Category Archives: Cărți poștale, fotografii și documente vechi athonite

VIDEO: Conferința Domnului Florin Marinescu, cel mai bun cunoscător al arhivelor românești de la Muntele Athos, cercetător al Institutului de Studii Neoelene din Atena (Cluj, 7 iunie 2017)

VIDEO: Conferința Domnului Florin Marinescu, cel mai bun cunoscător al arhivelor românești de la Muntele Athos, cercetător al Institutului de Studii Neoelene din Atena (Cluj, 7 iunie 2017)

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Vezi și 25.000 de documente românești la Muntele Athos. Dialog cu Domnul Florin Marinescu, cercetător al Institutului de Studii Neoelene din Atena 

Istoricul și paleograful Florin Marinescu, stabilit în Grecia din anul 1978, a lucrat timp de peste 30 de ani la Centrul de Cercetări Neoelene al Institutului Național de Cercetări din Grecia și a scris peste 20 de volume, singur sau în colaborare cu alți istorici, despre documentele românești de la Muntele Athos. De asemenea, a scris peste 140 de studii și articole, temele abordate fiind relațiile politice, economice și spirituale dintre Grecia și mai ales Muntele Athos, și România. Totodată, Florin Marinescu este singurul paleograf de documente românești cu scriere chirilică și singurul cercetător care are acces la arhivele românești care se află în bibliotecile schiturilor de pe Sfântul Munte.

Titlul conferinței „Un călugăr mirean în căutare de tezaure românești la Muntele Athos”, puțin neobișnuit sau bizar la prima vedere, face cel mai probabil trimitere simbolică la faptul că distinsul cercetător român a petrecut mii de ore în bibliotecile aghiorite în cele vreo sută de călătorii de cercetare în Sfântul Munte, transformându-l cumva într-un viețuitor mirean al locului, într-un „călugăr mirean”. – LD

Apariție editorială: Ieromonahul Andronic, Călătoria la Muntele Athos (1858-1859), Editura Universității Alexandru Ioan Cuza (Iași)

Ieromonahul Andronic,
Călătoria la Muntele Athos (1858-1859)
Editura UAIC, 2016 / 254 pagini / 27 lei

Descriere. Ediție îngrijită de Petronel Zahariuc. Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mulţi monahi din mănăstirile nemţene au luat calea Muntelui Athos, aşa cum făcuse la mijlocul veacului stareţul lor, Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi. Unii dintre ei s-au mutat cu vieţuirea în Sfântul Munte, iar alţii au făcut doar un pelerinaj, revenind în mănăstirile Neamţ şi Secu. Dintre cei din urmă, câţiva au pus în scris şi povestea pelerinajului, iar unul dintre ei este ieromonahul Andronic de la mănăstirea Neamţ. Prin acest volum publicăm integral descrierea mănăstirilor din Sfântul Munte Athos şi a Constantinopolului, realizată de călugărul pelerin, precum şi „istoria Sfântului Munte Athos”, pe care ieromonahul Andronic a scris-o în urma consultării unor istorii şi a unor mai vechi relatări de călătorie, ce aparţin unor călugări din mănăstirile Neamţ şi Secu sau unor istorici şi pelerini ruşi. Această lucrare este complet inedită, nefiind publicat până în prezent nici măcar un fragment din ea.

Din cuprins: Introducere; Notă asupra ediției, ilustrații, abrevieri; Călătoriia și istoriia pentru Sfântul Munte Athon (1. Careia 2. Cotlomuș 3. Sfântul Pantelimon 4. Seraiu 5. Bogorodiţa 6. Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie 7. Vatopedu 8. Pantocrator 9. Proroc Ilie 10. Stavronichita 11. Iviru 12. Schitul Ivirului 13. Filotheiu 14. Caracal 15. Schitu Lacu 16. Izvorul Maicii Domnului 17. Lavra Sfântului Athanasie 18. Schit Moldo-Românesc 19. Schit Cavsocaliv 20. Schitul Sfintei Ane 21. Schit al Nașterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu 22. Sfântul Pavel 23. Dionisiu 24. Grigoriu 25. Simonpetra 26. Xiropotam 27. Rusicu 28. Schit Xenofu 29. Xenofu 30. Dohiariu 31. Constamonit 32. Zografu 33. Cernii Vir, al Zografului 34. Esfigmenul 35. Hilandariu).

Despre autor: Ieromonahul Andronic (n. 4 iulie 1820, Lungani, jud. Iași – d. 13 august 1893, mănăstirea Noul Neamț, jud. Tighina) a fost arhimandrit, istoric și copist. Intrat în mănăstirea Neamț în 1831, călugărit în 1839, mai târziu hirotonit ierodiacon (1842) și ieromonah (1850) și hirotesit duhovnic (1853), apoi arhimandrit (1890); egumen la Sihăstria (1861), apoi la Secu, a pus bazele mănăstirii Noul Neamț (Chițcani), după 1864, pe care a condus-o ca egumen. A copiat lucrări istorice și a scris Istoria Sfintelor monastiri Nemțul și Secul, adunată în scurt (Neamț, 1857) și Scurtă istorie pentru începutul creștinătății și a ierarhiei Moldaviei (Neamț, 1864).

Despre editor: Petronel Zahariuc (n. 1969, Ibănești, Botoșani) este profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Cărți publicate: Țara Moldovei în vremea lui Gheorghe Ștefan voievod (1653-1658), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2003; De la Iași la Muntele Athos. Studii și documente de istorie a Bisericii, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2008; Contribuții privitoare la istoria relațiilor dintre Țările Române și Bisericile Răsăritene în secolele XIV-XIX, (editor), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2009; Documente românești din Arhiva Mănăstirii Xiropotam de la Muntele Athos. Catalog, vol. I, editat în colaborare cu Florin Marinescu și Ioan Caproșu, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2005; Documentele familiei Miclescu. Colecția Emil S. Miclescu, editat în colaborare cu Lucian-Valeriu Lefter, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2015.

Lucrarea se poate comanda pe site-ul editurii UAIC

Editura Universității Alexandru Ioan Cuza (Iași) a mai publicat următoarele titluri ce au legătură cu Sfântul Munte Athos (linkuri externe):

Domnul Florin Marinescu, cel mai bun cunoscător al arhivelor românești de la Muntele Athos, cercetător al Institutului de Studii Neoelene din Atena, va conferenția la Cluj pe 7 iunie 2017 [update înregistrarea video]

UPDATE: VIDEO: Conferința Domnului Florin Marinescu, cel mai bun cunoscător al arhivelor românești de la Muntele Athos, cercetător al Institutului de Studii Neoelene din Atena (Cluj, 7 iunie 2017)

Istoricul și paleograful Florin Marinescu, stabilit în Grecia din anul 1978, a lucrat timp de peste 30 de ani la Centrul de Cercetări Neoelene al Institutului Național de Cercetări din Grecia și a scris peste 20 de volume, singur sau în colaborare cu alți istorici, despre documentele românești de la Muntele Athos. De asemenea, a scris peste 140 de studii și articole, temele abordate fiind relațiile politice, economice și spirituale dintre Grecia și mai ales Muntele Athos, și România. Totodată, Florin Marinescu este singurul paleograf de documente românești cu scriere chirilică și singurul cercetător care are acces la arhivele românești care se află în bibliotecile schiturilor de pe Sfântul Munte.

Titlul conferinței „Un călugăr mirean în căutare de tezaure românești la Muntele Athos”, puțin neobișnuit sau bizar la prima vedere, face cel mai probabil trimitere simbolică la faptul că distinsul cercetător român a petrecut mii de ore în bibliotecile aghiorite în cele vreo sută de călătorii de cercetare în Sfântul Munte, transformându-l cumva într-un viețuitor mirean al locului, într-un „călugăr mirean”. – LD

Vezi și 25.000 de documente românești la Muntele Athos. Dialog cu Domnul Florin Marinescu, cercetător al Institutului de Studii Neoelene din Atena

Patriarhul Justinian Marina şi Muntele Athos


Pe lângă tradiţia adânc veri­fi­cată a vieţuirii în sfinţenie, astăzi, Muntele Athos adă­posteşte cel mai mare tezaur duhovnicesc şi cultural din lume: biserici construite şi pictate în cel mai autentic stil bizantin, icoane, manuscrise, cărţi, veşminte, toate dăruite cu pioşenie de numeroşii ctitori, printre care mulţi voievozi români. Cea mai veche mănăstire rămasă în picioare până azi care ocupă locul întâi în ierarhia mă­năs­tirilor athonite este Marea Lavră. Importanţa simbolică şi misionară a celui mai mare centru monahal ortodox din lume de la Muntele Athos a fost reliefată şi celebrată în anul 1963. Atunci s‑au sărbătorit 1.000 de ani de vieţuire monahală perpetuă. A participat atunci și o delegație a Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Patriarhul Justinian Marina.

Evenimentul a fost organizat de către Patriarhia Ecumenică împreună cu statul grec. Întâistătător al vechiului tron ecumenic era atunci Patriar­hul Athenagora, bun prieten al Patriarhului Justinian Marina. Sărbătoarea i‑a adunat atunci pe mai mulţi patriarhi şi primaţi ai unor Biserici Ortodoxe din întreaga lume. Am văzut prin marile mănăstiri din Athos fotografii de la acele festivităţi, printre oaspeţii de seamă remarcându‑se cu uşurinţă Patriarhul Justinian Marina, îmbrăcat cu totul în alb. Festivităţile au început în Duminica Ortodoxiei în Fanar şi Insula Halki, au continuat la Atena şi Tesalonic, în celelalte duminici ale Postului Mare din 1963, şi s‑au încheiat cu momentele festive şi duhovniceşti din zilele de 23‑24 iunie 1963 la care au fost invitaţi întâistătătorii tuturor Bisericilor Ortodoxe.

Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a fost condusă de Patriarhul Justinian Marina, alături de care au participat: Mitropolitul Firmilian al Olteniei, Episcopul Partenie Ciopron al Romanului, pr. prof. I.G. Coman, arhim. prof. Nicolae Mladin (viitorul Mitropolit al Ardealului), pr. Olimp Căciulă (translator) şi arhidiaconul Mihai Marinescu de la Catedrala Patri­ar­hală din Bucureşti. Delegaţia noastră a decolat în ziua de 20 iunie 1963 de la Bucureşti, făcând o escală la Sofia, de unde a preluat delegaţia Bisericii Ortodoxe Bulgare, con­dusă de Patriarhul Chiril.

Cele două delegaţii au fost întâmpinate la Atena cu onoruri militare din partea aviaţiei regale greceşti. Aici s‑au alăturat Patriar­hul Benedict al Ierusalimului, Patriarhul Gherman al Serbiei, delegaţia Bisericii Ortodoxe a Rusiei, Mitropolitul Porfirie al Sinaiului ş.a. La sărbătoare au participat numeroşi reprezentanţi catolici, anglicani, renumiţi profesori din Occident.

Intrarea tuturor participanţilor în Muntele Athos s‑a făcut în dimineaţa zilei de 22 iunie. Ei călătoriseră pe mare de la Pireu la Dafne, portul Athosului. Odată ajunşi în capitala Sfântului Munte, Karyes, au fost întâm­pinaţi în Biserica Protaton unde se află icoana Maicii Domnului Axion estin. La ora prânzului, au fost primiţi de Patriarhul Ecumenic Athenagora la sediul Sfintei Chinotite. S‑a remarcat faptul că Patriarhul Athenagora, atunci când s‑a aşezat, l‑a pus în dreapta sa pe Patriarhul Justinian. La toate manifestările a fost prezent şi regele Paul al Greciei, împreună cu alţi membri ai Casei Regale a Greciei.

Duminică, 23 iunie 1963, în Biserica Protatonului s‑a oficiat Sfânta Liturghie de către Patriar­hul Ecumenic Athenagora, îm­preună cu ceilalţi 4 patriarhi, 11 mitropoliţi şi episcopi. După slujbă, a urmat o procesiune cu icoana Maicii Domnului Axion estin în jurul Protatonului. Oaspeţii au fost găzduiţi la Schitul Sfântul Andrei Serai, unde funcţiona şi Atoniada (şcoala athonită). Pe durata şederii la Karyes, Patriarhul Justinian a primit vizita unui grup de monahi români cărora le‑a dăruit veşminte, sfinte vase şi cărţi. În seara zilei de 23 iunie, toţi oaspeţii s‑au îmbarcat şi au înnoptat pe vapor, pentru ca a doua zi să ajungă la Marea Lavră.

Luni, 24 iunie 1963, toţi oaspeţii au slujit Sfânta Liturghie în biserica principală din Marea Lavră, apoi s‑au rugat în peştera unde a vieţuit Sfântul Atanasie Athonitul. Muzeul atât de bogat al Marii Lavre a fost vizitat de Patriarhul român şi însoţitorii săi, alături de prof. Cl. Tsourkas, Ioan Kalogheru, decanul Facultăţii de Teologie din Tesalonic, cunoscutul prof. Hatzidakis, directorul muzeelor Bizantin şi Benaki din Atena. Seara, la Marea Lavră a avut loc o consfătuire a prelaţilor ortodocşi asupra unor probleme pe care le ridica societatea con­tem­porană de atunci. Să nu uităm că atunci erau în desfăşurare la Roma lucrările Conciliului II Vatican. Patriarhul Athenagora a pus problema înfiinţării unui Sinod Panortodox Permanent şi a arătat o deosebită deschidere pentru întărirea obştilor de monahi din Athos de către fiecare Biserică, îndrumând spre trimiterea de monahi din ţările respective: la Mănăstirea Sfântul Pantelimon (vie­ţuitori ruşi), Hilandar (vie­ţui­tori sârbi), Zografu (vieţuitori bulgari), Schitul Prodromu (vieţuitori români). În dimineaţa zilei de 25 iunie, delegaţiile rusă, sârbă şi bulgară au părăsit Marea Lavră pentru a merge fiecare la mănăs­ti­rile lor. Patriarhul Justinian a rămas în continuare pentru a i se face un program de vizitare îm­preună cu guvernatorul Sfântului Munte. Patriarhul Athenagora i‑a spus Patriarhului Justinian: Preafericirea Voastră sunteţi stăpân aici, nu eu. Porunciţi şi totul se va îndeplini întocmai. Totul vă stă la dispoziţie. Relatarea îi aparţine părintelui Olimp Căciulă, care a fost de faţă. Ea dovedeşte marea preţuire de care s‑a bucurat Patriarhul nostru din partea Patriar­hului Ecumenic. Au fost discuţii foarte calde între cei doi patriarhi prieteni cu participarea profesorului Trembelas de la Atena. S‑au discutat şi stabilit iniţierea unui schimb de burse pentru studenţi, organizarea unor congrese de teologie de către profesorii de la Bu­cureşti, în colaborare cu cei de la Atena. Patriarhul Ecumenic Athenagora a vizitat România în octombrie 1967, iar în anul următor, Patriarhul Justinian Marina a vizitat Patriarhia Ecumenică.

În ziua de 26 iunie, delegaţia noastră a vizitat mănăstirile Iviron şi Pantocrator, situate pe partea răsăriteană a Athosului, înnoptând la Vatoped. Pe 27 iunie s‑a apelat la transportul pe catâri pentru a parcurge cărările înguste şi stâncoase până la chiliile româ­neşti de la Sfântul Ipatie, aflate în jurul Vatopedului, căci drumurile athonite de la acea vreme erau încă anevoioase. Stareţ la Sfântul Ipatie era atunci ieromonahul Diomid Valasă care se nevoia acolo cu încă trei părinţi: ieromonahul Dometie, ierodiaconul Gherontie şi monahul Nifon. Patriarhul Justinian a fost întâmpinat şi de mica obşte de monahi români de la Colciu, formată din ieromonahii: Ghedeon (stareţ), Ghimnasie, Dioni­sie, Arsenie şi Agatanghel. Patri­ar­hul român a oficiat la Vatoped şi o slujbă de Parastas pentru monahii români athoniţi, adormiţi în Domnul. În aceeaşi zi, s‑a mers la Mănăstirea Hilandar, unde Patriarhul Gherman al Serbiei l‑a în­tâmpinat pe Patriarhul nostru. Înnoptarea a avut loc la Marea Lavră.

În ziua de 28 iunie s‑a plecat pe mulari (catâri) de la Marea Lavră la Schitul Românesc Prodromu spre a se sluji Sfânta Liturghie. Acolo, delegaţia română a fost întâmpinată de către dikeul (superiorul) locului, monahul Veniamin, împreună cu monahul Stoica Matias şi alţi călugări. Chiar atunci se împlineau 100 de ani de la fondarea Schitului Românesc care avea încă multe nevoi. Slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de către Patriarhul Justi­nian, alături de care au slujit sta­re­ţul Marii Lavre, arhimandritul Calistrat, arhimandritul Nicolae Mladin, preotul profesor Ioan G. Coman, arhidiaconul Mihai Mari­nescu şi ierodiaconul Ambrozie. La strană au cântat Mitropolitul Fir­milian al Olteniei şi Episcopul Par­tenie Ciopron al Romanului. În partea a doua a zilei, stareţul schi­tului, Visarion Popa, i‑a prezentat Patriar­hului Justinian obştea sa, precum şi frumoasele şi bine îngrijitele grădini. Patriar­hul nostru le‑a promis ajutor şi s‑a ţinut de cuvânt trimiţând când vremurile au permis, în 1976, monahi, în frunte cu vrednicul de pomenire cuviosul Petroniu Tănase, precum şi un autoturism de teren Aro, un trac­tor și veşminte. Înnoptarea s‑a făcut la Mănăstirea Dionisiu, unde sunt moaştele Sfântului Ierarh Nifon.

În ziua de 29 iunie, delegaţia română a vizitat mănăstirile Dionisiu, Grigoriu, Sfântul Pantelimon şi Dochiariu, apoi a plecat prin Uranopolis, la Tesalonic, unde a rămas până la 1 iulie. De aici, a pornit spre Atena, unde au fost vizitate cele mai importante biserici, Universitatea şi, evident, Centrul eparhial. În capitala Greciei, Arhiepiscopul Hrisostom, Întâistă­tă­torul Bisericii Elene, l‑a însoţit pretutindeni pe Patriarhul român; chiar în prima zi, Patriarhul Ecumenic, care se găsea la Mănăstirea Penteli (la 22 km de Atena), a invi­tat delegaţia română să slujească acolo împreună cu el. Toate ofi­cia­lităţile militare şi de stat erau prezente la cel mai înalt nivel. Tot acolo sosise şi Patriarhul Benedict al Ierusalimului, împreună cu alţi ierarhi. La masa oficială, oferită seara Patriarhului Ecumenic de către Sfântul Sinod al Greciei, Patriarhul Athenagora a oferit înal­ţi­lor prelaţi Crucea come­mo­ra­tivă a Mileniului Sfântului Munte Athos. Exemplarul oferit Patriar­hului Justinian se află în muzeul Reşedinţei Patriarhale din Bucureşti.

Patriarhul Justinian şi însoţi­to­rii săi au mai vizitat la Atena Muzeul Benaki, Muzeul Bizantin şi Ambasada României. Arhie­piscopia Atenei a oferit o recepţie la Şcoala Teologică de la Rizarios în cinstea Patriarhului Athenagora, de faţă fiind şi patriarhii Benedict al Ierusalimului şi Justinian al României.

Am înşiruit toate momentele vizitei Patriarhului Justinian Marina în Grecia, deoarece arată preţuirea de care se bucura în rândul celorlalţi întâistătători, care, cu siguranţă, ştiau greutăţile din România şi despre care nu se putea vorbi oficial. Doar Dumnezeu cunoaşte taina inimii fiecăruia şi curajul Patriarhului Justinian de a lega prietenii, de a întreprinde vizite destul de numeroase pentru acele timpuri (este Patriarhul cu cele mai multe plecări peste hotare dintre toţi patriarhii de până la el), toate se întemeiau pe dorinţa de a asigura Bisericii Ortodoxe din România o prezenţă şi o prestanţă bine‑cuvenită.

Arhim. Policarp Chițulescu

Foto sus : Patriarhul Justinian Marina, împreună cu membrii delegației Bisericii Ortodoxe Române, în incinta Mănăstirii Hilandar, iunie 1963 / credit Ziarul Lumina

Foto jos (1) : Vizita Patriarhului Iustinian Marina la Chilia Sf. Ipatie însoțit de IPS Firmilian al Olteniei și Pr. Prof. I. G. Coman, 27 iunie 1963 / credit pemptousia.ro

Foto jos (2) : Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe, participanţi la jubileul Muntelui Athos, iunie-iulie 1963, pe scările sfintei Chinotite, Karyes, Muntele Athos

Sursa: ziarullumina.ro

Vezi și

1958: Donație de cereale din partea Patriarhului României, Iustinian, către monahii din Sfântul Munte

pf-iustinian-muntele-athos

Publicăm mai jos o Enciclică a Sfintei Chinotite din luna noiembrie a anului 1958, în care se arată modul în care vor fi împărțite cele 20 de tone de grâne donate de către Patriarhul României, kyr Iustinian.

P/61/15.11.58

ENCICLICĂ

Nr. de înregistrare 264/K

Către cele douăzeci de Sfinte Mănăstiri ale Sfântului Munte Athos

Prin prezenta se aduce la cunoștința Sfintelor Mănăstiri că, în luna iulie a.c. [1958], ne-au fost trimise de către Preafericitul Patriarh al României, kyr Iustinian, două vagoane de grâne, cantitate ce reprezintă donație pentru monahii săraci și pentru monahii români care viețuiesc în acest sfânt loc. Distrubuirea acestor grâne a întârziat până acum din cauza formalităților vamale. Prin urmare, cele 20 de tone vor fi împărțite după cum urmează:

a) Cinci mii (5.000) de kg de grâu și alte cinci mii (5.000) de kg de porumb vor fi împărțite monahilor români de pe teritoriul Sfântului Munte, în total 136 de persoane, cu precizarea că monahii de la schitul românesc Prodrómou vor primi porție dublă, ca urmare a acordului comun dintre Sfânta Kinotită și împuternicitul român, domnul profesor Moisescu. Așadar fiecărui monah român îi revin 62¾ kg de grâne, iar celor de la schitul Prodrómou dublul acestei cantități.

b) Celelalte zece mii (10.000) de kg de grâne, jumătate grâu și jumătate porumb, vor fi împărțite la două sute optzeci de monahi săraci, în conformitate cu declarațiile care au fost depuse. Așadar fiecăruia dintre aceștia îi va reveni 35¾ kg de grâne.

c) În ceea ce privește cheltuielile de transportare a grânelor, s-a hotărât ca acestea să fie acoperite de către cei care vor beneficia de acestea. Mai exact, fiecare monah va plăti 40 de cenți în momentul în care va intra în posesia grânelor. Dacă aceste cheltuieli vor fi plătite ulterior de către Patriarhia Română, așa cum ne-a asigurat domnul Moisescu, atunci banii le vor fi returnați monahilor care au plătit.

d) Grânele (grâul și porumbul) vor putea fi luate de la vama din Dáfni, în baza certificatului de scutire de impozit (tranzit). Prin urmare, pentru a-și lua partea ce li se cuvine, monahii vor trebui să prezinte, în afară de autorizația mănăstirească ștampilată de egumen, și acest certificat de scutire de impozit, care va fi emis de către mănăstirea de care aparțin.

e) Ca zile de distribuire a grânelor au fost fixate următoarele date: 18, 19 și 20 ale lunii curente, adică luni, marți și miercuri, zile în care toți monahii trebuie să-și ia partea ce li se cuvine.

[…]

Cu multă dragoste,

Toți reprezentanții și conducătorii celor douăzeci de mănăstiri din Sfântul Munte Athos, întruniți în sinaxă comună

Sursă text și foto: pemptousia.ro

Foto: 27 iunie 1963 – Vizita Patriarhului Iustinian Marina la Chilia Sf. Ipatie însoțit de IPS Firmilian al Olteniei și Pr. Prof. I. G. Coman

O fotografie veche de aproape o sută de ani

A Russian novice of Panteleimon 1917-18. From ‘Plaatwerk’ 1986

Fotografiile vechi au un dar aparte, îți descoperă vizual o fărâmă dintr-o lume pe care timpul a mistuit-o.

E fascinant să vezi în imagini chipuri de acum o sută de ani și mai bine. Uneori, când vezi fotografia unui necunoscut, cum este, spre exemplu, cea a acestui tânăr novice rus de la Mănăstirea Sfântul Panteleimon – Russikon (datată 1917-1918), te întrebi fără să vrei care o fi fost oare traiectoria vieții lui… A rămas oare la Russikon? S-a călugărit sau s-a întors în lume?

Erau vremuri cumplite pentru Rusia, începuse Revoluția rusă ce avea să instaureze guvernul bolșevic. Cu siguranță putem spune că l-a cunoscut pe Cuviosul Siluan Athonitul (care avea pe atunci vreo 52 de ani).

Ochii acestui tânăr, de o curăție aparte și o inocență copilărească, mă privesc de peste timp.
Învăț parcă din fotografia aceasta cât dintr-o carte!

Laurențiu Dumitru

Sursa: Herman Voogd blog. Foto găsite și restaurate de Paul Robert

Jubileul athonit din 1963 (video)

Video din Colectia British Pathe (5 min, fără sonor): Sărbătoarea Mileniului athonit (963-1963) la care au participat Patriarhul Ecumenic Athenagoras, lideri ai Bisericilor ortodoxe locale (inclusiv Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina, împreună cu Părintele Andrei Scrima), oameni de cultură, diplomați, șefi de stat, numeroși monahi și pelerini mireni.

athenagoras1

Fotografie de arhivă: Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe, participanţi la jubileul Muntelui Athos, iunie-iulie 1963, pe scările sfintei Chinotite, Karyes, Muntele Athos

Primul „maxi-taxi local” din Muntele Athos

Drumul dintre Karyes spre Portul Dafni a fost construit în 1963 cu prilejul festivităților Mileniului athonit (963 – 1963). Până atunci se mergea doar pe jos sau cu catârii. Primul „maxi taxi local” ce s-a folosit în Muntele Athos a fost un autobuz Mercedes.

bus-3

Foto 1: Portul Dafni

bus-1

bus-2

Drumul dintre Karyes și Iviron s-a construit în 1967.
Foto 2 și 3: Arsanaua Ivironului

Sursa: athosweblog.com

Foto credit © Herman Hissink

Inedit: Două pagini din Revista Magazin istoric (nr. 7 / 1975) cu imagini de pe Muntele Athos: Mănăstirile Zografu și Dochiariu.

athosul-in-magazin-istoric

Două pagini din Revista Magazin istoric, nr. 7 / 1975, cu imagini de pe Muntele Athos: Mănăstirile Zografu și Dochiariu.

1. Răsărit de soare la Muntele Athos (stânga sus);
2. Turnul portului (arsanalei) de la Mănăstirea Zografu (stânga jos);
3. Biserica Mănăstirii Zografu (dreapta sus)
4. Frescă cu ctitorii români ai Mănăstirii Zografu aflată în pridvorul bisericii principale (centru sus);
5. Biserica Mănăstirii Dochiariu
(dreapta jos)

D-ale vieții monahicești din Muntele Athos, Arhim. Teodosie Bonteanu, Cultura Creștină, 1939 [pdf online]

Textul de mai sus a apărut în revista lunară „Cultura creștină”, anul XIX, nr. 1-2, ianuarie – februarie 1939, pp. 34-45. Vezi întregul conținut al acestui număr al revistei AICI.

Pentru cei interesați mai îndeaproape de subiect fac precizarea că autorul articolului, Arhim. Teodosie Bonteanu, este, de asemenea, autorul unei lucrări mai de anvergură (aprox. 100 de pagini) despre Muntele Athos – „Istorisirea unei călătorii la Muntele Athos” [note de călătorie] publicată în 1930 de Tipografia Monastirei Neamțu.

O nou-descoperită fotografie a Cuviosului Siluan Athonitul

Cuvioasul-Siluan-noua-fotografie-descoperita

O nou-descoperită fotografie a Cuviosului Siluan Athonitul

Din data de 10 ianuarie 2014 circulă pe diverse pagini ortodoxe de limbă greacă şi rusă de pe facebook o nou-descoperită fotografie a Cuviosului Siluan Athonitul. În măsura în care vom avea informaţii noi, le vom posta aici. Doamne, ajută!

Vezi şi

„Îmi cam pare rău că n-am rămas şi eu acolo”. Părintele Arsenie Boca şi dorul după Muntele Athos, Grădina Maicii Domnului

arsenie-boca-scrisoare

Se spune în Viaţa Părintelui Arsenie că în cele trei luni pe care le-a petrecut cu mare folos duhovnicesc în Muntele Athos a deprins rugăciunea cea adevărată, mai ales după o experienţă minunată petrecută în pustia athonită, prin mijlocirea Maicii Domnului şi a Cuviosului Serafim de Sarov. De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care tânărul Zian Boca fusese trimis la Muntele Athos de către Mitropolitul Nicolae Bălan, după spusele Părintelui Arsenie: „ca să deprind călugăria de acolo”. Se întâmpla în anul 1939 (martie-mai), pe când era doar diacon celib, înainte de tunderea în monahism de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

coperta-filocaliei-arsenieSe ştie că Părintele Arsenie a lucrat la treptele ce coboară spre Chilia şi Peştera Sf. Athanasie Athonitul din apropierea Schitului nostru românesc Prodromu. Dar de mare folos duhovnicesc pentru românii ortodocşi este faptul că Părintele Arsenie Boca a adus manuscrisele copiate de el pentru primele patru volume ale Filocaliei care s-au tipărit la Sibiu ceva mai târziu.

Împreună cu Părintele Dumitru Stăniloae, duhovnicul şi profesorul său de Istorie bisericească de la Sibiu, va aduna o echipa editorială şi-l va sprijini pe acesta în titanica muncă de traducere şi redactare a Filocaliei, realizând şi coperta colecţiei. În prefaţa volumului din 1947, Părintele Stăniloae aduce un „cald cuvânt de mulţumire” Părintelui Ieromonah Arsenie de la Mănăstirea Brâncoveanu, care „prin prezenţa aproape necontenită şi prin stăruinţa ce-a pus-o pe lângă mine de-a face această traducere, mi-a alimentat curajul în mod considerabil ca să pot duce la capăt o muncă atât de ostenitoare, pe care altfel nu cred că aşi fi săvârşit-o”. Mai mult, în prefaţa volumului II, Părintele Stăniloae îl numeşte pe Părintele Arsenie: „Ctitor de frunte al Filocaliei româneşti”. Este drept însă că relaţiile între cei doi se răcesc în timp, iar după Revoluţia din ’89, când Părintele Stăniloae îşi dă acordul pentru reeditarea volumelor din Filocalie, acesta nu mai pomeneşte nimic de aportul Părintelui Arsenie.

Consemnările despre activitatea Părintelui Arsenie pe Muntele Athos, „spre ştiinţa şi întărirea în dreapta credinţă ortodoxă a creştinilor”, s-au publicat de către Pr. Streza Nicolae Zian în cartea cu titlul „Catisme ale Părintelui Arsenie Boca pe Muntele Athos”.

Părintele Arsenie fără îndoială a rămas toată viaţa legat sufleteşte de Grădina Maicii Domnului şi de experienţele deosebite trăite acolo. Mărturie stă şi o scrisoare trimisă unui frate călugăr din Athos căruia îi spune printre altele: „(…) dacă însă preţuiţi grădina Maicii Domnului mai mult decît orice altă ocrotire, mai răbdaţi puţin pe loc, şi rămâneţi în Sfântul Munte, – că eu unul în locul vostru n-aş ieşi deacolo – îmi cam pare rău că (de ce) n-am rămas şi eu acolo (…)”.

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Laurenţiu Dumitru

arsenie-staniloae

Soborul Sfinţilor Athoniţi [icoane]

Saints_of_Mount_Athos1

Soborul Sfinţilor Athoniţi. Icoană portabilă din Biserica Protaton. Cca. 1800

Saints_of_Mount_Athos2

Soborul Sfinţilor Athoniţi. Icoană portabilă a delegaţiei Mănăstirii Konstamonitu, Karyes. 1896

Saints_of_Mount_Athos3

Soborul Sfinţilor Athoniţi. Icoană portabilă a Mănăstirii Vatopedi. 1810

Saints_of_Mount_Athos4

Soborul Sfinţilor Athoniţi. Icoană portabilă a Mănăstirii Grigoriu. Lucrare a Ieromonahului Veniamin din Galatista. 1841

Saints_of_Mount_Athos5

Soborul Sfinţilor Athoniţi. Icoană portabilă a Mănăstirii Xiropotamu. 1844

Saints_of_Mount_Athos6

Soborul Sfinţilor Athoniţi. Icoană portabilă a Bisericii Protaton. Lucrare a Ieromonahului Macarie din Galatista. 1849

Saints_of_Mount_Athos7

Soborul Sfinţilor Athoniţi. Icoană portabilă a Bisericii Protaton. Lucrare a Ieromonahului Macarie din Galatista. 1859

Saints_of_Mount_Athos8

Mănăstiri şi Sfinţi ai Athosului. Icoană portabila a Schitului Românesc Prodromu. Lucrare a monahului Ghenadie Rusul. 1859

Saints_of_Mount_Athos9

Mănăstiri şi Sfinţi ai Athosului. Pictură murală din pronaosul bisericii Schitului Românesc Prodromu. 1866

Saints_of_Mount_Athos10

Soborul Sfinţilor Athoniţi. Cromolitografie rusească. 1896

Saints_of_Mount_Athos11

Soborul Sfinţilor Athoniţi. Gravură în cupru a Mănăstirii Simonopetra. Jumătatea sec. XIX

Saints_of_Mount_Athos12

Soborul Sfinţilor Athoniţi. Litografie din prima ediţie a „Slujbei Sfinţilor Athoniţi”. Ermupoli 1847. Lucrare a lui Gheorghe Margariti

Saints_of_Mount_Athos13

Soborul Sfinţilor Athoniţi. Desen de Rallis Kopsidis (1929-2010)

În Sfântul Munte Athos, în cea de-a doua duminică de după Rusalii, este prăznuit Soborul Sfinţilor Athoniţi sau Sinaxa Tuturor Sfinţilor Athoniţi. Această sărbătoare este de dată mai târzie, avându-l drept iniţiator pe Sfântul Nicodim Aghioritul, cel care a compus textul slujbei şi rugăciunile închinate Sfinţilor Athoniţi (cf. Radu Alexandru)

Sursă Icoane şi descriere: Saints of Mount Athos
Traducere Elena Dinu pentru Blogul Sfântul Munte Athos

Un rar album de fotografie cu Muntele Athos în 1881

Această prezentare necesită JavaScript.

La Institutul de Istorie a materialelor Culturii al Academiei Ruse de Stiinţe din Sankt-Petersburg, se păstrează un album de fotografie cu schituri şi mănăstiri din Sfântul Munte, ce a aparţinut cândva Marelui Duce Constantin Constantinovici Romanov. Albumul a fost dăruit Marelui Duce de către Sfânta Mănăstire „Sfântul Pantelimon” din Muntele Athos, in timpul vizitei sale din 1881.

Marele Duce Constantin Constantinovici RomanovFotografiile acestui album dateaza din perioada 1867-1872. Acesta constituie unul din primele, dacă nu chiar primul album de fotografie distribuit, cu Muntele Athos, important nu numai pentru consemnarea vizuală a mănăstirilor şi schiturilor din Sfântul Munte ci şi pentru valoarea artistică a fotografiilor în sine.

Numele fotografilor sunt cunoscute. Este vorba despre monahii Sfintei Mănăstiri „Sfântul Pantelimon”, Leontie şi Ghenadie.

Nici una din mănăstirile Sfântului Munte, existente astăzi, nu s-a menţinut intactă, din a doua jumătate a secolului XIX, începutul secolului XX, au fost reconstruite multe cladiri.

Cu toate acestea, atunci când au fost făcute fotografiile cuprinse în albumul Marelui Duce Constantin, reconstrucţia tocmai începuse. Astfel, fotografiile prezintă o imagine unică a Sfântului Munte, aşa cum poate va fi fost în secolele XVII-XVIII.

Sursa greceasca: http://leipsanothiki.blogspot.gr
Traducere din limba greacă Elena Dinu.
Se va prelua cu precizarea sursei
Blogul Sfântul Munte Athos

Vedeţi, mai jos, 34 de fotografii din album (click pe imagine pentru a mari), dar si intregul album in format pdf (se poate si downloada):

 

Album foto athonit editat de Manastirea Panteleimon (Russikon), 1867-1872 by SfântulMunteAthos

Mihai Eminescu, prim-redactor la „Timpul”, a strâns ajutoare pentru călugării români de la Sfântul Munte Athos (1878)

Mihai-Eminescu-la-Manastirea-Trei-Ierarhi-din-Iasi-Foto-Cristina-Nichitus-Roncea

“În adăstarea rezultatului propunerei ce luai curagiul a face, profit de ocazie, domnule redactor, a ruga Cerul să lumineze presa română ca să fie tot un focar luminător pentru scumpa noastră ţară; iar d-voastră primiţi binecuvântările duhovniceşti.” – Smeritul în Hristos Arhimandritul Chiriac catre Prim-redactorul Mihai Eminescu

Eminescu-si-mosul-sau-calugarLa 10 august 1878, jurnalistul Mihai Eminescu scria pentru ziarul “Timpul” un articol privitor la legătura românilor cu Muntele Athos. Aflăm că în vremea aceea unul din zece trăitori în Sfântul Munte era român. Articolul este o mărturie importantă și valoroasă, aducând detalii ale vremii asupra modului de organizare și funcționare a așezămintelor monahale, asupra felului în care se dezvoltau și erau susținute mănăstirile și schiturile. La data scrierii articolului, Arhimandritul Chiriac, stareţul bisericii Întîmpinarea Domnului din Schitul Cotlomusului, se adresa direct redacției “Timpul” cu rugămintea de a sprijini colecta pentru susținerea așezământului.

Iată mai jos textul eminescian:

Din istoria mănăstirilor închinate ştim cîtă însemnătate avea odată pentru noi românii muntele Athos sau Sf. Munte, acea limbă de pământ a Peninsulei Chalkidice din Marea Egeică, care, purtând şi astăzi numele unui gigant din mitologia grecească, a devenit în suta a zecea după Christos minunatul loc de convieţuire a mii de călugări. Republica de astăzi a călugărilor numără douăzeci de mănăstiri mari, 10 sate (skele), 250 de chilii izolate şi la 150 de sihăstrii. Fiecare naţie de lege greco-orientală are una sau mai multe mănăstiri, în care şi azi vin în fiecare an vizitatori din Rusia, de la noi, din Ardeal, din Sîrbia, din Bulgaria, Grecia, Asia Mică, Constantinopole ş.a. Călugării înşii, astăzi în număr de 10000, între cari o mie de români, se recrutează din toate naţiile de lege răsăriteană şi trăiesc după regula Sf. Vasilie în deplină singurătate.

Sfântul Munte se bucură şi astăzi de privilegiile foarte largi acordate de Murad II, pentru că i se supusese încă înainte de luarea Constantinopolei. Astfel nici un musulman nu se poate aşeza în sfîntul ţinut afară de Bostangi-Aga, care întreţine relaţiile între călugări şi sultanul. Guvernul acestei republici eclesiastice în mîna Sf. Sinod din Karias, frumoasa capitală a peninsulei; acest sinod e compus din 20 de delegaţi (de fiecare mănăstire unul) şi patru prezidenţi, cari în fiece an se iau tot din alte patru mănăstiri. Acest sinod ţine disciplina şi dispune cele de trebuinţă pentru anevoioasa administrare a averii mănăstirilor. Toate mănăstirile sânt închinate Pururea-Fecioarei şi se împart în cultul lor astfel încât fiecare stadiu al vieţii Maicii-Domnului e mai cu seamă serbat în una din mănăstiri.

Din vremi nemaipomenit de vechi există însă o deosebire între guvernul şi administraţia deosebitelor mănăstiri. Unele, chinoviile proprii, au un egumen, iar membrii lor au renunţat la propria lor voinţă şi la averea lor şi trebuie să se supuie necondiţionat; pe cînd celelalte mănăstiri, monastira idiorhythma, au constituţie republicană, îşi aleg în fiece an stareţul şi hotărăsc asupra afacerilor generale în soboare, la cari iau parte toţi cei ce au dreptul de-a vota. În chinovii călugării trăiesc în comun, în celelalte mănăstiri trăiesc după plac, neprimind din partea mănăstirii decât pîne şi vin. Altfel regula e-ndestul de aspră. Dar toate aceste sânt mai mult ori mai puţin cunoscute; ceea ce voim a face acuma este de-a atrage atenţia asupra unei tendenţe, ce merită toată lauda precum şi toată încurajarea din partea publicului român.

După căderea împărăţiilor ortodoxe a Bizanţului şi a Trapezuntului, Sf. Munte a devenit obiectul unei deosebite îngrijiri din partea voivozilor români şi a poporului românesc. N-avem decît a aminti că dintre cele 21 de abaţii mare, şase numai sânt fundaţiuni ruso-bulgare, opt sânt fondaţiuni româneşti şi anume : St. Grigorie, Caracal Dochiarion, Cotlomuşul, Xeropotamul, Pantokratoros, S. Dionis de Trapezunt şi în fine însăşi frumoasa şi splendida Lavra. Nenumărate moşii se dăruiseră de către Domnii şi boierii din ţările noastre, bani şi odoare şi cu toate acestea până astăzi nu s-a văzut o mişcare de viaţă intelectuală între membrii români ai marii comunităţi religioase.

Acuma pentru întâia dată ne întâmpină o tendenţă într-adevăr vrednică de toată lauda. S.S. Arhimandritul Chiriac, român născut în Botoşani, a întreprins o călătorie prin ţările noastre spre a aduna mai cu seamă cărţi pentru înfiinţarea unei biblioteci la schitul Cotlomuşului, al cărui stareţ este.

,,Războiul”, espuind pe scurt remarcabila biografie a arhimandritului, acesta a răspuns prin scrisoarea de mai la vale, pe care o reproducem şi noi.

Maica-Olimpiada-matusa-lui-Eminescu-si-Manastirea-AgaftonDomnule Redactor

Mai multe organe de publicitate, între cari stimabilul ziar ce redigiaţi mai cu deosebire, au avut bunavoinţă a vorbi de modesta mea persoană, anunţând venirea mea în ţară şi scopul pios şi românesc ce m-a adus.

Este foarte adevărat, domnule redactor, că unica mea ţintă este să adun mijloace cu care să înavuţesc biserica română cu hramul Întîmpinarea Domnului, în schitul Cotlomuşului de la Sântul Munte al Athosului, unde pronia cerească a voit să fiu stareţ.

Această faptă, pentru mine, nu constituie, domnule redactor, un mare sacrificiu, ci o mare datorie ce schima de monah şi cualitate[a] de creştin şi de român îmi impun. Laudele, deci, ce mi se fac le privesc numai ca bunăvoinţă din partea presei române şi încurajare pentru calea în care am pornit.

La rândul meu, mă simt dator, domnule redactor, a exprima, prin stimabilul dv. organ, gratitudinea mea tuturor acelor domni redactori, cari au găsit şi vor mai găsi cuvinte binevoitoare pentru întreprinderea mea românească şi creştinească şi a vă ruga cu această ocazie, dacă este cu putinţă să luaţi iniţiativa ca unii din dd. redactori şi oricari alţi cetăţeni de o valoare oarecare să formeze un comitet, unde să se adune tot ceea ce dărnicia românească, în bani, cărţi şi obiecte, va contribui voluntar pentru biserica de la Sfîntul Munte, română cu hramul Întîmpinarea Domnului.

Cred că cu modul acesta scopul se va atinge cu mai multă înlesnire. În adăstarea rezultatului propunerei ce luai curagiul a face, profit de ocazie, domnule redactor, a ruga Cerul să lumineze presa română ca să fie tot un focar luminător pentru scumpa noastră ţară; iar d-voastră primiţi binecuvântările duhovniceşti.

de la smeritul în Hristos

Arhimandritul Chiriac,

stareţul bisericei Întîmpinarea Domnului

Pînă la formarea unui anume comitet, care să se ocupe cu strângerea de bani, cărţi şi obiecte, redacţia „Timpului” primeşte asemenea în păstrare cărţile, banii ş.a., pe cari cititorii noştri ori alte persoane din public ar dori să le ofere în folosul schitului şi a bibliotecei, ce se va înfiinţa.

Vom reveni asupra cestiunii.

Sursa: Anomismia via Ziaristi Online

Foto (sus): Statuia lui Mihai Eminescu – Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași © Cristina Nichituș Roncea
Foto (colaje): Eminescu și moșul său călugăr și Maica Olimpiada, mătușa lui Eminescu și Mănăstirea Agafton © via Ziaristi Online
Foto (jos): Schitul românesc Prodromu, înainte de 1863 când a fost inaugurată forma actuală a schitului (aici lipsește aripa sudică) via athosweblog

Mulțumesc d-lui Victor Roncea pentru îngăduința de a prelua materialul.

Schitul-romanesc-Prodromu-la-1890-Foto-Sfantul-Munte-Athos-wordpress-via-Ziaristi-Online