Sfântul Arsenie din Paros, făcătorul de minuni (31 ianuarie / 13 februarie)

S-a născut în Ioánnina, în anul 1800, din părinți evlavioși, primind la botez numele de Athanasie. A rămas orfan pe când era încă mic, însă a reușit să primească o educație aleasă în faimoasa școală din Kydonía, în Asia Mică, având dascăli deosebiți, printre care și pe ieromonahul Grigorie Saráfis.

La vârsta de cinsprezece ani a plecat în Sfântul Munte împreună cu vestitul Gheronda Daniil din Zagorá, „pentru isihie și nevoință”. După o perioadă de cercare, s-a învrednicit a primi schima cea mare și îngerească a monahilor, sub numele de Arsenie. După șase ani, din pricina multor scandaluri iscate de unii monahi neștiutori, care îl învinuiau pentru deasa împărtășanie, a fost nevoit să părăsească Athosul, pe care îl iubea atât de mult.

Noile locuri de ședere au fost mănăstirea Pentéli din Attikí, mănăstirea Longovárda din Páros și mănăstirile din insulele Síkinos și Folégandros. În insula Folégandros, cuviosul a fost hirotonit diacon și, pentru că era nevoie de dascăli, a predat mai mulți ani „nu numai limba greacă, ci și despre virtuțile creștine”, făcându-se iubit de toți locuitorii. După adormirea lui Gheronda Daniil și dezgroparea cinstitului lui trup, Cuviosul Arsenie s-a întors cu moaștele acestuia în Sfântul Munte, apoi a plecat în Páros pentru a primi binecuvântările sfințiților părinți, unde a și rămas definitiv. A devenit frate la mănăstirea Sfântul Gheorghe și, împodobindu-se cu toate virtuțile, a fost hirotonit preot și numit stareț al mănăstirii. Și-a dobândit faima de duhovnic cu darul discernământului, la el venind să se spovedească monahi și mireni din toată Grecia.

Și-a prevăzut sfârșitul în aceeași zi în care s-a născut, pe 1 ianuarie 1877, în mănăstirea Schimbării la Față a lui Hristos din Páros. Ultimele sale cuvinte au fost: „Mântuiește-mă, Doamne, că am căutat îndreptările Tale”. În această mănăstire se află sfintele lui moaște, mormântul și o mare biserică care îi poartă hramul. Strămutarea moaștelor sale a avut loc în anul 1938, iar recunoașterea oficială ca sfânt a fost făcută de Patriarhia Ecumenică în anul 1967. O parte din cinstitele sale moaște se află în mănăstirea Sfântului Dionisie din Sfântul Munte.

Cuviosul Arsenie s-a învrednicit de la Dumnezeu, încă din timpul vieții, de darul facerii de minuni, pe care le săvârșește și după fericita sa adormire.

Biografia Sfântului Arsenie a fost alcătuită de fericitul egumen al mănăstirii Loggovárda, arhimandritul Filotei Zervákos, iar slujba și acatistul lui, de monahul Gherasim Mikraghiannanítul și de Haralambie M. Boúsias.

Pomenirea sa se săvârșește pe 31 ianuarie și pe 18 august, ziua dezgropării cinstitelor lui moaște.

Sursa: Monahul Moise Aghioritul, Sfinții Sfântului Munte, ed. Migdonía, Tesalonic, 2007 via pemptousia.ro

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Acatistul Sfântului Efrem Sirul (28 ianuarie / 10 februarie)

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne irtă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor Noştri şi ale tuturor sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu miluieşte-ne pe noi! Amin.

Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca, nepricepandu-ne de nici un raspuns, aceasta rugaciune aducem Tie, ca unui Stapan, noi pacatosii robii Tai, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit. Nu Te mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre. Ci caută şi acum ca un milostiv şi ne mântuieşte pe noi de vrăjmaşii noştri. Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi Sa făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru (cu 3 închinăciuni).

Psalmul 50 al lui David
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie, Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut aşa, încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcat m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele, şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucurase-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jerftă, Ţi-aş fi dat; arderile-de-tot ne le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot, atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Troparul Sfântului Efrem Sirul, glasul al 8-lea:
Harul ce izvorăşte din gură ta, cuvioase, a umplut de apele vieţii Biserica şi lumii a izvorât râuri de cucernicie, revărsând asupra noastră apa pocăinţei. Deci, învăţându-ne cu cuvintele tale, părinte Efrem, ne-ai luminat calea către Hristos. Pentru această strigăm către tine: roagă-te Dumnezeului nostru, să mântuiască sufletele noastre!

Condacul 1, glasul al 2-lea
Ceasul judecăţii mai dinainte văzându-l, ai plâns cu amar, sfinte părinte Efrem, ca un iubitor de linişte; şi îndemânatic învăţător ai fost cu faptele cuvioase. Pentru aceasta, preafericite, cel care pe cei leneşi îi ridici spre pocăinţă, cu dragoste îţi cântăm: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetătorule!

Icosul 1
Copil erai şi ai văzut în vis ieşind din gura ta o viţă bine rodită şi a crescut şi a umplut întreg pământul, iar, toate păsările cerului veneau şi se adăposteau în ea. Cu cât culegeau ciorchinii mai mult, cu atât rodul viţei se înmulţea. Nu ne pricepem a te lauda după cuviinţă, părinte, însă tu, primeşte cântarea noastră:
Bucură-te, că ai răsădit din pământul Nisibe;
Bucură-te, soarele prealuminos al sirienilor;
Bucură-te, că din pruncie ai fugit de vorbirile cele vătămătoare de suflet;
Bucură-te, că din buzele tale cuvânt rău nu a ieşit;
Bucură-te, preacinstite, că ai avut tovarăşă bună fapta şi sârguinţa în osteneli;
Bucură-te, cunoscătorul dumnezeieştilor Scripturi;
Bucură-te, filosoful celor dumnezeieşti;
Bucură-te, paharul cel dumnezeiesc al umilinţei;
Bucură-te, livada împodobită cu multe feluri de flori;
Bucură-te, nesecat izvor de lacrimi;
Bucură-te, focul cel nestins al umilinţei;
Bucură-te, prieten al faptelor bune;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul al 2-lea
Fugind de gâlceava lumească, sfinte, ai dispreţuit, vorbirile cele vătămătoare de suflet ale celor de o vârstă cu tine şi căutând liniştea pustiei, te îndeletniceai cu citirea Sfintei Scripturi şi împreună cu proorocul David ziceai: “Cât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decât mierea!” Astfel de laudă ai dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea
De tânăr te-ai arătat ca o vită de vie cu rod însutit, iar învăţăturile tale la mare înălţime s-au ridicat, ospătând cu îndestulare sufletele credincioşilor, dumnezeiescule Efrem, pentru aceasta cântăm cu bucurie:
Bucură-te, că următor al Sfântului Episcop Iacob te-ai arătat;
Bucură-te, că în Nisibe te-a botezat şi de la el ai învăţat;
Bucură-te, slujitor al Bisericii edesenilor;
Bucură-te, cel blând şi smerit cu inima;
Bucură-te, că ai fost numit teologul plânsului;
Bucură-te, lira Duhului Sfânt;
Bucură-te, via cea mult roditoare a lui Dumnezeu;
Bucură-te, floarea cu bună mireasmă;
Bucură-te, năstrapă a faptelor bune;
Bucură-te, iconomul cel bun şi credincios al darului lui Dumnezeu;
Bucură-te, lucrător iscusit in faptă şi-n cuvânt;
Bucură-te, cel râvnitor cu adevărat şi următor al ucenicilor celor dintâi;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetatorule!

Condacul al 3-lea
Părăsind patria în care te-ai născut, părinte, ai primit poruncă pentru închinarea la Sfintele Moaşte şi îndemn pentru întâlnirea unui bătrân purtător de Dumnezeu, de la care să înveţi cele spre folosul sufletului şi pentru aceea cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Dorind diavolul să-ţi vâneze sufletul tău cel feciorelnic, te-a ispitit prin graiurile femeii desfrânate, care dorea să te atragă spre păcat, însă tu, de Dumnezeu cugetatorule, cunoscând meşteşugirile diavoleşti, i-ai fost ei dascăl pe calea mântuirii. Pentru aceasta noi, după vrednicie, laude ţi-aducem ţie:
Bucură-te, că în cetatea Edesei, model de vieţuire ţi-ai căutat;
Bucură-te, că ai mulţumit femeii pentru folosul cuvintelor ei;
Bucură-te, că ai preamărit puterea cea necuprinsă a lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai câştigat sufletul femeii desfrânate;
Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat;
Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui;
Bucură-te, povăţuitorul tinerilor;
Bucură-te, cel ce pe leneşi îi ridici la pocăinţă;
Bucură-te, că duci de mâna pe cei ce se pocăiesc;
Bucură-te, un alt Eufrat care reverşi dogme înţelepte;
Bucură-te, rai frumos impodobitor;
Bucură-te, stâlp luminos al monahismului;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul al 4-lea
Iubitor de linişte fiind, te îndeletniceai cu postul, cu privegherea şi culcarea pe jos, iar pe toate cele lumeşti le defăimai şi slava cea veşnică în fiecare zi o doreai, lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Te-ai arătat ca un alt Soare, purtătorule de lumină, trimiţând raze de învăţături până la marginile lumii, de Dumnezeu înţelepţite. Pentru aceasta, noi, nevrednicii, îţi cântăm cu umilinţă:
Bucură-te, că ai urmat cărările Inaintemergătorului;
Bucură-te, că prin post şi rugăciune te-ai făcut locaş Treimii;
Bucură-te, reazăm al sihaştrilor;
Bucură-te, părinte al fiilor pustiei;
Bucură-te, că prin plâns iarăşi ţi-ai dobândit fericirea;
Bucură-te, pentru că ai primit darul lacrimilor;
Bucură-te, cela ce ai înmulţit ucenicii lui Hristos;
Bucură-te, sprijinitorul tuturor celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, gură elocventă;
Bucură-te, povăţuitorul călugărilor;
Bucură-te, că ai iubit comoara cerească, vieţuind pe pământ ca un înger;
Bucură-te, Eufratul cel gândit al Bisericii;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul al 5-lea
Dorind a primi cununa de la Mirele cel ceresc, ai lepădat toate, precum Apostolii, luptându-te ziua cu foamea şi noaptea cu somnul, pentru toate acestea, Hristos-Domnul te-a răsplătit cu darul vederii-înainte şi ţi-a descoperit taina celor viitoare. Toţi într-un glas strigăm Celui ce te-a luminat pe tine: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Când nu te ocupai cu învăţatul creştinilor pentru a întări credinţa cea adevărată împotriva păgânilor şi a ereticilor, te-ai dăruit cu umilinţă în slujba tuturor, ca un adevărat diacon, asemenea lui Hristos, care s-a făcut pe Sine “slujitorul” nostru. După cuviinţă, cu dragoste şi credinţă, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, că ai fost rănit de dragostea Atotţiitorului;
Bucură-te, alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, învăţătorul celor dumnezeieşti;
Bucură-te, că viaţa ta a fost fără prihană;
Bucură-te, vrednicule de laudă;
Bucură-te, că te-ai arătat preacinstite ajutor şi în luptele cu vrăjmaşii;
Bucură-te, făclie nestinsă ce luminezi întunericul necunoştintei;
Bucură-te, că lacrimile tale au uscat noianul poftelor;
Bucură-te, că învăţăturile tale au secat izvoarele eresurilor;
Bucură-te, că nu ai dat somn ochilor tăi;
Bucură-te, locaşul Sfântului Duh;
Bucură-te, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul al 6-lea
Pe tine, moştenitorul Raiului şi luminoasă odrasla a Siriei, Cuvioase Efrem, cel mare în cuvânt şi în smerenie adânc, te lăudăm, noi credincioşii. Că întru adevăr nevoindu-te cu multă râvnă pentru Hristos, ai devenit rai care înfloreşti şi niciodată nu te ofileşti, pentru aceasta Biserica într-un glas cântă: Aliluia!

Icosul al 6-lea
Sufletul meu cel tulburat de furtuna gândurilor se apropie de izvorul lacrimilor tale, rugându-te a-l curaţi cu dumnezeiescul tău dar, care s-a sălăşluit întru tine. Pentru aceasta, cu inima înfrântă şi smerită îţi cânt cu cutremur:
Bucură-te, floare a pustiei cu bună mireasmă;
Bucură-te, izvor nesecat de învăţături;
Bucură-te, comoară înţelepciunii;
Bucură-te, bucuria credincioşilor;
Bucură-te, îndrumător în descoperirile lui Dumnezeu;
Bucură-te, apărătorul dreptei credinţe;
Bucură-te, povăţuitorul meu pe calea mântuirii;
Bucură-te, dătătorule de lumină;
Bucură-te, că ai rămas netulburat de vicleşugurile vrăjmaşului;
Bucură-te, că ai avut temelie credinţă statornică;
Bucură-te, cunoscătorul tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel care ne sui la cer prin rugăciunile tale;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul al 7-lea
Văzând Domnul adâncul smereniei tale, ţi-a dat ţie cuvânt cu putere multă, prin care ereticii s-au ruşinat. Pentru aceasta grăim cântarea îngerească, adusă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Smerindu-te înaintea oamenilor şi a lui Dumnezeu, asemenea sfântului Ioan Gură-de-Aur, cel deodată cu tine trăitor, în veacul de aur al creştinătăţii, nu ai primit, sfinte, darul preoţiei. Dar Ştiutorul inimilor, Dumnezeu, ţi-a dăruit aici, pe pământ, prietenia unor mari sfinţi:
Bucură-te, prieten al marelui Vasile, Capadocianul;
Bucură-te, că ai primit de la el darul diaconiei;
Bucură-te, că prin rugăciunile lui, elineşte ai vorbit;
Bucură-te, că deşi nu ştiai aceasta, harul Duhului Sfânt te-a umbrit şi astfel ai vorbit;
Bucură-te, bărbat între sirieni prea înţelept;
Bucură-te, îndelung-răbdătorule;
Bucură-te, cel ce ai avut dragoste pentru Maica Domnului;
Bucură-te, că prin cântări şi psalmi ai preamărit-o;
Bucură-te, cel ce în versuri ai teologhisit;
Bucură-te, dascălul Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, că ai împodobit Biserica Sobornicească cu faptele tale;
Bucură-te, luceafărul prealuminos al Ortodoxiei;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul al 8-lea
Cel ce te-ai arătat Soare prealuminos al Bisericii, arată-ne pe noi, prin mijlocirile tale, luminoşi la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos. Cel ce ai fost izvor nesecat al lacrimilor, înmoaie inimile noastre cele împietrite de viforul patimilor. Tu, cel ce ai fost focul dumnezeiesc al umilinţei, aprinde în noi dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea
În viaţa ta pământească ai împlinit în toate voinţa Domnului nostru Iisus Hristos, părinte Efrem, punându-ţi viaţa pentru semenii tăi, învăţând şi hrănind pe tot omul ce venea la tine, iar noi, cu mare dragoste, grăim aşa:
Bucură-te, alesule între cuviosi;
Bucură-te, dulceaţa călugărilor;
Bucură-te, mângâierea celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, că toată viaţă lui Hristos ţi-ai închinat-o;
Bucură-te, că mintea la cele cereşti ţi-ai ridicat;
Bucură-te, că rugător neîncetat te-ai arătat;
Bucură-te, liman al celor ce sunt în furtună;
Bucură-te, iubitorul şi slujitorul celor săraci;
Bucură-te, cel sărac în cele lumeşti, dar bogat în cele duhovniceşti;
Bucură-te, că ai năzuit la vistieriile cele dumnezeieşti;
Bucură-te, întărirea monahilor şi a mirenilor;
Bucură-te, bucuria cuvioşilor şi strălucirea pustnicilor;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul al 9-lea
Fiind plin de Duhul Sfânt şi neputând da glas mulţimii descoperirilor ce veneau de la Duhul, te rugai: “Doamne, opreşte valurile harului Tău!”. Noi, însă, te rugăm, Preacuvioase Părinte Efrem, nu trece cu vederea rugăciunile noastre, ci ne învredniceşte a-i cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Mintea, inima şi voinţa au oglindit voinţa Duhului, pe care ai revărsat-o asupra acestei lumi prin imnele pe care le-ai cântat, versurile pe care le-ai scris, învăţăturile pe care le-ai rostit şi faptele mâinilor tale, care au grăit. Exemplu pentru noi fiind, îţi cântăm ţie: Aliluia!
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, dascălul pocăinţei;
Bucură-te, iubitor de viaţă duhovnicească;
Bucură-te, întâiul imnograf al Bisericii;
Bucură-te, că ai făcut din poezie, teologie;
Bucură-te, că ai cântat cu mare dragoste credinţa cea adevărată;
Bucură-te, sprijinirea sărmanilor;
Bucură-te, lucrător iscusit al poruncilor Domnului;
Bucură-te, stâlpul Bisericii dreptmăritoare;
Bucură-te, scriitor preaiscusit al sirienilor;
Bucură-te, mare învăţător al celor dumnezeieşti;
Bucură-te, fierbinte râvnitor al pustiei;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul al 10-lea
Cunoscând mai dinainte ceasul judecăţii, ai plâns, cu amar, părinte Efrem, devenind iubitor de linişte şi iscusit învăţător al tainelor dumnezeieşti, vorbind pretutindeni despre judecată şi a doua venire a lui Hristos. Învredniceşte-ne şi pe noi, aşadar, să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Deşi ai dispreţuit lauda toată viaţa, nu putem ascunde ce Însuşi Stăpânul ne-a poruncit. Nu putem ascunde sub obrocul tăcerii, viaţa ta preaminunată. De aceea te lăudăm, după putinţă, aşa:
Bucură-te, că viaţă multora în bine ai schimbat-o;
Bucură-te, bucuria noastră cea mult dorită;
Bucură-te, că pururea dobândim alinare prin rugăciunile tale;
Bucură-te, cel ce te pleci către plânsul inimii noastre;
Bucură-te, biruitorule în luptele cu diavolii;
Bucură-te, iubitorule de curăţie;
Bucură-te, limanul celor deznădăjduiţi;
Bucură-te, că în rugăciune te-ai desfătat;
Bucură-te, că mare luminător te-ai arătat;
Bucură-te, deşteptarea trândavilor;
Bucură-te, focul dumnezeiesc care faci să strălucească sufletele credincioşilor;
Bucură-te, că toate le-ai răbdat pentru Hristos;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul al 11-lea
Dispreţuind haina de mare preţ a celui ce dorea să-ţi înfăşoare trupul după moarte, rău te-ai mâhnit, că porunca ta a fost nesocotită, iar omul acela rănindu-se de diavol, lângă patul tău se tânguia. Minunându-ne de aceasta cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Niciodată nu ai câştigat vreo avere pe pământ, făcându-te ascultător Bunului Împărat, care in Evangheliile ucenicilor Săi, porunceşte: “Nimic pe pământ să nu câştigaţi!”. De aceea nu ai avut nici un lucru cu patimă de acest fel. De aceea şi noi, preaiubite, grăim aşa:
Bucură-te, că în lacrimi şi suspine viaţa ta ai petrecut;
Bucură-te, că pururea ai fugit de gâlceava lumească;
Bucură-te, fericite părinte, că ai dispreţuit lauda;
Bucură-te, că scrierile tale sunt pline de pocăinţă;
Bucură-te, că totdeauna ai avut obrazul ud de lacrimi;
Bucură-te, părinte Efrem, că ai fost îngrozit de judecata lui Dumnezeu;
Bucură-te, suflet binecuvântat, împodobit cu fapte desăvârşite;
Bucură-te, proorocul sirienilor;
Bucură-te, podoabă de mare preţ a Ortodoxiei;
Bucură-te, sabia cea asupra ereticilor;
Bucură-te, al nostru rugător, către Domnul Dumnezeu;
Bucură-te, preaiubite, care prin lacrimile tale, pe Hristos ni-L aduci;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul al 12-lea
Când ai ajuns la sfârşitul ostenelilor tale cele mântuitoare, Sfinte Părinte Efrem, ţi-ai încredinţat sufletul tău în mâinile lui Hristos, ai trecut către locaşurile cele cereşti, unde stai împreună cu toţi prietenii lui Dumnezeu, sfinţii, împreună cu care cânţi pururea lui Dumnezeu laudă: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Cunoscând sfârşitul acestei vieţi trecătoare, ai dat părintească porunca, celor de faţă, să nu fii îngropat cu mare fast, ci simplu, în cimitirul săracilor, iar în loc de flori şi de miresme să-ţi dăruiască rugăciunile lor. Ţie, celui ce ai plăcut lui Dumnezeu, îţi cântăm cu umilinţă:
Bucură-te, cel ce ai desluşit tainele celei de-a doua veniri a lui Hristos;
Bucură-te, că ai cunoscut mai dinainte ceasul judecăţii;
Bucură-te, că n-ai avut niciodată pungă, nici toiag, nici traistă, nici arginţi, nici aur, nici vreo avere pe pământ n-ai câştigat;
Bucură-te, că ai poruncit să fii îngropat simplu, lângă cei săraci;
Bucură-te, că nu ai râvnit haina de mare preţ;
Bucură-te, că ai mustrat pe cel ce a defăimat părinteasca porunca;
Bucură-te, cuvioase, că făcându-ţi milă, pe îndrăcit l-ai vindecat;
Bucură-te, alt cer pe pământ cu multe stele;
Bucură-te, iubitor de viaţă duhovnicească;
Bucură-te, izvor ce curge, cu multe feluri de ape;
Bucură-te, că ai înfrumuseţat cugetarea teologică;
Bucură-te, rai care pururea înfloreşti şi niciodată nu te ofileşti;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Efrem, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul al 13-lea
O preaminunate părinte Efrem, cine va putea spune cu adevărat nevoinţele tale? Cu ce cuvinte de laudă te vom cinsti pe tine, cel ce ai devenit casă Sfintei Treimi? Cuvintele noastre sunt prea sărace, primeşte dar umila noastră cântare, ca împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul 1 şi Condacul 1

Rugăciune către Sfântul Efrem Sirul:
Prea Bunule Doamne, îţi mulţumim că pururea te îngrijeşti de noi! Tu faci să răsară soarele peste cei buni şi peste cei răi şi faci să cadă ploaia şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, dar lumina veşniciei Tale şi rourarea Prea Sfântului Tău Duh se pogoară totdeauna peste noi, prin Sfinţii Tăi cei aleşi: ucenicii de peste veacuri, care pururea se roagă pentru noi. Primeşte, aşadar, şi rugăciunile sfântului părinte al nostru, Efrem Sirul, care în viaţa pământească a împlinit în toate voinţa Ta şi astfel a dobândit un loc în casa Ta, împreună cu sfinţii care din veac Ţi-au bineplăcut! Binevoieşte, Preabunule, că şi noi, cei ce cinstim pe acest mare sfânt al Tău, prin ruga şi faptele noastre, să cinstim împreună cu el, în împărăţia Ta, preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin!

Irmos calofonic – Înfricoșatu-s-a pământul, cântă Părintele Lazaros Vatopedinul

Irmos calofonic – Înfricoșatu-s-a pământul, cântă Părintele Lazaros Vatopedinul
π. Λάζαρος Βατοπαιδινός – Καλοφωνικός ειρμός «Έφριξε γη»

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Blogul “Sfântul Munte Athos” în cifre: 5 ani, 1158 de articole, 4.428.800 de vizualizări, 535.300 de persoane ne urmăresc pe facebook

Pe 23 ianuarie 2012 porneam acest blog www.sfantulmunteathos.wordpress.com – pagină dedicată iubitorilor Sfântului Munte Athos, celor interesați să cunoască mai în amănunt viața athonită, petrecerea cuvioșilor părinți aghioriți, istoricul mănăstirilor, evenimente, știri, pelerinaje.

Au trecut cinci ani de atunci. În acest răstimp am postat pe blog 1158 de articole ce au în marea lor majoritate legătură cu viaţa aghiorită, materiale ce au adunat în total 4.428.800 de vizualizări. La acest moment ne urmăresc pe pagina de facebook Sfântul Munte Athos – 535.300 de persoane.

E o bucurie mare pentru mine să văd că împărtășim aceleași valori și idealuri! Nădăjduiesc ca toți cei ce iubesc Grădina Maicii Domnului să se bucure de postările de aici. Să avem parte de rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu în toate zilele vieții noastre!
Vă mulțumesc că țineți aproape!

Laurențiu Dumitru
Președinte al Asociației Culturale Karyes

Foto: Trapeza Mănăstirii Simonopetra / Arhiva blogului

Vechiul turn bizantin al Mănăstirii italiene Collegio (Kaletzi) – Colciu, Muntele Athos

Turnul bizantin de la Colciu este ultima rămășiță dintr-o veche mănăstire italiană numită Μănăstirea Kaletzi (Collegio).

Mănăstirea a fost abandonată după Marea Schismă și turnul, una dintre cele mai frumoase exemple de turnuri bizantine, a intrat în posesiunea Mănăstirii Vatopedi.

Ultima etapă în construcția turnului este datată în a doua jumătate a sec. XIV, atunci când Împăratul Ioan Cantacuzino a poruncit reconstruirea turnului.

Deşi construcția masivă a turnului iese în evidență în pădure, totuşi vegetaţia l-a cucerit.

Intrarea în turn

O vedere din interiorul turnului

Detaliu cu etajele superioare

Chilie din turn

O altă încăpere din turn

Treptele scării în spirală – singura care de acces către partea de sus a turnului

Paraclisul turnului de la ultimul etaj

Sursa: pemptousia.ro

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Enciclica Comisiei Sfintei Chinotite pentru cercetarea textelor finale ale Sinodului din Creta

Înainte de a parcurge textul Enciclicei Comisiei Sfintei Chinotite aș vrea să fac câteva precizări, după ce în prealabil am discutat cu un părinte vatopedin. Textul care s-a făcut public încă din 3 ianuarie 2017 este un raport pe baza Sinodului și spune, pe scurt, că situația este oarecum nelămurită. Enciclica apărută pe internet (prezentată mai jos în traducere) este textul trimis către Chinotită de către comisia înființată să alcătuiască acest text. Textul a fost semnat de cinci persoane și nu de 5 mănăstiri. Este adevărat că au fost (și) stareți printre semnatari, însă aceștia nu au semnat în numele obștii. Chinotita a trimis acest text și mănăstirilor pentru a-l vedea. Ea are dreptul să facă orice cu textul, schimbându-l în proporție de 0 (zero) până la 100% (sută la sută) – știm din experiență că cei de la Chinotită uzează din plin de acest drept. Pe textul Chinotitei nu semnează absolut nimeni, ci apare doar antetul și ștampila acesteia. Nu știm încă dacă Chinotita a întocmit un text final ulterior. În orice caz, de vreme ce Chinotita nu a reacționat imediat și decis împotriva textului apărut în presa ortodoxă arată o oarecare identitate cu acesta, chiar dacă, repetăm, nu este poziția oficială a Sfântului Munte în chestiunea Sinodului. – Notă editor blog

E N C I C L I C Ă

către cele 20 de Sfinte Mănăstiri ale Sfântului Munte Athos

Prea Cuvioșia Voastră

frățește în Domnul o îmbrățișăm.

Prin prezenta Scrisoare parafată a Sfintei noastre Chinotite (Comunități), urmare a celei de a 203-a Sinaxe Duble Extraordinare din 23.09.2016, care a considerat că „se cuvine ca textele finale oficiale ale Sinodului să fie studiate cu luciditate și să fie evaluate elementele lor pozitive, să se semnaleze eventualele neclarități existente în ele care necesită lămuriri”, vă facem cunoscut referatul cu privire la textele finale ale Sfântului și Marelui Sinod din Creta al Comisiei Sfintei Chinotite desemnate pentru aceasta.

COMISIA SFINTEI CHINOTITE PENTRU CERCETAREA

TEXTELOR FINALE ALE SFÂNTULUI

SI MARELUI SINOD DIN CRETA

Sf. Munte Athos, 13/26.11.2016

Către  Sfânta Chinotită

a Sf. Munte Athos

Prea Cuvioșia Voastră

frățește în Domnul o îmbrățișăm.

Cea de a 203-a Sinaxă Dublă Extraordinară din 23.09.2016 a considerat că „se cuvine ca textele finale oficiale ale Sinodului să fie studiate cu luciditate și să fie evaluate elementele lor pozitive, să se semnaleze eventualele neclarități existente în ele care necesită lămuriri”, ne-a încredințat nouă studierea și evaluarea textelor finale ale Sfântului și Marelui Sinod din Creta (16-27 iunie a.c.) pentru întocmirea unui referat referitor la acestea.

Conștientizând neputința noastră și dificultatea lucrării încredințate, dar și greutatea responsabilității noastre față de tradiția athonită mărturisitoare de mai bine de o mie de ani, cerem cu stăruință mijlocirile Stăpânei noastre, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Ocrotitoarea acestui Sfânt Loc, și ale Cuvioșilor Părinți Athoniți, cunoscând că fundamentul oricărei poziții teologice se cuvine să decurgă din trăirea în Duhul Sfânt a Tradiției apostolice a Bisericii, pe care au avut-o Sfinții și purtătorii de Dumnezeu Părinți și la care și noi, cu Harul lui Dumnezeu, ne străduim să participăm.

Legătura indestructibilă dintre sfințenie și expresia autentică a Tradiției Bisericii, legătură care există doar la Sfinții Părinți, este singurul garant pentru călătoria în Duhul Sfânt a Bisericii Ortodoxe luptătoare în lume, dar și pentru mântuirea în Hristos a fiecărui mădular al ei în parte. Prin urmare, în prezenta expunere nu va fi cu putință să nu avem în vedere toate cele care s-au spus și s-au scris referitor la acestea de către athoniți sau nu, mai noi și mai vechi, Sfinți recunoscuți și bărbați sfințiți ai Bisericii Ortodoxe.

Cele opt texte finale ale Sfântului și Marelui Sinod din Creta, publicate pe site-ul Sinodului[1], se numesc „documente oficiale” și sunt următoarele:

1. Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe,
2. Mesajul Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe,
3. Importanța postului și respectarea lui astăzi,
4. Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine,
5. Autonomia și modul proclamării ei,
6. Diaspora Ortodoxă,
7. Taina Căsătoriei și impedimente la săvârșirea ei,
8. Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană.

Prezentarea detaliată a acestora nu ni s-a poruncit și este peste posibilitățile Comisiei noastre, de aceea ne vom limita la câteva semnalări în parte, făcute în duhul hotărârii celei de a 202-a Ședințe a Sinaxei Duble Extraordinare.

1. Sfântul Munte urmărește cu dragoste și rugăciune neliniștea evlavioșilor creștini referitoare la Sfântul și Marele Sinod și la textele sinodale. Sfânta Chinotită nu a dorit să fie surdă la rugămințile fraților noștri, monahi athoniți și creștini din lume, ci mai întâi s-a străduit să se încredințeze în dogmă și în etos și numai după aceea să vorbească cu îndrăznire, atunci când credința sau poruncile evanghelice sunt primejduite. Vorbește sau tace cu discernământ, astfel încât să se zidească Biserica și să fie sprijinit poporul lui Dumnezeu.

Urmărind unitatea Bisericii, pe care o înțelege ca unitatea Credinței și a vieții duhovnicești în Hristos, Sfânta Chinotită a Sfântului Munte a vorbit cu discernământ și îndrăznire despre nevoia modificării textelor presino­dale ale Sfântului și Marelui Sinod, prin epistola ei din 12/25 Mai a.c. trimisă Preafericitului patriarh ecumenic Vartolomeu și făcută cunoscută și Întâistătătorilor celorlalte patriarhii și Biserici Locale. Prin ea s-au cerut modificări concrete ale textelor presinodale, cum de altfel au făcut aproape toate Bisericile Ortodoxe.

Un cuvânt sinodal autentic „potrivit învățăturilor Sfinților insuflați de Dumnezeu și a cugetării evlavioase a Bisericii”[2] este cuvânt de mântuire. Distinge duhul teandricocentric (divino-uman) al Bisericii de duhul antropocentric (umanist) al oamenilor, religiilor sau confesiunilor creștine din afara ei.. Vindecă profunda nevoie a omului de a cunoaște pe adevăratul Dumnezeu și menirea existenței umane. Omul contemporan, care plutește în derivă și se pierde în tulburarea lumii, în griji și în impasuri, are nevoie mai întâi de toate de „adevărul vieții divino-umane celei noi în Hristos”[3], care există numai în Biserica Ortodoxă, după cum numai ea este comuniunea Sfinților și oferă comuniunea duhovnicească în Hristos cu Dumnezeul Treimic cel singur Sfânt.

Sfânta Chinotită a cerut modificările în textele presinodale pentru a se oferi lumii un cuvânt sinodal al Bisericii Ortodoxe curat de elemente care nu mântuiesc, ci o închid în veacul prezent. În acest sens Sfânta Chinotită s-a fundamentat pe o îndelungată tradiție de mărturisire a Credinței Ortodoxe, de conștiință de sine și ecleziologie, dar și de sprijinire a mult-încercatei Patriarhii Ecumenice la ridicarea crucii sale.

1. Cererea de bază a Sfintei Chinotite a fost aceea de a nu fi recunoscuți eterodocșii drept biserici, deoarece numai Biserica noastră Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească[4].
2. S-a cerut de asemenea să se accentueze faptul că dialogurile cu eterodocșii au drept scop întoarcerea acelora la Ortodoxie și la unitatea în Duhul Sfânt a Bisericii.
3. Potrivit cu duhul și litera textelor mărturisitoare anterioare ale ei, Sfânta Chinotită a cerut de la Sfântul și Marele Sinod și ia în considerare obiecțiile ei raționale cu privire la participarea Bisericii Ortodoxe la „Consiliul Mondial al Bisericilor” (CMB), precum și clara ei opoziție față de rugăciunile în comun, condamnate de Sfintele Canoane, îmbrățișările liturgice și orice altceva care dă impresia „că suntem la fel”.
4. De asemenea, o cerere fundamentală a Sfintei Chinotite a Sfântului Munte a fost formularea cu claritate a faptului că tradiția bisericească recunoaște ca „ultim judecător” asupra subiectelor de Credință conștiința plinătății Bisericii[5], exprimată uneori doar prin unele mădulare ale ei, și adeverită în cele din urmă prin hotărârea sinodală a episcopilor ortodocși.
5. Referirea la marile Sinoade ale Bisericii Ortodoxe de după Sinodul VII ecumenic, cel din timpul Sfântului Fotie cel Mare (879-880), al Sfântului Grigorie Palama (1341-1351) și cele din Constan­tinopol (1282-84 și 1484), care au anulat pseudo-sinoadele unioniste de la Lyon și Florența, Sfânta Chinotită a considerat-o necesară, de vreme ce, prin învățătura lor, deosebirile dogmatice și ecleziologice ale eterodocșilor (cu privire la Filioque, la grația creată, primatul papal etc.) sunt elucidate în mod deplin și se pun baze sănătoase pentru dialogurile teologice bilaterale.
6. În textul „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contem­po­ra­nă” am propus, ca monahi athoniți și moștenitori ai tradiției ascetice isihaste, o referire mai dezvoltată la învățătura ortodoxă despre asceza în Hristos, la rugăciunea minții și la îndumnezeirea omului, așa cum a fost ea formulată mai ales de Sfântul Grigorie Palama și se înfăptuiește numai în interiorul Bisericii, cu Harul lui Dumnezeu, iar nu independent de ea, adică în opoziție cu diferitele tehnici psiho­so­matice înșelate, întâlnite în curente misticiste vechi și contemporane.
7. Sfântul și Marele Sinod s-a întrunit în cele din urmă în condițiile cunoscute și în componența cunoscută și și-a finalizat lucrările cu dificultăți și multe discuții teologice, obișnuite în sinoadele Bisericii.

Între punctele pozitive ale Sinodului trebuie să se menționeze faptul  că Preafericitul Patriarh ecumenic a condus exemplar discuțiile și a îngăduit, în cadrul Regulamentului, exprimarea liberă a părerilor teologice.

De asemenea, este o realitate faptul că cei mai mulți dintre episcopi, fie și sub forma delegațiilor, au mers la Sfântul și Marele Sinod ca să adeverească conștiința de sine a Bisericii celui Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, iar nu ca să aprobe o oarecare linie ecumenistă.

Nu ar fi cu putință, de asemenea, să nu recunoaștem străduința strălucită a Întâistătătorilor și a arhiereilor sinodali pentru a fi îmbună­tă­țite textele. Se cuvine mai ales să evidențiem strădaniile teologice ale unor episcopi de a fi eliminate unele noțiuni și exprimări ambigue și a fi adăugate unele propoziții absolut necesare, în scopul de a se evita înțele­gerea ecumenistă a textelor.

De dragul obiectivității și a adevărului, menționăm aici câteva modificări de bază care s-au făcut în direcția corectă:

1. În destule puncte ale textelor, pentru neortodocși s-a adăugat precizarea „eterodocși”, astfel încât să arate abaterea lor de la Credința Ortodoxă apostolică și că nu se află în comuniune cu Biserica Ortodoxă[6]. La paragraful 21 al textului: Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, se spune limpede că „bisericile neortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobor­nicească și Apostolească”. La paragraful 9 al aceluiași text s-a adăugat dispoziția: „Dialogurile teologice bilaterale și multilaterale trebuie să fie supuse unor evaluări periodice panortodoxe”. În paragraful 23 Uniația a fost inclusă între „faptele de prozelitism” și între „acțiunile provocatoare de antagonism confesional”.
2. Din primul paragraf al capitolului II al textului presinodal: Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, s-a șters referirea personalistă la om „ca o comuniune de persoane reflectând după Har prin unitatea neamului omenesc viața și comuniunea în Sfânta Treime a Persoanelor dumnezeiești”[7].
3. În chestiunea căsătoriilor mixte cu eterodocșii s-a menționat: „căsătoria ortodocșilor cu neortodocșii nu se poate săvârși potrivit acriviei canonice (Canonul 72 al Sinodului V-VII Trulan)”[8], s-a dat totuși „posibilitatea aplicării iconomiei bisericești… de către Sfântul Sinod al fiecărei Biserici Ortodoxe Autocefale”[9].
4. Însă, trecând destulă vreme de la convocarea Sfântului și Marelui Sinod, suntem datori să evidențiem cu chibzuință și luciditate unele puncte ale textului sinodal Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, care, ca unele ce sunt ambigue, așteaptă formularea mai corectă a lor, pentru ca să se arate care este adevărul, ca să se liniștească credincioșii care, cu dragoste și neliniște, așteaptă cuvântul nostru, și pentru a se înlătura certurile și situațiile care vatămă Biserica și împiedică zidirea duhovni­cească a poporului lui Dumnezeu.
5. La paragraful 6, unde se face referire la Bisericile eterodoxe creștine, care nu se află în comuniune cu Biserica Ortodoxă, nu trebuie numai a se lăsa să se înțeleagă, ci și să se scoată în evidență în mod hotărât împotrivirea eterodoxiei lor față de adevărul apostolic, credința și tradiția Sinoadelor ecumenice. Astfel se delimitează Biserica de erezii, care uzurpă adevărul apostolic. Formularea „biserici eterodoxe creștine” lasă loc teoriei antiortodoxe potrivit căreia ortodocșii și romano-catolicii „nu se mai află sub regimul unei schisme îndeplinite, ci sub cel al întreruperii comuniunii bisericești (neîmpărtășirii)”[10]. Această teorie îi împachetează pe ortodocși și pe romano-catolici în Biserica cea Una și percepe eterodoxia ca pe o formulare diferită a aceleiași Credințe apostolice! De altfel, este cunoscut refuzul constant al romano-catolicilor de a considera Biserica Ortodoxă ca o Biserică deplină și adevărată, deoarece nu este unită cu papa și de aceea este lipsită de deplinătatea Harului (Proclamația papală Dominus Jesus, 2000).
6. Lipsesc prevederi care ar împiedica fapte și declarații ce îi arată pe eterodocși ca având Botez și preoție autentică, iar pe „biserica” lor ca având Har mântuitor. Prin urmare, este cu desă­vârșire incomplet paragraful 23, care spune că dialogul trebuie să fie însoțit „de fapte de dragoste și înțelegere reciprocă”. În ceea ce privește prezența Bisericilor Ortodoxe la CMB (despre care Sfântul Munte și-a manifestat dezacordul), este pozitivă declarația textului sinodal că acestea „contribuie [se înțelege numai, n.a.] la promovarea coexistenței și colaborării pașnice cu privire la principalele provocări socio-politice” (paragraful 17), însă participarea Bisericilor Ortodoxe la CMB este fundamentată pe „Declarația de la Toronto” (1950), care este un text inacceptabil din punct de vedere teologic. În acest caz, este un serios semn de întrebare acela dacă pe mai departe „Declarația de la Toronto” este aprobată sinodal ca un text statutar de referință, cu autoritate, al Bisericii Ortodoxe! Mai mult, în textul sinodal se confirmă participarea ortodocșilor la CMB, în timp ce lipsește semnalarea necesară că sunt interzise „rugăciunile inter­confesionale” și nu sunt respinse punctele de vedere ale CMB referitoare le Biserică și Botez, care au fost acceptate în comun (și de ortodocșii participanți)[11].
7. Conform textului sinodal, dialogurile care nu izbutesc acordul asupra unui subiect nu sunt întrerupte, ci, dimpotrivă, înregistrându-se dezacordul teologic, sunt continuate (paragraful 11). Fără îndoială că este drept să se finalizeze un dialog în ciuda dificultăților. Însă continuarea sau întreruperea unui dialog nu este numai un subiect practic, ci are și o importanță ecleziologică și soteriologică. Dialogu­rile fără rezultat contribuie la tocirea sensibilității dogmatice a teolo­gilor ortodocși care participă la ele, precum și a plinătății ortodoxe. Ce înseamnă prin urmare faptul că dialogurile sunt continuate? De pildă, cu privire la tema majoră a Uniației: Este de ajuns simpla și lăudabila enumerare a cuvântului „Uniație” (paragra­ful 23) printre formele de antagonism confesional, pe când Uniația este o problemă prin excelență ecleziologică care trebuia să fie soluționată înaintea începe­rii dialogului teologic din 1980? Cum va mai fi interpretată problema Uniației: ca un antagonism practic sau ca o abatere ecleziologică?
8. Paragrafele 4, 5 și 6 consfințesc participarea Bisericii Ortodoxe la dialogurile inter-creștine și la Mișcarea ecumenică cu asigurarea că „participarea ortodoxă la Mișcarea pentru restabilirea unității cu ceilalți creștini în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească… constituie expresia constantă a Credinței și Tradiției Apostolice în cadrul unor noi condiții istorice” (paragraful 4). Formu­larea de mai sus înseamnă că Biserica Ortodoxă nu-i recunoaște pe eterodocși ca Biserici, în ciuda folosirii acestei denumiri „ca mijloc de convorbire și comunicare”, ci, fiind consecventă Credinței și Tradiției ei Apostolice, așteaptă întoarcerea lor în sânurile ei. În tot cazul, o formulare clară prin care să fie mărturisită unicitatea Bisericii, așa cum de multe ori s-a accentuat de către teologii ortodocși, de către Sfântul Munte Athos[12] și de către Preafericitul patriarh ecumenic, Vartolomeu, în omilia sa rostită în Sfânta Biserică Protaton[13], ar fi odihnit Biserica Ortodoxă de pretutindeni și plinătatea (pleroma) ortodoxă.
9. După proclamarea corectă din al patrulea text sinodal: „Biserica Ortodoxă fiind Biserica cea Una, Sfântă. Sobornicească și Apostolească…”[14] și categorica asigurare a Enciclicii că „dialogurile purtate de Biserica Ortodoxă niciodată nu au însemnat, nu înseamnă și nu vor însemna vreun compromis în chestiunile de credință”[15], acorduri teologice precum cel al Comisiei Mixte formată din ortodocși și anticalcedonieni cu privire la hristologie, (1989, 1990) și cel cu privire la ecleziologie al Comisiei Mixte formată din ortodocși și romano-catolici de la Balamand (1993), nu este cu putință să fie valabile, de vreme ce sunt evidente „compromisuri în chestiuni de credință”.
10. Astăzi păstrarea unității Bisericii este o cerință spinoasă. În Sfântul Munte și în alte părți se aud proteste și, din nefericire, acestea ajung până la tendințe schismatice. Fără îndoială, la aceasta contribuie și ambiguitățile din textele sinodale, a căror neclaritate creează condiții favorabile pentru o interpretare ecumenistă a lor și, prin urmare, duce la criză unitatea Bisericii, după cum în cazul dialogurilor teologice în desfășurare este greu de dat la o parte „realizările” deceniilor trecute . Textele Sinodului trebuie să depășească unilateralitatea, care se datorează faptului că ele au ignorat puternica tradiție teologică pe care au trasat-o purtătorii de Dumnezeu Părinți din vremea noastră și renumiți teologi, care au întrevăzut calea dialogurilor ecumenice ca o deviere ecumenistă. Nu numai vocile „zelotiste”, cum se spune, dar și cele sănătoase cer cuvântul adevărului pentru a se convinge și a-și găsi liniștea.

Însă tendința de „întrerupere a pomenirii” nu este îndreptățită în acest caz. Textele Sfântului și Marelui Sinod au lipsurile și nedesăvârșirile lor. Dar nu s-a semnat un „acord unionist” ca la Lyon și Florența și nici un episcop ortodox nu a aderat la vreo erezie condamnată de Biserică, nici nu a proclamat „cu capul descoperit” învățăturile eretice ale eterodocșilor. O grabă nechibzuită spre întreruperea pomenirii îi va bucura numai pe vrăjmașii Bisericii[16].

Recunoaștem că Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Vartolomeu a arătat un interes fără margini ca Sinodul să dea glas ecleziologiei ortodoxe nefalsificate. Cunoaștem starea de mucenicie a Tronului întâistător al Bisericii Constantinopolei și situația celorlalte patriarhii vechi aflate în dificultate. Ne punem însă nădejdea în Harul cel atoatelucrător al Prea­sfântului Duh. Arhiereii noștri, sfințitul cler și poporul cel binecredincios nu au pierdut dreptarul Credinței. Așteptăm cu nerăbdare și cu nădejde o ulterioară prelucrare teologică și o formulare cât mai autentică a textelor sinodale, astfel încât acestea să corespundă la îndeplinirea misiunii mântuitoare a Bisericii în lumea contemporană, potrivit cu Orosul (hotărâre dogmatică, n.tr.) Sfinților Părinți de la Sinodul VII Ecumenic: „Așa cum au văzut Proorocii, cum au învățat Apostolii, cum a primit Biserica, cum au dogmatizat Dascălii, cum a cugetat împreună întreaga lume (oikoumene), cum a strălucit Harul, cum a dovedit adevărul…”. Fie ca noi toți, cler și popor, „astfel să cugetăm, astfel să mărturisim, astfel să-L propovăduim pe Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu”.

Acestea pe scurt punându-le cu smerenie în atenția Preacuvioșiei Voastre și rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos pentru luminarea de sus a arhiereilor noștri, care au luat asupra lor cea mai mare povară a responsabilității, rămânem

Cu multă iubire frățească și dragoste în Hristos,

Membrii Comisiei:

Arhim. Hristodul  – Sfânta Mănăstire Cutlumuș

Arhim. Iosif           – Sfânta Mănăstire Xiropotamu

Arhim. Elisei         – Sfânta Mănăstire Simonos Petras

Arhim. Tihon         – Sfânta Mănăstire Stavronichita

Ierom. Luca            – Sfânta Mănăstire Grigoriu

[1] https://www.holycouncil.org/official-documents

[2] Sinodiconul Ortodoxiei, Triod, Duminica Ortodoxiei.

[3] Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, III-8.

[4] „Biserica nu este numai Una, ci și Singura. În Domnul Iisus nu este cu putință să existe multe trupuri. În același chip nu este cu putință să existe în El mai multe Biserici. În acest Trup divino-uman Biserica este Una și Singura, așa cum Dumnezeu-Omul Hristos este unul și singurul” (Sfântul Iustin Popovici, Dogmatica Bisericii Ortodoxe, republicare din traducerea franceză, Presa Ortodoxă, 29.06.2007).

[5]„Încă la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată a aduce lucruri noi, căci păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi, care voieşte ca veşnic neschimbată să-i fie credinţa şi la fel cu a Părinţilor săi” (Enciclica celor patru Patriarhii ale Răsăritului [Constantinopolul, Alexandria, Antiohia și Ierusalimul, Mai 1848]).

[6] Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, par.6

[7] „Propunerea completă a Bisericii pentru ontologia persoanei și comuniunea persoanelor a fost primită de către Sfântul și Marele Sinod, s-a șters întreaga propoziție care se referă la comuniunea persoanelor care reflectă după Har prin unitatea neamului omenesc viața  în Sfânta Treime și comuniunea Persoanelor dumnezeiești, însă numai în anumite locuri a rămas termenul de persoană umană pentru o discuție viitoare” (Mitropolitul Ierothei al Navpactului, Hotărârile Ierarhiei Bisericii Greciei referitoare la „Sfântul și Marele Sinod” și deznodământul lor, pp. 20-21, septembrie 2016. https://aktines.blogspot.nl/2016/09/blog-post_197.html.

[8] Taina Căsătoriei și impedimente la săvârșirea ei, 5.i.

[9] Idem, 5.ii.

[10] Episkepsis, nr.755 (31.10.2013).

[11] Vezi în legătură cu aceasta, Comisia pentru chestiuni dogmatice a Sfintei Comunități a Sfântului Munte, Memoriu cu privire la participarea Bisericii Ortodoxe la Consiliul Mondial al Bisericilor, 18.2.2007.

[12] „Numai Biserica noastră Ortodoxă este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a Simbolului Credinței, iar celelalte „biserici” eterodoxe se află în erezie și înșelare” (Epistolă către Preafericitul patriarh ecumenic Vartolomeu, 1/14 Noiembrie 1995).

[13] „Biserica Ortodoxă este însăși singura Biserică, Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” (21 Octombrie 2008).

[14] Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, §1.

[15] Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, VII-20.

[16] Cf. Canonul 15 al Sinodului I-II, Pidalion.

Traducere: Ieroschimonah Ștefan Nuțescu

Sursa: marturieathonita.ro

Mai jos aveți versiunea pdf online a documentului.

Vezi acest document pe Scribd

Pelerinaj la Muntele Athos (13 – 18 martie 2017). [Îmbarcare din Moinești, Onești, Focșani, Buzău, Urziceni, București, Giurgiu]

Pelerinajul este organizat sub egida Asociației Culturale Karyes, organizație non-profit,
ce are ca scop principal promovarea valorilor spirituale ale Sfântului Munte Athos (Agion Oros)

Luni, 13 martie 2017 (ziua 1): Plecare din Moinești (ora 5.00) – Adjud – Focșani – Buzău – Urziceni – București (aprox. 10.00) – Giurgiu – Plevna – Sofia – Kulata – Serres – Nigrita – Ouranopoli (cazare în camere cu 3-4 paturi).

Marți, 14 martie 2017 (ziua 2): Ouranopoli (6.00). (Posibil să se opteze pentru intrarea prin Ierissos). Îmbarcare pe ferryboat până în portul Dafni. Dafni – Mănăstirea Vatopedi (închinare la cele șapte icoane făcătoare de minuni și la celelalte odoare ale mănăstirii). Odihnă, apoi drumeție până la Chilia Sfântul Ipatie. Mănăstirea Vatopedi (cazare).

Miercuri, 15 martie 2017 (ziua 3): Mănăstirea Vatopedi – Mănăstirea Pantocrator (închinare la icoana Maicii Domnului – Gherontissa și la alte odoare ale mănăstirii). Vizitarea împrejurimilor. Mănăstirea Pantocrator (cazare).

Joi, 16 martie 2017 (ziua 4): Mănăstirea Pantocrator. Se închiriază un maxi-taxi local pentru a vizita Schitul Sfântul Prooroc Ilie (închinare în kiriakon, icoana Maicii Domnului – Înlăcrimata și alte odoare) – Mănăstirea Stavronikita (închinare la odoarele mănăstirii) – Mănăstirea Cutlumuș (închinare la odoarele mănăstirii) – Mănăstirea Filotheu (închinare la Icoana Maicii Domnului – Glycophilousa – Dulce Sărutare) – Mănăstirea Karakalu (închinare la odoarele mănăstirii) – Mănăstirea Marea Lavră (închinare la moaștele și crucea Sf. Athanasie și la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului – Cucuzeliţa, Iconoama și Portărița) – Schitul Prodromu. Închinare la Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului Prodromița și a Sf. Ioan Botezătorul. Drumeție de 40 minute până la Peștera și Chilia Sfânului Athanasie Athonitul. Schitul Prodromu (cazare).

Vineri, 17 martie 2017 (ziua 5): Schitul Prodromu. Plecare cu mașina până la Morfono, iar de aici drumeție o oră până la Schitul Lacu (închinare la Kiriakon – biserica centrală a schitului). Chilia Buna Vestire – Schitul Lacu (cazare).

Sâmbătă, 18 martie 2017 (ziua 6): Chilia Bunavestire – Lacu. Plecare cu mașina până la Mănăstirea Sfântul Pavel. Închinare la Darurile Magilor, la lemnul din Cinstita Cruce și celelalte odoare. Coborâre spre arsanaua mănăstirii. Plecare spre portul Dafni – Ouranoupoli. Plecare spre Tesalonic via Mănăstirea Suroti (închinare la mormântul Părintelui Paisie Aghioritul și la moaștele Sf. Arsenie Capadocianul). Vizitarea obiectivelor principale bisericești din Tesalonic (Bisericii Sf. M. Mc. Dimitrie Izvorâtorul de Mir – închinare la moaștele Sf. M. Mc. Dimitrie și Sf. Anisia, cripta subterană a martiriului Marelui Mucenic Dimitrie, Biserica Seminarului teologic – închinare la moaștele Sf. Teodora din Tesalonic si a Sf. Cuv. David, Biserica Sfânta Sofia – închinare la moaștele Sf. Vasile cel Nou Tesaloniceanul, Catedrala mitropolitană – închinare la moaștele Sf. Grigorie Palama). Plecare spre România. București  – Buzău – Focșani – Adjud – Moinești (în funcție de trafic se va ajunge în dimineața zilei de duminică, 19 martie 2017).

NOTĂ: Este posibil să apară modificări în programul afișat, în funcție de răspunsul pe care-l vom avea în legătură cu cazările! Când avem situația clară, facem update postării de față. Cei înscriși vor fi anunțați personal!

Preț: 335 euro [include tot: transport din țară până la Ouranoupoli și retur, cazare Ouranoupoli + diamonitirionul* (viza de intrare în Sfântul Munte) + ferryboat-uri dus – întors + transportul local în Sfântul Munte cu maxi-taxi-uri în regim de taxi]

Pentru înscrieri și orice alte detalii – tel: 0740.050.735 sau mail: sfantulmunteathos@yahoo.com

Locuri disponibile: 8 (opt!) Îmbarcare din Moinești – Onești – Adjud – Focșani – Buzău – Urziceni – Bucureşti – Giurgiu / Însoțitor de grup din partea Asociației / Transportul din ţară până în Ouranopoli se face cu un Renault Trafic sau VW Transporter, 8+1 locuri, aer condiţionat / Două mese pe zi şi cazarea (4 nopţi) sunt oferite gratuit de mănăstirile și schiturile din Sfântul Munte / Programul pelerinajului poate suferi unele modificări în funcţie de confirmările de cazare din Sfântul Munte și condițiile climaterice (care pot amâna intrarea sau ieșirea din Sf. Munte)! / Este posibil ca în programul de închinare la mai multe mănăstiri, când se închiriază mașina pentru 6-7 ore, să fie vreun loc unde din obiective pricini (ex. odihna monahilor) să nu ne putem închina în biserică.

Oferim condiţii cu totul deosebite pentru preoţii care doresc să organizeze pelerinaj la Athos cu enoriaşii din parohie (7 pelerini înscrişi + 1 loc gratis +  aprox. 120 euro pentru cheltuielile din Sfântul Munte). Daţi mai departe linkul celor pe care-i ştiţi interesaţi.

În Hristos Domnul,
Laurențiu Dumitru
Președinte al Asociației Culturale Karyes / Editor Blogul Sfântul Munte Athos

* Studenţii/elevii, preoţii şi monahii plătesc 10 euro diamonitirionul, prețul normal fiind 25 euro (permisul de vizitare al Sfântului Munte).
** Studenții, șomerii și pensionarii cu pensie sub 700 RON au reducere la acest pelerinaj (din încredințarea unui părinte athonit român).

Recomandări de pe asceticexperience.com (III)

Alăturați-vă nouă în descoperirea unei experiențe duhovnicești captivante din Sfântul Munte.
Ascetic Experience este un website athonit (vatopedin), de limbă engleză, unde veți găsi o mulțime de fotografii unice din Munte Athos, sfaturi duhovnicești ale Sfinților Părinți, cuvinte de duh ale înțelepților din vechime și contemporani. Site-ul este actualizat zilnic.

– click pe link-uri pentru recomandările noastre –

• Which are the differences between God’s voice and devil’s voice
• What is wrong with us?
• The categories of men in Church
• Do not judge. You don’t know from what storm the other comes – an amazing photo journal
• Why do men learn through pain and suffering, and not through pleasure and happiness?
• Which is the difference between who you are and who you want to be
• A horse alone
• Who sees the divine care?
• Where does the knowledge of created things come from?
• Faith, hope and love
• Unity heals, separation wounds – Photo Journal from the service of Holy Unction (Audio)
• Now we suffer from civilization
• Who is intelligent?
• How to reach the perfect peace of love
• The one who disobeys the Church doesn’t believe in Christ
• Patient endurance kills the despair
• Humility is obtained by obedience
• The pride of our academy are our saints – Photo Journal from the Feast of Holy Founders. Part 2: The Liturgy (Audio)
• Prayer: our source of happiness – Photo Journal from the Feast of Holy Founders – Part 1: The Vigil
• What is “the mind of the Church”?
• It is important to get up immediately after a fall

Recomandăm și pagina de facebook > Ascetic experience

Iarna în Muntele Athos [2017]

Această prezentare necesită JavaScript.

În acest an, 2017, iarna și-a intrat în drepturi în aproape toată Europa, inclusiv în Grecia, țară mai puțin obișnuită cu iernile serioase. Începând cu praznicul Nașterii Domnului pe vechi (7 ianuarie), în Muntele Athos a nins câteva zile la rând, făcând impracticabile majoritatea drumurilor. Părinții spun că o așa zăpadă nu a mai fost în Sfântul Munte din 1995. Începând cu 15 ianuarie, când vremea s-a îmbunătățit oarecum, majoritatea drumurilor athonite s-au deszăpezit și au devenit din nou practicabile, pelerinii reușind să se bucure de marile praznice ale acestor zile (Boboteaza și Sfântul Ioan Botezătorul pe vechi, 19 și 20 ianuarie). – LD

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Vă prezentăm câteva fotografii impresionante din 8 ianuarie cu Muntele Athos postate pe site-ul svetogorac.blogspot.ro de părinte Onufrie de la Hilandar.

Documentarul „Oamenii Bisericii pe care i-am cunoscut”. Evocările Părintelui Grigorie (Zumis), Starețul Mănăstirii Dochiariu, Sfântul Munte Athos

Documentarul „Oamenii Bisericii pe care i-am cunoscut”
În film sunt folosite unele fragmente din cartea Arhimandritului Grigorie (Zumis), Starețul Mănăstirii Dochiariu (Sfântul Munte Athos), „Oamenii Bisericii pe care i-am cunoscut” (în română: Ucenic la oameni nevoitori) precum și conversațiile cu Gheronda Grigorie din Săptămâna Stâlpărilor a anului 2013 la Mănăstirea Dochiariu.

Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Amintim aici mai multe repere legate de apariția în limba română a cărții din care sunt folosite fragmente în film.

Ucenic la oameni nevoitori,
Arhimandrit Grigorie, Starețul Mănăstirii Dochiariu, Sfântul Munte Athos
Editura Bizantină, 2015
Traducator Ștefan Zaharescu
375 pagini

[Cartea poate fi comandată online de la linkul: http://goo.gl/DUFC1B ]

Un blog nou: Pelicanul din pustiu

“Ca un pelican, împungându-Te acum, Cuvinte, Înviezi pe fiii Tăi, revărsându-le dintru coasta Ta, izvor mântuitor!” (Prohodul Domnului, Starea a II-a)

Dragi Prieteni,
Am pornit un blog nou – Pelicanul din pustiu.
Pentru moment încerc să scot de la naftalină texte care mi-au plăcut în mod special, pe care le-am publicat în revistele pe care le-am editat oarecând și pe pagini pe care le-am abandonat între timp.
Vă recomand cu dragoste să-l parcurgeți și nădăjduiesc că veți găsi articole de folos!
– Laurențiu Dumitru

Mai jos aveți primele 25 de postări:

• Pentru rugăciunile sale…
• Stareţul Tadei de la Vitovniţa, „Cum ne sunt gândurile, aşa ne este şi viaţa” [6 părți]
• Legenda Marelui Inchizitor
• Părintele Alexander Schmemann – fragmente din jurnal
• Ce nu se ştie despre Eminescu
• Niciodată îngenuncheat
• Un urcuş himalaian către Hristos
• Coșul săptămânal şi valoarea alimentelor consumate într-o săptămână în mai multe locuri de pe glob [foto]
• Sfântul Nicolae Velimirovici: Știi tu oare, fiule?
• Stareţul Tadei de la Vitovniţa: Sfaturi pentru o soacră ce nu-și iubește nora
• Îmbrăţişarea şi sărutul Sfinţilor
• Câteva gânduri de la Maica Siluana Vlad despre rugăciunea dinainte de culcare
• Scrisoarea unei bătrâne maici către un catehumen
• Cum să iubim şi cum să ne rugăm. Sfaturile Stareţului Zosima din romanul Fraţii Karamazov al lui Dostoievski
• Leul și bebelușul. O poveste despre corectitudinea politică, sentimentul vinovăției creat de aceasta și despre cum leii nu se schimbă niciodată
• Copilul în mijlocul ispitelor
• Radu Gyr. Cutremurătoare Carte poștală trimisă din temniță celor de acasă
• Sfințirea Apelor de Bobotează în 1932. În prezența Regelui Carol al II-lea, a Prințului Mihai de România, a Patriarhului Miron Cristea și a Prim-Ministrului Nicolae Iorga
• Mărturia unui creștin ortodox care a cunoscut mormonismul
• Oratoriul “Patimile după Sfântul Matei” (Страсти по Матфею), de IPS Mitropolit Ilarion Alfeiev
• Keep calm and learn greek
• De când este permis consumul de carne?
• Document de arhivă: Prea Fericitul Iustinian Marina – Scrisoare către Preşedintele Nicolae Ceauşescu
• Pelerinul postmodern
• Umilenie. O poveste adevărată

Dacă vă plac linkurile, dați mai departe către cei interesați! Dacă doriți să primiți notificări cu postările noi, vedeți în dreapta sus rubrica Primește noutățile pe email. Ne găsiți și pe pagina de facebook Pelicanul din pustiu .  Doamne, ajută!

Cuviosul Nou-Mucenic Ghedeon de la Mănăstirea Caracalu (30 decembrie / 12 ianuarie)

Cuviosul Ghedeon a mărturisit în localitatea Týrnavos din Thessalia, pe data de 30 decembrie a anului 1818.

Sfântul era originar din satul Kápurna de lângă Makrynítsa Pelionului. Provenea din părinţi evlavioşi şi era primul născut din cei opt copii ai familiei. Numele lui de mirean era Nikolaos. Pentru că în Kápurna dările erau prea mari, tatăl lui a fost nevoit să se mute cu familia în alt sat, unde putea să îşi chivernisească mai bine cele de trebuinţă vieţii. Sfântul era pe atunci în vârstă de 12 ani.

Mama sa avea un văr care era băcan în Velestíno. Acesta l-a cerut pe micul Nikolaos ca să-i fie ajutor la magazin. Şi, într-adevăr, copilul muncea cu multă hărnicie. Un oarecare turc pe nume Ali, care obişnuia să cumpere de la băcănie, l-a văzut pe micul Nikolaos că era deştept, muncitor şi ascultător şi l-a cerut de la unchiul lui pentru un an, ca să slujească în haremul lui, de vreme ce băiatul era încă mic de vârstă. Unchiul a refuzat, spunându-i să meargă să îl ceara de la mama lui. Turcul s-a dus la părinţii copilului şi după o săptămână s-a întors mânios că a fost refuzat; atunci l-a înşfăcat cu forţa pe micul Nikolaos şi l-a luat la casa lui, ca să-i servească în harem.

După un an de zile tatăl lui a venit şi l-a cerut înapoi pe Nikolaos de la Ali. Acesta i-a răspuns: ”îl am pe fiul meu în război şi, îndată ce se întoarce fiul meu, poţi să vii să îl iei pe-al tău”. După câteva zile, s-a întors fiul turcului din război, l-a văzut pe băiat şi i-a spus tatălui său: ”Unde l-ai găsit pe aceste pui de creştin care slujeşte în harem? Nu se cade ca un creştin să slujească în harem. Aş vrea să îl tăiem împrejur, iar eu să-i fiu naş şi să  îl avem în harem pentru totdeauna. Şi a început îndată necredinciosul să îl ia cu binişorul pe Nikolaos şi să-l amăgească. În cele din urmă, prin vorbe bine ticluite, dar şi pentru că Nikolaos era încă foarte tânăr, a reuşit să îl facă să se lepede de Hristos şi să devină musulman.

După două luni însă, copilul şi-a simţit căderea, s-a căit şi a plâns cu amar.

Într-o noapte a reuşit să fugă pe ascuns de la turci şi să meargă la casa părinţilor lui. I-a povestit tatălui păţania sa, spunând: ”am păcătuit, am păcătuit, dar de acum încolo nu vreau să mai fiu turc şi nici să mă mai numesc turc”. Nefericitul tată i-a răspuns cu lacrimi: ”eu, Níko al meu, sunt om sărac, nu am bani ca să te ascund undeva. Mâine noapte te voi duce cu calul la Keramídi şi mă voi întoarce cu o încărcătură de peşte de la lacul Kárla, ca să nu le dau de bănuit turcilor. Tu să încerci să mergi în Sfântul Munte. Acum, eu întorcându-mă, cine ştie cum o voi găsi pe mama ta şi pe fraţii tăi, pentru că am aflat că turcii se pregătesc să ne omoare. Dar să murim şi noi pentru Hristos”.

Acolo, la Keramídi, Sfântul a fost găzduit de o rudă a lor, monahie, care l-a dat unor constructori să muncească ca ajutor. După puţine zile, grupul de constructori a plecat cu corabia în Creta şi Nikos s-a dus cu ei. Din nefericire, însă, aceştia se purtau urât cu el, de multe ori bătându-l fără milă. Aşa că a plecat de la ei şi mergea doar prin pădure. Într-o zi a ajuns la un paraclis unde se slujea liturghia. Preotul l-a văzut că este străin şi într-o stare jalnică, s-a apropiat de el, iar Nikolaos i-a povestit viaţa lui. ”Nu mai plânge, fiule!”, i-a spus atunci preotul. ”Eu am avut un singur fiu care a murit cu puţine zile în urmă. Dacă vrei, te înfiez eu”. Cu multă bucurie, Nikolaos a primit propunerea preotului şi a mers cu el acasă, unde şi preoteasa l-a primit ca pe copilul ei. Aşa trăia fericit în casa preotului, învăţând arta ţesutului, pentru că şi preotul îşi câştiga pâinea din această lucrare.

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

După trei ani însă, din păcate, preotul a trecut la Domnul, iar preoteasa, pentru că nu putea să îşi chivernisească singură cele ale traiului, având şi două fiice, i-a dat binecuvântarea lui Nicolae să plece şi să îşi caute singur norocul. Sfântul i-a pus metanie plângând mamei sale de suflet şi a plecat.

Cutreierând Creta cu un alt tovarăş cam de aceeaşi vârstă, s-au hotărât să meargă împreună să se închine în Sfântul Munte. După ce au ajuns cu corabia în Dafni, s-au despărţit, iar Nikolaos a început să meargă din mănăstire în mănăstire şi pe la schiturile Sfântului Munte. În cele din urmă a ajuns la mănăstirea Caracalu, unde, după ce şi-a mărturisit căderea, a fost reprimit în Biserică prin Mirungere şi apoi s-a împărtăşit cu Sfintele Taine. A rămas la mănăstire, unde a devenit monah, cu numele Ghedeon. Trăia cu multă ascultare, smerenie, înfrânare şi lupte de nevoinţă peste măsură, pe care doar Dumnezeu, Cunoscătorul inimilor, le ştie, şi plângea neîncetat pentru căderea lui.

După 13 ani de nevoinţă s-a aprins în inima lui dorul de mucenicie şi, cu binecuvântările Părinţilor, a plecat din Sfântul Munte, a venit în Velestíno, unde se lepădase de Hristos, şi se prefăcea că este nebun.

În Vinerea Mare s-a înfăţişat lui Ali, cel care îl făcuse musulman şi L-a mărturisit înaintea lui pe Hristos. Turcul a cerut îndată ca Ghedeon să fie închis şi să fie dus la judecător. În Vinerea Mare, Sfântul, purtând pe cap cunună de flori şi ţinând în mâini două ouă roşii s-a înfăţişat judecătorului şi i-a spus: ”Hristos a înviat!”. Acolo, la judecată, a făcut şi alte fapte nebuneşti, iar judecătorul a poruncit să fie bătut fără milă şi să fie alungat ca unul ce era nebun. Sfântul îi provoca intenţionat, ca să îi facă să îl omoare, dar încă nu era voia lui Dumnezeu. A trăit multă vreme prefăcându-se nebun în timpul zilei, în timp ce noaptea se retrăgea într-o peşteră unde îşi ducea luptele de nevoinţă.

În cele din urmă însă, pentru că prin modul lui de viaţă, dar şi prin cuvintele sale îi provoca pe turci, paşa Belí din Týrnavos a dat ordin să fie arestat.

Sfântul, după ce s-a pregătit duhovniceşte prin taina Sfântului Maslu şi Dumnezeiasca Împărtăşanie, i-a urmat pe ostaşii paşei la Týrnavos. Înaintea paşei a mărturisit lepădarea lui de Hristos, căinţa lui, întoarcerea la Hristos şi dorul lui de a-şi mărturisi credinţa şi de mucenicie acolo unde s-a lepădat. Auzind acestea, paşa l-a aruncat în închisoare.

În ziua următoare, după ce i-a chemat pe ceilalţi demnitari turci, paşa a poruncit ca Sfântul să fie adus înaintea lui. Şi iarăşi, înaintea tuturor, Sfântul L-a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. Aceia au început cu vorbe linguşitoare încercând să îl întoarcă din nou la Islam, dar Sfântul a refuzat, dispreţuind credinţa lor. Atunci l-au condamnat la moarte.

Mai întâi l-au pus la stâlpul infamiei în Týrnavos. L-au adus apoi înaintea paşei care a poruncit să îl mutileze, tăindu-i cu toporul mâinile şi picioarele. Sfântul îşi întindea singur mădularele pe butuc ca să îi fie tăiate, fără să dea nici un semn de frică, fără să arate vreo durere pe chipul lui, încât ai fi zis că un altul suferea, nu el.

L-au lăsat să zacă plin de sânge toată ziua, iar seara paşa a poruncit să îl ridice şi să îl arunce în locul pe unde curgeau apele reziduale ale casei sale. Mucenicul era încă viu. În acel loc plin de necurăţii, Sfântul şi-a dat sufletul.

Creştinii s-au străduit să ia sfintele lui moaşte şi să le îngroape în Biserica Sfinţilor Apostoli.

Îndată, Sfântul Mucenic Ghedeon a început să facă minuni, încă în vremea slujbei de înmormântare, dar şi după îngropare, tuturor celor care se închinau cu evlavie la mormântul lui, la fel şi după mutarea moaştelor lui şi până în ziua de astăzi.

[P] Cărțile Ortodoxe pe care le cauți!

Sursa: pemptousia.ro

Avva Nicodim și veșnicia

Despărțirea de Părintele Nicodim, un bătrân frumos
1934 – 11 Decembrie 2016

Cuvântul călugăr vine din limba greacă, de la καλλόγερον, care înseamnă „bătrân frumos”. Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că părintele Nicodim Ravaru a fost definiţia călugărului, pentru că el a fost într’adevăr un „bătrân frumos”. Spun că a fost pentru că astăzi (13 decembrie 2016, nn) îl îngroapă monahii de la Secu. N’a fost să aştepte învierea în pământul athonit al Kapsalei, cum şi’a dorit (căci acolo îşi săpase singur groapa, nu departe de bordeiul său), ci la mănăstirea sa de metanie, din ţinutul Neamţului.

Bătrânul Nicodim a fost un om bun. Răspândea bunătate şi împrăştia bucurie chiar de nu grăia – deşi, de felul său era sfătos şi îi plăcea să vorbească moldoveneşte ori de câte ori se întâlnea cu cineva de’acasă. Greceşte n’a voit să înveţe deşi i’ar fi stat în putinţă, căci era om cu ştiinţă de carte (în ţară fusese mulţi ani director de şcoală).

Cred că el îl căuta mereu pe Dumnezeu printre noi, semenii lui. De asta te bucura orice revedere cu el. Cu toate acestea nu era cu „plânsul după lume”, ci mai degrabă cu cel „după Dumnezeu”.

Eu l’am cunoscut acum doisprezece ani când, după ce i’am lăsat un pomelnic, mi’a dat rest la o hârtie de zece euro, zicându’mi că n’are nevoie de… aşa mulţi bani! L’am întrebat atunci ce aş putea să’i aduc de la noi, din ţară, când mă voi mai întoarce şi mi’a răspuns foarte de repede: „Dicţionarul Enciclopedic!”. Am rămas destul de surprins, căci nu era o cerere obişnuită pentru un monah (cu atât mai mult pentru un aghiorit) dar, mai pe urmă, mi’am dat seama că bătrânul îşi trăise cea mai mare parte a vieţii numai printre cărţi.

În septembrie, anul acesta, l’am întrebat de ce „nu se caută?” pe la doftori, că făcuse un infarct mai în vară. Nu voia, pentru că nu’i era frică de moarte, ba chiar o aştepta să vină, „ca să’i îngroape păcatele” – zicea el. „Dumnezeu n’are să mă întrebe de ce’am păcătuit (că’mi ştie păcatele mai bine ca mine şi le ştie şi pricinile!), da’ voi da socoteală că n’am plâns pentru ele. Asta’i! Cu plânsul e problema. Da’ eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi’a dat vreme de pocăinţă destulă”.

Nici ultima oară nu ne’a lăsat nemiluiţi şi, culmea!, avea chiar şi clătite! „Cum aşa părinte?”. „Eei! Mi le’au lăsat în gard nişte prieteni de la Bacău care nu m’au găsit acasă: eram la Vecernie, la Burazhere”. La plecare ne’a înghesuit şi cu nişte baclavale: „Ce să facă un moşneag ca mine cu zaharicalele astea?”. „Păi bine avva: în loc să’ţi aducem noi una-alta, tot matale să ne cadoriseşti?”. „Ei lasă acum: să se plinească toată dreptatea! Nu ştii că tot ce dai aproapelui tău rămâne al tău şi tot ce ţii pentru tine, vei pierde?”. Şi uite’aşa, privind la bunătatea bătrânului, mi’am dat seama atunci că tot ceea ce a mai rămas din rai se află în inima omului.

De asta nici nu pot crede că părintele Nicodim, „însinguratul din pustia Kapsalei”, a murit! Deja mi’e aşa de dor de întâlnirile cu el…

Numără’L Doamne cu drepţii Tăi şi odihneşte sufletul robului Tău Nicodim, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin! Că spre Tine nădejdea şi’a pus…

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Text și foto George Crasnean
Articolul a apărut inițial în revista Lumea monahilor nr. 114 / decembrie 2016. Mulţumim autorului pentru îngăduinţa de a prelua textul său pe Blogul Sfântul Munte Athos . Se va prelua cu precizarea sursei Blogul Sfântul Munte Athos

Monolog – Unde e simplitate, acolo îngerii sunt cu sutele!

Un frumos monolog pe tema simplității al părintelui Andrei Lemeshonok, duhovnicul Mănăstirii de maici Sfânta Elisabeta din Minsk – Belarus.

Pentru subtitrarea în limba română, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC . 

Muntele Athos și viața athonită. Eseu fotografic de Rick Findler, fotojurnalist la The Guardian

A monk looks toward Dionysiou from the ferry. Dionysiou, which was built in the 14th century, is one of 20 monasteries that are on the peninsula.

Monks chant a prayer at a midnight service

Father Iusif lights candles inside the church that he built.

Father Iusif prays inside his church.

A monk prays in the church of Pantokratoros.

A monk lights candles during a midnight vigil. Monks usually pray in the early hours of the morning as they believe this is when they are closer to God and their prayers can be heard.

A monk helps a general worker to build and repair new parts of the monastery to house the steady influx of pilgrims.

A monk makes a window frame.

A monk teaches a new arrival about carpentry.

Father Theophilos drives his car to the capital, Karyes.

A monk fishes outside of Xenophontos monastery.

Monks take deliveries to and from monasteries from the main port of Dafne.

Monks eat in silence in the refectory of Pantokratoros.

A monk in deep thought as he eats in silence in the refectory of Pantokratoros.

Monks leave the refectory of Pantokratoros.

Monks sit and talk as they make wine.

Monks look out from their cell, which clings to the cliffs of Karoulia

Because most of the cells are so inaccessible, supplies such as firewood and food need to be brought over in baskets suspended from ropes.

Father Iusif inside his bedroom at his cell in Karoulia.

Father Arsenios by the entrance of his cell. He has not left there for 64 years as he is too old and frail now to climbs the cliffs which surround his cell.

Twinings tea bags in the kitchen of Father David.

Bones belonging to the monk who previously lived at that cell is kept in a silver box. Even after death, the monk remains in the cell.

A monk starts the journey up the many steps toward his isolated cell.

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Sursa: The Guardian