Category Archives: 02. Mănăstirea Vatopedi

VIDEO: Două conferințe online susținute de Gheronda Efrem, Starețul Mănăstirii Vatopedi, Muntele Athos

2 IULIE 2020
Asociația Pemptousia din Grecia împreună cu ASCOR Iași au organizat o întâlnire online – telesinaxă – cu Părintele Efrem, starețul Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte Athos, Grecia. Întâlnirea a avut loc online, joi, 2 iulie 2020. Traducerea a fost asigurată în timp real de către un părinte român din Mănăstirea Vatoped. Tema întâlnirii și a discuției: „Creștinul în vremurile de astăzi”.

PARTEA I

PARTEA II

PARTEA III

25 IUNIE 2020
Asociația Prietenii Bisericii Studenților împreună cu Asociația Prietenii Mănăstirii Vatoped și ASCOR Cluj au organizat joi, 25 iunie 2020, prima conferință virtuală cu părintele stareț al Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte Athos, părintele Efrem Vatopedinul.

VIDEO: Arhimandritul Efrem Vatopedinul – „Să fim părtași Veșniciei!”

VIDEO: Arhimandritul Efrem Vatopedinul – „Să fim părtași Veșniciei!”

Filmul documentar despre viața Sfântului Iosif Isihastul disponibil integral, online

UPDATE!

Documentarul despre viața Sfântului Iosif Isihastul realizat de Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi, cu Jonathan Jackson în rol principal, este de acum disponibil online!

POSTAREA INIȚIALĂ cu câteva precizări

În luna ianuarie 2020 anunțam faptul că actorul american Jonathan Jackson, câștigător a 5 premii Emmy, botezat ortodox în urmă cu aproape 8 ani, a jucat rolul principal într-un film documentar despre viața Sfântului Iosif Isihastul. La acel moment era disponibil publicului doar un trailer al acestui documentar (inclus la linkul de mai sus).

Pe data de 20 mai 2020, ne-a parvenit un anunț care ne preciza că filmul integral poate fi vizionat online, la liber, pentru 48 de ore, dar în fapt a fost vorba de vizionare pentru doar 24 ore, de pe 21 mai ora 9.00 am până a doua zi, 22 mai, la 9.00 am. După aceste zile, filmul a devenit disponibil și pe Youtube, iar noi am făcut cunoscut acest lucru prin update-ul de început.

Anunțul în limba engleză legat de vizionarea online preciza printre altele că documentarul despre viața Sfântului Iosif Isihastul a primit 5 premii la London Greek Film Festival 2020.

Documentarul este realizat de Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi în 2019 și durează 63 min.

Foto sus: Jonathan Jackson a oferit unul din premiile sale Emmy Mănăstirii Vatopedi, în cinstea Maicii Domnului (2018) / foto jos: Jonathan Jackson în rolul lui Gheron Iosif Isihastul.

VIDEO: Arhimandritul Efrem Vatopedinul – Dragostea lui Dumnezeu nu are hotar (subtitrare ro)

VIDEO: Arhimandritul Efrem Vatopedinul – Dragostea lui Dumnezeu nu are hotar (subtitrare ro)

În aceeași zi : Vecernia Dragostei – Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi, 19 Aprilie 2020 (secvențe)

VIDEO: Gheronda Iosif Vatopedinul – Nu este posibil ca lumea să continue în starea de pervertire (subtitrare ro)

VIDEO: Gheronda Iosif Vatopedinul (1921 – 2009) – Nu este posibil ca lumea sa continue în starea de pervertire

Subtitrare RO Mănăstirea Dragomirna

Dacă subtitrarea în limba română nu intră automat, dați click în bara de jos a clipului, pe Subtitles/CC .

SPRIJINIȚI ACTIVITATEA BLOGULUI NOSTRU!

VIDEO: Starețul Efrem Vatopedinul – Hristos este totul! Cuvânt despre pandemie ținut părinților din obște în trapeza mănăstirii (subtitrare ro)

Starețul Efrem Vatopedinul – Hristos este totul! Cuvânt despre pandemie ținut părinților din obște în trapeza mănăstirii.

Dacă subtitrarea în limba română nu intră automat, dați click în bara de jos a clipului, pe Subtitles/CC .

Vezi pe aceeași linie și înțelegere duhovnicească, în duhul Starețului, un cuvânt al redacției Ascetic Experience: Cauzele pandemiei. Un răspuns de la Mănăstirea Vatopedi

SPRIJINIȚI ACTIVITATEA BLOGULUI NOSTRU!

Cauzele pandemiei. Un răspuns de la Mănăstirea Vatopedi

Mulți ne întreabă care sunt cauzele pandemiei COVID-19 (Coronavirus), dacă este un fenomen natural sau dacă sunt actori de nivel statal care au generat această epidemie.

Trebuie să înțelegem că acest mod de gândire este distorsionat.

Să nu dăm vina pe alții

Noi trebuie să ne gândim întâi de toate că Dumnezeu cel perfect a îngăduit ca nouă să ni se întâmple acest lucru. Nimic nu este întâmplător.

Deci cauza suntem noi, păcatele noastre. De vreme ce este vorba de o durere generală, e vădit că păcatul este unul general – și acesta este indiferența față de cele duhovnicești, indiferența față de Dumnezeu.

Astfel, ne merităm depărtarea de slujbe și de Sfânta Împărtășanie datorită indiferenței generale fie a celor care nu știu nimic, fie a celor care știu însă nu plâng și nu se roagă pentru starea lor și a societății în general.

Da. Trebuie să plângem și să ne rugăm cu intensitate, așteptând cu răbdare și nădejde soluția. Așa se rezolvă problemele.

Cauzele pandemiei sunt duhovnicești

Noi, însă, am schimbat total sistemul de valori: trecem păcatul drept virtute și virtutea drept păcat. Acesta este lucrul cel mai grav dintre toate și de fapt cauza principală a necazurilor. Dacă păcatul ar fi acceptat ca păcat, atunci oamenii s-ar fi pocăit, s-ar fi luptat și s-ar fi întors de la acesta și, deci, Dumnezeu ar fi așteptat întoarcerea noastră. Acum însă când păcatul trece drept virtute, omenirea se îndreaptă fără opreliște înspre autodistrugere și deci, legea duhovnicească este obligată să intervină.

Dintre toate păcatele care trec drept virtute care este păcatul sau categoria de păcate care sunt cauzele pandemiei?

Este evident că, de vreme ce această ispită ne vine în trup, păcatele care sunt cauzele pandemiei sunt păcatele trupești pe care astăzi le vedem ca o virtute. Suntem obsedați sexual, acceptăm orice distorsiune sexuală și nu mai știm cum să ne mai satisfacem aceste pofte. Din cauza aceasta Dumnezeu ne separă între noi pentru că rămânând împreună ne autodistrugem.

Haideți să nu mai căutăm cauzele pandemiei în afara noastră, chiar dacă e posibil ca diferiți jucători mai puțin sau mai mult rău intenționați pot să-și fi adus sau să-și aducă aportul la această pandemie. Oricum o informație acuzând un stat sau o organizație capabilă să facă astfel de lucruri nu va stârni decât ură, lucru care nu va rezolva situația ci, mai degrabă, va crește vrajba dintre noi.

Concluzie

Încă o dată: soluția este pocăința, plânsul, postul și rugăciunea intensă cu răbdare și nădejde. Lucrurile sunt simple, însă nu dorim să le aplicăm din cauza răsturnării sistemului de valori, a iubirii de sine și a indiferenței. Acestea sunt cauzele pandemiei.

Fotografiile sunt din Duminica Sfintei Cruci. La sfârșitul sărbătorii toată obștea mănăstirii Vatoped dimpreună cu muncitorii și administrația civilă a făcut o litanie în jurul bisericii principale (katholikon) datorită pandemiei. Nu au fost prezenți pelerini la sărbătoare datorită faptului că Muntele Athos este închis.

/ sursă text și fotografii: Experiențe ascetice /

Vezi și VIDEO: Starețul Efrem Vatopedinul – Hristos este totul! Cuvânt despre pandemie ținut părinților din obște în trapeza mănăstirii (subtitrare ro)

Slujba Icoanei Maicii Domnului Paramythia (Mângâietoarea)

În luna lui ianuarie, în 21 de zile, pomenirea minu­ni­lor Icoa­nei Preasfintei Stă­pânei noastre de Dumnezeu Năs­cătoarei, numită Mângâ­ie­toa­rea, ce s’au făcut în Sfânta Mănăstire a Vatopedului din Sfântul Munte Athos, şi în toată lumea oame­nilor, cu a ei milostivă purtare de grijă.

Stih:

Pricină a bucuriei, Mângâietoareo, eşti,

Ceea ce din valurile lumii neîncetat ne izbăveşti.

În vechime, în Sfânta Mănăstire a Vatope­du­lui din Sfântul Munte Athos, la sfârşitul Utreniei, era obiceiul ca părinţii ce ieşeau din biserica cea mare să sărute icoana Prea­sfintei Născătoare de Dumne­zeu, zu­grăvită pre peretele din tinda acelei bise­rici, iar igumenul înmâna portarului cheile pentru a deschide porţile Mănăstirii, ce se închideau întotdeauna la căderea serii. În dimineaţa zilei de 21 ia­nuarie a anului 1320, când igu­me­nul a dat cheile portaru­lui, icoana Maicii Domnului din tinda mă­năstirii s’a însufleţit şi Prea­sfânta Năs­că­toare de Dumnezeu a stri­gat: «Nu des­chideţi astăzi porţile Mănăstirii, ci urcaţi-vă pre ziduri şi alungaţi pre tâlharii cei de pre mare». Atunci – o, minune! –  pruncul Iisus din bra­ţele Născă­toarei de Dumnezeu, mişcându-şi mâ­na, a închis gura Preasfintei sale Maici, zicându-i: «Nu, Maica mea, nu le spune. Lasă-i să fie pedepsiţi precum li se cuvine, căci şi-au lăsat datorinţele călugă­reşti!» Atunci Preasfânta de Dum­nezeu Născătoa­re, cu în­drăzneala cea de Maică înaintea Fiului său şi Dumnezeu, a apucat mâna lui Hristos, şi plecându-şi capul spre dreapta, spre a se feri de mâna lui, a strigat către igu­men pentru a doua oară, zicând: «Nu deschideţi astăzi porţile Mănăs­tirii, ci urcaţi-vă pre ziduri şi alungaţi tâlharii cei de pre mare! Ci luaţi aminte şi vă pocăiţi, căci Fiul meu s’a mâniat pre voi!» Şi iarăşi a zis pentru a treia oară:  «Nu des­chideţi astăzi porţile Mănăstirii, ci urcaţi-vă pre ziduri şi alun­gaţi tâlharii cei de pre mare!»

Ascultând dar povaţa Maicii Domnului, călugării nu au mai deschis porţile mă­năstirii, scă­pând astfel de cumpliţii tâlhari cei de pre mare ce se furişaseră în timpul nopţii îm­preju­rul zidu­rilor, voind să je­fu­iască sfânta mă­năstire şi pre monahi să-i ducă în robie. Însă Icoana Maicii cu Pruncul a rămas schimbată la chip, aşa precum se vede pâ­nă astăzi. Deci cu dreptate se poate zice că Icoana aceasta este ne­făcută de mână, dobân­dindu-şi noua înfăţişare prin lucra­rea harului Duhului Sfânt. Închi­nă­torii carii o privesc nu se mai sa­tură de blân­deţea chipului Prea­cu­ratei, ce odihneşte şi mân­gâie su­fletul omenesc, pentru care lucru s’a şi numit Paramithia sau Mân­gâ­ie­toarea; însă Sfântul Prunc a rămas cu chipul de aspru Jude­cătoriu. Deci monahii vatope­dini, scoţând icoana de pre pere­tele unde era zugrăvită, au mutat-o cu mare cinste într’un preafru­mos paraclis de lân­gă biserica cea ma­re, unde este cinstită până astăzi cu laude şi cu cântări în toate zilele.

Această minune arată şi întă­reşte din nou credinţa Bisericii Dreptslăvitoare în în­drăz­neala cea de Maică a Născătoarei de Dumnezeu, spre a soli pentru pă­ca­tele nea­mului omenesc către Fi­ul şi Dumnezeu ei, izbăvind, pre  cei ce i se închină cu cre­din­ţă, de necazurile ce cu dreptate vin asu­pra noastră.

De această icoană este legată şi viaţa cu­viosului Neofit, cel ce avea ascultarea de prosmonar sau paracliser al Paramithiei. Odată cuviosul a fost trimis de către Mă­năstire să slujească o vreme la metocul din Ostrovul Evia. Că­zând greu bolnav, a rugat-o pre Preasfânta să-l învrednicească să moară în mănăstirea sa de meta­nie. În­dată a auzit înlăuntrul său glasul Prea­sfin­tei zicându-i: «Neo­fite, mergi în Mănăs­tirea ta, şi după un an să te găteşti». Deci Cu­viosul, mulţămind Maicii Dom­nului Mângâietoarea pentru înde­lungarea vieţii sale, i-a spus uce­nicului său să se pregă­tească pen­tru întoarcerea la mănăstire. Şi cu adevărat, după trecerea anului, într’o zi de Duminică, după ce s’a împărtăşit cu Preacu­ratele Taine, urcând scara spre pa­raclisul Pa­ra­mithiei, a auzit din nou gla­sul Maicii Domnului: «Neofite, vre­mea ieşirii tale a so­sit». Ducându-se dar cuvio­sul la chilia sa, a sim­ţit puterile slăbin­du-i, şi luându-şi iertăciune de la toată frăţia, şi-a dat duhul în braţele Născătoarei de Dum­nezeu. Şi se face pomeni­rea Cuvio­sului Neofit întru aceas­tă zi de 21 Ianua­rie.

Pentru solirile preacuratei Mai­­cii tale şi Mângâietoarei lumii, Hris­toa­se Dumne­ze­ule, miluieşte şi mântu­ieşte pre noi. Amin.

Via Cuvânt slăvitor

The Ascetic Experience, aplicație disponibilă pe telefoane și tablete Android (română și engleză)

Ascetic Experience este un website athonit (vatopedin), bilingv, de limbă română și engleză, întreținut de un monah român athonit, unde veți găsi o mulțime de fotografii unice din Munte Athos, sfaturi duhovnicești ale Sfinților Părinți, cuvinte de duh ale înțelepților din vechime și contemporani. Site-ul este actualizat zilnic.

ROMÂNĂ:

Experiențe Ascetice: Sfaturi duhovnicești ortodoxe terapeutice.

Cele mai bune scurte articole ortodoxe zilnice pe care le puteți citi în mai puțin de două minute. Însoțite de fotografii extraordinare și moderne din Sfântul Munte Athos, aplicația actualizată zilnic oferă în cel mai simplu mod posibil un mic text de terapie spirituală de la Sfinții Părinți, adaptat nevoilor noastre de zi cu zi.

Este un ghid de încredere pe care ne putem baza, o deschidere către Împărăția Cerurilor, oferind remedii bolilor noastre spirituale actuale.

Puteți explora sfaturile duhovnicești prin intermediul vastei biblioteci fotografice care este organizată pe subiecte în secțiunea „Darul spiritual al zilei” și pe baza conținutului imaginilor în secțiunea „Galerie”.

Puteți descărca gratuit aplicația de la adresa: https://play.google.com/store/apps/details?id=athos.vatopedi.asceticexperience.ro

ENGLEZĂ:

The Ascetic Experience: Healing Spiritual Orthodox Quotes

The best daily short spiritual orthodox articles which you can read in under two minutes. Accompanied with stunning and modern photos from Mount Athos, the daily updated app gives in the easiest way possible a quick spiritually healing text from the Holy Fathers adapted to our day by day needs.

It is a trusted guide to lean on, an opening into the kingdom of Heaven, providing the remedies to our current spiritual sickness.

You can explore the quotes through the vast photographic library which are indexed by topic in the „Spiritual Gift of the Day” section and by image in the „Gallery” section.

You can download the application for free at : https://play.google.com/store/apps/details?id=athos.vatopedi.asceticexperience

VIDEO: Imagini de la Prăznuirea Sfântului Apostol Andrei la Schitul vatopedin Sfântul Andrei – Serai din Karyes, capitala Sfântului Munte (12/13 decembrie 2019)

Sărbătoarea Sf. Ap. Andrei (13 decembrie) la Schitul vatopedin Sf. Andrei – Serai din Karyes (capitala Sfântului Munte Athos), cu participarea Egumenului Sfintei Mari Mănăstiri Vatopedi, Arhim. Efrem Vatopedinul cu un grup de monahi vatopedini ce au dat răspunsurile liturgice alături de maestrul muzicii bizantine athonite, monahul Damaschin Neoskitiotul, alături de numeroși psalți și elevi ai Seminarului Athonit „Athoniada”, aflat în incinta Schitului.

VIDEO: Libertate în familie. Îndrumări athonite oferite de Părintele Efrem, egumenul Schitului Sfântul Andrei – Serai

Libertate în familie. Îndrumări athonite oferite de Părintele Efrem, egumenul Schitului Sfântul Andrei – Serai, Muntele Athos. Interviu realizat de dl. Cristi Bumbeneci.

Patru Cântări bizantine interpretate la un eveniment muzical în Athena, prilejuit de împlinirea a 170 de ani de la trecerea la cele veșnice a monahului Matei Vatopedinul (1774 – 1849), mare părinte athonit alcătuitor de cântări (10 decembrie 2019)

Stihira vecerniei la prăznuirea Sfinților Athoniți, pe glas 4 leghetos, cântată de Horodia Părinților Aghioriți, condusă de Gheronda Damaschin Neoskitiotul, la evenimentul muzical din data de 10 decembrie, din Athena, la 170 de ani de la trecerea la cele veșnice a monahului Matei Vatopedinul.

«Bucură-se Cerul și pământul…» Stihira Stihoavnei la Intrarea în Biserică a Preasfintei de-Dumnezeu-Născătoare, pe plagalul glasului 1, cântată de Horodia Părinților Aghioriți, condusă de Gheronda Damaschin Neoskitiotul, la evenimentul muzical din data de 10 decembrie, din Athena, la 170 de ani de la trecerea la cele veșnice a monahului Matei Vatopedinul.

«Nașterea Ta, Hristoase…» – Troparul Nașterii Mântuitorului și Slava de după Evanghelie «Astăzi toate…» , cântate de horodiile participante la evenimentul muzical din data de 10 decembrie, din Athena, la 170 de ani de la trecerea la cele veșnice a monahului Matei Vatopedinul.

«Ceata cuvioșilor părinți…» – Slava Laudelor la prăznuirea Cuvioșilor Părinți Athoniți, compoziție pe plagalul glasului 4, cântată de Horodia Părinților Aghioriți, condusă de Gheronda Damaschin Neoskitiotul, la evenimentul muzical din data de 10 decembrie, din Athena, la 170 de ani de la trecerea la cele veșnice a monahului Matei Vatopedinul.

VIDEO: Dumnezeiasca Liturghie în cinstea tuturor Sfinților Vatopedini, cu participarea episcopului Adrian al Alikarnassiei (Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi, iulie 2019) – fragmente

VIDEO: Dumnezeiasca Liturghie în cinstea tuturor Sfinților Vatopedini, cu participarea episcopului Adrian al Alikarnassiei (Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi, iulie 2019) – fragmente

VIDEO: Starețul Efrem Vatopedinul – Despre acrivia conștiinței Părintelui Efrem Katunakiotul (subtitrare în limba română)

VIDEO: Starețul Efrem Vatopedinul – Despre acrivia conștiinței Părintelui Efrem Katunakiotul (subtitrare în limba română)

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

„Cum l-am cunoscut pe Părintele sfânt Dionisie Ignat”. Mărturia Părintelui Prof. Ioan Valentin Istrati

Astăzi, 22 septembrie 2019, când se împlinesc 110 ani de la nașterea Starețului Dionisie Ignat de la Colciu din Sfântul Munte Athos, vă punem înainte trei mărturii patericale legate de Bătrânul Dionisie postate în această lună de Părintele Prof. Ioan Istrati pe contul său de facebook. Mulțumim Părintelui pentru îngăduința de a posta pe blogul Sfântul Munte Athos mărturia sa despre cel pe care-l numește fără teamă – Părintele Sfânt Dionisie. – LD

Cum l-am cunoscut pe Părintele sfânt Dionisie

Era prin ’96. Eram prima oară în Athos. Student teolog imberb, cu o botă în mână, m-am apucat de bătut muntele, de la o mănăstire la alta. Pentru cine n-a fost, distanțele între chinovii sunt enorme, de zeci de kilometri printr-un praf de juma’ de metru, la 40 de grade. N-aveam bani de microbuz, era un călugăr grec câinos care nu mă lua, chiar de avea locuri libere berechet. Stăteam câte trei-patru zile la fiece mănăstire, la toată rânduiala de noapte, munceam pentru o evloghie, căutam și studiam manuscrise de muzică etc.

O să vă spun cum l-am cunoscut pe Părintele Dionisie de la Colciu. Nu știam nimic de el, nici de schitul de rai de pe buza prăpastiei. Veneam de la Xiropotamu, spre Vatopedi, cea mai frumoasă mănăstire din tot muntele. La un moment dat, văd un indicator vechi de lemn, pe care scria Kolitsou (numele grecesc al schitului Colciu). Terminat de oboseală, nemâncat de seara, acu’ era ora 2 de amiază, am hotărât să merg acolo. Zic, o fi vreun călugăr grec să-mi dea un codru de pâine și-o roșie.

Merg preț de un sfert de oră și ajung într-o poiană de rai. Soarele se scurgea infinit de subtil printre frunze. Pe o bancă stătea un bătrânel mic. Dau Kalimera și mă așez în cealaltă parte a băncii.

Cu capul în mâini, îmi trăgeam sufletul. Și deodată aud: „Măi Ioane, vino mai aproape!”. Să cad jos. Zic: „e un bătrân român”, îl strigă pe unu’ Ion. Moșulețul iară: „Ioane!”. Eu, siderat: „cu mine vorbiți?” Da’ părintele: „Mai vezi vreun Ion pe-aici?” Lacrimile mi-au țâșnit nestingherite din ochi. Un moșneag orb mă știa pe nume. M-am dat lângă el, m-a apucat de mână și a început să vorbească. Nimeni, niciodată nu știa atâtea despre mine, despre tata și bunicul preoți, despre cele mai ascunse gânduri și dureri care mă asaltau. Ziua aia și noaptea până la 1 am vorbit cu el. Veneau părinții, părintele e bătrân și bolnav, tre’ să se odihnească. Dar părintele ținându-mă strâns: „nu, mai am câteva lucrușoare de spus”. Am stat vreo patru zile în schitul scoborât din rai. Călugării slujeau desculți, pe lutul gol, în bisericuța cât o inimă de Dumnezeu.

Cele mai multe lucruri pe care le-am auzit (despre Antihrist, sfârșitul lumii etc.) sunt taine și n-am binecuvântarea să le spun.

În anul următor, am ajuns iarăși în muntele de sfinți. Mergeam la părintele meu drag, Dionisie, cu care am stat atât de mult. Ce bucurie aveam, păduchită cu mândrie.

Când am ajuns în poieniță, era tot amiază. Părintele meu drag stătea tot pe marginea băncii. M-am apropiat încet. Învârtea un metanier și buzele se mișcau a rugăciune. Nu l-am deranjat. Într-un târziu, am îndrăznit: „părinte, sunt eu”. „Care eu?”, a zis bătrânul. „Ioan, studentul”. „Nu cunosc niciun Ioan student”. M-am prăbușit în abis. Cum, când nu fusese niciodată în preajma mea, știa totul despre mine, iar acum nimic? Am izbucnit în lacrimi. „Cum, părinte, că mă știați pe nume, anul trecut, înainte de a mă fi întâlnit?”.

Peste câteva minute, părintele a zis trist: „Noi suntem proști, noi nu știm teologie adâncă, noi nu ne mândrim cu mintea noastră strălucitoare. Suntem niște țărani proști ascunși aici să caute mântuirea”.

Atunci m-a trăsnit înțelegerea. Părintele în iubirea lui, mă mustra pentru mândria mea. Cuvintele lui tăiau în carnea sufletului toată negura de păreri și de iluzii, toată ceața găunoasă a părerii de sine. Ca un chirurg iscusit, părintele tăia și extirpa, fără anestezie, tot cancerul meu de trufie.

Am plâns preț de vreo zece minute. Părintele orb s-a ridicat de pe băncuță și a venit spre mine. A pipăit aerul și mi-a atins obrazul plin de lacrimi. „Hai măi, Ioane! Tu ești cel care știe cele mai multe și face cele mai puține”. Pe obrazul bătrânului, din ochii orbi, nefiresc de albaștri, apăruse o lacrimă.

Eram la Schitul Colciu, poiana scoborâtă din rai de pe marginea prăpastiei. De acolo, de pe buza hăului, dacă arunci un bolovan, ajunge în mare după vreo 20 și ceva de secunde. Era liniște de după amiază, iar Părintele Dionisie i-a șoptit la ureche unui părinte tânăr, pictor teribil de icoane: „du-l și pe el la peșteră”.

Așa că părințelul tânăr m-a luat împreună cu alți doi studenți teologi și ne-a dus la arsanaua (portul) schitului. Aici a deschis o șandrama veche și a scos o barcă pneumatică, cu un motoraș. Ne-am suit în barcă și am mers preț de vreo 500 de metri pe apă. La un moment dat, munții uriași de piatră se prăbușesc unul în altul, făcând o intrare într-o peșteră. Am intrat cu barca acolo și am încremenit. Toată măreția albastrului mării se reflecta în bolțile gigantice ale peșterii. Eram într-o catedrală a apei, de o maiestate unică, pictată mereu diferit de mâinile lui Dumnezeu. Am vâslit vreo câteva zeci de metri, în adâncul colosului de piatră. Se întuneca încet.

Într-un colț, piatra se ridica molcom, într-o peșteră mică, de vreo trei, patru metri adâncime.

Acolo, ne-a spus pictorul ca i-a zis bătrânul Dionisie, la începutul veacului au pustnicit doi monahi, tată și fiu. Se rugau acolo în tăcere, săvârșeau Dumnezeiasca Liturghie, căci bătrânul era preot. La câteva săptămâni, se suiau într-o plută și veneau să ia apă dulce de la schit și mâncare.

Într-o iarnă grea, valurile enorme au spart pluta mică a nevoitorilor. Nu s-au mai arătat la schit. Călugării au crezut că vor fi plecat la vreo mănăstire sau ceva, așa că nu i-au mai căutat. De-abia peste patru ani, câțiva monahi la pescuit au găsit peștera. Călugării ședeau cu fața în sus, cu mâinile în cruce la piept. Parcă dormeau. Muriseră de sete în acea iarnă. Pe o coajă mare de copac, au găsit scris: Părintele meu a trăit 20 de zile fără apă, iar eu 39 de zile, și acum mă sting.

Au sărutat sfintele moaște din inima mării și au plecat la Vatopedi să vestească starețului. Au pornit cu procesiune, cu veșminte, pe mare, să ia trupurile sfinte ale cuvioșilor. Când au ajuns, trupurile nu mai erau nicăieri. Însuși Dumnezeu știe unde sunt.

Astăzi călugării mi-au confirmat că în peștera aceea și-au făcut sălașul niște foci.

De-abia aștept să mai ajung acolo și să sărut pământul pe care s-au nevoit îngerii aceia în trup.

Să vă zic una să muriți de râs. Când m-am întors din Sfântul Munte Athos, am povestit tuturor de Părintele Dionisie cel minunat, văzător cu duhul și înțelept în Duhul Sfânt. Un părinte călugăr foarte stilat și uns cu alifii mi-a zis: „Părinte, au fost niște frați la Părintele Dionisie, și au zis că nu-i văzător cu duhul. Dimpotrivă, e foarte simplu”.

Da eu, cum sunt slobod la gură, zic: „părinte, dacă or fi fost niște imbecili, niște tâmpiți, tocmai pentru că-i văzător cu duhul, o văzut prostia lor și nu s-o mai ostenit în zadar să le spună ceva”.
Da’ părintele: „păi eram și eu printre ei”.

Am căzut jos. Terminat, am încercat să dreg busuiocul. Poate era bolnav, ori obosit…
Tardiv.

Pr. Ioan Valentin Istrati

[P] Pelerinaje la Muntele Athos