Arhive blog

Trailer-ul unui film mult așteptat: „Omul lui Dumnezeu”, film dedicat vieţii şi activităţii Sfântului Nectarie de la Eghina

Am aflat cu bucurie că a apărut trailer-ul filmului Omul lui Dumnezeu (Man of God/Ο Άνθρωπος του Θεού), film dedicat vieţii şi activităţii Sfântului Nectarie de la Eghina.

Filmul ar fi trebuit să apară pe marile ecrane în anul 2020, la împlinirea a 100 de ani de la trecerea în veşnicie a Sfântului Nectarie, dar, cel mai probabil, din cauza restricțiilor din sălile de cinema a fost amânată lansarea lui pentru 2021.

Yelena Popovic, scenarista și regizoarea filmului „Man of God”, a oferit un interviu exclusiv Agenției de știri Basilica (link mai jos), în care a vorbit despre valoarea Ortodoxiei și prezența lui Dumnezeu în viața ei și a celor care au colaborat la proiect. 

Yelena Popovic, regizoarea filmului despre viața Sf. Nectarie: Un creștin ortodox poate oferi mult oriunde s-ar afla

Filmul a fost realizat în colaborare cu Mănăstirea Vatopedi din Sfântul Munte Athos și va ajunge curând în cinematografe, ca un omagiu adus sfântului la 100 de ani de la mutarea sa la viața veșnică.

Din distribuție fac parte Aris Servetalis (Grecia) și Alexander Petrov (Rusia), Mickey Rourke (SUA), iar muzica este compusă de Zbigniew Preisner (Polonia), cel care a compus muzica pentru filmele regizorului Krzysztof Kieślowski.

Filmul are și o pagină fb dedicată: Man of God!

Vindecarea fricii (2013), film artistic inspirat din viața Sfântului Ierarh Luca al Crimeei (subtitrat în română)

Curing Fear / Излечить страх (Лука) / Vindecarea fricii (2013), film artistic inspirat din viața Sfântului Luca al Crimeei (subtitrat în română).

Sfântul Ierarh Luca al Crimeii a fost un strălucit medic chirurg și om de știință, una dintre cărţile sale de medicină devenind manual de referință pentru mai multe generații de medici.

Fiind o persoană profund evlavioasă întreaga sa viaţă, cel ce a ajuns astăzi să fie cunoscut drept sfânt, a devenit călugăr în 1923, la 4 ani după decesul soţiei sale, într-un moment în care campania anti-religioasă și anti-Biserică era în creștere în Rusia. În monahism a primit numele de Luca, în cinstea Sfântului Apostol și Evanghelist. În același an a fost hirotonit episcop, în secret.

Ulterior a fost supus mai multor arestări, a stat în închisoare, a fost exilat, dar a slujit lui Dumnezeu şi oamenilor. În 1937, în urma unei alte arestări, după 13 zile întregi de interogații fără somn a intrat în greva foamei timp de 18 de zile şi a refuzat să semneze vreo declaraţie împotriva altor persoane investigate. Indiferent de situaţie, el a rămas un adevărat medic, călugăr și preot.

Sanctitatea Sa Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii a transmis un mesaj de felicitare realizatorilor filmului.

La film s-a lucrat pe parcursul a 5 ani şi a fost filmat în trei ţări, Rusia, Belarus și Ucraina.

Viata Sfântului doctor Luca al Crimeii – 11 iunie (pe larg)

Sfântul Luca al Crimeei este un sfânt al veacului nostru (1877 – 1961), fiind mai întâi medic al trupului (chirurg), iar mai apoi medic şi al sufletelor (arhiepiscop). Întreaga lui viaţă se poate rezuma în câteva din cuvintele sale: „Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul”. Numit adesea drept doctor „fără-de-arginţi”, Sfântul Luca al Crimeei a fost un ierarh mărturisitor ce a pătimit mult pentru dragostea şi credinţa lui în Hristos în temniţele comuniste. Născut într-o familie princiară, sfântul a fost un bun chirurg şi profesor universitar, iar, în cele din urmă, unul dintre marii predicatori ai secolului nostru.

În plină teroare bolşevică, un chirurg de excepţie refuză să opereze fără icoana Maicii Domnului pe peretele sălii. Episcopul chirurg Luca Voino-Iasenetki, mărturisitor al credinţei în Hristos şi titan al ştiinţei deopotrivă oferă lumii contemporane o minunată lecţie de jertfire de sine, de slujire a semenilor şi de sfinţenie. Sfântul Luca s-a născut în anul 1877, într-o familie cu nobile rădăcini strămoşeşti. Valentin Voino-Iasenetki, după numele său de mirean, a primit o aleasă educaţie. Înclinând mai întâi spre pictură, tânărul Valentin îşi va îndrepta paşii spre Academia de Arte Frumoase din Kiev. Simţind o puternică dorinţă de a-şi ajuta semenii, el va renunţa la pictură, cotind spre medicină. Astfel, sfântul se va înscrie la Facultatea de Medicină din Kiev.

În anul 1904, în cadrul războiului ruso-japonez, sfântul va sluji pe post de medic chirurg, în slujba Crucii Roşii, adică fără salariu. Vreme de aproape un an, sfântul va îndeplini misiunea de chirurg prin mai multe spitale de ţară, lipsite de fonduri şi într-o stare de sărăcie avansată. Între timp, tânărul Valentin se va căsători cu Ana, împreună cu care va avea patru copii. În anul 1916, doctorul Valentin hotărăşte să-şi publice experienţele medicale într-o carte de medicină, numită Eseu despre chirurgia infecţiilor septice. În timp ce lucra la prologul cărţii, un gând i-a venit, cum că sub titlul cărţii va sta un nume de episcop.

Peste înca un an, în 1917, Valentin se stabileşte împreună cu familia în oraşul Taşkent, unde primeşte postul de medic-şef al spitalului din localitate. O boala incurabilă cauzează moartea timpurie a soţiei sale, Ana. Astfel, sfântul va rămâne singur, cu cei patru copii ai săi.

Într-o zi oarecare, episcopul locului îl cheamă pe Valentin la el şi îi zice: „Doctore, trebuie sa deveniţi preot!” Încredinţat de faptul că aceasta este misiunea şi calea ce îl aşteaptă, doctorul Valentin va accepta fără nicio reţinere hirotonia întru preot, în anul 1921. Hirotonia unui chirurg, ba înca a unuia dintre cei mai buni, nu a bucurat câtuşi de puţin conducerea comunistă a vremii. În scurt timp, părintele primi numele monahal de Luca. În anul 1923, părintele Luca ajunge episcop al regiunii Taşkent. După hirotonia întru arhiereu, bolşevicii îl vor aresta imediat. Acum începe pătimirea, un lung şir de ani de pribegie şi suferinţe în închisorile sovietice.

Fiind un chirurg foarte bun, episcopul Luca primeşte acceptul de a opera în spitalele de prin închisorile prin care este purtat. Fiecare operaţie începea şi se termina cu rugăciune către Maica Domnului, iar curăţarea trupului cu iod, spre dezinfectare, o făcea sfântul în semnul crucii, spre ajutor. Bolşevicii hotărăsc să-l trimită pe episcop la Cercul Polar de Nord, urmând ca apoi să fie trimis în regiunea Arhangelsk pentru înca vreo trei ani. După aceasta, sfântul va mai primi înca şi un al treilea exil, în îndepărtata Siberie. Orbind de ochiul drept, de la bătăi şi chinuiri, sfântul nu a cârtit de cele pe care le pătimea.

În anul 1946, după terminarea perioadei de detenţie, datorită meritelor deosebite în studiul medicinii, cât şi pentru lucrarea Eseu despre chirurgia infecţiilor septice, sfântul va primi Premiul Stalin. Sfântul Luca împarte banii primiţi ca premiu orfanilor de război. Tot în anul 1946, Sfântul Luca este numit arhiepiscop de Simferopol şi Crimeea. Sfântul se va osteni neîncetat să reînvie credinţa şi viaţa duhovnicească. Predicile lui erau ascultate, pe lângă credincioşii de rând, de studenţi intelectuali şi chiar de oameni având altă credinţă. Sfântul nu s-a temut niciodată a condamna atitudinea regimului ateu.

La bătrâneţe, sfântul şi-a pierdut desăvârşit vederea. Despre aceasta însă, el spunea: „Cel ce şi-a închinat viaţa Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumina la fel cu cea de pe Tabor”.

Sfântul Luca al Crimeei va adormi în Domnul în data de 11 iunie 1961. Doctorul trupurilor şi al sufletelor semenilor săi va fi canonizat în anul 1996, în ziua de 18 martie sfintele lui moaşte fiind aşezate în Catedrala „Sfânta Treime” din localitatea Simferopol, în Ucraina. Bine mirositoare, sfintele lui moaşte săvârşesc nenumărate minuni în trupul şi sufletul celor bolnavi.