păstori, muncitori, tăietori de lemne și în jur de 150 de animale de povară pe care au încărcat tot ceea ce au furat, dar și pe cei răniți din rândurile lor.

Toată această jalnică armată a trecut nestingherită prin ,,istmul lui Xerxes”, deși se găseau acolo două vase ale pazei de coastă, în scurt timp sosind și distrugătorul ,,Slava”. Nu s-a acționat în nici un fel, însă, pentru ca nu cumva, în cursul confruntării, să fie omorâți oameni nevinovați din rândul celor care fuseseră luați prizonieri din Karyés.

Jefuirea și pângărirea Sfântului Munte, pe care l-au cinstit și îl cinstesc oameni care nu sunt nici greci, și nici măcar creștini, va rămâne o amintire dureroasă și rușinoasă, că au existat, în secolul al XX-lea, greci și grecoaice, fie și doar cu numele, care au călcat în picioare dumnezeieștile rânduieli.

De aceea, sub clopotnița de la Protaton stă scris: ,,În acest loc sfânt au jucat femeile nerușinate dansul tâlhăresc, care este urâciunea pustiirii”.

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

A consemnat Panos Bailis în 1998 pentru prestigiosul ziar cotidian elen Ta Nea (Știrile).
Articolul de față (integral) reproduce un text publicat inițial în 3 părți pe pemptousia.

Note la fotografii (de sus în jos):

(1). Foto mare (sus): Străduță în Karyes, anii ’40. Imagine de arhivă.
(2). Evghenía Péiou a participat la lupta de la Karyés (16 octombrie 1948) și la prădarea Sfintei Mănăstiri Iviron.
(3). Mănăstirea Iviron, imagine de arhivă.

(4). Portul Dafni, imagine de arhivă (1967).
(5). Karyes, imagine de arhivă.
(6). Capitala Karyes în anii ’40. Imagine de arhivă.
(7). Avion german de luptă în apropiere arsanalei Mănăstirii Sfântul Pavel (1940).
(8). Vasul ,,Sfântul Nicolae” în 1950. Cu el se făcea în mod constant în acei ani transportul naval Ouranoupoli – Kavsokalivia.
(9). Străduță în Karyes, anii ’40. Imagine de arhivă.
(10). Karyes în anii ’40. Imagine de arhivă.
(11/12). Bătrânul Gavriil, Egumen al Mănăstirii Dionysiou.
(13). Karyes în 1940. Imagine de arhivă.

(14). Foto mare (jos): Karyes în anii ’40. Imagine de arhivă.

 

Veste bună: Bătrânul Iacov Tsalikis din Evia a fost așezat în rândul Sfinților

Bătrânul Iacov Tsalikis din Evia a fost așezat în rândul Sfinților

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, întrunit la Fanar sub conducerea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, tocmai a hotărât – astăzi, luni, 27 noiembrie 2017 – așezarea în rândul sfinților a Bătrânului Iacov Tsalikis de la Mănăstirea Cuviosul David din Evia (1920-1991). Ziua de prăznuire este 22 noiembrie.

„Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!

Traducere din limba greacă de Elena Dinu. Sursa: arxon.gr

Chipul unui om fericit – Părintele Iacov Tsalikis (documentar)
Pentru subtitrarea în limba română, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC

Fericitul Iacov Tsalikis (5 noiembrie 1920 – 21 noiembrie 1991) a fost stareţ al Mănăstirii Cuviosul David (sec. XVI) din insula Evia. Fericitul Porfirie (+1991) în caracterizează ca fiind „unul din cei mai mari sfinţi ai secolului nostru”, iar fericitul Paisie Aghioritul spune despre el că a avut „harismele Sfântului Ierarh Nectarie de Eghina” (cf. Stelianos Papadopoulos, Fericitul Iacov Tsalikis, Schitul Lacu, 2001).

Foto jos: (1). Reprezentare a celor 3 mari cuvioși greci contemporani: Iacov Tsalikis, Paisie Aghioritul și Porfirie Kavsokalivitul, de acum toți trei sunt trecuți oficial în rândul Sfinților Cuvioși ai Bisericii. / (2). Mormântul Sfântului Iacob Tsalikis din biserica mănăstirii Cuviosului David din Evia, credit George Crasnean.

 

Tesalonicul bizantin

Căci noi, prieteni, patrie avem Tesalonicul…,
cetatea cea mare şi întâia între cetăţile Macedonilor
Ioannis Kameniátis, Despre cucerirea Tesalonicului, cap. 4, 54-57

Cetatea întemeiată de regele Macedoniei, Kassándros, care a primit numele soţiei acestuia, Thessaloníki, soră a Marelui Alexandru, s-a remarcat în epoca romană şi în cea bizantină drept cel mai important centru economic şi administrativ din Balcani. La aceasta a contribuit şi poziţia strategică unică, oraşul fiind construit în golful Thermaic, la răscrucea a două mari drumuri, Egnatía, care începea de la Dirráchion şi ajungea la Constantinopol şi drumul care trecea prin valea râului Axiós (Vardar) şi unea Marea Egee cu Dunărea.

La începutul secolului al patrulea, cezarul Galeriu a mutat capitala de la Sirmium la Tesalonic şi a împodobit-o cu un mare complex de palate, în zona vestică a oraşului. Ruine ale acestui palat au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice din ultimii ani, pe strada Dimitrie Goúnaris, dedesubtul actualei străzi Egnatia. Un drum procesional pornea de la palat, trecea pe sub Arcul de triumf al lui Galeriu (Kamára de astăzi) şi ajungea la Rotonda.

Sfânta Sofia

În vremea persecuţiilor împotriva creştinilor, poruncite de Galeriu în 305, a mărturisit şi Sfântul Dimitrie, care s-a arătat mai apoi apărător al oraşului. În locul muceniciei sale, deasupra sălilor băilor romane, creştinii au ridicat o mică biserică iar mai târziu, în secolul al cincilea, o impunătoare basilică. Biserica şi mormântul Izvorâtorului de mir devin, de-a lungul întregii perioade bizantine, loc de închinare pentru împăraţi şi demnitari, loc de refugiu şi rugăciune pentru popor, în momentele dificile ale oraşului. Cultul Sfântului Dimitrie se asociază în mod inseparabil cu apărarea Tesalonicului împotriva atacurilor succesive din partea diferitelor neamuri barbare : goţi, huni, avari, slavi.

În secolul al cincilea se ridică măreaţa basilică a Maicii Domnului Celei nefăcute de mână omenească (Aheiropoiítou) iar pe la mijlocul secolului al şaptelea, biserica Sfintei Sofia, biserică mitropolitană până la momentul transformării ei în geamie, în 1523-24.

Tesalonicul, centru administrativ şi militar, exercită o deosebită influenţă culturală şi contribuie la răspândirea culturii creştine şi elene. În secolul al nouălea, cei doi fraţi originari din Tesalonic, Constantin, cunoscut cu numele său de monah, Chiril, şi Metodie, fiii unui înalt demnitar militar, au creat alfabetul limbii slave, au tradus textele liturgice în slavă şi au predicat creştinismul în Moravia.

Piraţii sarazini

După creştinarea popoarelor slave, care se aşezaseră în zona Macedoniei, a urmat o perioadă liniştită pentru oraş. Bogăţia şi bunăstarea contribuie la dezvoltarea economică şi culturală a Tesalonicului. Faima bogăţiei sale a adus, însă, la începutul secolului al zecelea, în anul 904, la porţile sale pe piraţii sarazini, care având sălaşul în Creta, jefuiau cetăţile şi insulele Egeei, luând cu sine nenumărate bogăţii şi mii de prizonieri, pe care-i vindeau la pieţele de sclavi din Orient. Zece zile şi zece nopţi au durat jafurile şi crimele în Tesalonic. Unul dintre prizonieri, Ioannis Kameniátis, născut şi crescut în Tesalonic, descrie nenorocirile cuceririi. Îşi începe, însă, povestirea, printr-o descriere a bogăţiei cetăţii  şi a bogăţiei resurselor sale marine, a câmpurilor, lacurilor şi râurilor sale. Aminteşte, de asemenea, produsele agricole şi industriale, care umpleau pieţele oraşului : aur, aramă, argint, fier şi plumb, sticlă, ţesături de mătase de la Teba şi de in, produse agricole, de grădină, peşte din râurile şi lacurile sale.

Un dialog satiric din secolul al 12-lea, Timoríon, aduce informaţii preţioase în privinţa târgului organizat cu ocazia Dimitriadelor, organizat în fiecare an în paralel cu sărbătorile închinate Sfântului Dimitrie, apărătorul oraşului Tesalonic. În partea de vest îşi întindeau tarabele cu mărfuri negustori din Tesalonic dar şi din alte părţi ale Greciei, mai ales din sud şi din Constantinopol, de la Marea Neagră, slavi de la Dunăre şi din Bulgaria, italieni, celţi, spanioli şi galateni.

În anul 1185, oraşul este cucerit de normanzi, care rămân vreme de un an, provocând mari distrugeri. Între altele, au distrus şi chivotul Sfântului Dimitrie. Mitropolitul Eustatie redă scene impresionante din vremea cuceririi oraşului de către normanzi.

În 1204, după cucerirea Constantinopolului de către franci, în timpul celei de-a patra Cruciade, se fondează Imperiul Lombard de la Tesalonic, de către Bonifatie Montferrat. Stăpânirea francă a durat douăzeci de ani. În 1224, după un îndelungat asediu, conducătorul despotatului Epirului, Theodoros Doukas a intrat triumfător în oraş, iar după trei ani, în 1227, va fi încoronat împărat tot aici.

După recucerirea teritoriilor Macedoniei şi Traciei, Imperiul bizantin de la Tesalonic se întindea de la Adriatica şi Marea Ionică până la Hebros (cunoscut astăzi mai ales cu numele său bulgăresc, Mariţa). Viaţa acestui imperiu a fost, însă, scurtă. În anul 1246 s-a supus îmăratului Imperiului bizantin de la Niceea, Ioan III Vatátzes.

Secolul de aur

Secolul al XIV-lea este  „secolul de aur” al Tesalonicului, în ceea ce priveşte artele şi literele. Scriitorii bizantini din secolul al XIV-lea caracterizează Tesalonicul ca fiind «bogat în locuitori», «metropolă» şi «maică a retorilor şi leagăn al muzelor».

În aceeaşi epocă oraşul devine centru al certurilor dinastice şi al disensiunilor eclesiastice. Războiale civile, în care se vor implica şi sârbii şi turcii, duc la distrugerea zonei şi populaţiei rurale precum şi la o sărăcire a maselor populare din oraşe. Reacţia nu întârzie să apară, manifestându-se violent mai întâi în Adrianopolis şi apoi în Tesalonic, unde revolta zeloţilor capătă dimensiuni neprevăzute şi chiar dramatice.

Înaintarea turcilor în Tracia şi Macedonia, în cea de-a doua jumătate a secolului al paisprezecelea, îi obligă pe bizantini, sârbi şi bulgari să plătească tribut sultanului. Singur Tesalonicul rămâne miez al rezistenţei. Fiul împăratului Manuel II Paleologul (1391-1425), guvernator al Tesalonicului, organizează apărarea oraşului. Osteneala locuitorilor, care au ţinut piept unui asediu de patru ani, a condus la încheierea unui acord cu turcii, în urma căruia Tesalonicul devine, începând din anul 1387, tributar turcilor. La scurtă vreme după aceea, în 1391, Tesalonicul este cucerit de Baiazid I, în bătălia de la Ancira (Ankara de astăzi); în 1402 revine, însă, în mâinile bizantinilor. În faţa pericolului turcesc şi din pricina situaţiei disperate în care ajunseseră, locuitorii oraşului au fost obligaţi să predea Tesalonicul veneţienilor, cu obligaţia să respecte un regim de autoguvernare şi să preia apărarea oraşului. În acea vreme populaţia ei se ridica la 40.000 de locuitori.

Însă, nici veneţienii nu au reuşit să păstreze pentru multă vreme oraşul. Pe 29 martie 1430 „multcântata” cetate a Tesalonicului a căzut în mâinile turcilor. O însemnare epigrafică de pe o coloană din biserica Maicii Domnului celei nefăcute de mână omenească (Ahiropoíitou) dă mărturie despre tragicul eveniment: „Sultanul Murad a luat Tesalonicul în 833 (1430)”.

Alkmíni Stavrídou-Zafráka
Profesor de Istorie bizantină la Universitatea din Tesalonic

Sursa: Kathimeriní, Suplimentul „Eptá iméres”, dedicat Tesalonicului bizantin, 25 decembrie 1992 via pemptousia.ro

Foto (sus): Arcul de triumf al lui Galeriu (Kamára de astăzi) şi Rotonda / foto (jos): Biserica Sfânta Sofia din Tesalonic

Sfântul Munte Athos se opune oficial noului proiect de lege cu privire la libertatea de schimbare a sexului

Sfânta Chinotită a Sfântului Muntele Athos a trimis o scrisoare către Ministerul Educației si Ministerul de Justiție din Grecia în legătură cu scandalosul proiect de lege care propune ca orice persoană cu vârsta minimă de cincisprezece ani să aibă libertatea de a face în mod legal schimbare de sex, printr-o simplă cerere, conform AgionOros.

Prin scrisoarea lor, reprezentanții celor douăzeci de mănăstiri athonite s-au alăturat protestelor societății și întregii Biserici împotriva noului proiect de lege, care a fost ratificat de Parlamentul grec la prima sa citire.

“In legătură cu noul proiect de lege, suntem cuprinși de neliniște pentru ce ne rezerva viitorul. Chiar este permis in tara noastră ortodoxă ca în mod legal și flagrant să sfidezi legea divină? Deci Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Sa, i-a creat femeie și bărbat (Facerea 1, 27)”.

“Cerem tuturor deputaților si membrilor Guvernului să se asigure că o astfel de lege nu va fi adoptată. Propunem ca soluție optimă retragerea proiectului de lege și revizuirea acestuia”.

Sfânta Chinotită a venit, de asemenea, și în sprijinul părinților care protestează la adresa noilor materiale de predare a religiei eliberate de Ministerul Educației. Monahii athoniți și-au exprimat indignarea față de faptul că spre deosebire de reprezentanții minorităților religioase care primesc o educație confesională, elevilor ortodocși le este inoculată ideea că “toate religiile sunt egale”, îndreptându-i pe aceștia spre agnosticism și ateism.

Călugării athoniți au încheiat scrisorile cu un cuvânt al Sfântului Paisie Aghioritul: “În aceste vremuri grele, fiecare dintre noi trebuie să facă tot ceea ce este omenește cu putință, iar ceea ce este cu neputință, să lase în voia lui Dumnezeu. Astfel conștiința noastră va fi liniștită pentru că am făcut ceea ce am putut. Daca nu opunem rezistență, atunci strămoșii noștri se vor ridica din morminte.”

Majoritatea din Parlamentul Grec s-a arătat în favoarea scandalosului proiect de lege. Doar membrii Partidului Comunist și cei ai mișcării “Zorii Aurii” au votat în unanimitate împotriva proiectului de lege.

Și deputatul Kostas Katsikis, membru al Partidului Independent, s-a opus proiectului de lege, spre deosebire de colegii lui de partid. Acesta a subliniat că noua lege este o amenințare la adresa Avathonul Sfântului Munte, o interdicție care a fost impusă din vremuri străvechi ca femeile să nu viziteze Athosul. Deputatul, de asemenea, a cerut impunerea unei interdicții de a adopta copii celor care au trecut printr-o schimbare de sex.

Într-o recentă omilie, Mitropolitul Nicolae al Pithiei a declarat că normalizarea adopțiilor de către cuplurile homosexuale este de fapt scopul subadiacent al acestui proiect de lege: “Astăzi ei ne spun că Dumnezeu nu a creat bărbat si femeie, scoțând această idee din mințile copiilor noștri. Orice bărbat poate deveni cu ușurință femeie, și orice femeie bărbat. Știți de ce fac asta?” a întrebat retoric Înaltpreasfinția sa. “Vor să se asigure cu orice preț că homosexualii vor avea putința de a adopta copii”.

În această privință, Mitropolitul Cosma al Etoliei a afirmat cu tărie: “Promovați un proiect de lege care neagă pe Dumnezeul Treimic, Creatorul nostru, și Îi aduc blasfemie. Aceasta lege este împotriva firii și afectează identitatea psihosomatică a persoanei, încurajează depravarea și urmărește oprirea persoanei în calea sa către sfințire și îndumnezeire.

“Osemintele sfinților și eroilor noștri tremură! Marele eliberator al Greciei, cel întocmai cu apostolii, Cosma Etolianul si ceilalți sfinți ai noștri, varsă lacrimi”.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei s-a întrunit joi pentru a răspunde proiectului de lege, declarând în parte: “Proiectul propus stârnește tulburare în societate, atacă instituția sacră a familiei, contrazice buna morală și bunul simț și îl pierd pe om. În loc să diminueze confuzia și tulburările mentale, le va spori, dând naștere unui periculos fenomen social, și producând o situație tensionată mai ales în școli”.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Greciei, Arhiepiscopul Ieronim al Atenei, de asemenea a vorbit împotriva proiectului de lege, spunând: “Toate acestea fac un joc. Biserica are propriile ei puncte de vedere. Patria noastră are tradițiile ei, are instituția familiei, orice altceva sunt născociri ca să ne pierdem timpul”.

Pe lângă mulțimea de parlamentari, scandalosul proiect de lege este susținut și de către primul ministru grec, Alexis Tsipras*, care nu demult a constituit pricina unui protest athonit. Steaguri negre (v. foto) cu inscripția “Țineți departe pe antihriști de Sfântul Munte”, au fost arborate la mănăstirea athonită Dohiariu în semn de protest împotriva unei vizite anterior planificate a primului ministru în Sfântul Munte.

10/9/2017

Foto sus: afonit.info
Foto jos agioritikesmnimes.blogspot.ru

Traducere după http://orthochristian.com de Delia Bocan

Se va prelua cu precizarea sursei Blogul Sfântul Munte Athos

UPDATE: *Prim-ministrul grec Alexis Tsipras a cerut deputaților să arate „eroism politic“ pentru a sprijini proiectul de lege privind „liberul schimb al sexului“: „Trăim în Europa – acest lucru înseamnă că ne străduim pentru progres, mai degrabă decât să rămână în obscurantism. Extindem drepturile omului și modernizăm țara … Nici o tradiție, nici o religie nu poate sta deasupra drepturilor omului”.

VIDEO: Conferința Domnului Florin Marinescu, cel mai bun cunoscător al arhivelor românești de la Muntele Athos, cercetător al Institutului de Studii Neoelene din Atena (Cluj, 7 iunie 2017)

VIDEO: Conferința Domnului Florin Marinescu, cel mai bun cunoscător al arhivelor românești de la Muntele Athos, cercetător al Institutului de Studii Neoelene din Atena (Cluj, 7 iunie 2017)

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Vezi și 25.000 de documente românești la Muntele Athos. Dialog cu Domnul Florin Marinescu, cercetător al Institutului de Studii Neoelene din Atena 

Istoricul și paleograful Florin Marinescu, stabilit în Grecia din anul 1978, a lucrat timp de peste 30 de ani la Centrul de Cercetări Neoelene al Institutului Național de Cercetări din Grecia și a scris peste 20 de volume, singur sau în colaborare cu alți istorici, despre documentele românești de la Muntele Athos. De asemenea, a scris peste 140 de studii și articole, temele abordate fiind relațiile politice, economice și spirituale dintre Grecia și mai ales Muntele Athos, și România. Totodată, Florin Marinescu este singurul paleograf de documente românești cu scriere chirilică și singurul cercetător care are acces la arhivele românești care se află în bibliotecile schiturilor de pe Sfântul Munte.

Titlul conferinței „Un călugăr mirean în căutare de tezaure românești la Muntele Athos”, puțin neobișnuit sau bizar la prima vedere, face cel mai probabil trimitere simbolică la faptul că distinsul cercetător român a petrecut mii de ore în bibliotecile aghiorite în cele vreo sută de călătorii de cercetare în Sfântul Munte, transformându-l cumva într-un viețuitor mirean al locului, într-un „călugăr mirean”. – LD

Domnul Florin Marinescu, cel mai bun cunoscător al arhivelor românești de la Muntele Athos, cercetător al Institutului de Studii Neoelene din Atena, va conferenția la Cluj pe 7 iunie 2017 [update înregistrarea video]

UPDATE: VIDEO: Conferința Domnului Florin Marinescu, cel mai bun cunoscător al arhivelor românești de la Muntele Athos, cercetător al Institutului de Studii Neoelene din Atena (Cluj, 7 iunie 2017)

Istoricul și paleograful Florin Marinescu, stabilit în Grecia din anul 1978, a lucrat timp de peste 30 de ani la Centrul de Cercetări Neoelene al Institutului Național de Cercetări din Grecia și a scris peste 20 de volume, singur sau în colaborare cu alți istorici, despre documentele românești de la Muntele Athos. De asemenea, a scris peste 140 de studii și articole, temele abordate fiind relațiile politice, economice și spirituale dintre Grecia și mai ales Muntele Athos, și România. Totodată, Florin Marinescu este singurul paleograf de documente românești cu scriere chirilică și singurul cercetător care are acces la arhivele românești care se află în bibliotecile schiturilor de pe Sfântul Munte.

Titlul conferinței „Un călugăr mirean în căutare de tezaure românești la Muntele Athos”, puțin neobișnuit sau bizar la prima vedere, face cel mai probabil trimitere simbolică la faptul că distinsul cercetător român a petrecut mii de ore în bibliotecile aghiorite în cele vreo sută de călătorii de cercetare în Sfântul Munte, transformându-l cumva într-un viețuitor mirean al locului, într-un „călugăr mirean”. – LD

Vezi și 25.000 de documente românești la Muntele Athos. Dialog cu Domnul Florin Marinescu, cercetător al Institutului de Studii Neoelene din Atena

O minune a Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon (27 iulie / 9 august)

Medicul cardiolog Vasílis Karoiánnis povestește o mare minune a Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Panteleímon, una dintre multele minuni pe care colegii săi medici le-au trăit în cariera lor fără să le facă publice vreodată…

Era vara anului 2000 sau 2001 – nu-mi aduc aminte exact – și eram de gardă, ca medic specialist cardiolog la spitalul ,,Sotíria”. Primeam să fac de gardă mereu între orele 3 și 6 dimineața. Fiindcă era perioada cea mai obositoare din gardă, noi, medicii, îi spuneam ,,program nemțesc”. Ca de fiecare dată, deși era vară, garda era foarte obositoare. Însă după ora 5 dimineața nu a mai venit nici un pacient la Urgențe. Era 27 iulie, ziua prăznuirii Sfântului Pantelimon. Mai era o oră până la 6 dimineața, când mi se termina garda și urma să intru în concediul de vară. La 6 fără cinci minute, obosit, dar și bucuros în același timp, pentru că urma să plec în vacanță, am început să-mi strâng lucrurile, după care am închis catalogul medical unde era trecută toată activitatea medicală de pe tura aceea.

Însă chiar în acel moment a fost adus un pacient cu ambulanța. După cum am aflat de la șoferul ambulanței, era vorba despre o femeie care acuzase dureri în piept și a cerut să fie adusă de la spitalul ,,Ghennímata” – aproape de noi – la spitalul nostru, fiindcă doar aici exista cameră de gardă unde putea fi examinată de către un medic specialist cardiolog. L-a rugat pe șofer să o ducă la camera de gardă și-mi amintesc că șoferul mi-a spus: ,,Doctore, nu îți face griji, este tânără, are numai 45 de ani, probabil că este doar o tulburare neurovegetativă”. În timp ce pacienta era adusă pe targă pentru a fi consultată, asistenta m-a strigat: ,,Doctore, doctore, a făcut infarct!”.

Am alergat imediat și am început reanimarea, defibrilarea și masajul toracic, proceduri specifice în astfel de cazuri. Încercările noastre au fost în zadar. Aparatul arăta că femeia nu mai prezintă semne vitale, iar inima, plămânii și creierul nu mai aveau nici un fel de activitate. O pierdusem. Femeia murise. Asistentele au început să pregătească targa pentru a o duce la morga spitalului. Profund mâhnit pentru tânăra femeie pe care o pierdusem, gândul mi-a fugit în acel moment la Sfântul Pantelimon pe care îl prăznuiam în acea zi. Brusc, am apucat defibrilatorul și m-am rugat în sinea mea: ,,Sfinte Panteleimon, ești medic. Ajut-o astăzi, de ziua ta, pe această tânără femeie”. Am reînceput procedurile de resuscitare, deși pe monitor vedeam cât se poate de clar că nu mai existau semne vitale. Imediat însă, monitorul a început să afișeze electrocardiograma care arăta activitatea inimii și semnel infarctului miocardic pe care tocmai îl suferise pacienta.

Pacienta a fost apoi luată și mutată în secția de cardiologie a spitalului. Trebuie să precizez faptul că această femeie nu m-a văzut la față în nici un moment pentru că, în timpul intervenției mele, ea s-a aflat, la început, în stop cardio-respirator, iar mai apoi în comă. Misiunea mea se încheiase, iar colegii din secția de cardiologie urmau să aibă grijă de starea ei de sănătate.

Extenuat, am plecat spre casă și, pe toată perioada concediului de vară, mi-am șters din minte acest incident. Pe 14 august, la ora 8 dimineața, eram din nou la serviciu și, când le-am salutat pe asistentele din garda de dimineață, mi-am adus aminte de incidentul din urmă cu aproximativ o lună. Atunci am întrebat dacă pacienta cu atac de cord pe tura mea – al cărei nume nu îl știu nici astăzi – trăiește, este în spital ori a fost externată. Asistentele mi-au spus că trăiește, se găsește în cutare salon și că să fie externată chiar în acea zi. Fără să apuc să îmbrac halatul, am alergat în grabă la salonul ei. Am intrat în salon fără să spun nimic și am găsit-o așezată în pat, luându-și micul dejun.

Îndată ce m-a văzut, și-a întors privirea către mine și, cu chipul radiind de bucurie, mi-a spus: ,,Doctore, vă mulțumesc că mi-ați salvat viața”. Eu i-am răspuns: ,,Nu eu, ci altcineva ți-a salvat viața”. Cu lacrimi în ochi, femeia mi-a arătat iconița de pe noptieră: era icoana Sfântului Pantelimon. Emoționat și tulburat, am ieșit din salon fără să-i mai spun vreun cuvânt. Nici măcar astăzi nu cunosc numele acelei femei.

Cu respect,

Vasílis Karoiánnis, Cardiolog
Atena

Sursa: pemptousia.ro

9 – 20 august 2016: Pelerinaj de douăsprezece zile în Grecia cu ocazia praznicului Adormirii Maicii Domnului: Serres, Corfu, Patras, Kefalonia, Zakynthos, Ithaka, Vasta și Malevi (Peloponez), Nea Makri, Eghina, Evia, Volos, Tembi, Olimp, Tesalonic, Suroti, 540 / 570 EURO

serpisorii-kefalonia

9 – 20 august 2016: Pelerinaj de douăsprezece zile în Grecia cu ocazia praznicului Adormirii Maicii Domnului: Serres, Corfu, Patras, Kefalonia, Zakynthos, Ithaka, Vasta și Malevi (Peloponez), Nea Makri, Eghina, Evia, Volos, Tembi, Olimp, Tesalonic, Suroti

– pentru femei si bărbați deopotrivă –

MARȚI, 9 AUGUST 2016 (ZIUA 1): BUCUREȘTI – SOFIA – KULATA

Plecarea va avea loc marți, 9 august 2016, la ora 21:00 de la Universitate, București urmând traseu de noapte.

MIERCURI, 10 AUGUST 2016 (ZIUA 2): SERRES – CORFU

SERRES Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul refăcută de Părintele Efrem Filoteitul din Arizona,
*Deplasarea spre Igoumenitsa și traversare cu feribotul în Insula Corfu;

CORFU
Cazare și mic dejun la hotel în camere duble, triple și apartamente.
**Opțional timp liber pe malul mării.

JOI, 11 AUGUST 2016 (ZIUA 3): CORFU

CORFU

  • Biserica Sfântul Spiridon – închinare la moaștele Sfântului Ierarh Spiridon și participare la procesiunea închinată izbăvirii orașului Corfu de atacul otomanilor (11 august 1716),
  • Catedrala Mitropolitană cu moaștele Sfintei Teodora – împărăteasa Bizanțului apărătoarea Ortodoxiei,
  • Mănăstirea Sfânta Paraschevi – închinare la moaștele (mâna) Sfântei Mucenițe Paraschevi și ale Sfântului Iosif din Zakynthos,
    **opțional timp liber pe malul mării sau vizitarea Mănăstirii Paleokastritsa.
    C
    azare și mic dejun la hotel în camere duble, triple și apartamente.

VINERI, 12 AUGUST 2016 (ZIUA 4): PATRAS – MEGASPILEO – ZAKYNTHOS

*Traversare cu feribotul din Corfu in Igoumenitsa și deplasare spre Patras;

PATRAS

  • Biserica Sfântul Apostol Andrei – închinare la moaștele (capul) și crucea pe care a fost răstignit Sfântul Apostol Andrei,
  • Biserica veche cu mormântul și izvorul Sfântului Apostol Andrei.

MEGASPILEO (Marea Peșteră)

  • Mănăstirea Megaspileo – cu cea mai veche biserică din Grecia cu Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni atribuită Sfântului Apostol și Evanghelist Luca cu peștera, muzeul și izvorul tămăduitor.
    *Traversare cu feribotul în Insula Zakynthos;

ZAKYNTHOS
Cazare și mic dejun la hotel în camere duble, triple și apartamente,
**opțional timp liber pe malul mării;

SÂMBĂTĂ, 13 AUGUST 2013 (ZIUA 5): ZAKYNTHOS – KEFALONIA

ZAKYNTHOS

  • Biserica și Muzeul Sfântului Dionisos – ocrotitorul Zakynthosului,
    *Traversare cu feribotul în Kilini și din Kilini în Kefalonia;

KEFALONIA

Cazare și mic dejun în camere duble, triple și apartamente),
**Opțional timp liber pe malul mării;

DUMINICĂ, 14 AUGUST 2016 (ZIUA 6): KEFALONIA

PASTRA

  • Biserica Maicii Domnului cu Icoana Maicii Domnului unde înfloresc crinii – participare la Sfânta Liturghie;

MARKOPOULOS

  • Mănăstirea Maicii Domnului unde în perioada dintre Schimbarea la față și Adormirea Maicii Domnului apar șerpii cu cruce pe cap și limbă,
    **Opțional – timp liber în Argostoli – capitala Insulei Kefalonia sau participare la slujba de noapte la Mănăstirea Maicii Domnului cu șerpi.
    Cazare și mic dejun în camere duble, triple și apartamente.

LUNI, 15 AUGUST 2016 (ZIUA 7): PRAZNICUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI – KEFALONIA

MARKOPOULOS

  • Biserica Maicii Domnului- Participare la Sfânta Liturghie de hram,
    *Opțional timp liber;

OMALAMănăstirea Sfântului Gherasim închinare la moaștele și peștera Sfântului Cuvios Gherasim – participare la Procesiunea cu moaștele Sfântului Gherasim,
*opțional Participare la Slujba de noapte sau timp liber pe malul mării,
Cazare și mic dejun în camere duble, triple și apartamente.

MARȚI, 16 AUGUST 2016 (ZIUA 8): PRAZNICUL SFÂNTULUI GHERASIM – KEFALONIA

KEFALONIA

  • Mănăstirea Sfântului Gherasim – participare la Sfânta Liturghie și la procesiunea închinată Cuviosului Gherasim,

ITHAKA (opțional)

*Traversare în Insula Ithaka – închinare la moaștele Sfântului Ioachim de Ithaka sau timp liber pe malul mării.

KEFALONIA
Cazare și mic dejun în camere duble, triple și apartamente.

MIERCURI, 17 AUGUST 2016 (ZIUA 9): VASTA – MALEVI

*Traversare cu feribotul din Kefalonia si deplasare spre Vasta.

VASTA

  • Biserica Sfintei Teodora din Peloponez pe acoperișul bisericii se află 17 copaci uriași crescuți în mod minunat fără rădăcini,

MALEVI

  • Mănăstirea Maicii Domnului cu Icoana Adormirii Maicii Domnului izvorâtoare de mir și capul Sfântului Nil izvorâtorul de mir.
    Cazare și mic dejun în camere duble, triple și apartamente sau la manastire.

JOI, 18 AUGUST 2016 (ZIUA 10): NEA MAKRI – EGHINA – EVIA

NEA MAKRI

  • Mănăstirea Buna Vestire cu moaștele Sfântului Efrem, Noul Mucenic,
    *Deplasare spre portul Pireas unde se traversează cu feribotul in Insula Eghina;

EGHINA

  • Mănăstirea Sfânta Treime – închinare la moaștele, chilia și mormântul Sfântului Nectarie,
    *Traversare din Insula Eghina în portul Pireas și deplasare spre Insula Evia.

EVIA
Cazare și mic dejun în camere duble, triple și apartamente.

VINERI, 19 AUGUST 2016 (ZIUA 11): EVIA – VOLOS – TEMBI – OLIMP – TESALONIC

EVIA

  • Biserica Sfântului Ioan Rusul cu moaștele Sfântului Ioan Rusul,

ROVIES

  • Mănăstirea Sfântului Cuvios David – cu moaștele Sfântului Cuvios David și mormântul starețului Iacov Tzalikis,
    *Traversare cu feribotul Agiokampos- Glyfa.

VOLOS

  • Mănăstirea Panaghia Xenia cu Icoana Maicii Domnului atribuită Sfântului Apostol și Evanghelist Luca și Brâul Maicii Domnului.

TEMBI

  • Biserica, peștera și izvorul Sfintei Mucenițe Paraskevi.

OLIMP

  • Mănăstirea Sfântului Efrem Sirul cu mâna Sfântului și Paraclisele închinate Sfântului Luca doctorul și Sfintei Irina Hrisovalontou,
  • Mănăstirea Sfântului Dionisie.

TESALONIC
*opțional timp liber,
Cazare și mic dejun în camere duble și triple.

SÂMBĂTĂ, 20 AUGUST 2016 (ZIUA 12): TESALONIC – SUROTI – BUCUREȘTI

TESALONIC

  • Biserica Sfântul M. Mc. Dimitrie închinare la moaștele Sfântului Dimitrie izvorâtorul de mir, ale Sfintei Anisia și ale Sfântului Grigorie Kallidis,
  • Catedrala Mitropolitană cu moaștele Sfântului Grigorie Palama,
  • Biserica Sfânta Sofia – moaștele Sfântului Vasile cel Nou,
  • Biserica Sfânta Teodora cu moaștele Sfintei Teodora și a Cuviosului David,
  • Tur de oraș: Agora Romană, Piața Aristotelis, Arcul lui Galeriu, Rotonda, Turnul Alb,

SUROTI

  • Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul cu mormântul Sfântului Paisie Aghioritul și moaștele Sfântului Arsenie Capadocianul,
    *Deplasarea spre țară. Se va ajunge în funcție de condițiile de trafic.

TARIF: 540 EURO (pt grup mai mare de 40 de persoane)
570 EURO (pt grup mai mic de 40 de persoane)
(Avans înscriere: 100 Euro)

Tariful include:

  • transport cu autocar clasificat pentru turism internațional,
  • 10 nopți cazare în camere duble, triple sau apartamente,
  • 10 mic dejun,
  • 9 traversări cu feribotul,
  • taxe de drum,
  • însoțitor teolog,
  • ghid vorbitor de limbă greacă.

Acte necesare:

  • carte de identitate sau pașaport în termen de valabilitate,
  • pentru minori neînsoțiți de ambii părinți este nevoie de declarație notarială și cazier judiciar.

Înscrieri şi orice alte detalii la tel: 0740.050.735 sau mail: pridvor@yahoo.com

Pelerinajul este organizat de Agenția Sf. Nicolae – București!

Daţi mai departe linkul celor pe care-i ştiţi interesaţi! Doamne, ajută!

23 – 29 mai 2016: Pelerinaj de șapte zile în Grecia, cu ocazia prăznuirii Sfântului Ioan Rusul, la mănăstirile din Kefalonia, Eghina, Nea Makri, Evia, Volos, Tesalonic și Suroti (300 / 340 euro)

sfantul-ioan-rusu

23 – 29 mai 2016: Pelerinaj de șapte zile în Grecia, cu ocazia prăznuirii Sfântului Ioan Rusul, la mănăstirile din Kefalonia, Eghina, Nea Makri, Evia, Volos, Tesalonic și Suroti

pelerinajul se adresează bărbaților și femeilor deopotrivă

LUNI, 23 MAI 2016 (ZIUA 1): BUCUREȘTI – RUSE – KULATA – TESALONIC

Plecarea va avea loc luni, 23 mai 2016, de la Universitate la ora 20:00.

MARȚI, 24 MAI 2016 (ZIUA 2): PATRAS

Deplasare de la Tesalonic la Patras.
Cazare și mic dejun la hotel în camere cu 2-3 paturi.

MIERCURI, 25 MAI 2016 (ZIUA 3): KEFALONIA

*Traversare cu feribotul Kilini – Kefalonia;

KEFALONIA – PATRA – Biserica Maicii Domnului, cu crini îmbobociți din tije uscate;

  • Markopoulos – Mănăstirea Maicii Domnului, unde în perioada dintre Schimbarea la față și Adormirea Maicii Domnului apar șerpi cu cruce pe cap și limbă,
  • Mănăstirea Sfântul Cuvios Gherasim – închinare la moaștele și peștera Sfântului Cuvios Gherasim;

*Traversare cu feribotul din Kefalonia în Kilini și deplasare spre Patras.

PATRAS

  • Biserica Sfântul Apostol Andrei – închinare la moaștele (capul) și crucea pe care a fost răstignit Sfântul Apostol Andrei,
  • Biserica veche cu mormântul și izvorul Sfântului Apostol Andrei.
    Cazare și mic dejun la hotel în camere cu 2-3 paturi.

JOI, 26 MAI 2016 (ZIUA 4): LOUTRAKI – NEA MAKRI – EGHINA

LOUTRAKI

  • Mănăstirea Sfântul Patapie – închinare la moaștele și peștera Sfântului Patapie,
  • *Traversare cu feribotul din Portul Pireas în Eghina.

EGHINA

  • Mănăstirea Sfânta Treime cu moaștele, mormântul și chilia Sfântului Nectarie,
  • *Traversare cu feribotul din Eghina în portul Pireas.

NEA MAKRI

  • Mănăstirea Buna Vestire – închinare la moaștele Sfântului Efrem cel Nou,
    C
    azare și mic dejun la hotel în camere cu 2-3 paturi.

VINERI, 27 MAI 2016 (ZIUA 5): EVIA – VOLOS- PRAZNICUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL

  • Deplasare spre Insula Evia la Biserica din Prokopi „Sfântul Ioan Rusul” – participare la Sfânta Liturghie de hram și la Procesiunea cu moaștele Sfântului Ioan Rusul.
  • Mănăstirea Cuviosul David – închinare la moaștele Sfântului Cuvios David,
  • *Traversare cu feribotul din Agiokampos în Glyfa.

VOLOS
Cazare si mic dejun la hotel în camere cu 2-3 paturi.

SÂMBĂTĂ, 28 MAI 2016 (ZIUA 6): VOLOS – OLIMP – SUROTI – TESALONIC

VOLOS – KATO XENIA

  • Mănăstirea Kato Xenia cu Icoana Panaghia Xenia (Străina) și cu Brâul Maicii Domnului,

VALEA TEMBI

  • Biserica Sfintei Mucenițe Paraschevi – cu peștera, izvorul și moaștele Sfintei Mucenițe Paraschevi,

OLIMP

  • Mănăstirea Kondoriotissa cu moaștele (mâna) Sfântului Efrem Sirul,
  • Mănăstirea Dionissos.

SUROTI

  • Mănăstirea Sfântul Ioan Evanghelistul – închinare la mormântul Sfântului Paisie Aghioritul și la moaștele Sfântului Arsenie Capadocianul.

TESALONIC

  • Biserica Sfânta Teodora cu moaștele Sfintei Teodora,
  • Catedrala Sfânta Sofia cu moaștele Sfântului Vasile cel Nou,
  • Catedrala Mitropolitană cu moaștele Sfântului Grigorie Palama,
    Cazare la hotel în camere cu 2-3 paturi.

DUMINICĂ, 29 MAI 2016 (ZIUA 7): TESALONIC – SERRES – BUCUREȘTI

TESALONIC

  • Catedrala Sfântul M. Mc. Dimitrie – închinare la moaștele Sfântului Dimitrie – Izvorâtorul de mir, Sfintei Anisia și Sfântului Grigorie Heraclitul – Participare la Sfânta Liturghie.

SERRES

  • Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul – refăcută de Părintele Efrem Filotheitul din Arizona.

PLECAREA: luni, 23 mai 2016 – ora 20:00 de la Universitate, București

TARIF: 300 de euro pentru grup mai mare de 40 de persoane,
340 de euro pentru grup mai mic de 40 de persoane.

Tariful include:

  • transport clasificat după norme internaționale,
  • 5 nopți de cazare în hotel în camere cu 2-3 paturi,
  • 5 mic dejun,
  • 5 traversări cu feribotul,
  • taxe de drum,
  • însoțitor teolog din partea agenției.

Înscrieri şi orice alte detalii la tel: 0740.050.735 sau mail: pridvor@yahoo.com

Pelerinajul este organizat de Agenția Sf. Nicolae – București.

Daţi mai departe linkul celor pe care-i ştiţi interesaţi! Doamne, ajută!

„Sfântul Spiridon al Trimitundei” (documentar ucrainean cu subtitrare în limba română), 2009

„Sfântul Spiridon al Trimitundei” (documentar ucrainean cu subtitrare în limba română), 2009
Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC .

1 – 4 noiembrie 2015: Brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Kato Xenia (Volos, Grecia) va fi adus spre închinare la Cluj-Napoca

manastirea-kato-xenia-19

Credincioşii clujeni vor avea privilegiul şi bucuria de a se închina Cinstitului Brâu al Maicii Domnului, care va fi adus la Cluj-Napoca la începutul lunii noiembrie 2015, de la Mănăstirea Kato Xenia, din Mitropolia de Volos, Grecia la iniţiativa şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei.

Brâul Maicii Domnului va sosi la Cluj în seara zilei de sâmbătă, fiind adus de o delegaţie de la Mănăstirea Kato Xenia, în care este păstrat. El va fi purtat în procesiune duminică, 1 noiembrie 2015, de la ora 930, de la reşedinţa Mitropolitană spre Catedrală de un sobor de preoţi în frunte cu Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei şi va fi depus pentru închinarea credincioşilor la intrarea în Muzeul Mitropoliei Clujului.

Preţioasa relicvă va fi la dispoziţia credincioşilor fără întrerupere până miercuri, 4 noiembrie 2015 ora 1200, fiind asistată permanent de preoţi şi călugări, care îi vor mirui pe închinători.

kato-xeniaCinstitul Brâu al Maicii Domnului se păstrează în Mănăstirea de maici Kato Xenia din Grecia şi este o foarte preţioasă relicvă a lumii creştine, care ne aminteşte de vieţuirea simplă, dar plină de sfinţenie a Sfintei Fecioare Maria, fiind cinstit cu multă evlavie de credincioşii ortodocşi din întreaga lume.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Clujului

Precizăm că racla cuprinde două părți mai mici din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului și au fost dăruite de Mănăstirea Vatopedi, la 1522, mănăstirii de maici Kato Xenia (din eparhia Volosului, Grecia), bucata cea mai mare fiind păstrată şi astăzi la Mănăstirea Vatopedi din Muntele Athos într’un sipet de argint, frumos lucrat de meşterii Ungro-Vlahiei secolului al XVIII-lea. Mai multe detalii despre racla cu Cinstitul Brâu de la Vatopedi aici: 

Racla cu moaştele Sfinţilor Trei Ierarhi de la Mănăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos va fi adusă la Bucureşti cu ocazia prăznuirii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou – 2015

manastirea-sfantul-pavel-athos

Cu prilejul pelerinajului din anul 2015 la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor (23-28 octombrie 2015), racla cu fragmente din moaştele Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur care se păstrează la Mănăstirea „Sfântul Pavel” din Sfântul Munte Athos va fi adusă la Catedrala patriarhală de o delegaţie a Bisericii Ortodoxe a Greciei, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavlos (Pavel) de Drama.

Moaştele Sfinţilor Trei Ierarhi vor fi aşezate în noul baldachin de pe Dealul Mitropoliei împreună cu moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor şi ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena pentru a fi cinstite de pelerini.

Biroul de presă al Patriarhiei Române

Sursa: Basilica

Foto: Sus – Mănăstirea Sfântul Pavel Xiropotamitul (foto arhiva blogului) / Jos (1): – Racla cu părticele din moaștele Sfinților Trei Ierarhi ce va fi adusă pentru închinare la București, la hramul Cuviosului Dimitrie cel Nou Basarabov (foto credit Pr. Adrian Vanghele) / Jos (2): Odoarele Mănăstirii Sfântul Pavel (foto arhiva blogului)

racla-sfintii-trei-ierarhi-man-sfantul-pavel-athos2

agiou pavlou

În Grecia, de praznicul Sfântului Ierarh Nectarie al Eghinei – 2015

Sf.Nectarie

În Grecia, de praznicul Sfântului Ierarh Nectarie al Eghinei – 2015

2 pelerinaje în Grecia de praznicul Sfântului Ierarh Nectarie al Eghinei (9 noiembrie), cu plecare din București. Unul de șapte zile, celălalt de nouă zile. Pentru detalii click pe link-urile:

Înscrieri şi orice alte detalii la tel: 0740.050.735 sau mail: pridvor@yahoo.com

Pelerinajul este organizat de Agenția Sf. Nicolae – București!

Daţi mai departe linkul celor pe care-i ştiţi interesaţi! Doamne, ajută!

Eghina

Eveniment cultural în Atena, la Ambasada României în Republica Elenă: Documentele romanești de la Muntele Athos

961

Ambasada României în Republica Elenă organizează vineri, 16 octombrie, ora 19.00, la sediul acesteia, strada Emmanouil Benaki nr.7, Psihiko, Atena, un eveniment dedicat lucrărilor istoricului Florin Marinescu. În cadrul acestui eveniment  vor vorbi d-nul Florin Marinescu, cercetător al  Institutului  de Studii Neoelene din Atena  și profesorul Ciprian Suciu,  lector de limba română la Universitatea din Florina, nordul Greciei, despre Documentele romanești de la Muntele Athos. Evenimentul se va încheia cu un recital susținut de Corul Feminin Bizantin Grec.

Dl. Florin Marinescu este cel mai bun cunoscator ar arhivelor romanesti de la Muntele Athos. A publicat mai multe volume de documente din arhivele manastirilor athonite si din alte fonduri documentare romanesti pastrate in Grecia: Les actes roumains de Simonopetra (Mont Athos). Catalogue sommaire, Athenes, 1987 (impreuna cu Dumitru Nastase); Documents Greco-Roumains. Le fonds Mourouzi d’Athenes, Athenes-Bucarest, 1991 (impreuna cu Georgeta Penelea-Filitti si Ana Tabaki); Documente romaneşti din Sfantul Munte. Arhiva sfintei manastiri Xiropotam, vol. I, Atena, 1997 (in limba greaca); Documente romaneşti din Sfantul Munte. Arhiva sfintei manastiri Kutlumus, Atena 1998 (in limba greaca); Documente romaneşti din Sfantul Munte. Arhiva Protaton, Atena 2001 (in limba greaca); Documente romaneşti din Sfantul Munte. Arhiva sfintei manastiri Sfantul Pavel, Atena 2002 (in limba greaca), Documente romaneşti din arhiva manastirii Xiropotam de la Muntele Athos. Catalog, vol. I, Iasi, 2005 (impreuna cu I. Caprosu si Petronel Zahariuc).

Sursa: all4romania.eu

962