Monthly Archives: Decembrie 2015

Apel împotriva închiderii site-ului Pemptousia.ro

pemptousia-chintesenta

Apel împotriva închiderii site-ului Pemptousia:
După cum ați putut observa, din luna decembrie a anului 2015, ediția românească a site-ului Pemptousia a încetat să mai publice noi traduceri din limba greacă.
Dacă doriți ca site-ul să își continue activitatea, cereți acest lucru scriind pe adresa Mănăstirii Vatopedi (www.pemptousia.ro/contact/). Credem că părinții Mănăstirii vor fi sensibili la apelul cititorilor.
Mulțumim!

Redacția Pemptousia.ro

chrismon

Update: Pentru că mulți cititori își vor pune unele întrebări, firești de altfel, completăm apelul redacției pemptousia.ro cu câteva lămuriri oferite la comentarii pe pagina lor de facebook.

Situația este complexă. Pemptousia este o colaborare dintre mănăstirea Vatopedi și o fundație grecească. Poate chiar faptul că versiunea românească a fost un succes, eclipsând toate celelalte versiuni (engleză, rusă etc.), cu excepția celei grecești, a contribuit la închidere, mănăstirea fiind, într-un fel, în necunoștință de cauză. Dar poate nu este așa, să nu mâniem pe Dumnezeu.

Cei de la fundația grecească au zis că vor scrie un cuvânt de rămas bun, deocamdată nu au scris. Sincer, am fi preferat o legătură directă între redacția din România și mănăstire, nemediată de altcineva. Dar asta este situația.

Rugăm pe toți închinătorii care ajung la Mănăstirea Vatopedi să întrebe de ce s-a închis versiunea romanească a Pemptousiei. Ediția românească a fost, repetăm, un succes mai mare decat edițiile în limba engleză și în limba rusă, având un număr mult mai mare de cititori. Doamne ajută!

Anunțuri

Cum a fost la Vernisajul expoziției de fotografie – „Avva”, George Crasnean (foto și video)

Luni, 21 decembrie 2015, la „Casa cu Rost”, a avut loc vernisajul expoziţiei de fotografie Avva, semnată de George Crăsnean. A fost un succes. Le mulţumim tuturor celor care au participat şi, în chip deosebit, vorbitorilor şi jurnaliştilor.

Redăm mai jos linkul unde puteţi urmări înregistrarea video a evenimentului şi cîteva fotografii, făcute de George Dobrea, căruia îi mulţumim călduros, de asemenea. (Claudiu Târziu)

vernisaj-2

De la stînga: Claudiu Târziu (gazda), George Crăsnean (autorul), Radu Preda (teolog), Cristian Curte (jurnalist), Ioan Popa (pictor).

George-Crasnean-1-Rost

din-expozitie-2

din-expozitie

din-expozitie-3

O nouă apariție editorială: Alain Durel, „Peninsula interzisă – Mărturie despre viața pe Muntele Athos”, 2015

peninsula-interzisa

Peninsula interzisă – Mărturie despre viața pe Muntele Athos, Alain Durel
Editura Philobia, 2015
Colectia: Experiment

[Cartea poate fi comandată online de la linkul: http://goo.gl/WGIYml ]

Călătoria iniţiatică a unui francez pe drumurile abrupte ale Sfântului Munte, dublată de trecerea unui occidental la Ortodoxie.

Muntele Athos sau internaţionala monahală unde alchimia dorinţei se numeşte asceză şi devine un antrenament permanent pentru construcţia Omului în totalitatea lui.

Muntele Athos sau trinitatea frumosului: a naturii, a liturghiei şi a chipului călugărilor.

Muntele Athos sau lumea populată de sihaştrii care l-ar urma pe Hristos până în infern, de călugări care nu se roagă, ci devin rugăciune, de părinţi spirituali geniali şi de vagabonzi celeşti clarvăzători, practicanţi ai nebuniei asumate, cea mai radicală formă de asceză.

Puţini au cunoscut îndeaproape viaţa călugărilor de acolo, cu obiceiurile, riturile, singurătatea, zbuciumul sau pacea lor. Măreţia acelei lumi, adâncimea învăţăturilor, aparenta nebunie sau înalta spiritualitate, severitatea rânduielilor şi incredibila libertate, misticismul sau paranormalul, toate sunt povestite de un occidental întors în lume după mai bine de un an petrecut la Athos.

Ce altă mare aventură i-a mai rămas omului modern, dacă nu cea a descoperirii de sine şi de Dumnezeu?

„Cel care se duce la Athos nu caută în primul rând o mănăstire, nici o chilie, ci o persoană capabilă să-l învețe arta de a muri și de a învia. Acesta este gheronda, bătrânul, starețul despre care vorbește Dostoievski în Frații Karamazov, părintele spiritual. în fața lui îți deschizi sufletul. El devine un prieten, un tată, cel care transmite ființa pe care el însuși a știut s-o smulgă din miezul lucrurilor, în frumusețea nopților de veghe, în splendoarea slujbelor liturgice bizantine, în efortul postului, în supravegherea gândurilor, anihilarea deznădejdii și triumful iluminării.“ (Peninsula interzisă)

„«Să nu crezi că monahul este un iresponsabil care fuge de suferințele lumești pentru a se refugia într-un port al păcii și al fericirii», îmi spuse pustnicul. Dimpotrivă, Athosul este cel mai violent front al războiului care cuprinde pământul în întregime. Călugărul este un combatant, o coloană de intervenție care își dă viața pentru lume. în virtutea comuniunii sfinților, victoria lui asupra înclinațiilor distructive și morbide ale omului este o victorie pentru întreaga omenire.“ (Peninsula interzisă)

Mărturie din România despre o minune recentă a Maicii Domnului „Pantanassa”

pantanassa-sinca-noua-IN

Noi, robii lui Dumnezeu, Mircea-Nicolae şi Daniela-Monica, mărturisim spre cinstirea Maicii Domnului Pantanassa faptul că cele relatate mai jos sunt întocmai cu realitatea.

„Consider că avem de-a face cu un cancer de gradul II, însă cu noroc poate fi doar de gradul I”- dr. prof. chirurg oncolog, afirmaţie făcută cu ocazia vizitei medicale dinaintea operaţiei în cadrul unei clinici din Bucureşti, septembrie 2013.

Monica: Dorim să vă împărtăşim cu bucurie minunea pe care Maica Domnului Pantanassa a făcut-o asupra casei noastre, prin ştergerea definitivă a unui diagnostic de cancer la sân. În acest sens, vom începe relatarea noastră cu vizita pe care soţul, Mircea, a făcut-o în toamna lui 2011 în Sfântul Munte Athos, cu prilejul căreia a descoperit taina icoanei Pantanassa de la Sfânta Mănăstire Vatoped.

O copie minunată a acestei icoane a fost adusă în casa noastră şi de atunci nu a existat zi în care să nu-i ţinem candela aprinsă şi săptămână în care să nu-i înălţăm acatist de cinstire. În acest pelerinaj soţul l-a cunoscut într-un mod deosebit pe stareţul Mănăstirii Vatoped, Gheronda Efrem, cel care printre multe descoperiri îi spunea că i-ar face plăcere să-i cunoască soţia, pe mine. Ştiind că femeile nu au acces în Sf. Munte, soţului i s-a spus că părintele stareţ obişnuieşte să iasă la o anumită perioadă în afara Sfântului Munte pentru binecuvântarea credincioşilor şi credincioaselor care nu pot ajunge la Mănăstirea Vatoped. Peste doi ani am ajuns să înţelegem de ce a dorit să mă cunoască.

Ei bine, întorcându-ne la întâmplarea noastră, pot spune că sunt originară din Bucureşti, economist de profesie, mamă a doi copii cu vârste de cinci şi respectiv trei ani. Ambii copii au fost alăptaţi la sân perioade îndelungate, respectiv 15 luni primul copil si 20 de luni cel de-al doilea. După perioada de alăptare a primului copil am observat dezvoltarea unui nodul mamar care însă nu deranja la palpat. Nu am dat atenţie prea mare şi prin urmare am evitat să urmez un consult la un medic de specialitate până când, după aproximativ patru ani, acest nodul a început să devină dureros, iar sânul în zona nodulului începuse să se deformeze.

La începutul lunii august 2013, sânul drept, cel afectat, a început să prezinte o roşeaţă în partea inferioară, însoţită de un uşor disconfort. De comun acord cu soţul, am hotărât că este momentul să mergem la un specialist. În acest sens m-am prezentat la medicul de familie care, îngrijorat de ceea ce a observat la sân, mi-a recomandat de urgenţă o ecografie mamară la unul din specialiştii cunoscuţi din Bucureşti.

Zis şi făcut; am făcut programarea la medicul indicat, medic care la momentul ecografiei (20.08.2013) şi-a exprimat neliniştea cu privire la imaginile vizionate, sugerându-mi să consult urgent un chirurg oncolog, deoarece nodului, în opinia doamnei doctor, nu arăta deloc bine.

Extras din buletinul de consult ecografic: „Ţesut mamar minimal reprezentat în cadranele existente, prezintă în CIE, corespunzător modificării tegumentare, în lungul liniei orei 8, la 6 cm de marginea areolei mamare, formaţiune neomogenă, hipoecogenă, intens vascularizată, cu semnal vascular prezent si perilezional, dimensiuni: 13/9/11.5 mm. În examinarea elasto-grafică, harta alb-negru, formaţiunea prezintă duritate crescută şi dimensiuni mai mari decât la examinarea 2D, aspect ce se regăseşte şi la examinarea în harta color.“

Într-adevăr, sânul începuse să se deformeze şi mai tare, apăruse o uşoară retractare, iar roşeaţa din jurul ei devenise mai închisă la culoare. Ne-am interesat în stânga şi-n dreapta care ar fi opţiunea cea mai bună pentru un astfel de specialist şi am ajuns la numele unui medic oncolog de renume în capitală şi în afara ei. Programarea la consult a fost făcută pentru data de 26.08.2013.

Putem spune că în toată această perioadă nu ne îngrijoram prea mult, fiind foarte siguri că nu ni se poate întâmpla nimic rău, mai ales că purtam în permanenţă cu noi icoana Pantanassa, vindecătoarea de cancer, spre care aveam mare evlavie. Coincidenţa a făcut ca, exact în perioada consultului la oncolog, soţul să plece în Sfântul Munte pentru a participa la praznicul Adormirii Maicii Domnului, care pe stil vechi se sărbătoreşte la 28 august.

Întâlnirea mea cu medicul oncolog a fost una marcantă. Fiind foarte multe femei la consult, a trebuit să aştept 30 de minute peste ora stabilită pentru consultaţie, înainte să intru în cabinet tocmai ieşise o doamnă care avea sânul extirpat recent şi care purta cu ea o sacoşă pentru drenarea lichidului. Această imagine m-a emoţionat, în urma vizualizării ecografiei mamare şi a consultului fizic concluzia medicului a fost una reţinută, însă cu o doză evidentă de pesimism. Nu puteam lăsa neobservată atitudinea rezervată a medicului specialist, hotărându-mă să-i cer deschis părerea, având în vedere că operase de cancer peste 8000 de femei. Ei bine, răspunsul nu a întârziat şi a fost unul care m-a zguduit. Privind în jos şi cu un oftat adânc mi-a spus că sunt riscuri mari să fie un caz de cancer, însă există o speranţă şi se poate exprima mai clar dacă are la dispoziţie şi o mamografie detaliată pentru analiza nodulului cu pricina. Ieşind din clinică plângând, am avut nevoie de cinci minute pentru a mă reculege înainte de a-l suna pe soţul meu. Mircea era în acel moment la frontiera dintre Bulgaria si Grecia.

Mircea: Când am auzit-o pe Monica la telefon plângând, toată buna dispoziţie pe care o aveam, prin faptul că mergeam către locul mult îndrăgit mie, s-a năruit instantaneu. Vedeam în faţa mea panoul pe care scria „Bine aţi venit în Grecia” şi în acelaşi timp o auzeam pe Monica cum suspina la telefon. Fără glas a trebuit să trag maşina pe dreapta pentru a putea comunica şi a încerca s-o liniştesc, dar în acelaşi timp şi pentru a-mi recăpăta eu însumi echilibrul. Era o speranţă faptul că, aşa cum spunea şi doctorul, mamografia este cea care poate da un verdict mai sigur; prin urmare încercam să-i induc doza necesară de optimism şi să îi spun că totul va fi bine. Totuşi, această veste m-a zguduit şi pe mine. Am rămas blocat pe marginea drumului minute în şir, neştiind cum să procedez. Faptul că soţia era singură şi cu moralul la pământ mă făcea să cred că ar fi mai bine să mă întorc acasă. Prietenul cu care eram în maşină chiar mi-a sugerat să ne întoarcem acasă. Intrasem deja în Grecia. Îmi spuneam: Cum pot să o mai ajut eu în situaţia de faţă? Singura scăpare era la Dumnezeu şi aveam speranţa că fiind sărbătoarea Maicii Domnului în Sfântul Munte, poate se va milostivi cumva de soţia mea. Am luat decizia să-mi continui drumul cu multă dificultate şi cu sufletul sfâşiat.

staret-efremDupă o noapte neliniştită petrecută la Ierissos, am intrat dimineaţa în Sfântul Munte şi am mers direct la Mănăstirea Vatoped. La intrare era părintele stareţ Efrem, care aştepta cu obştea mănăstirii un episcop ce venea special pentru praznicul minunat. La vederea Starețului Efrem, m-am aruncat disperat la picioarele lui pentru binecuvântare şi l-am rugat insistent, gesticulând şi amestecând cuvinte în română, engleză şi italiană pentru a mă face înţeles, că doresc să-i vorbesc cinci minute. Un gest ce însemna că a înţeles dorinţa mea şi că vom vorbi mai târziu mi-a asigurat pe moment liniştea.

Cred că în acele zile m-am rugat cel mai intens din viaţa mea. Chiar dacă privegherea praznicului a durat circa zece ore, acestea s-au scurs ca la o Sfântă Liturghie obişnuită. Părintele Chiril, un preot român din obştea mănăstirii, ne-a recomandat o doamnă doctor din Constanţa care s-a specializat în boli de cancer în SUA şi Rusia. Soţia a luat legătura imediat cu doamna doctor, dar din păcate verdictul a fost acelaşi, simptomele fiind destul de evidente în acest sens. Ce probabilitate era ca de ziua Maicii Domnului să afli că soţiei tale îi este atribuită o boală atât de crunta? Mă făcea să sufăr gândul acesta, însă speranţa către Maica Domnului Pantanassa ardea ca un foc continuu. Acest fapt m-a făcut ca în ziua dinaintea plecării din mănăstire să îl rog pe părintele Chiril să vină cu mine în faţa icoanei Pantanassa, pentru că vreau să fac o promisiune.

Redau întocmai cuvintele pe care le-am spus atunci: „Maica Domnului Pantanassa, promit că-ţi voi face o copie a icoanei tale făcătoare de minuni dacă binevoieşti să o vindeci pe Monica în chip miraculos”. Cuvintele „în chip miraculos” l-au făcut pe părintele Chiril să exclame zâmbind:

– Mircea, îndrăzneşti mult la Maica Domnului! Bucură-te şi dacă Monica se va face bine în urma unui tratament medicamentos.

– Părinte, i-am răspuns eu imediat, să fie în chip miraculos, pentru că eu ştiu că la Maica Domnului totul este cu putinţă.

Împreună cu părintele Chiril şi cu monahul Daniil, un alt monah român din obştea de la Vatoped, am mers la Gheronda Efrem pentru a-i împărtăşi cele întâmplate şi a cere binecuvântare. Opinia dânsului a fost că trebuie să facem intervenţie chirurgicală rapidă şi să nu pierdem timpul. A mai spus că Monica trece printr-o încercare grea pe care o va depăşi cu bine.

– Părinte, oare acesta era motivul pentru care aţi dorit s-o cunoaşteţi personal pe Monica? l-am întrebat pe stareţul Efrem.

Gheronda a privit în pământ şi un zâmbet cald i-a luminat faţa, de parcă ar fi ştiut ce urma să se întâmple.

Din păcate prigonirea părintelui, lipsa libertăţii şi imposibilitatea părăsirii Sfântului Munte au fost impedimentele pentru care în aceşti doi ani nu am reuşit să o duc pe Monica, aşa cum îmi indicase în 2011.

Theotokos Pantanassa-VatopaedouAm plecat din Sfântul Munte cu trei brâuri pe care părintele Chiril le-a ţinut 24 de ore în racla cu Sfântul Brâu al Maicii Domnului şi cu o sticluţă cu untdelemn de la icoana Maicii Domnului Pantanassa cu care Monica trebuia să-şi înfăşoare şi să-şi ungă zona bolnavă. Moralul îmi era restabilit şi nădejdea că totul va fi bine îmi umplea sufletul.

Ajuns acasă la soţie şi copii, ne pregăteam pentru marele moment: mamografia cheie. Pe 5.09.2013 ne-am prezentat la aceeaşi clinică pentru mamografie. Din păcate speranţa că totuşi este o alarmă falsă începea să se stingă încet. Chemaţi imediat de doamna doctor care interpreta rezultatul mamografiei, am aflat că de fapt avem de-a face cu o malformaţie cu foarte mari şanse să fie cancerigenă, din păcate des întâlnită în ultima perioadă la femeile din România.

Extras din raportul medical: „Opacitate nodulară cu contur spiculat având diametru de 15/15 mm, cu dezorganizare arhitecturală de vecinătate, localizată în cadranul infero-extern”. Ni s-a recomandat însă să ne întoarcem la medicul oncolog pentru opinia finală. […]

Am ajuns şi la această zi fatidică, 09.09.2013, cu emoţii şi încă speranţe că poate nu este nimic grav. Din păcate, la vizualizarea mamografiei şi a consultului fizic verdictul doctorului oncolog a fost ferm: „Consider că avem de-a face cu un cancer la sân de gradul II, însă cu noroc poate fi doar de gradul I”. Ni s-a sugerat să optam pentru intervenţie chirurgicală rapidă, pentru a nu permite bolii să se extindă şi să luăm în calcul şi o intervenţie de reconstrucţie a sânului, deoarece probabilitatea ca în urma intervenţiei să-i fie extirpat sânul era de 50%. Depindea cât de mult au infestat ţesutul mamar acele celule cancerigene, iar acest lucru nu se putea confirma decât în momentul intervenţiei, când se vor preleva mostre de ţesut pentru analiză.

La întrebarea dacă mai sunt măcar 1% şanse ca Monica să scape fără cancer, răspunsul doctorului a fost:

– În toată viaţa mea profesională nu am văzut nici măcar un caz cu o finalizare diferită.

Cu acest diagnostic lucrurile s-au lămurit definitiv. Din acel moment, cerul s-a prăbuşit asupra noastră şi nu mai rămânea decât să acceptăm situaţia. Aveam de-a face cu o situaţie nemaiîntâlnită până acum în viaţa noastră, în care scenariile viitoare erau fie intervenţia cu extirparea sânului, fie tratamentul cu citostatice, fie poate chiar eşecul tratamentului.

Continuam amândoi să mergem la serviciu cu sufletele zdrobite. Orice întâlnire acasă împreună cu copiii era o explozie de amărăciune şi plâns. Copiii parcă au simţit suferinţa noastră şi se trezeau plângând şi strigând în miezul nopţii: Mami, Mami!

Cu toate acestea am început să ne informăm, să căutam sugestii la medici specialişti diferiţi. Doamna doctor din Constanţa ne-a recomandat să urmăm un tratament naturist de pregătire a organismului înainte de operaţie. Dânsa ne spunea că intervenţia chirurgicală invazivă poate cauza mult rău prin extinderea rapidă a celulelor cancerigene în tot organismul şi astfel riscăm să complicăm lucrurile şi mai mult. Am luat legătura şi cu o clinică din Turcia care nu ne-a recomandat intervenţia chirurgicală în prima fază. De asemenea, printr-un amic comun am discutat şi cu directorul spitalului de oncologie de la Cluj, care avea şi el o altă abordare a cazului. Toţi, în egală măsură, au întărit starea de incertitudine, pesimistă, la situaţia Monicăi. Întrebarea era acum ce vom face după intervenţia chirurgicală; unde va urma tratamentul cu citostatice: Bucureşti, Cluj sau Turcia?

Ne aflam într-o situaţie cu mai multe variante şi eram conştienţi că, dacă vom mal căuta altele, atunci avem ocazia să găsim tot atâtea soluţii. Am decis să ne liniştim, să nu ne mai gândim şi să facem ascultarea dată de Gheronda Efrem: intervenţie chirurgicală rapidă.

Monica: În tot acest timp am purtat permanent la sân brâul primit de la Vatoped şi mă ungeam chiar de 3-4 ori pe zi cu untdelemnul de la candela Pantanassei. Am programat intervenţia pentru joi, în data de 12.09.2013. În noaptea dinaintea intervenţiei, ne-am rugat „Pantanassei”, împreună cu Sf. Nicolae, Sf. Calinic de la Cernica, Sf. Brâncoveni, Sf. Mc. Parascheva, împreună cu Avva Ghelasie și părintele Timotei (un preot drag soţului, care l-a sprijinit în timpul studiilor universitare din Trieste). În faţa Pantanassei ardea candela cu ulei, iar în faţa celorlalte icoane am pus candele mici de ceară, învelite în aluminiu. Un lucru minunat urma să se întâmple în acea noapte. La ora 4 dimineaţa, atât eu, cât şi soţul ne-am trezit instantaneu şi am observat că dintre cele 6 candele cu ceară numai una ardea, în mod bizar, cu o flacără mai mare. Era candela de la icoana Sfântului Nicolae, patronul casei noastre! O candelă de genul acela arde în mod normal în medie cam două ore. Ei bine, trecuseră aproape cinci ore de când o aprinsesem şi candela de aluminiu nu s-a stins. Ceva ne spunea că Maica Domnului Pantanassa şi Sfântul Nicolae sunt cu noi. Ne-am închinat şi ne-am culcat îmbrăţişaţi, cu gândul la intervenţia din ziua următoare.

La ora 12:00 urma să intru în sala de operaţie, motiv pentru care ne-au chemat cu două ore mai devreme pentru pregătire. În timpul operaţiei soţul a decis să meargă la biserică să se roage. În Bucureşti există o copie a icoanei făcătoare de minuni Pantanassa, adusă personal de Gheronda Efrem, care se găseşte la Biserica Rusă de lângă Piaţa Universităţii. Eu mă pregăteam de momentul cel mare al intervenţiei, iar gândurile principale erau copiii şi viaţa care va fi de acum înainte.

Mircea: Cele două ore petrecute la Biserica Rusă nu au însemnat decât strigăt din toată fiinţa mea pentru soţie şi pentru împlinirea voii lui Dumnezeu în casa noastră. Întors la spital, am aflat că operaţia încă mai durează, motiv pentru care am ales să mă duc în rezerva spitalului unde era locul Monicăi şi să aştept acolo. Cu toate că era miezul zilei eram extenuat şi copleşit de eveniment. În timp ce aşteptam să fiu chemat la reanimare, o uşă se deschide brusc şi îl văd pe medicul oncolog care a operat-o, acelaşi la care a avut consultaţiile de specialitate de până acum. Mă ridic degrabă şi aştept informaţiile preţioase de la el.

Acestea au fost următoarele:

– Totul a decurs bine, soţia este bine, a spus doctorul.

Eu rămân impasibil, pentru că aceste lucruri nu mi se par ieşite din comun, dimpotrivă, le consideram fireşti. Doar nu s-ar fi întâmplat ceva mai rău în timpul operaţiei.

Doctorul repetă:

– Soţia este bine, să ştiţi: nu are cancer, a dispărut orice urmă!

Când am auzit, să cad din picioare.

– Cum nu are cancer? Ce s-a întâmplat? Nu înţeleg! Doctorul răspunde:

– A fost prelevat în timpul operaţiei o mostră de ţesut şi transmis de urgenţă cu un echipaj mobil către laboratorul de oncologie de la Fundeni, care în 30 de minute a analizat şi a emis un buletin care atestă că nu este urmă de cancer.

Extras examen histopatologic preliminar: „Tumora mamară dreapta-cadran in fero-extern. Ţesut mamar cu masiv proces inflamator cronic granulomatos cu necroză în aria centrală şi reacţie inflamatorie peritumorală”.

– Domnule doctor, nu înţeleg! Despre ce este vorba? De unde această schimbare? Un ridicat de umeri a urmat din partea unuia dintre cei mai renumiţi medici oncologi din Bucureşti. Inima mea glăsuia neîncetat: Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, Slavă Maicii Domnului Pantanassa!

Toţi apropiaţii au fost răvăşiţi de emoţie la auzul acestei veşti. Nu rămânea decât să mă duc la reanimare să-mi văd soţia. Am ajuns la patul ei şi, sărutând-o, i-am spus că Maica Domnului Pantanassa a avut milă de noi. De fapt, şi acolo la reanimare a avut loc un fapt interesant. Conform procedurii, soţiei urma să i se extirpe tot sânul, iar asistentele şi şefa de gardă erau pregătite să intervină imediat ce soţia se trezea pentru a-i acorda asistenţă emoţională. Când Monica s-a trezit din anestezie, foarte multe dintre asistente au venit la ea s-o întrebe ce a făcut, ce tratament a luat de a scăpat. Nu s-a mai văzut în acea clinică un caz de genul acesta. În majoritatea cazurilor femeilor li se extirpa sânul sau chiar sânii.

Trec zilele de recuperare şi ne pregătim să ieşim din spital. La ieşire ni se comunică că analizele de la laborator au fost provizorii, urmând ca în 14 zile să le primim şi pe cele definitive. Am înţeles că probabilitatea ca diagnosticul să difere este sub 5%. Ne-am bucurat enorm, am simţit că am reînviat. Trăisem o lună de coşmar, pe care n-o doream nici celui mai mare răufăcător de pe pământ. Am anunţat toată lumea şi abia aşteptam să merg la Vatoped, de praznicul icoanei Pantanassa, care este pe 28 octombrie.

vatopedi-vazut-de-susÎntre timp, suntem chemaţi după 14 zile la consult şi pentru scoaterea firelor de la operaţie. Ţinem să menţionăm că, din păcate, sânul a fost tăiat undeva la 10 cm, ceea ce ne-a confirmat faptul că doctorul nu a avut niciun dubiu în privinţa extirpării întregului sân. A fost oprit, însă, de rezultatul surprinzător din timpul operaţiei. Extirparea unui nodul simplu nu presupune o incizie mai mare de maxim 5 cm. La întâlnirea cu medicul oncolog: Surpriză! Aflăm că de fapt a fost indus în eroare: nu a fost cancer, ci TBC!

Buletinul final de analiză histopatologic de la Fundeni concluziona: „Granulom TBC sânul drept”.

Am crezut că glumeşte, dar de fel fiind mai serios, nu avea niciun motiv.

– TBC? Cum se poate, domnule doctor? Nu putem să credem! îi spunem stupefiaţi.

– Da, analizele finale sunt clare în acest sens. Puteţi să mergeţi la Fundeni după blocurile de parafină şi să le evaluaţi în altă parte, ne răspunde sec.

Incredibil, iată-ne întorşi în transa de coşmar ce tocmai dispăruse. TBC? De unde până unde? Nici o explicaţie. Merg la Fundeni să iau probele unde mi se spune că este clar TBC şi că niciun doctor nu ar fi făcut diferenţa faţă de cancerul mamar, cazul fiind foarte rar, iar simptomele destul de asemănătoare.

Acum începem să ne documentăm în privinţa TBC-ului la sân. Medicul de familie a rămas fără cuvinte. Ne sugerează să mergem la fiziolog pentru tratamentul cu tubercitostatice, însă se izbeşte de decizia noastră categorică: Nu, nu facem nimic! Din documentare am înţeles că există un test cu rezultate destul de bune în predicţia infecţiei cu TBC, şi anume Qunntiferon. Ne interesăm unde sunt locaţiile din Bucureşti care efectuează acest test. Găsim o clinică undeva la Piaţa Muncii și Monica se duce să facă testul. Între timp, eu merg cu blocurile de parafină la o altă clinică pentru o a doua opinie pe rezultatul de la Fundeni.

După 5 zile rezultatul de la Quantiferon vine negativ: „Nu s-a detectat prezenţa interferonului – gamma specific infecţiei cu M. Tuberculosis”. Ni se spune, însă, că verdictul este unul nesigur şi că mai bine aşteptăm rezultatul de la analiza ţesutului.

Trec şi cele 14 zile şi vine şi rezultatul de la ţesut – negativ: „Ţesut mamar cu multiplegranuloame giganto-epitelioide cu necroze centrală ce mai păstrează siluete celulare. Marcată fibroza şi infiltrat limfoplasmocitai periductal. Unele din celule gigante conţin material amorf acelular refringent – aspecte histopatologice de leziune granulomatoasă posibil postraumatică fără a exclude în totalitate o leziune tuberculoasă”.

Nu se confirmă infecţia cu TBC, însă stupoare: ni se spune că nici nu se infirmă. Incredibil: plătim o grămadă de bani şi totuşi nu avem un verdict cert. Cu toate acestea avem două opinii contra şi o opinie pro în privinţa rezultatului şi începem să ne îndoim serios.

Clinica a decis să solicite o opinie independentă a unui specialist TBC care în urma analizei de o zi (ciudat, dat fiind faptul că prelucrarea blocurilor de parafină durează mult mai mult) să vină să ne spună că, de fapt, într-adevăr, este vorba de TBC.

Bătaie de joc, avem două păreri că este TBC şi două păreri că nu este TBC. Decidem să nu ne mai gândim, să aşteptăm să merg în Sfântul Munte şi vom vedea ce facem.

hram-vatoped-2013-05În Sfântul Munte, de ziua Pantanassei totul este minunat. Slujbele sunt sublime. Întâlnirea cu gheronda Efrem a avut loc în cămăruţa de lângă altar. La povestirea celor întâmplate, acesta ne-a spus să nu mai facem nimic. El simte în inima sa că Monica nu mai are nimic. Maica Domnului Pantanassa a vindecat-o! Asta am şi făcut, spre nedumerirea medicului de familie.

Revederea cu părintele Chiril, cel care a stat lângă mine în momentul promisiunii, a fost emoţionantă. Amândoi ştiam cine a intervenit şi care era de fapt motivul. Motivul se pare că a fost realizarea acestei copii după icoana făcătoare de minuni Pantanassa, pentru că, aşa cum spunea părintele Chiril, în lume s-au înmulţit dramatic cazurile de boli grave şi deci prezenţa Maicii Domnului prin icoanele Sale făcătoare de minuni este mai mult decât necesară.

Alegerea locului unde vom duce icoana a fost în sine o altă minune. Ţin să precizez faptul că, imediat după ce am făcut promisiunea în faţa icoanei Pantanassa, am avut un sentiment că am fost auzit.

Prin urmare, l-am întrebat pe părintele Chiril unde am putea duce icoana dacă cumva se va înfăptui minunea.

Acesta mi-a răspuns întrebându-mă de unde sunt de loc.

– Din Braşov, părinte, mai precis din Codlea, am zis.

– Am în minte un loc, spune părintele fără să menţioneze acest loc, însă să lăsăm ca Maica Domnului să decidă unde doreşte să meargă dacă va face această minune. După momentul anunţului că a dispărut orice urmă de cancer, gândurile noastre se îndreptau la ziua când îmi vor onora promisiunea către Maica Domnului. De asemenea, am început să ne gândim unde să ducem icoana. Variantele erau Codlea sau Braşov, însă ceva nu ne mulţumea. Faptul că icoana ar sta într-o biserică de mir ar putea să fie un impediment în ceea ce priveşte accesul creştinilor şi al pelerinilor care vor să se închine oricând în plus, slujbele şi Liturghiile s-ar săvârşi într-un program diferit decât cel al unei mănăstiri.

Prin urmare, o decizie a fost luată în inimile noastre: simţeam că locul icoanei trebuie să fie categoric la o mănăstire. Problema, însă, era departe să fie soluţionată pentru că nu aveam un loc anume, o mănăstire unde să ducem icoana. Doream o mănăstire aproape de Codlea.

Discutând cu naşul nostru de cununie, care este preot, ne-am adus aminte că tot el ne-a dus cu ceva timp în urmă într-un loc mirific, unde se găseşte o părticică din moaştele Sfântului Nectarie – vindecătorul de cancer, şi anume la Mănăstirea de la Şinca Nouă. Din prima secundă când am luat în considerare această opţiune am simţit cu deplină convingere că este varianta perfectă. Mănăstire cu trăire după specificul athonit, aproape de Codlea, într-un loc binecuvântat, se bucură de prezenţa moaştelor unui Sfânt venerat de popor datorită minunilor pe care le-a făcut în cazurile de boli foarte grave – Sfântul Nectarie.

– Aici este locul Pantanassei! am decis amândoi într-un glas. Maica Domnului Pantanassa şi Sfântul Ierarh Nectarie vor vindeca mulţi oameni care se vor ruga cu credinţă.

Cu alegerea făcută trebuia să mergem la părintele stareţ de la Mănăstirea Şinca Nouă pentru a-l întreba dacă ar fi de acord cu această donaţie a noastră. Ne gândeam că prezenţa icoanei ar putea atrage un flux de pelerini care ar tulbura liniştea şi rânduiala micului aşezământ. Întâlnirea cu părintele stareţ Matei a fost extrem de plăcută, confirmându-ne bucuria de a avea alături şi icoana Maicii Domnului Pantanassa. Acum nu rămânea decât să validăm în Sfântul Munte, la Mănăstirea Vatoped, dacă părinţii de acolo, stareţul şi părintele Chiril, ar accepta varianta pe care am ales-o. Lucrul minunat s-a întâmplat atunci când i-am spus părintelui Chiril unde am dori să ducem icoana: acesta a început să zâmbească şi să-mi spună că tot acolo se gândea şi el. Fără să ştiu, am înţeles cu părintele Chiril cunoştea personal obştea de la Mănăstirea Şinca Nouă. A fost clar că aveam de-a face cu voia Maicii Domnului.

Credem cu toată fiinţa că icoana care s-a realizat din donaţia promisă este de pe acum făcătoare de minuni, deoarece banii cu care s-a făcut nu au reprezentat o simplă donaţie, ci mulţumire a faptului că Monica a fost vindecată în chip miraculos inexplicabil de către doctori, după ce i se pusese un diagnostic de cancer la sân şi ulterior de TBC.

În data de 25.03.2014, la peste şase luni de la intervenţia chirurgicală s-a efectuat un control medical de specialitate prin realizarea mamografiei mamare bilaterale unde se precizează faptul că din punct de vedere medical, sânul drept este într-o stare perfectă de sănătate. Chiar dacă sânul rămâne cu semne în urma operaţiei chirurgicale, credem că acestea sunt de fapt o binecuvântare şi reprezintă intervenţia însăşi a Maicii Domnului Pantanassa.

Fie ca icoana făcătoare de minuni a „Maicii Domnului Pantanassa” de la Şinca Nouă să reverse vindecările sale asupra tuturor celor ce se vor închina cu credinţă!

Întru Slava lui Hristos, nevrednicii robii Săi,
Mircea şi Monica,
Bucureşti, 25 martie 2014

Sursa: Maica Domnului Pantanassa. Acatistul şi Paraclisul, Schitul Şinca Nouă, 2014, pp. 7-31 via pemptousia.ro

Foto sus: Aducerea icoanei Maicii Domnului „Pantanassa” la Şinca Nouă, jud. Brașov

Pantanassa

Doxologia a editat două Calendare 2016 ilustrate cu imagini din Sfântul Munte Athos

Editura Doxologia va propune două Calendare pe anul 2016 (de birou, respectiv de perete) cu fotografii din Muntele Athos (portrete de părinţi athoniţi şi peisaje) realizate de Irineu Cîrlănaru şi Silviu Cluci, grafic design de Lucian Dragomir.

calendar-athos-doxologia-birou1

calendar-athos-doxologia-birou2

calendar-athos-doxologia-birou3

calendar-athos-doxologia-birou-coperta

Calendar 2016. Athos… aproape de cer. Calendar de birou cu 12 file, ilustrat cu imagini din Sfântul Munte Athos. Este dotat și cu sitem de agățare pe perete.

Pentru comandă accesați linkul: https://www.edituradoxologia.ro/calendar-2016-athos-aproape-de-cer

calendar-athos-doxologia-perete1

calendar-athos-doxologia-perete2

calendar-athos-doxologia-perete3

calendar-athos-doxologia-perete-coperta

Calendar 2016. Lumină lină pe Athos. Calendar de perete cu 12 file pe anul 2016, cu ilustrații din Sfântul Munte Athos.
Pentru comandă accesați linkul:
https://www.edituradoxologia.ro/calendar-2016-lumina-lina-pe-athos

„Sfântul Spiridon al Trimitundei” (documentar ucrainean cu subtitrare în limba română), 2009

„Sfântul Spiridon al Trimitundei” (documentar ucrainean cu subtitrare în limba română), 2009
Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC .

Athosul văzut de Filip Danilevici

Această prezentare necesită JavaScript.

Îi mulțumesc pe această cale d-lui Filip Danilevici pentru îngăduința de a prelua aici fotografiile sale athonite.

Foto © Filip Danilevici / august 2008

Pentru pelerinaje la Athos accesați: https://sfantulmunteathos.wordpress.com/pelerinaje-in-athos/

Vernisajul expoziției de fotografie – „Avva”, George Crasnean, luni, 21 decembrie 2015, Casa cu Rost, București (v. update)

Afis (3)

Luni, 21 Decembrie a.c., ora 19.00, vă invităm la ultimul eveniment marca Rost pe acest an, la “Casa cu Rost”:  Expoziţia de fotografie (cu vînzare) „AVVA”, semnată de foto-jurnalistul creştin George Crasnean.

30 de portrete ale celor mai cunoscuţi şi iubiţi părinţi duhovniceşti români din ţară şi din Sfîntul Munte Athos, de la vrednicii de pomenire părinţi Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu şi Petroniu Tănase, pînă la avva Iulian Lazăr şi pustnicul Rafail Noica.

30 de ipostasuri rare, surprinse cu măestrie şi reproduse la mărimea unor tablouri (50/70 cm). Imagini pentru mîngîierea inimilor noastre. Fotografii de păstrat acasă sau de făcut cadou. O expoziţie unică!

La vernisaj vor vorbi, alături de autorul fotografiilor, iconarul Ioan Popa, jurnalistul Cristian Curte şi… un invitat surpriză. Vă aşteptăm, ca întotdeauna, cu drag şi bucurie!

Claudiu Târziu
Casa cu Rost

UPDATE: Cum a fost la Vernisajul expoziției de fotografie – „Avva”, George Crasnean (foto și video)

The Classical secular music of Constantinople in Byzantine Church music tradition (video, 60 min)

„Το Εξωτερικό Μέλος στην Βυζαντινή Εκκλησιαστική Μουσική Παράδοση”
„The Classical secular music of Constantinople in Byzantine Church music tradition”

Κυριακή 9 Νοεμβρίου 2014
Συνεδριακό Κέντρο του Πανεπιστημίου Πατρών

Vestire bună: Paraclisul din cadrul Centrului de îngrijiri paliative Sfântul Nectarie din București are o copie a Icoanei Maicii Domnului Pantanassa (Atotîmpărăteasa) de la Mănăstirea Vatopedi din Muntele Athos

Această prezentare necesită JavaScript.

Începând cu data de 23 noiembrie 2015, prin dragostea și darul unui bun creștin și prin mijlocirea Asociației Culturale Karyes, Paraclisul din cadrul Centrului de îngrijiri paliative Sfântul Nectarie din str. General Dimitrie Salmen, nr. 14, Sectorul 2, București (zona Foișorul de Foc) are o copie a Icoanei Maicii Domnului Pantanassa (Atotîmpărăteasa), realizată de părinții iconari ai Mănăstirii Vatopedi. În acest centru sunt îngrijiți pacienții oncologici aflați în stadiu terminal.

Icoana Maicii Domnului Pantanassa a fost așezată momentan într-o casetă pe holul de la intrarea în Centru, pentru ca toti cei care doresc să se închine (bolnavii și familiile acestora, personalul medical etc). Urmează ca în cel mai scurt timp să se facă un mic iconostas, astfel încât să fie cinstită cum se cuvine.

Icoana a fost primită cu multă bucurie sfântă de către părintele Cătălin Niculescu, care slujeste la paraclisul centrului, de către inimoasa doamnă Adriana Căruntu, director al Centrului, personalul medical și bolnavi deopotrivă.

Bucură-te, o, Împărăteasă a toate, care vindeci neputințele noastre prin darul tău!

Site-ul Centrului de îngrijiri paliative Sfântul Nectarie : Fundatia Bucuria Ajutorului Bucuresti

Vezi și Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Pantanassa” de la Vatopedi

5

 

Testamentul duhovnicesc al Cuviosului Porfirie cel Nou (2 decembrie)

Sf-Porfirie-769x1024

Iubiții mei copii duhovnicești,

Acum, câtă vreme încă mai am mintea întreagă, vreau să vă dau câteva sfaturi. De mic copil cu totul am fost întru păcate. Și pe când mă trimitea mama mea să păzesc animalele pe munte, pentru că tatăl meu, fiindcă eram săraci, plecase în America să lucreze la canalul Panama pentru noi, copiii lui, acolo unde pășteam animalele citeam pe silabe viața Sfântului Ioan Colibașul, și foarte mult l-am iubit pe Sfântul Ioan și făceam multe rugăciuni, copil fiind de 12-15 ani, nu-mi aduc bine aminte, și voind să-l imit, cu multă luptă am plecat de lângă părinții mei pe ascuns și m-am dus în Kavsokalivía Sfântului Munte și am făcut ascultare la doi bătrâni care erau frați buni, Pantelimon și Ioanichie. S-a nimerit să fie foarte evlavioși și plini de virtute și i-am iubit mult, și pentru asta, cu rugăciunile lor, le-am făcut ascultare desăvârșită.

Asta m-a ajutat foarte mult și am simțit și multă dragoste pentru Dumnezeu, și am petrecut foarte bine. Dar, din îngăduința lui Dumnezeu, pentru păcatele mele m-am îmbolnăvit grav, iar Bătrânii mei mi-au spus să plec la părinții mei, în satul meu

Și deși de mic copil am făcut multe păcate, atunci când am ieșit din nou în lume am continuat aceste păcate, care până astăzi s-au adunat tare multe. Lumea însă m-a luat de bun și toți strigă că sunt sfânt. Eu însă simt că sunt cel mai păcătos om de pe pământ.

Toate cele [păcatele] pe care mi le-am amintit, le-am mărturisit și știu că cele pentru cele pe care le-am mărturisit, Dumnezeu m-a iertat, dar acum însă am simțământul că păcatele mele duhovnicești sunt foarte multe și vă rog pe toți cei care mă cunoașteți să vă rugați pentru mine, pentru că și eu, cât am trăit, foarte smerit am făcut rugăciune pentru voi, însă acum, când mă voi duce la cer, am simțământul că Dumnezeu îmi va spune: Ce vrei tu aici?

Iar eu doar un singur lucru îi pot spune: Nu sunt vrednic, Doamne, de acest loc, dar ce va voi dragostea Ta, să facă Mie.

De acum încolo nu știu ce va fi. Jinduiesc, însă, să lucreze dragostea lui Dumnezeu. Și totdeauna le doresc copiilor mei duhovnicești să-L iubească pe Dumnezeu, care este totul, pentru ca să ne învrednicească să intrăm în Biserica Sa nefăcută de mână de pe pământ. Pentru că de aici trebuie să începem.

Eu dintotdeauna am încercat să mă rog și să citesc imnurile Bisericii, Sfânta Scriptură și viețile Sfinților noștri și vă doresc ca și voi să faceți la fel. Eu am încercat, cu Harul lui Dumnezeu, să mă apropii de Dumnezeu și doresc ca și voi să faceți la fel.

Vă rog pe toți să mă iertați pentru cele cu care v-am supărat.

Ieromonahul Porfirie

Kavsokaliví, 4/17 iunie 1991

Via pemptousia.ro

Smerenia Bătrânului Dimitrie de la Hilandar

1

2

3

„Nu mai am nici dinți, iar ei acolo la trapeză sunt tineri, mănâncă repede și nu am timp. Am cerut blagoslovenie să mănânc separat, în tihnă”

Părintele sârb Dimitrie de la Hilandar, 1982
Via fb
Јулијан Вулетић