Category Archives: Cărți

Apariție editorială: Ieromonahul Andronic, Călătoria la Muntele Athos (1858-1859), Editura Universității Alexandru Ioan Cuza (Iași)

Ieromonahul Andronic,
Călătoria la Muntele Athos (1858-1859)
Editura UAIC, 2016 / 254 pagini / 27 lei

Descriere. Ediție îngrijită de Petronel Zahariuc. Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, mulţi monahi din mănăstirile nemţene au luat calea Muntelui Athos, aşa cum făcuse la mijlocul veacului stareţul lor, Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi. Unii dintre ei s-au mutat cu vieţuirea în Sfântul Munte, iar alţii au făcut doar un pelerinaj, revenind în mănăstirile Neamţ şi Secu. Dintre cei din urmă, câţiva au pus în scris şi povestea pelerinajului, iar unul dintre ei este ieromonahul Andronic de la mănăstirea Neamţ. Prin acest volum publicăm integral descrierea mănăstirilor din Sfântul Munte Athos şi a Constantinopolului, realizată de călugărul pelerin, precum şi „istoria Sfântului Munte Athos”, pe care ieromonahul Andronic a scris-o în urma consultării unor istorii şi a unor mai vechi relatări de călătorie, ce aparţin unor călugări din mănăstirile Neamţ şi Secu sau unor istorici şi pelerini ruşi. Această lucrare este complet inedită, nefiind publicat până în prezent nici măcar un fragment din ea.

Din cuprins: Introducere; Notă asupra ediției, ilustrații, abrevieri; Călătoriia și istoriia pentru Sfântul Munte Athon (1. Careia 2. Cotlomuș 3. Sfântul Pantelimon 4. Seraiu 5. Bogorodiţa 6. Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie 7. Vatopedu 8. Pantocrator 9. Proroc Ilie 10. Stavronichita 11. Iviru 12. Schitul Ivirului 13. Filotheiu 14. Caracal 15. Schitu Lacu 16. Izvorul Maicii Domnului 17. Lavra Sfântului Athanasie 18. Schit Moldo-Românesc 19. Schit Cavsocaliv 20. Schitul Sfintei Ane 21. Schit al Nașterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu 22. Sfântul Pavel 23. Dionisiu 24. Grigoriu 25. Simonpetra 26. Xiropotam 27. Rusicu 28. Schit Xenofu 29. Xenofu 30. Dohiariu 31. Constamonit 32. Zografu 33. Cernii Vir, al Zografului 34. Esfigmenul 35. Hilandariu).

Despre autor: Ieromonahul Andronic (n. 4 iulie 1820, Lungani, jud. Iași – d. 13 august 1893, mănăstirea Noul Neamț, jud. Tighina) a fost arhimandrit, istoric și copist. Intrat în mănăstirea Neamț în 1831, călugărit în 1839, mai târziu hirotonit ierodiacon (1842) și ieromonah (1850) și hirotesit duhovnic (1853), apoi arhimandrit (1890); egumen la Sihăstria (1861), apoi la Secu, a pus bazele mănăstirii Noul Neamț (Chițcani), după 1864, pe care a condus-o ca egumen. A copiat lucrări istorice și a scris Istoria Sfintelor monastiri Nemțul și Secul, adunată în scurt (Neamț, 1857) și Scurtă istorie pentru începutul creștinătății și a ierarhiei Moldaviei (Neamț, 1864).

Despre editor: Petronel Zahariuc (n. 1969, Ibănești, Botoșani) este profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Cărți publicate: Țara Moldovei în vremea lui Gheorghe Ștefan voievod (1653-1658), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2003; De la Iași la Muntele Athos. Studii și documente de istorie a Bisericii, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2008; Contribuții privitoare la istoria relațiilor dintre Țările Române și Bisericile Răsăritene în secolele XIV-XIX, (editor), Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2009; Documente românești din Arhiva Mănăstirii Xiropotam de la Muntele Athos. Catalog, vol. I, editat în colaborare cu Florin Marinescu și Ioan Caproșu, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2005; Documentele familiei Miclescu. Colecția Emil S. Miclescu, editat în colaborare cu Lucian-Valeriu Lefter, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2015.

Lucrarea se poate comanda pe site-ul editurii UAIC

Editura Universității Alexandru Ioan Cuza (Iași) a mai publicat următoarele titluri ce au legătură cu Sfântul Munte Athos (linkuri externe):

A apărut cartea „Mărturii ale experienței monahale” a Cuviosului Iosif Isihastul (Editura Evanghelismos)

Mărturii ale experienței monahale, Cuviosul Iosif Isihastul
Editura Evanghelismos, 2016, 304 pagini
Colecția Părinți aghioriți / Traducere a Părintelui Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Starețul Chiliei Buna Vestire, Schitul Lacu, Sfântul Munte

Salutăm apariția la Editura Evanghelismos a unei adevărate comori duhovnicești, epistolele Cuviosului Iosif Isihastul, adunate sub titlul Mărturii ale experienței monahale. Tălmăcirea aghiorită, cu totul inspirată, aparține Părintelui Stareț Ștefan Nuțescu de la Schitul Lacu.


Starețul Iosif a fost fără știință de carte, după cultura lumească abia a terminat clasa a doua primară, însă a fost înțelept în cele dumnezeiești. A fost un teodidact. Universitatea pustiului l-a învățat cele de care mai ales avem nevoie: cele cerești.

Știm că din cuvântul Starețului se vor folosi monahii, precum și cei din lume care luptă lupta cea bună. Dacă se vor mai folosi și alții, aceasta numai Domnul o știe și să facă așa cum binevoiește bunătatea Sa. Oricum acestea nici nu se înțeleg ușor fără o cugetare bărbătească și nici nu se pot pune în lucrare fără multă nevoință și osteneală.

Cartea se poate comanda de pe site-ul editurii Evanghelismos.

Nouă apariție editorială: „Gheron Iosif Isihastul – Viaţa şi învăţătura”, Pr. Dr. Cristian Groza (Editura Sfântul Nectarie, 2017)

Gheron Iosif Isihastul – Viaţa şi învăţătura
Editura Sfântul Nectarie, 2017
format 13/20 / 336 pagini.

[ Online se poate comanda de la linkul: goo.gl/1EDZEK ]

Anunțăm cu bucurie o nouă apariție editorială, mult așteptată, de mare valoare teologică și duhovnicească: „Gheron Iosif Isihastul – Viaţa şi învăţătura”, Pr. Dr. Cristian Groza (Editura Sfântul Nectarie, 2017). După cunoștințele noastre lucrarea nou apărută este singura teză de doctorat din Teologia românească care tratează viața și învățătura marelui isihast aghiorit.

Părintele Cristian Groza este Preot Paroh la Parohia Sfinții Împărați Constantin și Elena din Stupini, Brașov și Doctor în Teolgie al Facultatății de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, îndrumător fiind Arhid. Prof. Dr. Ioan. I. Ică jr.

„E demnă de remarcat congenialitatea între mișcarea patristică din mediile teologice și spiritualitatea despre care dădea mărturie Gheron Iosif. In viața lui Gheron Iosif va urma perioada când în jurul lui se va strânge o veritabilă obște de ucenici, care vor duce mai departe mostenirea duhovnicească isihastă. De numele ucenicilor, dintre care să îi amintim doar pe Efrem Filotheitul și pe Iosif Vatopedinul, se leaga atât perpetuarea spiritualității isihaste, cât și o autentică restaurare a experienței monahale în Muntele Athos, prin numeroșii ucenici care au ajuns stareți la câteva dintre mănăstiri” (Arhid. IOAN I. ICĂ jr.)

Câteva fragmente din carte au fost publicate înainte de apariția ei, cu îngăduința autorului, pe blogul nostru la linkul: Viața și învățătura lui Gheron Iosif Isihastul

Un paraclis închinat lui Gheron Iosif Isihastul în care viața sa este reprezentată în frescă se găsește la Catedrala Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Sfântul Gheorghe, Covasna, biserica unde a slujit Părintele Cristian Groza până în decembrie 2016. De asemenea, tot aici s-a aflat o părticică din moaștele Cuviosului (primită de la ucenicul său, Efrem Filotheitul din Arizona), acum aflându-se, cu binecuvântare ÎPS Andrei, la Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Stupini, Brașov. Vezi și linkul: 

Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a tipărit Slujba Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul


Vă reamintim că în zilele de 03 şi 04 iunie 2015, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s‑au desfăşurat lucrările Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care, între hotărârile sale, a adoptat şi înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, începând cu anul 2016, a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul, canonizat de Patriarhia Ecumenică în luna ianuarie a anului 2015, cu ziua de pomenire la 12 iulie.

Vă anunțăm că în 2016 s-a tipărit Slujba Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă. Slujba a fost alcătuită de obștea Mănăstirii Suroti (Tesalonic, Grecia) și a fost aprobată de Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, fiind trimisă Patriarhiei Române prin adresa nr. 702/07.10.2015. Traducerea a fost efectuată de Arhim. Chiril Lovin și verificată de d-ra Maria-Iulia Rizeanu, din cadrul Comisiei patristice a Patriarhiei Române. 

Lucrarea poate fi achiziționată de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6), Magazinul Ortodoxia (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Kreţulescu), Galeriile Cuvântul Vieţii (Calea Victoriei, Nr.28), Magazinul Librăria Ortodoxă (B-dul Regina Maria, Nr. 1) sau prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro

Nouă apariție editorială: „Muntele Athos. Istorie și înnoire în paradisul monahilor”, Graham Speake (Editura Renașterea)

speake-graham-muntele-athos-istorie-i-innoire-in-paradisul-monahilor-14517„Muntele Athos. Istorie și înnoire în paradisul monahilor”, Graham Speake
Editura Renașterea, 2016
Traducere de Ierom. Nectarie Dărăban

282 pagini / copertă broșată

În Prefaţa la prima ediţie a volumului, Graham Speake, absolvent de Literae Humaniores la Oxford și Cambridge, membru al Societății Colecționarilor de antichități și autor a numeroase lucrări academice, arată că s-a convertit la Ortodoxie ca urmare a numeroaselor vizite pe care le-a făcut la Muntele Athos: „Călătoria spirituală spre Ortodoxie mi-a fost înlesnită inițial de către părinții de la mănăstirea Vatopedi, care astăzi sunt frații mei. Iar de la primirea mea, călăuzitor mi-a fost părintele meu spiritual, episcopul Kallistos de Diokleia. După știința mea, episcopul Kallistos este cel care aduce cel mai mult cu un geronda în afara Athosului și sunt profund onorat să mă număr între numeroșii săi fii duhovnicești. Datoria mea față de el și față de părinții de la Vatopedi e incalculabilă. Am scris această carte pentru că am resimțit nevoia unei astfel de cărți. Nu este nicidecum, mă grăbesc să adaug, «mărturia convertirii»: aceea ar fi o cu totul altă carte, dacă o voi mai scrie vreodată”.

Autorul se adresează, prin această carte, celor care au „o minte însetată de cele spirituale și care împărtășesc dorința de a afla mai multe despre misteriosul munte al monahilor, atât despre trecutul cât și despre prezentul lui. Athosul rămâne unul din cele mai fascinante locuri de pe pământ. Reînnoirea care are loc acum acolo îl face să fie și mai provocator și dinamic”. La 12 ani de la prima ediţie, în prefaţa celei de a doua ediţii, autorul menţionează că a adăugat un nou capitol în care vorbeşte despre schimbările petrecute la Muntele Athos în intervalul acestor ani.

Muntele panortodox
Graham Speake atrage atenţia că deşi Athosul se află în Grecia, „nu este grecesc, este Ortodox; mai mult decât atât, este panortodox”. Pe lângă majoritatea greacă a mănăstirilor, sunt şi mănăstiri sau schituri pentru ruși, sârbi, bulgari și români. Acestora li se adaugă monahi din întreaga lume în aproape toate mănăstirile – din Europa Occidentală, Statele Unite, Australia și chiar China.

„Pe parcursul istoriei sale Athosul a fost un centru supra­național și nu odată grecii au constituit o populație în minoritate. Spre deosebire de Biserica Greacă (care este autocefală, condusă de propriul arhiepiscop), Athosul intră sub jurisdicția spirituală directă a patriarhului ecumenic de Constantinopol”, arată autorul.

Graham Speake remarcă şi faptul că arhivele mănăstrilor deţin numeroase documente care acoperă întreaga perioadă a monahismului athonit începând cu secolul IX, alături de documente care interesează din punct de vedere politic, economic, juridic, social și cultural, astfel că Athosul „contează pentru oameni diferiți, pentru rațiuni diferite”.

Autorul afirmă că a fost preocupat să descrie renașterea de care s-a bucurat Muntele Athos în ultima perioadă, în pofida faptului că mulţi anticipau un sfârşit inevitabil al vieţii monahale pe Sfântul Munte. De asemenea, autorul mărturiseşte bucuria pe care a avut-o având acces la bogăţia informaţiilor şi a documentelor pe care le deţin arhivele mănăstirilor, şi reface, astfel, istoria, de la începuturi până în prezent al Muntelui Athos: „deși s-au scris multe despre diferite aspecte ale Sfântului Munte, puțini autori au încercat, după cunoștința mea, o istorie completă din cele mai vechi timpuri până în prezent. Sarcina a devenit mai laborioasă și răsplătitoare, dar și mai necesară odată cu publicarea încă în desfășurare a arhivelor mănăstirilor. Aceste arhive reprezintă o sursă de valoare unică și include nenumărate carte, hrisoave și alte documente acoperind întreaga perioadă a monahismului athonit începând cu secolul IX”.

După cum arată în Introducere, Graham Speake, Athosul este important, în primul rând, pentru tradiția sa spirituală, deoarece „timp de mai mult de o mie de ani Athosul a funcționat ca principalul centru al monahismului și spiritualității ortodoxe. La un moment dat se spune că a adăpostit 40000 de monahi. Numai Marea Lavră a dat 26 de patriarhi și mai mult de 144 de episcopi. Mănăstirea Vatopedi a oferit nu mai mult de 44 de sfinți recunoscuți. În secolul XX s-a înregistrat o scădere a numărului de monahi, însă tradițiile duhovnicești s-au păstrat, sfinții continuând să apară”.

Athosul este important şi pentru motive istorice: „Din clipa inaugurării de către împăratul Constantin cel Mare în 330, imperiul Bizantin a fost o instituție unicat, centrată pe Dumnezeu. Oricât de reduse i-ar fi devenit împrejurimile, împăratul a rămas un vicar al lui Dumnezeu pe pământ, suveran peste toți ceilalți domnitori creștini, uns de Dumnezeu, recunoscut de toți, popor, episcopi și patriarhi creștini. (…) Patriarhul și ceilalți membrii ai ierarhiei se bucurau de enorm prestigiu și mare bogăție; însă cel mai ciudat este faptul că monahii simpli și sfinții au fost mult mai influenți în societatea bizantină pe ansamblu; iar dacă se ivea vreodată un conflict între monahi și episcopi, cei care se bucurau de sprijinul poporului erau monahii. Acesta a fost unul din motivele pentru care împărații au fost atât de generoși cu așezămintele monahale și care explică imensa bogăție și putere dobândite de mănăstiri”.

Athosul este, de asemenea, important pentru moștenirea lui culturală, plecând chiar de la clădiri și conținutul lor: „chiliile și celelalte clădiri monahale răspândite în peninsulă reprezintă în mod covârșitor cea mai bună mărturie pe care o avem despre arhitectura domestică din Grecia în perioada otomană, marcate de un interesant adaos de stiluri rusești, sârbești, bulgare, române și georgiene.

Toate bisericile ortodoxe sunt decorate în încercarea de a face din ele simboluri vrednice ale cerului pe pământ, iar împodobirea bisericilor athonite se potrivește extraordinar cu paradisul pământesc pe care monahii sunt fericiți să-l locuiască. Câțiva din cei mai buni artiști și meș­teșugari bizantini au fost angajați la Athos iar monstrele glorioase ale operei lor pot fi admirate încă în multe mănăstiri. Pe lângă frescele care colorează zidurile, tavanele și cupolele multor biserici și trapeze, există neprețuite colecții de icoane, multe din ele socotite având pro­prietăți făcătoare-de-minuni. Pictarea icoanelor este o tradiție practicată încă de monahi și nu puține sunt schiturile ce găzduiesc o școală de pictură”. Foarte importante sunt şi colecțiile de manuscrise medievale și mai recente, texte liturgice, biblice sau patristice, unele împodobite cu frumoase miniaturi, după cum remarcă Graham Speake: „Bibliotecile și vistieriile găzduiesc adeseori obiecte prețioase cum ar fi coperți de carte împodobite cu pietre prețioase, vase de argint și aur, veșminte brodate, icoane de mozaic și nenumărate daruri din partea binefăcătorilor care împreună însumează celebra bogăție a edificiilor athonite”. De asemenea, de remarcat este importanţa deosebită a naturii înconjurătoare: „Datorită topografiei, geologiei și climatului variat, peninsula este casa unei flore larg răspândite incluzând un număr de specii endemice chiar pe vârful ei”.

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Studiu exhaustiv
Cuprinsul cărţii este structurat pe mai multe capitole, precum: „Athosul înainte de era creștină”, „Grădina Maicii lui Dumnezeu”, „Athosul bizantin”, „Athosul Paleologilor”, „Athosul otoman”, „Secolul XX la Athos”, „Athosul astăzi: pentru monah”, „Athosul astăzi: pentru pelerin”, „Athosul și lumea modernă”. La finalul volumului sunt prezentate şi câteva dintre recenziile de care s-a bucurat cartea în presa internaţională, aprecierile fiind dintre cele mai favorbile: „Cel mai cuprinzător studiu actualizat al istoriei, culturii, teologiei și spiritualității Muntelui Athos… Ca studiu al Athosului în toate dimensiunile sale, cu greu ar putea fi întrecut… un studiu excelent, splendid ilustrat, ce merită recomandat fără nicio ezitare”; „Speake acoperă toate subiectele: istoria, viața zilnică a monahilor și a pustnicilor, minunile, persecuțiile, icoanele, sfinții. Nu am citit niciodată un studiu mai înțelegător despre cea mai veche democrație continuă din lume”; „Cel mai reușit studiu exhaustiv scris de vreun autor de limba engleză… Călători și pelerini deopotrivă, precum și cei care preferă să rămână în confortul propriei case vor savura acest tur al istoriei Athosului, cu comorile și moaștele sale și, în parte, cu conștiința sa”.

[P] Cărțile Ortodoxe pe care le cauți!

Nou! S-a deschis un magazin online cu produse de la Mănăstirea Vatopedi (up-date)

theasceticexperience

UPDATE: Mesaj din partea The Ascetic Experience

Am fost forțat să închid eShop-ul și să pun următorul mesaj:

„Cândva în viitor altcineva o să deschidă un eShop la eucosmia.com (puteți vedea acum în ce stare se află la eucosmia.com/en ) …care „vă va servi mai bine”.

Am reușit să obțin pentru voi să vă onorez comenzile. Vă rog să mă iertați, a fost tot ceea ce am putut să fac în situația dată. De asemenea, pot să vă ofer un cuvânt duhovnicesc:

„Cel care suferă nedreptate va simți pe dreptul Dumnezeu în inima sa”

Bazat pe experiența mea ascetică

Cu mult drag în Hristos

I was forced to close the eShop and to put the following message:

„Somewhere in the future someone else will open another eShop at eucosmia.com – you can see now how it looks at eucosmia.com/en – which „will serve you better”.

I succeeded to obtain for you to honor your orders. Please forgive me, it was everything which I could succeed in this situation. Also I can offer you a spiritual word:

„The one who suffer injustice will feel the rightful God in his heart.”

Based on my ascetic experience

With a lot of love in Lord

The editorial team from the Ascetic Experience,

http://asceticexperience.com

 

NOU pe Ascetic Experience, website-ul athonit (vatopedin) de limbă engleză

e-Shop / magazin online
Books / Bracelets / CDs / Crosses / Frankincense / Icons / Prayer Ropes

Pentru comenzi accesați linkul:
https://shop.asceticexperience.com/

Pentru a comanda cărțile editate în limba română la Mănăstirea Vatopedi urmați acest link: Românește

Recomandăm și pagina de facebook > Ascetic experience

Everghetinos, Vol. 3, Cartea a II-a, prezentat de Dan C. Mihăilescu la Cartea de la ora 5

Din „Everghetinos” aflăm despre dispreţul de sine ca bună înfăţişare în faţa lui Dumnezeu şi faptul că „trândăvia e pricina multor rele”. Despre delăsare ca vătămare de sine, câştigul slujirii, roadele privegherii şi, peste toate, frumuseţea şi roadele smereniei. În fine, despre alterarea sufletului la auzul laudelor exagerate – asta, desigur, numai pentru cei „dreşi cu sarea dumnezeiască” – odată cu convingerea că tainica „aşezare lăuntrică a fiecăruia se vădeşte (mai ales atunci) când e ocărât din afară”.

O corectură: Pe marele actor român, tatăl Părintelui Daniil Vatopedinul, îl cheamă Octavian Cotescu (nu Constantin Cotescu).

Vezi și A apărut volumul al 3-lea al ediției bilingve a lucrării Everghetinos, editată de Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi

Scurtă istorie a Rugăciunii lui Iisus

%ce%bc%ce%bf%ce%bd%ce%b1%cf%87%cf%8c%cf%82-%cf%80%cf%81%ce%bf%cf%83%ce%b5%cf%85%cf%87%ce%ae

Când Mântuitorul Iisus Hristos S-a întrupat acum mai bine de 2000 de ani, poporul lui Israel dezvoltase deja o evlavie profundă pentru numele sfânt al lui Dumnezeu. Acest nume, pe care Dumnezeu l-a revelat lui Moise, a ajuns să fie socotit de evrei drept inefabil, atât de sfânt încât nu putea fi pronunțat nici măcar în rugăciune. În locul său, evreii au adoptat numele Adonai, „Domnul”; însă, cu timpul, chiar și acesta a părut îndrăzneț și astfel a devenit un obicei ca, în ebraică, Dumnezeu să fie numit Ha Shem, care înseamnă „Numele”. Pe timpul lui Iisus, numele adevărat al lui Dumnezeu era rostit cu voce tare numai o dată pe an, de Yom Kippur, „Ziua Ispășirii”, când marele preot intra în Sfânta Sfintelor din Templul din Ierusalim, iar aici, de unul singur, pronunța sfântul nume.

Niciodată nu a fost atașată de numele lui Iisus vreo interdicție. Cum oare s-ar fi putut face una ca aceasta? Numele Său a fost rostit probabil de mii de ori atunci când a pășit pe pământ. Mai mult, în forma sa ebraică, Yeshua (Joshua în engleză), era un nume obișnuit. Chiar dacă primii creștini ar fi dorit să interzică cuiva să rostească numele lui Iisus, cum ar fi putut să o facă?

Cu toate acestea, evlavia față de numele lui Iisus datează din perioada apostolică. În Evanghelia după Ioan, Iisus Însuși îi încurajează pe ucenicii Săi să se sprijine pe puterea numelui Său: „Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da” (Ioan 16, 23). Nu după mult timp, Sfântul Pavel scria în epistola sa către Filipeni: „Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești, și al celor pământești, și al celor de dedesubt” (Filipeni 2, 10).

În jurul anului 150, un mistic creștin, pe nume Herma, a așternut pe hârtie mai multe vedenii pe care le experiase; această carte este cunoscută sub numele de Păstorul. Într-una din aceste vedenii, un înger l-a asigurat pe Herma: „Nimeni nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu dacă nu primește numele Fiului Său”. Ulterior, îngerul îi spune lui Herma: „Numele Fiului lui Dumnezeu este mare și mai presus de înțelegere și susține întreaga lume”.

Observăm aici că, deja în secolul al II-lea, creștinii dezvoltau o teologie a puterii numelui lui Iisus. Dacă, așa cum credeau unii, Rugăciunea lui Iisus datează din timpul lui Hristos, atunci aceste rânduri din Păstorul fac dovada unei evlavii religioase care exista în acea perioadă. Dar dacă Rugăciunea lui Iisus aparține unei perioade târzii, atunci am găsit unul dintre cei mai timpurii precursori ai săi.

La aproape un secol după Herma, influentul teolog Origen (cca 185-254) a scris despre puterea numelui lui Iisus de a liniști cugetele și sufletele tulburate și de a schimba inimile: „Numele lui Iisus poate să înlăture confuziile din mințile oamenilor, să alunge demonii și, de asemenea, să alunge bolile; poate naște o minunată smerenie a duhului și o deplină schimbare a caracterului, și omenitate, și bunătate, și blândețe, în acei oameni care nu se prefac că sunt creștini”.

În cartea sa, Despre Duhul Sfânt, Sfântul Ambrozie (cca 337-397), episcopul Milanului și părintele duhovnicesc al Fericitului Augustin, a scris că, atunci când Hristos a venit în lume „a răspândit pretutindeni, la toate făpturile, acel Nume dumnezeiesc al Său, fără a fi împlinit de vreo adăugare (căci deplinătatea nu primește vreo micșorare), ci împlinind locurile pustii pentru ca Numele Său să fie minunat în toată lumea. Așadar, revărsarea Numelui Său semnifică un fel de belșug abundent de haruri și o abundență de bunuri cerești, fiindcă tot ceea ce este revărsat curge din abundență”.

Între timp, Fericitul Augustin (354-430), spune în epistola sa către Proba că primise vești potrivit cărora monahii și pustnicii din deșertul egiptean „rostesc rugăciuni foarte frecvent însă acestea sunt foarte scurte”. Aproape cu siguranță, una dintre aceste scurte rugăciuni era Rugăciunea lui Iisus, așa cum o știm astăzi.

Rugăciunea lui Iisus, așadar, pare să fi apărut din încrederea profundă a primilor creștini în puterea sfântului nume al lui Dumnezeu care și-a găsit calea în practica monahală de a rosti rugăciuni scurte în decursul unei zile.

Rugăciunea născută din gingășie

Deșertul Sinai este un loc aspru, arid, care cu greu poate fi socotit un mediu ce poate rodi sentimente de afecțiune. Totuși, Arhimandritul ortodox Lev Gillet (1893-1980), scriind despre spiritualitatea monahilor Mănăstirii Sfânta Ecaterina din secolul al V-lea, descrie viața lor religioasă ca fiind „pătrunsă de gingășie”. Și care este izvorul acestor sentimente de bunătate? Evlavia monahilor pentru numele lui Iisus. Ioan, un monah din secolul al VI-lea, care a trăit în Gaza din Palestina (mai bine cunoscut pentru prietenia și corespondența cu prietenul său monah, Varsanufie), mărturisește încrederea pe care monahii din Sinai o aveau în numele lui Iisus, atunci când scrie că marii sfinți pot lupta împotriva diavolului și ispitelor sale, însă „cei care sunt slabi nu pot decât să caute adăpost în numele lui Iisus”.

În timpul călătoriilor noastre, Părintele Ioan și cu mine am auzit monahi referindu-se la „tăcere”, „atenție” și „trezvie” ca fiind esențiale pentru liniștirea patimilor și izgonirea gândurilor zilnice care răspândesc mintea pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. „În această liniște”, spune în Filocalie Isihie al Ierusalimului, cunoscut, de asemenea, ca Isihie Presbiterul (un monah și preot din secolul al V-lea), „inima inspiră și Îl cheamă, neîncetat și fără oprire, numai pe Iisus Hristos, Care este Fiul lui Dumnezeu, și El Însuși Dumnezeu”. Dacă această afirmație vă aduce aminte de ceea ce ați aflat deja despre dorința monahilor de a spune neîncetat Rugăciunea lui Iisus, atunci nu vă va surprinde faptul că Isihie este primul autor atestat în documente care se referă explicit la Rugăciunea lui Iisus. El spune: „Prin stăruința în Rugăciunea lui Iisus… intelectul, eliberat de orice imagine, se bucură de o deplină liniște”.

Cu toții dorim să avem pacea inimii și a minții, iar atunci când Iisus potolește durerea și răcorește o inimă tulburată, cel care a fost astfel binecuvântat simte o atât de mare bucurie și recunoștință încât va dori ca niciodată să nu fie despărțit de Hristos. „Doar Iisus Hristos, Cel ce unește ceea ce este separat și nimeni altcineva”, ne încredințează Isihie, „poate dărui inimii tale o trainică pace de la patimile tale”.

O schimbare și o deșteptare

Sfântul monah Grigorie Sinaitul a fost cel care a redeșteptat practica Rugăciunii lui Iisus în mănăstirile și sihăstriile Muntelui Athos. Nu a fost ușor: atunci când a sosit în Sfântul Munte, în jurul anului 1300, el nu a găsit decât numai trei monahi – Isaia, Cornelie și Macarie – care se nevoiau cu rugăciunea contemplativă. Cu toate acestea, datorită lui Grigorie și acestor trei monahi contemplativi, Rugăciunea lui Iisus a prins rădăcini în Athos și, începând de atunci, monahii din Sfântul Munte au răspândit Rugăciunea în toată lumea ortodoxă.

Motivul pentru care Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai și-a pierdut influența în răspândirea acestei practici este dificil de identificat însă, cel mai probabil, izolarea fizică a mănăstirii a avut și ea un rol. Pe la sfârșitul secolului al XIII-lea, Peninsula Sinai și toată Țara Sfântă se aflau deja sub ocupație musulmană – ultimii cruciați fiind alungați din regiune în 1291. Pelerinii care doreau să viziteze Sfânta Ecaterina, ca de altfel și monahii din acea mănăstire care doreau să călătorească peste granițe la alte mănăstiri, trebuiau să ia în considerare riscurile unei astfel de călătorii. Dacă cineva era capturat pe drum de bandiți sau negustori de sclavi, acela nu avea să-și mai revadă vreodată căminul. Și, prin urmare, monahii Mănăstirii Sfânta Ecaterina s-au găsit ei înșiși în multe privințe separați de lumea creștină.

Între timp, în Muntele Athos, Sfântul Grigorie făcea cunoscută comunității monahale athonite o nouă formă de rugăciune mistică. Avem tendința de a considera misticismul ca fiind ceva din altă lume, un lucru potrivit marilor sfinți, însă nu și oamenilor obișnuiți. Grigorie ar fi pus la îndoială această afirmație. El considera că experiențele mistice sunt dreptul din naștere al tuturor creștinilor, un dar al Duhului Sfânt revărsat la botez, dar care zace în stare de așteptare până în momentul în care ceva îl deșteaptă. Dorința de a fi mai aproape de Dumnezeu, a trăi o viață mai puțin lumească, va deștepta darul mistic, și practica Rugăciunii lui Iisus îl va ajuta de-a lungul drumului pe novice.

Grigorie a recunoscut că este nevoie de practică pentru a reuși să izgonești toate distragerile și pentru a te centra cu totul pe unirea cu Hristos. El recomanda recitarea Rugăciunii lui Iisus la începutul zilei, șezând (pentru a fi mai convenabil) și ținând capul aplecat pentru a feri ochii să caute lucruri intersante sau care distrag. El sfătuia ca rugăciunea să fie rostită domol, concentrându-ne pe semnificația fiecărui cuvânt. Cu timpul, creștinul va putea spune împreună cu Sfântul Pavel: „Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20).

Iisus Hristos și Fecioara Maria

Unul dintre pustnicii pe care Grigorie i-a întâlnit în Athos este Sfântul Maxim din Capsocalivia († 1365). Despre acesta se dusese pretutindeni faima că putea citi inimile, putea dezvălui celor care veneau la el cele mai adânci taine și păcatele pe care se temeau să le mărturisească. Atât de mulți pelerini se străduiau să ajungă în îndepărtatul Munte Athos și apoi în sălbăticia unde se afla coliba lui Maxim, încât el a socotit de cuviință să se retragă din nou și din nou, tot mai adânc în pădure, pentru a regăsi singurătatea pe care o căuta. De fiecare dată când se muta el își ardea vechea colibă, de aici primindu-și supranumele – Kapsokalyvia înseamnă în greacă „colibă arsă”. Dar nu era vreun loc în care Maxim să se poată ascunde. Întotdeauna pelerinii îl găseau. Au reușit să ajungă la el chiar și trimișii împăraților bizantini Ioan IV Cantacuzino și Ioan V Paleologul, care au cerut și ei sfatul sfântului.

Sfântul Grigorie l-a vizitat, de asemenea, pe Sfântul Maxim și probabil, Grigorie fiind la rândul său monah, Maxim nu s-a supărat. Sfântul Maxim Cavsocalivitul rostea și el Rugăciunea lui Iisus însă o dusese într-o nouă direcție: stând înaintea icoanei Sfintei Fecioare Maria, el repeta o rugăciune în care invoca numele lui Iisus și al Mariei. Nu știm ce zicea în rugăciunea sa; probabil că era o alcătuire proprie. Ceea ce făcea Maxim era deosebit.

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Pe tărâmurile slave

Cam în aceeași perioadă în care Grigorie reînsuflețea practica Rugăciunii lui Iisus, iar Maxim introducea o variație personală la formula clasică, Sfântul Calist al II-lea, Patriarhul Constantinopolului, scria un manual pentru ortodocșii creștini care făcea din Rugăciunea lui Iisus centrul vieții lor duhovnicești. Cunoscută prin numele aparte de Centurii, cartea lui Calist era menită monahilor, însă Arhimandritul Lev Gillet, care s-a adâncit în această lucrare aproape uitată în secolul al XX-lea, a socotit că, prin anumite adaptări, orice creștin ar putea urma și s-ar putea folosi de manualul Sfântului Calist.

Întrebuințând metoda lui Calist ca punct de plecare, creștinul care tânjește să-și adâncească viața duhovnicească pune credința în acțiune prin fapte de milostenie: citește Sfintele Scripturi zilnic; participă la slujbele bisericești; primește Sfânta Împărtășanie cu vrednicie, evlavie și smerenie; face priveghere de toată noaptea la sfinte sărbători importante precum Paștele și Crăciunul; postește cu legume, pâine și apă în fiecare zi de miercuri și vineri. Toate aceste fapte, spune Părintele Lev, sunt menite să sprijine, să întărească actul principal: rostirea Rugăciunii lui Iisus pentru a-L iubi pe Iisus mai profund.

Între timp, din Muntele Athos, Rugăciunea lui Iisus se răspândea pe tărâmurile slave. Un monah rus din Athos, Sfântul Nil Sorsky (1433-1508), a învățat cum să rostească această rugăciune și atunci când s-a întors acasă, a introdus-o în mănăstirile de pe râul Volga. Un manual pentru instruirea novicilor redactat în Mănăstirea Sfânta Treime explică cum pot fi inițiați în Rugăciunea lui Iisus. În Ucraina și Rusia a apărut obiceiul de a zice Rugăciunea lui Iisus, trecând cu degetele în același timp peste nodurile sau mărgelele unei funii de rugăciune [metanier].

Înapoi în Sfântul Munte

În secolul al XVIII-lea era un monah care trăia în Muntele Athos, pe nume Nicodim; avea să devină cunoscut sub numele de Nicodim Aghioritul (cca 1749-1809). În perioada în care s-a nevoit în Sfântul Munte și-a instruit ucenicii să folosească o tehnică de rugăciune prin care, credea el, intelectul poate fi adus în inimă.

Acestea sunt învățăturile Sfântului Nicodim către călugări: în fiecare seară găsește un loc întunecat, liniștit unde să nu fii tulburat timp de o oră. Așezat pe un scaun, apleacă-ți capul până ce barba se odihnește pe piept. Înainte de a începe să te rogi, ține-ți respirația puțin; apoi, cu o voce slabă începe să rostești Rugăciunea lui Iisus. Nu lăsa ca mintea să colinde sau să fie distrasă, ci păstreaz-o acordată la cuvintele rugăciunii până ce rugăciunea devine centrul minții, al inimii și al sufletului. „Pune în mișcare voința sufletului”, spune Nicodim. „Sufletul trebuie să zică această rugăciune cu toată voința sa, cu toată tăria sa și cu toată iubirea sa”. Desigur, acesta era un sfat adresat monahilor novici. Pe când ne aflam în Athos, colegii mei și cu mine – creștini mireni – am fost avertizați de mai mulți monahi și preoți să nu ne plecăm capul și să nu ne ținem respirația fără îndrumare; acest fel de a rosti Rugăciunea lui Iisus, ne-au spus ei, necesită îndrumare din partea unui povățuitor duhovnicesc și nu ar trebui să o spunem de capul nostru.

Scopul monahilor care practicau – și care încă practică – Rugăciunea lui Iisus în acest chip este de a se separa de tot ceea ce este lumesc: confort, faimă, succes, avere, ambiție, căsătorie, familie. O rostire disciplinată a Rugăciunii lui Iisus ușurează lepădarea de aceste lucruri. Însă ce se întâmplă cu aceia dintre noi care trăim în lume și care nu putem renunța la îndatoririle noastre? Pentru noi, Rugăciunea lui Iisus ne poate feri de a deveni prea atașați de lucrurile lumii, de la a face idoli din cariera, salariul, mașina noastră și alte simboluri ale statutului nostru social. Practica Rugăciunii lui Iisus ne ușurează detașarea de dorințele și neliniștile lumii care ne pot distrage de la adâncirea vieții noastre duhovnicești. Aceasta vrea să spună Sfântul episcop rus din secolul al XIX-lea, Teofan Govorov (Zăvorâtul, 1815-1894), atunci când scrie: „Scopul practicii (Rugăciunii lui Iisus) constă în dobândirea obiceiului de a păstra mintea în trezvie înlăuntrul inimii”. Către aceasta putem aspira cu toții, prin harul lui Dumnezeu și folosindu-ne de Rugăciunea lui Iisus.

Pelerinul rus

În Rusia secolului al XIX-lea, Rugăciunea lui Iisus a inspirat scrierea unei cărți care va deveni un titlu clasic al literaturii mistice, Pelerinul rus. Cartea în sine este un fel de taină: este scrisă la persoana întâi însă nimeni nu știe dacă este o lucrare de ficțiune sau chiar o relatare autobiografică despre un mistic rătăcitor ce devine un rugător iscusit al Rugăciunii lui Iisus. Pelerinul ne spune cum un stareț l-a învățat să se roage neîncetat cu Rugăciunea lui Iisus, cum aceasta i-a transformat viața și l-a ajutat să îndure orice necaz sau pătimire.

Cea mai interesantă parte a cărții este cea în care pelerinul descrie ce trăiește el atunci când se roagă:

Uneori (atunci când zice Rugăciunea lui Iisus), inima mea părea de parcă revărsa de bucurie, atât de ușoară era, atât de plină de libertate și de alinare. Uneori simțeam iubire pentru Iisus Hristos și toate făpturile lui Dumnezeu… Uneori, prin chemarea numelui lui Iisus, eram covârșit de fericire și de atunci am înțeles înțelesul acestor cuvinte: „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”.

Rugăciunea lui Iisus și Pelerinul rus joacă un rol important în romanul lui J.D. Salinger, Franny și Zooey. Franny, o studentă aflată în toiul unei crize existențiale, citește Pelerinul rus și încearcă să se roage fără încetare. În timpul prânzului cu prietenul său ea încearcă să-i explice ce face însă el nu o aude; el este captivat de masa sa, de meciul de fotbal la care va participa după prânz, de petrecerea de după joc. Când prânzul se sfârșește prietenul iese afară să cheme un taxi. Franny rămâne la masă recitând fără oprire Rugăciunea lui Iisus. Ea descoperise un mărgăritar de mare preț în timp ce mintea prietenului ei este axată în întregime pe găsirea unui taxi.

Mulțumită în mare parte Pelerinului rus, care a fost tradusă în multe limbi, Rugăciunea lui Iisus a devenit cunoscută în Europa Apuseană și în Statele Unite, unde o mână de catolici și protestanți au încercat să o practice. Autoarea engleză Evelyn Underhill (1875-1941), care a fost deosebit de interesată de domeniul misticismului, a îmbrățișat Rugăciunea lui Iisus: „Acest meșteșug este atât de simplu”, scrie ea, „încât poate fi întrebuințat de cel mai umil dintre credincioși și totuși atât de puternic, încât îi poate introduce pe cei care o rostesc cu credincioșie în cele mai adânci taine ale vieții contemplative”. În mod curios totuși Rugăciunea lui Iisus este încă în mare necunoscută și nu foarte mult practicată în Apus. Nădăjduim că această carte va ajuta ca Rugăciunea lui Iisus să devină cunoscută și iubită în toată lumea apuseană.

Lasă rugăciunea să-și facă lucrarea

În 1963, un monah ortodox pe care l-am menționat anterior în acest capitol, Arhimandritul Lev Gillet, a publicat ceea ce trebuie să fie cea mai bună lucrare modernă despre Rugăciunea lui Iisus, intitulată simplu The Jesus Prayer (Rugăciunea lui Iisus). Părintele Lev a fost inițial un catolic francez evlavios care a îmbrățișat monahismul benedectin. Student în creștinismul răsăritean, Părintele a explorat Ortodoxia și în cele din urmă s-a convertit, devenind creștin ortodox.

Printre prietenii lui Gillet se numărau catolici, anglicani, calviniști, penticostali și quakeri și pe toți îi îndemna să rostească Rugăciunea lui Iisus. Nu ar fi ceva exagerat dacă am afirma că Părintele Lev a făcut din a aduce Rugăciunea lui Iisus în bisericile Apusului o misiune personală.

n_chumley_-_tainele_rugaciunii_lui_iisusÎn cartea sa, Părintele Lev insistă că nu sunt necesare pregătiri elaborate pentru a începe rostirea acestei rugăciuni, potolește-ți mintea neobosită, cere ajutorul Duhului Sfânt și apoi începe să repeți rugăciunea. Singurul său avertisment este simplu: nu încerca să te forțezi să ai o experiență „mistică” sau să îți provoci o stare emoțională falsă. Lasă rugăciunea să lucreze singură. „Începând să rostești numele șlui Iisusț cu evlavie fierbinte”, scrie el, „tot ceea ce trebuie să facem este să ne atașăm de el, să ne agățăm de el și să îl repetăm domol, ușor și în tăcere”.

Nu te grăbi în repetarea rugăciunii, îndeamnă Părintele Lev. Și nu o zi prea repede. Dacă obosești nu te mai ruga. Dar chiar și atunci când nu te rogi, indiferent de orice altceva faci, încearcă să fii atent la dorința de a rămâne întotdeauna în prezența lui Iisus. Sfânta Scriptură caracterizează această stare astfel: „Dormeam, dar inima-mi veghea” (Cântarea Cântărilor 5, 2).

Care sunt urmările rostirii neîncetate a numelui lui Iisus? Părintele Lev ne încredințează: „Numele lui Iisus este un mijloc concret și puternic de a-i transfigura pe oameni în realitatea lor cea mai profundă și dumnezeiască”. El ne îndeamnă să spunem rugăciunea în tăcere în timp ce mergem la serviciu, în timp ce mergem pe stradă, chemând numele lui Iisus peste fiecare om pe care îl vedem și încercând mereu să ne purtăm într-un mod care să sugereze oamenilor din jurul nostru că noi încercăm să trăim pentru Hristos.

Pelerinajul pe care l-am făcut împreună cu Părintele John, căutarea noastră de a afla tainele Rugăciunii lui Iisus, a fost călăuzită de toți acești bărbați și femei sfinte care au experiat puterea duhovnicească, de viață schimbătoare a rugăciunii. Scrierile lor despre Rugăciunea lui Iisus au fost manuale mistice care ne-au îngăduit să pășim pe urmele sfinților.

Sursa: Norris J. Chumley, Tainele Rugăciunii lui Iisus. Trăind prezenţa lui Dumnezeu: pelerinaj în inima unei străvechi spiritualităţi, traducere de Dragoş Dâscă, Editura „Doxologia“, Iaşi 2012 via pemptousia.ro

Cartea poate fi achizionată online de la linkul: goo.gl/RPSCz7

komboskini-metanier

Nouă apariție din seria de autor Emilianos Simonopetritul: „Cuvântări mistagogice la sărbători” (Editura Sfântul Nectarie, 2016)

cuvantari-mistagogice-la-sarbatori-emilianos-simonopetritul

Cuvântări mistagogice la sărbători
Arhimandritul Emilianos Simonopetritul
Editura: Sfantul Nectarie, 2016
Copertă tare /  376 pagini

Cuvintele Starețului Emilianos adunate în volumul de față cu titlul Cuvântări mistagogice la sărbători, alcătuiesc o livadă duhovnicească cu mult mai presus decât cea pământească. În această livadă vei găsi, iubite cititor, un povățuitor minunat pentru călătoria ta de-a lungul anului, un instrument al autocunoașterii, poate că uneori dureros, iar alteori nedureros, dar, întotdeauna, vindecător. Vei descoperi comorile iubirii lui Dumnezeu pentru om și te vei înnoi. Ți se va naște dorul de a lupta, de a le părăsi pe cele pământești, de a te înălța la cele cerești.

Cartea se poate comanda online de la linkul: goo.gl/HUojwE

A apărut volumul al 3-lea al ediției bilingve a lucrării Everghetinos, editată de Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi

everghetinos-vol-3

Everghetinos, vol. 3, ediție bilingvă 2016 – Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi
Volumul 3. Cartea a II-a (Temele 1-25)

Viața Părinților de altădată și cuvintele pe care le-au lăsat ca moștenire ucenicilor constituie hrana esențială cu care creștinul dobândește putere pentru a rămâne în Hristos, prin Euharistie, a-L interioriza, prin rugăciune, și a-L urma, prin starea de jertfă.

Culegerea duhovnicească Everghetinos se înscrie în acest demers al Bisericii de a oferi pâinea cea spre ființă și apa cea vie celui aflat pe cale. Cel de-al treilea volum din colecție oferă creștinului gând bun legat de slujiri, de sfintele slujbe, de rugăciune, de post, de priveghere, fără de care nu poate exista viață duhovnicească reală. Smerita cugetare arătată îndeosebi în înțelegerea izvorului nesecat de putere pe care îl primește omul prin acceptarea și chiar căutarea necinstirii, a ocării și a desconsiderării din partea lumii constitutie, de asemenea, preocuparea Părinților prezenți prin cuvintele lor în acest volum.

Chiar dacă logica acestei lumi nu poate primi o asemenea abordare, faptul că mai sunt oameni care cred în înălțimea gândului smerit, în bogăția sărăciei, în slava care izvorăște din necinstire și ocară arată că mai există elemente de echilibru în lume, că nădejdea nu ne-a părăsit.

– din Cuvântul înainte, al ÎPS Teofan, Mitropolitul Modovei și Bucovinei

chrismon

În 1783, Sfântul Nicodim Aghioritul publica la Veneţia, la numai un an după apariţia Filocaliei, o carte care avea să devină incontestabil cea mai populară lectură duhovnicească în mănăstirile dar şi mediile laice greceşti: Everghetinos.

Everghetinos-ul este probabil cea mai masivă şi mai cuprinzătoare culegere de texte ascetice care ni s-a păstrat din Bizanţ, dar și lucrarea cu cea mai notabilă și durabilă influență în monahismul ortodox. A fost alcătuit în secolul al XI-lea de Pavel Everghetinos, un nobil din Constantinopol, care fondează în 1049, la numai 3 km. de capitala Imperiului Bizantin, Mănăstirea Maicii Domnului Everghetidos (A Binefăcătoarei), de unde şi numele ctitorului şi a culegerii sale. Activitatea lui Pavel și a ucenicului său Timotei a avut o influență extrem de importantă asupra dezvoltării ulterioare a monahismului bizantin, iar fără îndoială cea mai cunoscută dintre roadele duhovnicești ale obștii everghetine este chiar lucrarea de față.

Everghetinos-ul este un florilegiu de texte adunate din scrierile Sfinților Părinți (Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Diadoh al Foticeei, Avva Isaia, Avva Marcu Ascetul, Avva Varsanufie, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Avva Ioan Casian, dar și numeroase fragmente din Pateric și din Viețile Sfinților) grupate pe 200 de teme care prezintă cuprinzător și cu mult farmec felurite aspecte ale vieții duhovnicești. Numită în Sfântul Munte “jumătate de Bătrân”, cartea îmbrățișează într-adevăr asemenea unui Părinte pe toată lumea. Toți, de la cel mai îmbunătățit călugăr până la cel mai delăsător mirean (sau invers: de la cel mai sporit om din lume până la cel mai lumesc călugăr) ne putem regăsi, fie și într-un singur loc în paginile ei; primim adică un cuvânt care ni se potrivește.

În lungul şir al ediţiilor culegerii, toate bazate pe textul princeps de la 1783, cea de faţă constituie o noutate absolută: începând cu ediţia a II-a a primului volum, ea prezintă un text critic, bazat pe tradiţia manuscrisă a lucrării (au fost consultate majoritatea manuscriselor păstrate, răspândite astăzi în diferite biblioteci din lume: Sfântul Munte, Moscova, Sofia, Istanbul, Paris, Veneția, Milano și Vatican ). Textul grecesc este de asemenea însoţit de o traducere în limba română, fără îndoială scopul principal al noii ediții.

Cărțile Ortodoxe pe care le cauți! Click pe banner!

logo-librarie

Nouă apariție editorială: „Din tradiția ascetică și isihastă a Sfântului Munte Athos”, Ieromonahul Eftimie Athonitul

din_traditia_ascetica_si_isihasta_a_sfantului_munte_athos

Din tradiția ascetică și isihastă a Sfântului Munte Athos, Ieromonahul Eftimie Athonitul
Editura Editura Evanghelismos, 2016
240×170, 492 pagini

Traducere a Starețului Ștefan Nuțescu
Chilia Buna Vestire, Schitul Lacu, Sfântul Munte

Sfântul Munte al Athonului este simbolul dragostei, al deplinei afierosiri lui Dumnezeu a monahilor și al evlaviei credincioșilor Împărați bizantini, care l‐au înzestrat cu dreptul de autoguvernare, cu avatonul și cu alte privilegii legate de acesta.  El rămâne o continuitate vie a puternicei și strălucitei Împărății bizantine de altădată. Prinosul lui de‐a lungul veacurilor este imens și neprețuit.

Există multe feluri de tradiții în Sfântul Munte. Arhitectura, muzica, tradiția tipiconală (tipicul slujbelor), pictura și altele.  Toate sunt bune și însemnate, dar referirea noastră se face aici la trăirea tradiției ascetice și isihaste. Aceasta nu depinde și nu se epuizează prin metode și așezări exterioare. Adică toți cei care trăiesc în pustie sunt pustnici și isihaști, de vreme ce asceza și isihia sunt mai ales o stare, o izbândă și o nevoință duhovnicească. Toți cei care sunt silitori ai firii lor și au trezvie și rugăciune trăiesc această tradiție, indiferent dacă se nevoiesc într‐o chilie sau o chinovie. De aceea cele scrise nu promovează tradiția unui Stareț, a unei Chilii sau a unei Mănăstiri, ci o tradiție vie, continuă și foarte felurită a întregului Sfânt Munte.

Cartea este disponibilă în librăriile de profil și unele pangare ale bisericilor.

Cărțile Ortodoxe pe care le cauți! Click pe banner!

logo-librarie

Din rețetele aghiorite ale Părintelui Epifanie Mylopotamitul [4-6]

cartofi-la-cuptor

Reţete aghiorite – Cartofi la cuptor

Ingrediente (pentru 6 porţii):

1kg cartofi
3 căţei usturoi
200 ml ulei de măsline
Sare, boia dulce, oregano, piper negru, chimen, foi de dafin

Se curăţă, se spală şi se taie cartofii felii, pe lung. Se aşază în tava cuptorului, apoi adăugăm usturoiul tăiat mărunt, uleiul, sarea, toate condimentele, precum şi foile de dafin. Se amestecă bine cu mâinile, în aşa fel încît uleiul şi condimentele să se distribuie în mod uniform peste toţi cartofii.

În continuare, adăugăm un pahar cu apă (apa se toarnă cu multă atenţie într-o margine a tăvii ca să nu se spele condimentele de pe cartofi). Imediat după aceea, se pune tava la cuptor, pe care l-am încins dinainte la 250°. Când cartofii încep să se rumenească uşor, însă, se reduce temperatura la 180° şi cartofii se lasă în cuptor pentru încă 45 min., ca să se coacă încet.

De notat că orice cuptor are calităţile şi defectele sale sau anumite probleme. Ar fi bine, prin urmare, să fiţi în bune relaţii cu propriul cuptor şi să-i cunoaşteţi neputinţele.

Proverb: Varul cu cântarul, piperul cu dramul.

Dar pe poporul Tău l-ai hrănit cu hrana îngerească şi i-ai trimis din cer pâine gata, fără de osteneală (Cartea Înţelepciunii lui Solomon, 16, 20)

giganti-la-tava

Reţete aghiorite – Giganţi la tavă

Ingrediente (pentru 6 porţii):

500 g fasole-giganţi (fasole de Lima)
3 cepe
200 ml ulei de măsline
pastă de tomate
sare, piper negru, chimen

Se curăţă fasolea de pietricele, se spală şi se pune la fiert pentru 45 de minute (apa în care punem fasolea la fiert trebuie să fie rece).

Se ia fasolea de la foc şi se scurge. Se curăţă, se spală şi se taie mărunt ceapa. Se pun uleiul şi ceapa într-o tavă şi se căleşte ceapa la foc mic. Se adaugă apoi un litru de apă, de preferinţă caldă, pasta de tomate dizolvată în puţină apă, sarea, condimentele şi fasolea fiartă.

Se măreşte flacăra pentru aproximativ 20 de minute, apoi se micşorează pentru o jumătate de oră, până când fasolea devine păstoasă şi zeama se evaporă. Vor fi foarte gustoase; nu aveţi decât de pierdut dacă nu le încercaţi…

PROVERB
Cel care poartă cuţit nu este numaidecât bucătar.

Iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui. Sătura-se-vor din bunătăţile casei Tale şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină (Psalmul 35, 7-9)

stufat-de-sepie

Reţete aghiorite – Stufat de sepie

Ingrediente (pentru 4 porţii):

1,5 kg de sepii
8-10 cepe uscate, 5-6 căţei de usturoi
2-3 linguri de pastă de tomate
1 pahar de vin roşu, 300 ml ulei de măsline
sare, piper negru boabe, 5-6 foi de dafin
lemn de scorţişoară, cuişoare

Dacă nu vă deranjază faptul că vi se vor înnegri unghiile, puteţi curăţa singuri sepiile, deşi pot fi cumpărate deja curăţate. Mai întâi scoatem osul, apoi intestinele şi cerneala, după care le spălăm bine şi le fierbem timp de 45 de minute. Cele congelate sunt, de obicei, foarte bine curăţate. Proaspete sau congelate, însă, tot trebuie să fierbem sepiile şi, imediat după aceea, să le tăiem bucăţi (fiecare alege forma şi dimensiunile pe care le preferă).

Separat, tocăm mărunt cepele şi usturoiul şi le prăjim în ulei de măsline. Când s-au rumenit, adăugăm în tigaie două linguri din apa în care au fiert sepiile, precum şi mirodeniile şi vinul. După ce-au fiert destul – cam jumătate de oră – adăugăm sepiile, pasta de tomate diluată în puţină apă, precum şi sarea, lăsându-le să mai fiarbă încă 10 minute, la foc iute, după care dăm focul la minim şi aşteptăm să scadă zeama.

Această reţetă este de post, atunci când este dezlegare la ulei.

Stridii, midii, arici de mare, urechi de mare şi sepii,
Calamari, homari şi garizi nemaipomeniţi,
Gustări grozave, dar şi sănătoase şi uşor de mistuit.
Stihuri călugăreşti

Cuvânt de folos: Acedia este paralizia sufletului.
Sfântul Ioan Scărarul

Poftă bună!

Sursa: Epifanie Mylopotamitul, Arta culinară a Sfântului Munte, Ed. Sýnchronoi Orízontes, Tesalonic, 2016

Pagina de facebook >> Arta culinară a Sfântului Munte

chrismon

Cu deosebită bucurie vă anunțăm apariția în limba română a cărții de bucate a Părintelui Epifanie de la Chilia Mylopotamos a Marii Lavre, Arta culinară a Sfântului Munte (Ed, Synchrones Orizontes, Tesalonic, 2016, 263 pagini color). Părintele Epifanie este, probabil, cel mai bun bucătar din Sfântul Munte, fiind chemat la cele mai mari praznice aghiorite pentru a rândui bucătăria, a găti și a pregăti trapeza.

Tipărită sub formă de album, cu coperți tari și pe hârtie care nu se pătează, cartea Părintelui Epifanie cuprinde rețete de mâncăruri de legume, mâncăruri de pește și mâncăruri de fructe de mare, fiind mai mult decât folositoare celor deprinși cu gătitul.

Preț 125 RON (+ expediția prin curier aprox. 20 RON) / Pentru comenzi, tel. 0740.050.735 sau scrieți pe adresa: sfantulmunteathos@yahoo.com

SAMSUNG CSC

SAMSUNG CSC

SAMSUNG CSC

Din rețetele aghiorite ale Părintelui Epifanie Mylopotamitul [1-3]

orez-cu-varza

Reţete aghiorite – Orez cu varză

Ingrediente (pentru 6 porţii):

1 varză de 600-700 g
4 cepe
250 gr orez cu bobul scurt
1 lingură de pastă de tomate
sare, o linguriţă de paprika, piper negru, chimen
200 ml ulei, puţină zeamă de lămâie

Se îndepărtează frunzele exterioare şi se taie varza în bucăţi mari. Se căleşte ceapa şi, când se rumeneşte, se adaugă în tavă varza şi se amestecă cu ceapa şi uleiul.

Se adaugă un litru de apă şi sarea, se acoperă tava şi se măreşte flacăra. După o jumătate de oră adăugăm şi orezul pe care, în prealabil, l-am spălat şi l-am lăsat puţin la înmuiat. După un sfert de oră se adaugă şi pasta de tomate precum şi condimentele. Se mai lasă mâncarea la fiert încă puţin, amestecând continuu. Luăm tava de la foc mai devreme şi o lăsăm acoperită, pentru ca orezul să absoarbă zeama. Atunci turnăm sucul de lămâie şi amestecăm din nou.

Acest fel de mâncare se poate pregăti şi fără ulei.

Proverbe: Bălegarul şi apa fac varza bună.
Cine are mult piper pune şi în varză.
Scump la varză, darnic la răsad.
Când n-o fi apă, oi vedea eu varza voastră.
Pâine nu avem, dar cumpărăm varză.
Unii taie varza, alţii o gătesc.

Iar pomii dau roadele lor; smochinul şi viţa de vie vor fi plini de roade. Şi voi, locuitori ai Sionului, bucuraţi-vă şi vă veseliţi în Domnul Dumnezeul vostru (Ioil 2, 22-23).

cartofi-inabusiti

Reţete aghiorite – Cartofi înăbuşiţi

Ingrediente (pentru 6 porţii):

1kg de cartofi
3 cepe uscate, 4 căţei de usturoi
180 ml ulei de măsline
sare, oregano, piper negru boabe, chimen, scorţişoară, boia dulce
4 frunze de dafin
2 linguri pastă de tomate

Se curăţă cartofii, se spală şi se taie în bucăţi mari, după preferinţă. Se curăţă ceapa şi usturoiul şi se spală. Ceapa se toacă mărunt iar usturoiul se taie feliuţe. Se pun în tavă uleiul şi ceapa şi se lasă la călit, la foc mic, până se rumeneşte uşor ceapa.

Adăugăm în tavă (sau într-o cratiţă puţin adâncă) cartofii şi amestecăm de două – trei ori. Se toarnă atâta apă cât să acopere cartofii, apoi se adaugă frunzele de dafin, piperul, sarea şi se dă focul mai tare. După 30 minute de fiert, se adaugă şi celelalte condimente precum şi pasta de tomate rărită cu puţină apă. Se amestecă bine în mâncare şi se reduce flacăra la jumătate.

După un sfert de oră, se micşorează din nou flacăra la un sfert şi se mişcă energic tava. Atenţie ! Nu amestecăm cu lingura prin mâncare, deoarece cartofii au început deja să se înmoaie şi s-ar sfărâma complet. După 15 minute, mâncarea noastră este gata şi luăm tava de pe foc.

Acest fel de mâncare se poate pregăti şi fără ulei.

Proverb: Vinul şi oala cer multă pricepere.

Şi au semănat ţarine şi au sădit vii
Şi au strâns belşug de roade,
Şi i-a binecuvântat pe ei [Domnul] şi s-au înmulţit foarte
Şi vitele lor nu le-a împuţinat. (Psalmul 106, 37-38).

supa-de-caracatita

Reţete aghiorite – Supă de caracatiţă

Ingrediente (pentru 8 porţii):

2, 3 caracatiţe mici, 1 legătură mică de ceapă verde tăiată mărunt
3 cartofi tăiaţi cuburi, 3 morcovi (curăţaţi şi tăiaţi cuburi)
1 legătură mică mărar, 1 legătură mică pătrunjel, 1 legătură mică de ţelină (tocată mărunt)
500 g paste tip orzişor
1kg roşii proaspete trecute prin blender şi 3 linguri de pastă de tomate rărită cu apă
chimen, sare (la nevoie), puţin oţet, zeama de la 3 lămâi
200 ml ulei

Se dau în fiert caracatiţele şi se taie cuburi de dimensiuni mici. Zeama în care au fiert se păstrează, deoarece o vom folosi mai târziu.

Într-o cratiţă mare se pun cartofii, morcovii, ceapa, ţelina, uleiul şi doi litri de apă şi se lasă la fiert o jumătate de oră. Se adaugă întâi orzişorul şi caracatiţa, se lasă să dea într-un fiert şi apoi se adaugă şi zeama în care am fiert prima oară caracatiţa, roşiile trecute prin blender; totul se lasă la fiert pentru încă 10-15 minute. Se adaugă pasta de tomate rărită, mărarul, pătrunjelul, oţetul şi mirodeniile şi se gustă pentru a vedea dacă e nevoie de sare sau nu, pentru că, de obicei, caracatiţa este sărată de la sine. Se lasă să fiarbă în continuare şi se amestecă energic pentru încă 10 minute, apoi se ia de pe foc şi se adaugă imediat zeama de lămâie. Este foarte gustoasă şi miroase a mare şi a grădină de zarzavaturi.

Poftă bună!

Sursa: Epifanie Mylopotamitul, Arta culinară a Sfântului Munte, Ed. Sýnchronoi Orízontes, Tesalonic, 2016

Pagina de facebook >> Arta culinară a Sfântului Munte

chrismon

Cu deosebită bucurie vă anunțăm apariția în limba română a cărții de bucate a Părintelui Epifanie de la Chilia Mylopotamos a Marii Lavre, Arta culinară a Sfântului Munte (Ed, Synchrones Orizontes, Tesalonic, 2016, 263 pagini color). Părintele Epifanie este, probabil, cel mai bun bucătar din Sfântul Munte, fiind chemat la cele mai mari praznice aghiorite pentru a rândui bucătăria, a găti și a pregăti trapeza.

Tipărită sub formă de album, cu coperți tari și pe hârtie care nu se pătează, cartea Părintelui Epifanie cuprinde rețete de mâncăruri de legume, mâncăruri de pește și mâncăruri de fructe de mare, fiind mai mult decât folositoare celor deprinși cu gătitul.

Preț 125 RON (+ expediția prin curier aprox. 20 RON) / Pentru comenzi, tel. 0740.050.735 sau scrieți pe adresa: sfantulmunteathos@yahoo.com

SAMSUNG CSC

SAMSUNG CSC

SAMSUNG CSC

Cărţi ale Sfântului Ioan Gură de Aur (pdf, online)

sf-ioan-hrisostom

1. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Romani – http://www.mediafire.com/view/oztofvbrnt7necb/1._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_catre_Romani.pdf

2. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola întâi către Corinteni – http://www.mediafire.com/view/51x9al46a02pcdg/2._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_intai_catre_Corinteni.pdf

3. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola a doua catre Corinteni – http://www.mediafire.com/view/dg4oxf9eg465dkj/3._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_a_doua_catre_Corinteni.pdf

4. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Galateni – http://www.mediafire.com/view/jev05xbs21dgagj/4._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_catre_Galateni.pdf

5. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Efeseni – http://www.mediafire.com/view/7adbss9d7l8umbr/5._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_catre_Efeseni.pdf

6. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Filipeni – http://www.mediafire.com/view/atbak7680pcc50b/6._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_catre_Filipeni.pdf

7. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Coloseni, I-II Tesaloniceni – http://www.mediafire.com/view/qg7ijeselci2jvr/7._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_catre_Coloseni%2C_I-II_Tesaloniceni.pdf

8. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola I-II Timotei, Tit și Filimon – http://www.mediafire.com/view/fp8t814dgijgnu3/8._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_I-II_Timotei%2C_Tit_si_Filimon.pdf

9. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Evrei – http://www.mediafire.com/view/4com4xqs5osa5r8/9._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_catre_Evrei.pdf

Mulţumim lui Ciprian Negoiţă pentru aceste linkuri, adevărate comori patristice.
Pomeniți vă rog și pe ostenitorii la această lucrare: Andrei, Dumitrel, George, Radian, Adrian și Ciprian. Doamne, ajută!

Foto: Icoană contemporană a Sfântului Ioan Gură de Aur, lucrată la Sfânta și Marea Mănăstire Vatopedi, Sfântul Munte Athos

 

Nouă apariție editorială: „Îndrumarea duhovnicească în Muntele Athos”, IPS Kallistos Ware, Mitropolit de Diokleia, Graham Speake (editori)

indrumarea_duhovniceasca_in_muntele_athos_prel

Îndrumarea duhovnicească în Muntele Athos
Editura Doxologia, 2016 / 248 de pagini

Editori: IPS Kallistos Ware, Mitropolit de Diokleia, Graham Speake
Traducere: Dragoș Dâscă

Îndrumarea duhovnicească este principala lucrare a Muntelui Athos, cea mai importantă slujire pe care Părinții athoniți o săvârșesc unul pentru celălalt și pentru lume. Athoniții oferă îndrumare duhovnicească de mai bine de o mie de ani, în cadrul unei tradiții care coboară până la Părinții deșertului din secolul al IV-lea. Reînnoirea monahală recentă din Munte este o mărturie a puterii continue a Părinților de a atrage ucenici și pelerini pentru a asculta cuvântul lor. Studiile incluse în acest volum examinează unele dintre multele aspecte ale acestei tradiții venerabile, așa cum s-a dezvoltat în Muntele Athos și așa cum s-a transmis prin monahi și monahii, părinți duhovnicești și duhovnici, bărbați și femei mireni, în alte părți ale Greciei și în lume.