Category Archives: 10. Mănăstirea Dochiariu

„Dohiariu. Lăcașul Sfinților Arhangheli”, un nou documentar rusesc cu subtitrare în română

„Dohiariu. Lăcașul Sfinților Arhangheli”, un nou documentar rusesc cu subtitrare în română
Pentru subtitrarea în limba română, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC .

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Vezi și

Anunțuri

Documentarul „Oamenii Bisericii pe care i-am cunoscut”. Evocările Părintelui Grigorie (Zumis), Starețul Mănăstirii Dochiariu, Sfântul Munte Athos

Documentarul „Oamenii Bisericii pe care i-am cunoscut”
În film sunt folosite unele fragmente din cartea Arhimandritului Grigorie (Zumis), Starețul Mănăstirii Dochiariu (Sfântul Munte Athos), „Oamenii Bisericii pe care i-am cunoscut” (în română: Ucenic la oameni nevoitori) precum și conversațiile cu Gheronda Grigorie din Săptămâna Stâlpărilor a anului 2013 la Mănăstirea Dochiariu.

Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

chrismon

Amintim aici mai multe repere legate de apariția în limba română a cărții din care sunt folosite fragmente în film.

Ucenic la oameni nevoitori,
Arhimandrit Grigorie, Starețul Mănăstirii Dochiariu, Sfântul Munte Athos

Editura Bizantină, 2015
Traducator Ștefan Zaharescu
375 pagini

[Cartea poate fi comandată online de la linkul: http://goo.gl/DUFC1B ]

Ucenic la oameni nevoitori, Editura Bizantina

Minune la Mănăstirea Dochiariu din Muntele Athos: Un tânăr de 18 ani, mut din naștere, începe să vorbească în fața Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” (Gorgoepikoos), decembrie 2016

gorgoepikoos-paraclis
Minune la Mănăstirea Dochiariu din Muntele Athos: Un tânăr de optsprezece ani, mut din naștere, începe să vorbească în fața Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” (Gorgoepikoos), decembrie 2016

Muntele Athos / 15 decembrie 2016

O minune care a avut loc la începutul lunii decembrie la Mănăstirea Dochiariu din Muntele Athos a fost relatată de un călugăr care a fost martor la acest eveniment. Această întâmplare minunată a fost povestită, de asemenea, și în timpul unui eveniment public la o biserică din Tesalonic.

„În lăcașul Maicii Domnului, la Mănăstirea Dochiariu din Sfântul Munte Athos, unde starețul mănăstirii, Cuviosul Grigorie, împreună cu obștea cântă zilnic psalmi, fac slujbe de pocăință și se roagă pentru sănătatea și odihna a sute de oameni, unul dintre frații noștri în Hristos s-a rugat în paraclisul ce adăpostește Icoana și a primit har din belșug de la „Grabnic ascultătoarea”, Icoana Maicii Domnului care de bună voie își revarsă grabnic mila ei asupra tuturor celor ce o invocă cu venerație și credință”, precizează site-ul grecesc vimaorthodoxias.gr.

dochiariuPotrivit unui martor ocular, un tânăr în vârstă de optsprezece ani din orașul Strumica [Macedonia], care suferea grav de bâlbâială, a vizitat Mănăstirea Dochiariu pentru a se închina Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic ascultătoare”. Când tânărul, care nu mai vorbise înainte și care scoatea doar sunete neinteligibile, a intrat în mănăstire și a stat lângă „Grabnic ascultătoarea”, icoana făcătoare de minuni, el a început brusc să plângă și să strige în limba sa maternă: „Maică Maria, dă-mi sănătate!”.

Toți aceia care erau cu el și cunoșteau viața tânărului au rămas uimiți. După rugăciunea pe care un călugăr din Dochiariu a citit-o netulburat, tânărul macedonean s-a adresat tuturor celor prezenți care s-au rugat împreună cu el și a spus: „Vă mulțumesc tuturor, acum mă simt foarte bine.”

Acesta este încă un alt exemplu al puterii miraculoase a Preacuratei Fecioare, care, prin icoana ei „Grabnic Ascultătoare” își revarsă harul ei peste mulți credincioși în fiecare zi, în Grecia, dar și în străinătate. Credincioșii se roagă și cheamă ajutorul ei, strigând: „Bucura-te, care ești grabnic ascultătoare, îndeplinind spre folos cererile noastre!”

Traducere și adaptare după pravoslavie.ru de Laurențiu Dumitru

Se va prelua doar cu precizarea sursei Blogul Sfântul Munte Athos

Vezi și

Gorgoepikoos, Dochiariu, monastiriaka

VIDEO: Duminica biruinței Ortodoxiei la Mănăstirea Dochiariu, Muntele Athos (2016)

VIDEO: Duminica biruinței Ortodoxiei la Mănăstirea Dochiariu (20/03/2016)

Duminica Ortodoxiei sau Duminica biruinței Ortodoxiei este sărbătorită în prima duminică a Postului Mare. Sărbătoarea comemorează victoria dreptei cinstiri a icoanelor asupra iconoclasmul prin decizia Sinodului VII Ecumenic din anul 787, consfințită de sinodul de la 843. Drept urmare, slujba de prăznuire pomenește restaurarea cinstirii icoanelor în tipicul Bisericii dar și în viața particulară a creștinilor.

Uneori slujba cuprinde procesiuni solemne ale clerului și credincioșilor în jurul bisericii, purtând icoanele hramului sau sfinților locali. Pr. Iulian Nistea / OrthodoxWiki.org

Vestire bună: Biserica Sfântul Grigorie Palama din București va avea o copie în mărime naturală a Icoanei Maicii Domnului Grabnic-ascultătoare (Gorgoypikoos) de la Mănăstirea Dohiariu din Muntele Athos

DSC_8384

Vineri, 13 noiembrie 2015, în ajunul praznicului Sfântului Grigorie Palama, la ora Vecerniei (la Litie) se va primi și se va așeza pentru totdeauna în biserica Sf. Grigorie Palama din Universitatea Politehnică Icoana Maicii Domnului Grabnic-ascultătoare, copie în mărime naturală executată de părinții mânăstirii după Icoana făcătoare de minuni Grabnic-ascultătoare (Gorgoypikoos) de la Sfânta Mănăstire Dohiariu din Sfântul Munte Athos.

Icoana a fost pictată în frescă în anul 1563 și se află într-un mic paraclis pe dreapta culoarului dintre biserică și trapeză. În vremea aceea, cu banii voievodului Moldovei, Ioan Alexandru Lăpușneanu se reconstruia biserica mare a Mânăstirii care fusese dărâmat la cutremurul din 1554. În 1646, Maica Domnului se descoperă trapezarului mânăstirii în chip minunat cu numele de Grabnic-ascultătoare. De atunci este cunoscută cu acest nume în tot spațiul ortodox. Modelul ei s-a răspândit mult. Este între cele mai cunoscute icoane ale Maici Domnului din Sfântul Munte. Părinții socotesc că este a doua, după Portaitissa de la Mânăstirea Iviron.

Cuviosul Nicodim Aghioritul alcătuiește (în sec. al XVIII-lea) Paraclisul acestei Icoane, care se cântă până astăzi cu mult folos duhovnicesc și se va cânta pentru prima dată și în limba română cu prilejul primirii și așezării Icoanei în biserica Sf. Grigorie Palama.

Este cunoscută mai ales pentru ajutorul celor care din diferite pricini nu zămislesc și nu nasc copii. În Sinaxarul său, Cuviosul Nicodim scrie, între altele, despre această Icoană:

Cu adevărat Grabnic-ascultătoare s-a arătat prin faptele sale această minunată Icoană, grabnic și de îndată ascultând pe cei care aleargă la ea cu evlavie și credință. A lucrat și lucrează prea multe minuni nu numai în Muntele Athonului și către monahii care se nevoiesc în Munte, ci și în afara acestuia, în orașe și sate și către creștinii care locuiesc în ele. … Adică, în aceste locuri și regiuni a vindecat și vindecă diferite boli: pe cei ce nu au copii îi face cu copii, pe femeile care nu zămislesc le arată născătoare de mulți copii, pe cei care fură lucruri străine îi dă pe față, pe cei care sunt luați prizonieri de tâlhari îi izbăvește, pe cei ce suferă de dureri de cap și de surzenie îi face sănătoși, pe cei prinși la munci chinuitoare îi scapă de ele, pe paralitici îi ridică, alungă lăcustele, dă vedere orbilor și pe cei care sunt în primejdie de boli aducătoare de moarte îi scoală și îi face sănătoși. Toate aceste minuni se află scrise în această Mănăstire a Dohiariului, cu toate împrejurările lor.

Pr. Prof. Dr. Constantin Coman

foto sus: Momentul în care a fost ridicată copia Icoanei Maicii Domnului Grabnic-ascultătoare (Gorgoypikoos) din mănăstirea Dochiariu / foto jos: Icoana originală a Maicii Domnului Grabnic-ascultătoare (Gorgoypikoos).

Vezi și linkul:

PanagiaGorgoepikoos01

București, Librăria Bizantină: Lansarea cărții „Ucenic la oameni nevoitori”, Arhimandrit Grigorie, Starețul Mănăstirii Dochiariu (15 octombrie 2015, ora 19.00)

lansare-carte-arhimandrit-grigorie-dochiariu

Ucenic la oameni nevoitori,
Arhimandrit Grigorie, Starețul Mănăstirii Dochiariu, Sfântul Munte Athos

Editura Bizantină, 2015
Traducator Ștefan Zaharescu
375 pagini

Toamna, când se culeg roadele, încercăm și noi să culegem roade din istorisirile arhimandritului Grigorie, starețul Mănăstirii Dochiariu din Sfântul Munte Athos. Ne întâlnim joi, 15 octombrie, la ora 19.00, ca să aflăm mai multe și să discutăm despre viața deosebită a nevoitorilor pe care i-a întâlnit părintele Grigorie de la Dochiariu.

Vor vorbi:
Pr. Constantin Coman
Costion Nicolescu

Moderator:
Cristi Curte

[Cartea poate fi comandată online de la linkul: http://goo.gl/DUFC1B ]

L-am întrebat cum se roagă atunci când își împlinește canonul.

„La început fac metanii până obosesc. După aceea parcurg șiragul mătăniilor de trei ori zicând rugăciunea vameșului, de trei ori cu mărturisirea tâlharului, după aceea câte un șirag cu Rugăciunea lui Iisus, cu rugăciuni către Preasfânta, către Teologul și către Cuviosul Hristodul și după aceea mă rog cât mă țin puterile. Am auzit de la bătrânul Macarie că în afară de rugăciune mai există și o altă stare, atunci când rugăciunea încetează și mintea se cufundă în altă trăire. Nu am reușit niciodată acest lucru, însă nu mă îndoiesc de această stare, pentru că văd în mine, pe măsură ce continui să mă rog, o deschidere către ceva dumnezeiesc, pe care însă nu pot să ți-o descriu”.

Vezi și articolul:

Nouă apariție editorială la Editura Bizantină: „Ucenic la oameni nevoitori”, Arhimandrit Grigorie, Starețul Mănăstirii Dochiariu, Sfântul Munte Athos

Ucenic la oameni nevoitori, Editura Bizantina

Ucenic la oameni nevoitori,
Arhimandrit Grigorie, Starețul Mănăstirii Dochiariu, Sfântul Munte Athos

Editura Bizantină, 2015
Traducator Ștefan Zaharescu
375 pagini

[Cartea poate fi comandată online de la linkul: http://goo.gl/DUFC1B ]

L-am întrebat cum se roagă atunci când își împlinește canonul.

„La început fac metanii până obosesc. După aceea parcurg șiragul mătăniilor de trei ori zicând rugăciunea vameșului, de trei ori cu mărturisirea tâlharului, după aceea câte un șirag cu Rugăciunea lui Iisus, cu rugăciuni către Preasfânta, către Teologul și către Cuviosul Hristodul și după aceea mă rog cât mă țin puterile. Am auzit de la bătrânul Macarie că în afară de rugăciune mai există și o altă stare, atunci când rugăciunea încetează și mintea se cufundă în altă trăire. Nu am reușit niciodată acest lucru, însă nu mă îndoiesc de această stare, pentru că văd în mine, pe măsură ce continui să mă rog, o deschidere către ceva dumnezeiesc, pe care însă nu pot să ți-o descriu”.

Vezi și articolul:

Gheronda Grigoriou, înţeleptul egumen al Dochiariului

gheronda Grigoriou-Dochiariou (2)

gheronda Grigoriou, înţeleptul egumen al Dochiariului

George Crasnean

motto: „Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept”. (I Corintheni III, 18).

– Gheronda, George Crasnean vrea să ia binecuvântare de la sfinţia voastră ca să scrie despre mănăstirea Dochiariou şi despre egumenul ei…

– Să scrie…

– Pot scrie şi despre sfinţia voastră? – l’am întrebat şi eu, ca să fiu bine încredinţat că am binecuvântare pentru aşa lucru greu…

– Da, dar ce să scrii? Că sunt un bătrân ciudat şi nebun…

gheronda Grigoriou-Dochiariou (1)– Nebun întru Hristos poate – am adăugat eu cu jumătate de glas (mai mult pentru părintele Calist), gândind că cel ce se socoteşte pe sine însuşi nimic, se cunoaşte bine pre sine.

– Dar cine e acest Georgios? – l’a mai întrebat gheronda pe părintele Calist.

– E jurnalist, gheronda. Scrie pentru „Lumea monahilor” şi „Lumea credinţei”, două publicaţii ortodoxe din România.

– Păi ăştia (jurnaliştii!) sunt răi, Kaliste!

– Nu părinte, că el este un jurnalist creştin. Este şi teolog.

– Aşaa… Păi ăştia sunt şi mai răi – a mai grăit zâmbind gheronda, în timp ce mă binecuvânta. (Mai târziu avea să’i spună părintelui Calist şi de ce sunt răi jurnaliştii creştini: „pentru că mulţi dintre aceştia, filosofează despre Dumnezeu stând înafara lui Dumnezeu”!).

Gheronda Grigoriou, stareţul mănăstirii athonite Dochiariou, nu prea se potriveşte cu veacul acesta pentru că el nu se sfieşte să arunce adevăruri prin cuvinte usturătoare, greu de ascultat de urechile noastre obişnuite cu ne-adevărurile lumeşti. Despre el se poate zice pe bună dreptate – ca odinioară despre avva Ammona – că „bătrânul se făcea nebun”, deşi mai degrabă, acest vrednic stareţ s’a făcut pe sine liber de orice legătură cu cele pământeşti, căutând mereu „Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui”, înălţându’şi necontenit ochii minţii şi ai inimii către cer. De multe ori însă sminteşte pe mulţi dintre mireni arătându’se chiar pătimaş – deşi cred că face aceasta ca să înşele dracii ce ne războiesc cu aceste patimi, ori poate ca să se asemene mai mult cu noi, cei din lume.

-Părinte Calist, mă gândesc că gheronda şi’a ales una din căile avvei Or: „sau fugind să fugi de oameni, sau batjocoreşte lumea şi pe oameni, făcându’te pe tine nebun în multe”. Şi cred că, pentru a deveni cu adevărat înţelept, de bună seamă că trebuie să te faci „nebun” lumii acesteia.

-Da. Ceea ce este nebunie pentru lume e, de fapt, înţelepciune înaintea lui Dumnezeu – Care „şi’a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi (I Corintheni I, 27). Nu tot corintenilor le zice Pavel că „înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu”?(I Corintheni III, 19).

-Părinte, oamenii, de obicei îi socotesc nebuni pe cei învăţaţi de Dumnezeu. Şi totuşi, mă gândesc că la „nebunia” asta nu poţi ajunge fără ştiinţă de carte, adică fără acea înţelepciune lumească de care vorbim şi de care nu vrem să ne dezbărăm.

-Da. Sfântul Vasile cel Mare zice că „cel ce nu s’a format în înţelepciunea omenească nu poate ajunge nici la cea dumnezeiască”. Însă, să nu uităm că „lumea n’a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu ci „Dumnezeu a binevoit să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii”. (I Corintheni I, 21). E de folos şi cunoştinţa lucrurilor, dar la vremea rugăciunii e păguboasă.

pater Calist (1)Părintele Calist (v. foto) a venit din lavra Lainiciului – cu binecuvântare – în mănăstirea Dochiariului, acum doi ani. Nu după multă vreme egumenul l’a pus citeţ la trapeză, dar i’a dat şi ascultare la grădină, împreună cu un alt vrednic monah roumanos, părintele Mina. (Marcu Ascetul a spus că „dacă eşti iubitor de învăţătură, fă’te iubitor şi de osteneală – că simpla cunoştinţă îngâmfă pe om”). Totuşi, ştiindu’l iubitor de înţelepciune – a fost profesor de teologie la Craiova şi Edineţ (la facultatea înfiinţată de vrednicul de pomenire episcop Dorimedont Cecan, unde l’a avut decan pe ieromonahul Petru Pruteanu) – gheronda îl trimite uneori să reprezinte mănăstirea în relaţia cu alte mănăstiri athonite. Anul trecut l’am nimerit taman când se’ntorcea de la mănăstirea Zografou şi era nespus de bucuros că bulgarii îi dăduseră binecuvântare să publice manuscrisele moldoveneşti şi valahe pe care le deţin. Lucru minunat dacă te gândeşti că acestea n’au fost făcute publice niciodată dar, pe de altă parte, anevoie de înfăptuit, căci presupune multă cheltuială şi cărturari iscusiţi în slavona veche… Există o mai veche legătură între lavra de la Lainici şi cea a Dochiarioului şi ea este făcută de icoana Maicii Domnului, cea numită „Grabic Ascultătoarea” (Gorgoepikoos), al cărei original (frescă) se găseşte în mănăstirea athonită şi a cărei replică (una dintre cele şase pictate de monahii aghioriţi de la Dochiariou) se află – din 2006– în lăcaşul de pe malul Jiului (adusă fiind de către egumenul Ioachim Pârvulescu).

Pe lângă părintele Calist, se mai nevoiesc încă alţi nouă monahi români în această mănăstire aghiorită. Aşadar, în vremea de acum, în obştea Dochiarioului sunt treizeci de monahi greci, zece români şi zece ruşi. Aidoma egumenului Parthenos – de la Agiou Pavlou (care are în obşte, tot zece români) – se poate spune că şi gheronda Grigoriou iubeşte neamul acesta din Carpaţi (mai cu seamă că are mare preţuire pentru avva Dionisie Ignat de la Colciou).

Ştiind că are obiceiul să smintească pe mulţi dintre cei care vin din lume, am fost mai cu luare aminte la tot ceea ce face şi spune gheronda Grigoriou, ori de câte ori m’am întâmplat – sau m’a adus Dumnezeu – prin preajma lui. Odată, pe când ne aflam la trapeză şi mâncam, l’a întrerupt pe părintele Calist din citire ca să’l admonesteze pe un pelerin ce se afla chiar în faţa mea la masă. Acesta, rus fiind de obârşie, a scăpat printre dinţi câteva nemulţumiri pentru că nu’i ajungea mâncarea – deşi, văzându’l astfel îi dădusem şi eu o portocală, iar un altul, o smochină. Cu toate că n’a înţeles ce spune şi nici nu l’a văzut la faţă, gheronda a ştiut ce „păs” avea şi i’a spus – fără să privească înspre el – că „aici n’a venit la tavernă”! (M’am gândit atunci dacă nu i se tulbură cugetul şi dragostea când se mânie cineva în deşert pe el, dar gheronda a fost odată întrebat odată despre aceasta şi ar fi spus: „Cuiva din veacul acesta tot îi sunt sminteală”…).

Eu cunoşteam deja rânduiala lui din obşte după care, oricât de puţin gustoasă ar fi fost mâncarea pe care o primeai, tot aceea îţi era pusă în faţă şi în zilele următoare, până ce o mâncai. Ştia întotdeauna şi cine nu’şi mânca porţia pentru că la Dochiariou la masă monahii stau mereu într’aceleaşi locuri. „Trei zile am stat cu manistra în faţa mea şi până la urmă n’am avut de ales, a trebuit s’o mănânc” – îmi povestea un monah care nu iubea deloc pastele. Cum nici porţiile de mâncare nu sunt pe măsura celor ruseşti e lesne de înţeles de ce pravoslavnicul pelerin era nemulţumit…

Dochiariou (1)Dochiariou este singura mănăstire athonită unde monahii se nevoiesc aspru cu munca. Pentru aceasta şi slujba Vecerniei a fost mutată mai înspre seară, tocmai ca să se poată întoarce toţi călugării de la ascultări. Rânduiala aceasta a adus’o gheronda Grigoriou de la mănăstirea lui de metanie, Lombardos, pentru că el ştie că dacă monahul nu’şi caută de lucru, dracul îl găseşte neocupat şi’i dă el de lucru. „L’am rugat pe gheronda să mai îmi dea un om cu mine la ascultare că era lucru greu la pădure şi singur nu prea mă descurcam” – îmi povestea un părinte dochiarit. „Şi zice: Nicolae, când făceai păcate de unul singur, m’ai chemat şi pe mine să te ajut? Nu, gheronda. Atunci rabdă şi te nevoieşte tot singur, ca să te mântuieşti! Ce să mai zic, că bătrânul avea dreptate şi de data asta, pentru că el e dintr’aceia care cunosc cursele vrăjmaşului”…

Se pare că stareţului „Domnul îi dă lui înţelepciune” pentru că „din gura Lui izvorăsc ştiinţa şi prevederea” (Pilde II, 6). A voit el să facă odată diacon pe un tânăr monah român, venit nu tare de multă vreme în mănăstire. Sinaxa însă i’a fost împotrivă, dar el le’a spus: „Veţi vedea că am avut dreptate!”. Şi după câtăva vreme i’au bătut metanie rând pe rând cu toţii şi s’au rugat de iertare, căci s’a dovedit a fi bună alegerea egumenului…

Părinte, ce e cu crucea aceea de la poartă, că înainte nu era nimic acolo?” – l’am întrebat eu pe un bătrân din Dochiariou. „A pus’o gheronda acolo ca să ne aducem aminte de groapa pe care am uitat s’o astupăm şi a căzut el în ea şi şi’a rupt clavicula. A stat în spital destul de mult timp şi când s’a întors ne’a certat zicând – în şagă! – că am vrut… să’l omorâm!. Mai pe urmă însă a zis: Şi ce este moartea, dacă nu mormântul păcatelor?”… 

Există la intrarea în Dochiariou un chioşc în care ţi’e drag să stai în zilele călduroase pentru că e construit la umbra unor copaci umbroşi. Şi lui gheronda îi place să mai stea de vorbă acolo dar, de multe ori nu intră în chioşc ci s’aşează lângă el pentru că îl deranjează… fumătorii. Şi nu atât ei, cât resturile de ţigări aruncate la nimereală. Drept pentru care, a ţintuit pe unul din stâpii ce susţin chioşcul un hrisov, care are înscris următorul text:

gheronda Grigoriou Text-Dochiariou KioskVă rugăm să respectaţi locul în care aţi poposit şi pe care’l calcă picioarele voastre şi să nu’l murdăriţi aruncând ţigări. Învăţaţi să nu vă jucaţi cu răbdarea noastră! Aruncaţi ţigările doar în coşurile de gunoi ale mănăstirii noastre. Aici nu este piaţa Omonia (din Athena) şi nici „Aristotelos” (din Thessalonic) ci curtea Maicii Domnului! Luaţi aminte la îngeri: întinde mâna Preasfânta (Panaghia) iar ei se cutremură! Dumnezeu să vă păzească de mâna egumenului Grigoriou!”. (No comment!).

Ştiut este că toţi care vor să cunoască voia Domnului, datori sunt să şi’o omoare mai întâi pe a lor. E ceea ce a făcut gheronda Grigoriou care, dispreţuind farmecele acestei lumi şi cunoaşterea celor zadarnice, a avut înţelepciunea (omenească) de a o accepta pe cea dumnezeiască. Altfel, dacă şi’ar fi preţuit cunoaşterea sa, l’ar fi părăsit dreapta socotinţă pe care o are cu prisosinţă. Iar pe aceasta a căpătat’o prin harul lui Dumnezeu, care răsplăteşte totdeauna multa rugăciune şi gândul – fără slavă deşartă – la cele ale Duhului. Omul firesc însă „nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte”. (I Corintheni II, 14). De aceea, de câte ori îl văd pe gheronda Grigoriou, mă gândesc că nu este tare departe vremea proorocită de sfântul Antonie cel Mare „când oamenii au să înnebunească şi, de vor vedea pe cineva că nu’i nebun, se vor scula asupra lui strigându’i că’i nebun, pentru că nu’i ca ei”…

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Apărut în Lumea monahilor 91 / 20 ianuarie 2015

Foto credit George Crasnean. Mulţumim autorului pentru îngăduinţa de a prelua textul său pe Blogul Sfântul Munte Athos . Se va prelua cu precizarea sursei Blogul Sfântul Munte Athos

Dochiariou

 

Cuvioşii Eftimie şi Neofit, ctitorii Mănăstirii Dochiariu din Muntele Athos (9 noiembrie)

manastirea-dochiariu

Sfinţii Eftimie şi Neofit, fondatorii Mănăstirii Dochiariu din Muntele Athos, un unchi şi nepotul său, aparţineau aristocraţiei bizantine de cel mai înalt rang. Sf. Eftimie, pe când era încă în lume, a fost prietenul Sfântului Atanasie din Muntele Athos (pe care îl prăznuim în 5 iulie), devenind ulterior novice şi discipol al acestui mare ascet. Pentru dragostea curată faţă de fraţi, pentru blândeţea şi nevoirea de a duce o viaţă sfântă, Sf. Atanasie i-a încredinţat călugărului funcţia de administrator, pe care acesta a îndeplinit-o ca şi când Însuşi Domnul i-ar fi dat-o spre împlinire.

Sf. Eftimie împreună cu alţi călugări s-au stabilit în localitatea Dafni, unde au întemeiat o mănăstire în cinstea Sf. Nicolae, numită Docheiariou pentru a aminti de ascultarea sa. Călăuzindu-i pe fraţii mai tineri, Sf. Eftimie i-a învăţat pe călugări despre importanţa trezviei şi atenţiei la tulburările sufletului, explicîndu-le că lupta creştinilor, după cum spune Sf. Apostol Pavel, „nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh”. (Efes. 6:12).

Însă saracinii au tulburat viaţa liniştită a mănăstirii şi pe când călugării stăteau ascunşi în pădure ca să-şi salveze vieţile, duşmanii au ras mănăstirea din temelii.

Sf. Eftimie nu şi-a pierdut încrederea şi mănăstirea a fost reconstruită. Sf. Neofit, pe când se afla în lume, era însoţitorul împăratului Nichifor Focas (963-969). După moartea părinţilor săi, acesta s-a dus în Muntele Athos, fiind tuns la mănăstirea unchiului său, Eftimie. Înainte de moartea sa, Sf. Eftimie a lăsat administrarea mănăstirii în mâinile nepotului său.

Sub îndrumarea spirituală a Sf. Neofit mica mănăstire a devenit lavră şi datorită donaţiilor făcute de împăratul Nichifor, la solicitarea sfântului. Sf. Neofit s-a învrednicit să devină „protos” (mai-marele Consiliului Părinţilor din Sf. Munte), rămânînd acolo timp de mai mulţi ani. După renunţarea la funcţia din cadrul Consiliului, în ultimii săi ani de viaţă, Sf. Neofit s-a întors la Mănăstirea Dochiariou, unde s-a dus în pace la Domnul.

Sursa: Vietile Sfintilor, 9 noiembrie

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Gorgoepikoos” de la Dochiariu (minunile și acatistul) (9 / 22 noiembrie)

gorgoepikoos-dochiariu

Într-un paraclis lipit de peretele trapezei se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită «Gorgoupicousa», adică «Grabnic Ascultătoare». Icoana este pictată pe perete (dar se poate disloca pentru procesiuni). Prima minune ce s-a săvârșit a fost următoarea:

Un trapezar cu numele Nil avea obiceiul să folosească prin trapeză o făclie aprinsă, care scotea un fum negru și neplăcut. Trecea întotdeauna cu ea pe lângă icoana Maicii Domnului, afumându-o. Într-una din zile, pe când trecea pe lângă icoană, i-a vorbit Maica Domnului din icoană, zicându-i să nu mai îndrăznească să-i afume cinstita ei icoană cu acel fum înecăcios și neplăcut. Dar Nil nu a luat aminte la cele spuse lui de Preacurata Maică și continua cu obiceiul său. Atunci Maica Domnului i-a vorbit din nou cu asprime: „Călugăr nevrednic de această numire, oare ai să mai continui mult cu obrăznicia ta, afumându-mi chipul?”. Și odată cu aceste cuvinte ale Maicii Domnului a orbit și călugărul Nil.

După ce a primit această pedeapsă, trapezarul s-a căit mult pentru îndărătnicia lui și a făcut pocăință mult timp înaintea icoanei Maicii Domnului, rugând-o să-l ierte. Preacurata Stăpână, care este plină de milostivire și de dragoste, nu l-a trecut cu vederea și l-a învrednicit să audă din nou preadulcele ei glas, care ieșea de la icoană:

– Nile, am primit pocăința ta și Bunul Dumnezeu te-a iertat dăruindu-ți iarăși vederea. Spune, deci, fraților că eu sunt îngrijitoarea și ocrotitoarea mănăstirii. Toți cei care vor avea nevoie de ajutor să alerge către mine și nu-i voi trece cu vederea. Drept aceea, să se numească această icoană a mea «Grabnic Ascultătoare».

După aceste cuvinte ale Maicii Domnului, Nil și-a recăpătat vederea, mulțumindu-i și slăvind-o pe Preacurata Stăpână. În fața acestei icoane se cântă zilnic Paraclisul Maicii Domnului.

Monah Pimen Vlad
Chilia “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, Schitul Lacu
Textul apare aici cu îngăduința autorului

***

Gorgoepikoos, Dochiariu, monastiriakaAcatistul către Preacurata Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare denumită Grabnic Ajutătoare!
Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Troparul

Catre Nascatoarea de Dumnezeu sa alergam toti cei ce suntem in necazuri – nenorociri, nevoi – si sa cadem inaintea Sfintei sale icoane cu credinta zicand din adancul sufletului: Auzi grabnic rugaciunea noastra, Fecioara, ceea ce te-a numit “Grabnic ajutatoare” – caci, pe tine, noi, robii tai te avem intru nevoi gata ajutatoare.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Alesei dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu si Imparatesei celei ce ia in graba aminte la rugaciunile celor smeriti si revarsa rauri de vindecari asupra credinciosilor de la icoana sa cea Sfanta, aducem cantare de multumire!
Iara tu – Aparatoarea cea mult milostiva apleaca-te cu buna vointa catre glasurile noastre cele de lauda si din toate nevoile slobozeste-ne pe noi, cei ce strigam spre tine: Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Icosul 1:

Cetele ingerilor cu smerenie iti slujesc si toate puterile ceresti cu cantari neincetate te fericesc, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca pe ceea ce ai nascut pe Imparatul ingerilor – Hristos Dumnezeul nostru! Iar noi, pacatosii, indraznind a te urma si nepricepandu-ne dupa vrednici a te preamari, cu smerenie inteleapta iti zicem:

Bucura-Te, salas al Dumnezeirii celei apropiate;
Bucura-Te, mirarea cea neincetata a ingerilor;
Bucura-Te, masa Sfanta care ne hranesti cu painea vietii;
Bucura-Te, maslin cu rod bun, care cu untdelemnul milostivirii ungi inimile noastre;
Bucura-Te, comoara nesecata a dumnezeiestilor daruri;
Bucura-Te, rau pururea curgator al minunilor;
Bucura-Te, aparatoarea celor obiditi;
Bucura-Te, mangaierea celor intristati;
Bucura-Te, ajutatoarea celor ce sunt in nenorociri;
Bucura-Te, vindecatoarea celor bolnavi;
Bucura-Te, intaritoarea celor slabanogi;
Bucura-Te, slobozotoarea celor robiti;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Condacul 2:

Vazand nesecata milostivirea Ta, Stapana, si multimea minunilor Tale pe care le-ai aratat si le arati prin Sfintele Tale icoane care ca niste stele de Dumnezeu luminate ai infrumusetat toata lumea ortodoxa – te rugam pe tine cu dragoste ceea ce ai inaltat neamul omenesc prin bunavointa Ta si ne inchinam Prea Cinstitului Tau Chip, cantand Fiului Tau Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Aratand intelepciunea cereasca, Nascatoare de Dumnezeu, ai benevoit a hotara prin sortii pamantesti sa proslavesti icoana Ta de la Sfantul Munte Athos pe care insati – Grabnica ajutatoare – ai numit-o prin glas Dumnezeiesc care s-a auzit de la dansa, pentru ca toti vazand-o, cu cantari sa Te laude asa:

Bucura-Te, Maica milostiva fata de noi toti inaintea lui Hristos;
Bucura-Te, locas al Duhului Sfant;
Bucura-Te, aratarea dragostei lui Dumnezeu fata de oameni;
Bucura-Te, inaltarea neamului omenesc;
Bucura-Te, palat luminos al lui Dumnezeu Cuvantul;
Bucura-Te, ceea ce esti mai mare decat Sfanta Sfintelor;
Bucura-Te, ceea ce ai nascut pe Mielul lui Dumnezeu;
Bucura-Te, ceea ce ne-ai crescut spicul vietii;
Bucura-Te, pastratoare de aur a mancarii celei nepieritoare;
Bucura-Te, hranitoarea Hranitorului lumii;
Bucura-Te, ce prin mijlocirea Ta nadajduim a ne mantui;
Bucura-Te, care prin rugaciunile Tale asteptam a primi mostenirea cereasca;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Condacul 3:

Vadind cu putere dumnezeiasca pe trapezarul Nil de la manastirea Dohiaru, cel ce umbla cu necuviinta inaintea Sfintei Tale icoane l-ai pedepsit cu orbirea si slabanogirea, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca nimeni sa nu indrazneasca a defaima chipul Sfintei Tale icoane, pe care cu o arvuna a binevoirii Tale, cu milostivire ai daruit-o intrgului Munte Sfant al Athosului pentru ca toti locuitorii lui, cu glasuri cuvioase, sa cante Celui ce s-a nascut din Tine, Dumnezeu Cuvantul: Aliluia!

Icosul 3:

Avand nemarginita iubire de oameni rascumparati prin sangele Fiului Tau si Dumnezeul Nostru, Stapana prea buna, pocainta trapezarului Nil ai primit-o cu milostivire si i-ai daruit vindecare de orbire si slabanogire, pentru ca neincetat sa-Ti slujeasca Tie si sa aduca rugaciuni neincetate inaintea icoanei Tale vindecatoare zicand asa:

Bucura-Te, odraslirea Sfanta a lui Ioachim si Ana;
Bucura-Te, ceea ce ai nascut pe Cel ce a sfaramat capul sarpelui celui de demult;
Bucura-Te, cea prea binecuvantata intre femei;
Bucura-Te, ceea ce ai nascut mai presus de fire pe Mantuitorul sufletelor noastre;
Bucura-Te, ceea ce ai unit fecioria si nasterea;
Bucura-Te, ceea ce intre amandoua acestea Te-ai pastrat fara prihana;
Bucura-Te, ceea ce esti marea minune a lumii intregi;
Bucura-Te, mirarea tuturor neamurilor pamantului;
Bucura-Te, indreptarea celor ce gresesc;
Bucura-Te, intarirea in facerea de bine a celor ce pacatuiesc;
Bucura-Te, pedepsitoare care nu tii minte raul, nerazbunatoare-o;
Bucura-Te, inteleptitoare cu inima buna;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Condacul 4:

Scapand de furtunile vietii si adapostindu-se in limanul lin al mantuirii, Muntele Athos, cei adunati acolo aflau mangaiere bine facatoare si ajutor dumnezeiesc de la Sfanta Ta icoana, Nascatoare de Dumnezeu, de la care izvorasc raze de minuni si rauri de milostiviri nesecate.
Pentru aceasta toti aceia care in pustiurile Athosului voiesc sa dobandeasca mantuire prea marind indurarile Tale de Maica, cu multumire canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Auzind glas Dumnezeiesc de la Sfanta Ta icoana, Stapana, trapezarul Nil Te-a cunoscut a fi grabnica ajutatoare a tuturor care cu credinta si cu dragoste alearga catre facatorul de minuni Chipul Tau si primind de la El inteleptire in nepasarile lor si luminarea ochilor lor sufletesti, striga Tie din tot sufletul cu multumire:

Bucura-Te, ceea ce prin pedeapsa vremelnica inteleptesti pe cei nepasatori;
Bucura-Te, ceea ce primesti cu milostivire pocainta de la cei ce pacatuiesc;
Bucura-Te, ceea ce indrumezi pe calea indreptarii pe cei rataciti;
Bucura-Te, ceea ce indreptezi cu milostivire ranile pacatelor noastre sufletesti;
Bucura-Te, ceea ce cu dragoste dojenesti pe cei ce staruie in nepasare;
Bucura-Te, ceea ce prin amarul suferintelor trupesti ii izbavesti de chinurile vesnice;
Bucura-Te, ceea ce potolesti valurile si framantarile patimilor;
Bucura-Te, ceea ce intinzi o mana de ajutor celor ce se prapadesc;
Bucura-Te, nadejdea celor fara nadejde;
Bucura-Te, bucuria celor intristati;
Bucura-Te, imbracamintea celor goi;
Bucura-Te, ocrotirea celor orfani;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Condacul 5:

Auzind vietuitorii manastirii Dohiaru cuvintele Tale cele insuflate de Dumnezeu, ti-au zidit Tie – Grabnica ajutatoare – o biserica langa Arhondaric, unde se afla icoana Ta facatoare de minuni, Prea Curata Fecioara si care mangaie pe toti credinciosii cu semnele milelor Tale.
De aceea nu ne lipsi nici pe noi smeritii, care dupa datorie Te laudam si cantam Facatorului de minuni Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

Vazand raurile de minuni ce se revarsa de la Sfanta Ta icoana – Grabnic ajutatoare – toti vietuitorii Muntelui Athos alearga la ea pentru inchinare! Iara Tu, Maica Domnului, tuturor le dai dupa trebuinta fiecaruia, neimputinat, darurile milostivirii Tale, indemnandu-i pe ei cu multumire sa-Ti cante Tie:

Bucura-Te, Maica milostivirii si a indurarilor;
Bucura-Te, masa insufletita a Atottiitorului;
Bucura-Te, ceea ce L-ai impreunat cu trup pe Fiul lui Dumnezeu;
Bucura-Te, camara zamislirii celei fara de samanta;
Bucura-Te, ceea ce ai intrupat pe Cel fara de trup;
Bucura-Te, ceea ce ai unit pe Dumnezeu cu oamenii;
Bucura-Te, priveliste prea dorita a celor cuviosi;
Bucura-Te, bucuria dumnezeiasca a postitorilor;
Bucura-Te, veselia linistita a pustnicilor;
Bucura-Te, nadejdea puternica a monahilor;
Bucura-Te, ceea ce biruiesti legiunile de demoni;
Bucura-Te, ceea ce rusinezi pe vrajmasii mantuirii oamenilor;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Condacul 6:

Muntele Athosului propovaduieste milele si minunile Tale, Prea Binecuvantata Maica Domnului nostru si luminat se infrumuseteaza cu multimea icoanelor tale, printre care icoana Ta numita “Grabnic Ajutatoare”, ca o luna plina straluceste cu raze de minuni, luminand sufletele noastre cu multimea darurilor Dumnezeiesti si facandu-ne pe noi sa cantam, marind pe Dumnezeu Cel in Treime, Cel ce Te-a proslavit pe Tine: Aliluia!

Icosul 6:

Prin icoana Ta, Prea Cinstita Marie, Nascatoare de Dumnezeu, stralucit-ai lumina mantuirii tuturor celor care ratacesc in intunericul pacatelor si al patimilor, si pe acesta ai numit-o: Grabnica ajutatoare pentru ca cei ce se roaga inaintea ei cu credinta si umilinta sufleteasca, sa-Ti cante Tie:

Bucura-Te, fulger care luminezi sufletele;
Bucura-Te, tunet care infricosezi pe cei ce se leapada de Tine;
Bucura-Te, adapostirea lina a celor obositi de zbuciumul marii vietii;
Bucura-Te, liman neiviforat al celor ce sunt tulburati de valurile patimilor;
Bucura-Te, propovaduirea spre curatia sufleteasca a celor tineri;
Bucura-Te, acoperamant si aparare a fecioriei;
Bucura-Te, ceea ce inmoi impietrire a inimii;
Bucura-Te, ceea ce minunat incalzesti raceala sufletului;
Bucura-Te, ceea ce pe calea mantuirii indreptezi pe cei credinciosi;
Bucura-Te, ceea ce-i indreptezi de la calea pieirii pe cei ce se pocaiesc;
Bucura-Te, mijlocitoarea noastra inaintea Fiului lui Dumnezeu;
Bucura-Te, ceea ce neincetat Il rogi sa ne miluiasca pe noi pacatosii;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Condacul 7:

Vrand sa arati marea Ta iubire fata de neamul omenesc, Nascatoare de Dumnezeu, Prea Buna ai ales Muntele Athosului unde ai inmultit locasurile monahicesti, ca toti cei ce sunt inviforati de desertaciunile lumesti sa poata afla acolo liman lin si binefacator pentru mantuire si ajutati de Tine sa se invredniceasca de mostenirea cereasca si sa cante, impreuna cu Sfintii, Prea Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 7:

Semne noi ale milostivirii Tale ai aratat, Stapana, prin minunata proslavire a Sfintei Tale icoane – Grabnica ajutatoare – nu numai monahilor din Muntele Athos, ci si tuturor dreptslavitorilor crestini care cu evlavie cinstesc chipul acestei icoane a Ta, ca toti sa-Ti cante:

Bucura-Te, Maica Dumnezeului Nostru;
Bucura-Te, ceea ce inainte si dupa nastere esti Fecioara;
Bucura-Te, ceea ce pe Tine Te fericesc toate neamurile;
Bucura-Te, ca Ti-a facut Tie marire Cel Puternic;
Bucura-Te, ca a cautat spre smerenia Ta, Domnul;
Bucura-Te, ca a binevoit asupra bunatatii Tale, Imparatul imparatilor;
Bucura-Te, fiica binecuvantata a Tatalui Ceresc;
Bucura-Te, Nascatoarea cea fara o cunoastere barbateasca a Fiului Celui mai inainte de veci;
Bucura-Te, primitoare neprihanita a Duhului Sfant;
Bucura-Te, comoara tamaduitoare a Harului Dumnezeiesc;
Bucura-Te, infrumusetare a lumii de sus;
Bucura-Te, aparatoarea lumii de jos;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Condacul 8:

Calatori si trecatori suntem noi pe pamant si, dupa cuvantul Apostolului, neavand aici cetate statatoare pentru a locui, catre cine vom alerga, Stapana, in mahnirile si necazurile noastre, daca nu catre Tine, Prea Buna! Nu ne indeparta pe noi Maica lui Dumnezeu! Nu ne spune noua: nu va cunosc pe voi din pricina pacatelor voastre, ci miluieste-ne pe noi cei singuratici si lipsiti de ajutor si primeste-ne in vesnicele locasuri – Adapostitoarea noastra – ca noi cu bucurie sa cantam intru slava cereasca Imparatului Ceresc, Hristos,: Aliluia!

Icosul 8:

Tuturor credinciosilor le este mangaietor a privi spre icoana Ta, Prea Sfanta Stapana, in care Te vedem tinand in brate pe Pruncul cel mai dinainte de veci, pe Domnul nostru Iisus Hristos, caruia ne inchinam cu umilinta, ca Ziditorului si Dumnezeului nostru, iara Tie, adevaratei Nascatoare de Dumnezeu, cu umilinta Iti zicem:

Bucura-Te, pururea Fecioara, care ai fost invrednicita de buna vestirea Arhanghelului Gavriil;
Bucura-Te, mireasa pururea Fecioara;
Bucura-Te, Maica Luminii celei prea inalte, care luminezi sufletele tuturor;
Bucura-Te, tron insufletit al Ziditorului cerului si al pamantului;
Bucura-Te, porumbita blanda;
Bucura-Te, mieluseaua fara de prihana;
Bucura-Te, pahar care reversi bucurie;
Bucura-Te, vas nesecat al apei vietii celei fara de moarte;
Bucura-Te, chivot al mirului celui bine mirositor al lui Iisus Hristos;
Bucura-Te, caci prin Tine duhoarea patimilor noastre se indeparteaza;
Bucura-Te, caci prin Tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu;
Bucura-Te, caci prin Tine ne-am invatat a ne inchina Dumnezeului in Treime;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Condacul 9:

Toate neamurile Te fericesc pe Tine dupa cuviinta, Nascatoare de Dumnezeu, caci de la rasarit pana la apus este laudat numele Tau! Iara vietuitorii Muntelui Athos, Te socotesc pe Tine a fi Acoperitoarea lor, caci locul acela l-ai insemnat printr-o deosebita bunavointa, savarsind multime de minuni si revarsand milele Tale cele bogate asupra celor ce salasluiesc acolo, ca ei cu multumire sa cante prin Tine, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Inteleptii cei mandrii de intelepciunea lor nu pot sa priceapa taina pururea Fecioriei Tale, Nascatoare de Dumnezeu, nici nu pot sa lamureasca puterea facatoare de minuni ce se revarsa de la prea cinstitele Tale icoane, spre tamaduirea celor suferinzi si spre orice folos sufletesc sau trupesc pentru oameni! Iara noi, marturisindu-te pururea Fecioara cu toata credinta si fara de indoiala, ne inchinam icoanei Tale Sfinte si Iti zicem acestea:

Bucura-Te, auzirea cea cu indoiala celor necredinciosi;
Bucura-Te, lauda cea de cinste a celor credinciosi;
Bucura-Te, ceea ce din pantece curat pe Hristos fara de intinaciune L-ai nascut;
Bucura-Te, ceea ce in timpul nasterii cheile fecioriei nu le-ai sfaramat;
Bucura-Te, Maica si Fecioara, Prea Binecuvantata;
Bucura-Te, Nascatoare de Dumnezeu proslavita;
Bucura-Te, lauda fecioarelor;
Bucura-Te, bucuria neincetata a maicilor;
Bucura-Te, Una fara de prihana si Una intre femei;
Bucura-Te, ceea ce ai nascut pe Cel Fagaduit – Zdrobitorul capului sarpelui;
Bucura-Te, ceea ce ai izbavit de osanda veche pe stramosii cei cazuti;
Bucura-Te, ceea ce prin nasterea Ta ai deschis oamenilor Raiul cel inchis;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Condacul 10:

Lucrand la mantuirea oamenilor iubitori de Hristos ai binevoit Nascatoare de Dumnezeu, sa alegi Muntele Athosului, pentru a fi locuit de monahi si ai zis prin vedenie primului pustnic al Athosului, prea cuviosului Petru: “Sa fie muntele acesta totdeauna locuinta monahilor”, mangaindu-l cu fagaduinta buna ca vei fi ajutatoarea tuturor celor ce isi vor petrece viata acolo in chip minunat placut lui Dumnezeu, daruindu-le cele de cuviinta si izbavindu-l de toate necazurile ca neincetat sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

Zid de aparare esti Fecioara pentru toti monahii drept credinciosi, pastratorii fecioriei si a curatiei! Pentru aceasta ai hotarat ca Muntele Athos ales de Tine, sa fie neprimitor femeilor, ca locuitorii monahi sa vietuiasca acolo fara ispita pacatului, punandu-si in Tine singura lor nadejde de mantuire, dupa Dumnezeu, si sa cante Tie unele ca acestea:

Bucura-Te, floare nevestejita a curatiei;
Bucura-Te, crin campenesc al curatiei;
Bucura-Te, sfesnic purtator de lumina cereasca care luminezi pe ravnitorii curatiei;
Bucura-Te, scriptura a intelepciunii Dumnezeiesti, care inteleptesti pe pastratorii fecioriei;
Bucura-Te, mijlocitoarea mantuirii pentru monahii ce isi petrec viata dupa Dumnezei;
Bucura-Te, acoperitoarea si aparatoarea locuitorilor si pustnicilor Muntelui Athos;
Bucura-Te, ceea ce reversi bucurie binefacatoare in inimile iubitoare de Dumnezeu;
Bucura-Te, ceea ce dai mangaiere duhovniceasta sufletelor celor amarate;
Bucura-Te, hranitoarea cea buna a fecioarelor si a orfanilor celor fara de mama;
Bucura-Te, ceea ce Dragostea Mirelui Celui fara de moarte indulcesti cetele cele feciorelnice;
Bucura-Te, puternica ajutatoare in graua lupta cu patimile trupesti;
Bucura-Te, neadormita supraveghetoare a asezamintelor celor monahicesti;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Condacul 11:

Smerita noastra cantare ce Ti-o aducem din plinatatea dragostei si a osardiei, n-o trece cu vederea, Prea Curata, si nu Te intoarce de la noi, cei intinati cu multe pacate, si ajuta-ne noua Prea Buna, sa ne curatim prin pocainta si sa sporim in viata curata si placuta lui Dumnezeu, avandu-te pe Tine ajutatoare si intrumatoare in staruinta ca, dupa vrednicie si dreptate, sa putem a canta Domnului: Aliluia!

Icosul 11:

Sfanta Ta icoana, Nascatoare de Dumnezeu, neclintit straluceste prin razele minunilor tale si pe toata lumea o lumineaza, gonind toata lucrarea vrajmasa cu puterea lui Dumnezeu ce se revarsa de la ea! Pentru aceasta ne bucuram si noi pacatosii avand un astfel de zalog al Bunavointei Tale fata de noi. Grabnica ajutatoare cu multumire strigam Tie:

Bucura-Te, raza a soarelui ce nu apune;
Bucura-Te, aurora zilei cele neinserate;
Bucura-Te, ceea ce ai rasarit dimineata mantuirii noastre;
Bucura-Te, ceea ce ai nascut pe Mirele cel fara de moarte al sufletelor noastre;
Bucura-Te, ceea ce implinesti dorintele noastre cele placute lui Dumnezeu;
Bucura-Te, ceea ce in scarbe si in necazuri te grabesti spre ajutorul nostru in bine;
Bucura-Te, Rai inchipuit de minte, plin de mangaiere duhovniceasca;
Bucura-Te, ceea ce din plinatatea Ta si noua ne izvorasti picaturi de mangaiere;
Bucura-Te, ceea ce racoresti vapaia patimilor noastre;
Bucura-Te, ceea ce cu osardie dai o binefacatoare stare sufleteasca celor ce o cauta;
Bucura-Te, ceea ce mult iubesti pe toti cei in curatia fecioriei vietuiesc;
Bucura-Te, ceea ce prin vise si vedenii cercetezi pe alesii lui Dumnezeu;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Condacul 12:

Harul lui Dumnezeu care salasluieste in Sfanta Ta icoana, numita de Tine – Grabnica ajutatoare – Stapana, atrage catre ea pe toti cei intristati si impovarati si nu deserti se intorc ei de la acest izvor al milelor si indurarilor Tale Nascatoare de Dumnezeu! In scarbe – bucurie, in napaste – apare, in boale – vindecare fara plata primind de la facatorul de minuni chipul Tau, Prea Buna Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, si cu multumire canta datatorului de bine Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Cantand minunile Tale, Stapana, si mare mila Ta fata de neamul omenesc, stim ca nevrednici suntem sa Te preamarim pe Tine, ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara asemanare decat Serafimii, dar nadajduind spre nemarginita milostivire a Ta, Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu smerenie aducem Tie cantarile acestea:

Bucura-Te, adapostirea lina a celor care se nevoiesc in buna cinstire;
Bucura-Te, prea dulce convorbire a celor tacuti;
Bucura-Te, bucurie binefacatoare a celor ce vietuiesc prin munti si prin pustietati;
Bucura-Te, tainica inteleptire a robilor lui Dumnezeu ce in taina locuiesc in lumea aceasta;
Bucura-Te, impacarea cu Dumnezeu a pacatosilor ce se pocaiesc;
Bucura-Te, conducatoarea cea mai mare a Muntelui Athos;
Bucura-Te, ceea ce acolo l-ai luminat pe Petru, iubitorul de posturi, prin vedenia Ta;
Bucura-Te, ceea ce l-ai daruit cu multe binefaceri pe Atanasie cel inteleptit de Dumnezeu prin aratarea Ta;
Bucura-Te, ceea ce multi cuviosi ai Athosului l-ai proslavit cu slava cereasca;
Bucura-Te, ceea ce locuitorilor muntelui aceluia o deosebita dragoste le-ai aratat;
Bucura-Te, vindecatoarea fara plata a trupurilor noastre;
Bucura-Te, calauzitoarea sufletelor noastre catre Imparatia cea prea inalta;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O! Cea ce toti cantata Maica, ceea ce te-ai numit Grabnica Ajutatoare, intru icoana Ta, Nascatoare de Dumnezeu, Marie! Primeste cu mila aceasta putina rugaciune a noastra, pe care ti-o aducem cu osardie, cu credinta si cu dragoste, si roaga pe Treimea cea pururea inchinata, sa ne izbaveasca de ghena cea de foc, de intunericul cel de nepatruns si de munca cea vesnica! Ca prin mijlocirea Ta sa mostenim Imparatia Cerurilor si sa ne invrednicim cu Sfintii a canta lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Cetele ingerilor cu smerenie iti slujesc si toate puterile ceresti cu cantari neincetate te fericesc, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca pe ceea ce ai nascut pe Imparatul ingerilor – Hristos Dumnezeul nostru! Iar noi, pacatosii, indraznind a te urma si nepricepandu-ne dupa vrednici a te preamari, cu smerenie inteleapta iti zicem:

Bucura-Te, salas al Dumnezeirii celei apropiate;
Bucura-Te, mirarea cea neincetata a ingerilor;
Bucura-Te, masa Sfanta care ne hranesti cu painea vietii;
Bucura-Te, maslin cu rod bun, care cu untdelemnul milostivirii ungi inimile noastre;
Bucura-Te, comoara nesecata a dumnezeiestilor daruri;
Bucura-Te, rau pururea curgator al minunilor;
Bucura-Te, aparatoarea celor obiditi;
Bucura-Te, mangaierea celor intristati;
Bucura-Te, ajutatoarea celor ce sunt in nenorociri;
Bucura-Te, vindecatoarea celor bolnavi;
Bucura-Te, intaritoarea celor slabanogi;
Bucura-Te, slobozotoarea celor robiti;
Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

si Condacul 1:

Alesei dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu si Imparatesei celei ce ia in graba aminte la rugaciunile celor smeriti si revarsa rauri de vindecari asupra credinciosilor de la icoana sa cea Sfanta, aducem cantare de multumire!
Iara tu – Aparatoarea cea mult milostiva apleaca-te cu buna vointa catre glasurile noastre cele de lauda si din toate nevoile slobozeste-ne pe noi, cei ce strigam spre tine: Bucura-Te, prea buna si grabnic ajutatoare – ceea ce rugaciunile noastre toate spre bine le implinesti!

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

RUGACIUNE:

Prea Binecuvantata Stapana, Pururea Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai anscut pe Dumnezeu Cuvantul mai presus de fire, pentru mantuirea noastra si Te-ai aratat ca o mare a darurilor Dumnezeiesti si rau pururea curgator al minunilor si reversi bunatati celor ce cu credinta alearga catre Tine!
Cazand inaintea Chipului Tau cel Minunat, ne rugam Tie prea buna Maica a Iubitorului de oameni Stapana! Revarsa asupra noastra milele Tale cele bogate si grabeste a implini rugamintile noastre pe care le aducem Tie Grabnica ajutatoare care ne sunt de folos, mangaiere si mantuire pentru fiecare randuindu-le.
Cerceteaza cu harul Tau Prea Milostiva Stapana pe robii Tai si daruieste celor inviforati liniste, celor legati slobozire si pe toti mangaie, care sunt intristati de felurite necazuri!
Izabaveste, Prea Milostiva Stapana, toate orasele si satele de foamete, de boale, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, si de orice alta nenorocire sau pedeapsa vremelnica sau vesnica, indepartand, prin indrazneala Ta de Maica, toata mania lui Dumnezeu!
Slobozeste pe robii Tai de slabanogire sufleteasca, de tulburarea patimilor si a caderilor in pacat, ca fara impiedicare, vietuind in veacul acesta, intru toata buna cinstire a Ta, sa ne invrednicim de vrednicile bunatati prin Harul si iubirea de oameni ale Fiului Tau si Dumnezeului nostru, caruia sa cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de Inceput al sau Parinte si cu Prea Sfantul Duh, acum si pururea si-n vecii vecilor! Amin!

grabnic-ascultatoarea-dochiariu

Dochiariu, ieri și azi

Sfânta Mănăstire Dochiariu, 1940, Sursă: Athos Mount Blogspot

Sfânta Mănăstire Dochiariu, 2012 © Laurențiu Dumitru

Un neamţ protestant a cunoscut Ortodoxia printr-un aparat de emisie-recepţie. Dominik Weiel a primit botezul la Dochiariu

Această prezentare necesită JavaScript.

Sâmbătă 8-08-2009, în Sfânta Mănăstire Dohiariu, în Sfântul Munte Athos, într-o atmosferă plină de umilinţă, neamţul Dominik Weiel, geolog în vârstă de 40 de ani, s-a lepădat de protestantism şi a îmbrăţişat Ortodoxia primind la Botez numele de Mihail.

Mihail a cunoscut Athosul şi Ortodoxia, prin contactul pe care l-a întreţinut prin intermediul unui aparat de emisie-recepţie cu un frate de mănăstire radio-amator, părintele Apollo SV2ASP/A, contact început încă din 1991. Neamţul radio-amator, cu foarte multă experienţă, DL5EBE, student pe atunci, când a auzit pentru prima dată de monahul aghiorit lipsit de experienţă care încerca prin semnalul lui slab să facă legătura, s-a grăbit să comunice cu el şi să-l ajute. Acesta a fost primul motiv de a veni în Athos: a-l cunoaşte pe acest monah şi a organiza staţia. Această vizită însă s-a transformat însă şi într-o staţie pentru viaţa lui. L-a cunoscut pe Gheronda (Bătrânul) Grigorie, Egumenul Mănăstirii şi pe fraţi, i-a iubit şi a continuat să viziteze mănăstirea urmând de fiecare dată îndeaproape întregul ei program zilnic.

Când şi-a terminat studiile universitare l-a contactat o societate germană petrolieră cu activităţi în întreaga lume. Vreme de mulţi ani a lucrat la Moscova şi de acolo a avut ocazia să viziteze Athosul mai mulţi ani la rând, dar simultan ţinea legătura prin undele radio. Toată această perioadă s-a luptat înterior pentru schimbarea sa şi hotărându-se şi pentru Botez, a luat drumul Athosului. Zilele acestea s-a întâmplat să avem multe lucrări la care a a participat şi el. Zilele treceau şi se neliniştea în privinţa Botezului. Vineri, Gheronda l-a întrebat din nou: „Vrei să te botezi?”. „Mare mi-ar fi bucuria!”- i-a răspuns şi imediat chipul i s-a luminat. Atunci l-am chemat pe domnul Stavros Pomakis, ofiţer în Armata Aeriană, radio-amator, fiu duhovnicesc al Mănăstirii, care, chiar dacă era departe de casa sa, a primit din tot sufletul să-i devină naş. În foarte puţin timp, toate erau gata, şi astfel, sâmbătă dimineaţă, după Dumnezeiasca Liturghie a primit Sfântul Botez în portul Mănăstirii, înconjurat de întreaga obşte şi de pelerini şi plin de bucurie s-a întors iarăşi la serviciul său.

Să ne rugăm Arhanghelului Mihail, ocrotitorul Mănăstirii noastre, al cărui nume i l-a dat Gheronda, să-l întărească în drumul dificil al vieţii pe care zilnic îl parcurge.

Sursă: IM Pantokratoros

Cunoscutul patrolog grec Stylianos Papadopoulos (Gherasimos monahul) a plecat la Domnul. A fost înmormântat la Mănăstirea Dochiariu


Patrologul grec Stylianos Papadopoulos, cunoscut cititorului de carte ortodoxă de la noi pentru lucrările „Vulturul rănit” (Viața Sfântului Grigorie Teologul ) și „Viața Sfântului Vasile cel Mare”, a trecut la Domnul în urmă cu câteva zile, fiind înmormântat la mănăstirea athonită Dochiariu, unde fiul său și un nepot sunt călugări. Spre sfârșitul vieții sale pământești, distinsul profesor al Școlii teologice din Atena a fost tuns în monahism cu numele de Gherasimos. Mai jos aveți un cuvânt – in memoriam – scris de pr. prof. Constantin Coman și înregistrări video de la Dochiariu, din ziua prohodirii profesorului. Domnul să-l odihnească cu drepții! – LD)

Cunoscutul patrolog grec Stylianos Papadopoulos a trecut la Domnul în zorii zilei de duminică, 15 ianuarie 2012. Dincolo de faptul că a fost unul dintre cei mai mari teologi ortodocşi ai vremurilor noastre, îi aducem pios omagiu şi pentru faptul că a fost un mare prieten al Bisericii Ortodoxe Române şi al teologiei româneşti.

Timp de peste 40 de ani a întreţinut o vie şi plină de conţinut relaţie cu teologia românească şi cu teologii români. A conferenţiat, a participat cu contribuţii ştiinţifice remarcabile la nenumărate congrese internaţionale de teologie organizate în multe centre universitare din România, a vizitat mare parte din eparhiile şi mănăstirile româneşti. A fost un apropiat al multor teologi români, începând cu părintele Dumitru Stăniloae, Ioan G. Coman, Ene Branişte, Ştefan Alexe şi terminând cu generaţiile tinere de astăzi. Datorită activităţii sale bisericeşti, profesorul Papadopoulos este în egală măsură cunoscut şi apropiat multor ierarhi români. În plus, cărţile sale, traduse în limba română, precum cele de mare succes Vulturul rănit (Viaţa Sfântului Grigorie Teologul) sau Viaţa Sfântului Vasile cel Mare, ca şi primele două volume din Patrologie, l-au făcut cunoscut pe scară largă clerului şi credincioşilor români. De aceea, putem spune, fără teama de a greşi, că momentul părăsirii lumii acesteia şi al trecerii sale în veşnicie va fi marcat aproape ca în ţara sa, Grecia, şi în ţara şi în Biserica noastră. De altfel, acelaşi lucru putem spune, cu îndreptăţire, despre prezenţa profesorului Papadopoulos în lumea ortodoxă şi în lumea creştină în general. Puţini sunt teologii ortodocşi care au călătorit atât de mult şi care s-au aflat în miezul vieţii bisericeşti şi teologice ca dânsul. O scurtă privire asupra itinerariilor sale bisericeşti şi teologice ni-l arată prezent în Rusia, Serbia, Bulgaria, Liban, Egipt, Italia, Anglia, Franţa, Polonia, Cehia, Slovacia etc.

A fost un om dăruit de Dumnezeu cu mare putere de a iubi. Din această mare putere de iubire au izvorât puterea sa creatoare teologică şi capacitatea sa slujitoare bisericească, greu de egalat. De altfel, încercând să creionez personalitatea profesorului Papadopoulos, îmi întăresc convingerea că cea mai importantă caracteristică a vieţii şi activităţii sale a fost etosul său profund bisericesc, care a marcat atât opera, cât şi activitatea sa, capacitatea sa extraordinară de cuprindere şi de îmbrăţişare a tuturor, perspectiva integratoare care nu lăsa în afara interesului său nimic din creaţia lui Dumnezeu. Profesorul Papadopoulos, cu darul lui Dumnezeu, a fost ceea ce putem numi o personalitate bisericească şi teologică completă.

Personal, dacă mulţumesc în chip deosebit lui Dumnezeu pentru câţiva oameni pe care i-am cunoscut, între aceştia se numără fără îndoială, în primele locuri, profesorul Stylianos Papadopoulos, de a cărui apropiere, colaborare şi prietenie m-am bucurat timp de peste 30 de ani şi de la care am învăţat multe lucruri. Liniştea sa, pacea cu care îşi ţinea prelegerile, conferinţele sau referatele ştiinţifice, colocvialitatea sa, zâmbetul său, deschiderea cu prietenie spre toţi, dar şi fermitatea şi angajamentul cu care discuta cele mai delicate aspecte teologice şi cu care-şi apăra ortodoxia credinţei sale l-au făcut iubit de toată lumea care l-a cunoscut. Ne va lipsi profesorul Papadopoulos, tuturor.

Născut în anul 1933 în localitatea Archaies Kleones din apropierea Corintului, Stylianos Papadopoulos a studiat teologia la Universitatea din Atena, apoi patrologia şi bizantinologia la Universitatea Sorbona din Paris, şi teologia bizantină şi istoria filozofiei la Universitatea din München. În 1967 obţinea titlul de doctor în teologie al Universităţii din Atena, iar în 1972 îşi începea o strălucită carieră universitară la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, pe care avea să o încheie la vârsta pensionării, în anul 2000.

Profesorul Papadopoulos a iubit cu multă pasiune pe Sfinţii Părinţi şi teologia patristică, de aceea toată viaţă lui a consacrat-o acestora. Începuturile sale teologice se leagă de colaborarea la Marea Enciclopedie Greacă Teologică şi Morală, pentru care a redactat cea mai mare parte a articolelor privind Sfinţii Părinţi şi Patrologia. Un volum de muncă impresionant care avea să-i formeze capacitatea extraordinară de documentare şi elaborare a lucrărilor ştiinţifice, care a făcut din Stylianos Papadopoulos unul dintre cei mai prolifici teologi ortodocşi contemporani.

Activitatea sa teologică avea să fie încununată de un monumental tratat de patrologie în trei volume, care însumează aproximativ 2.200 de pagini, tratat scris pe parcursul a peste trei decenii (Volumul I. Secolele II şi III, Atena, 1977 – 504 pag.; Volumul II. Secolul IV. Răsărit şi Apus, Atena, 1990 – 767 pagini; Volumul III. Secolul V. Răsărit şi Apus, Atena 2010 – 923 pag.). Anul trecut, profesorul Papadopoulos a publicat şi o formă scurtă a acestui tratat, sub titlul Mari popasuri ale teologiei. Părinţii Bisericii. Introducere, Secolele II, III, IV, Atena 2011 (600 pagini). S-a ocupat de marii Părinţi şi Învăţători ai Bisericii, publicând următoarele monografii: Sfântul Vasile Cel Mare, Viaţa şi teologia (Atena, 1989), Sfântul Grigorie Teologul. Studiul vieţii şi operei, (Atena, 1991), Sfântul Ioan Gură de Aur, Vol. I – Viaţa, activitatea şi opera şi Vol. II – Gândirea, contribuţiile şi măreţia sa (Atena, 1999); Sfântul Grigorie de Nyssa. Duh şi Cuvânt (Atena, 1997), Atanasie cel Mare. Teologia şi Viaţa (Atena, 1987); Sfântul Chiril al Alexandriei. Viaţa, teologia, hristologia, hermeneutica (Atena, 2004). Pentru doi dintre aceştia a transpus viaţa şi teologia lor într-un gen de roman istoric accesibil publicului larg (Vulturul rănit. Sf. Grigorie Teologul, Atena, 1992) şi Viaţa unui mare om. Vasile al Cezareei (Atena, 1998). Profesorul Papadopoulos a cultivat şi genul literar aghiologic, preocupat fiind şi de sfinţii mai noi ai Bisericii, publicând: Cuviosul Patapie (Atena, 1992); Fericitul Iakovos Tsalikis (Atena, 2000); Sfântul Sava cel Nou (Atena, 2010); Episcopul Gherasimos Papadopoulos (Atena, 1996).

Profesorul Papadopoulos a slujit Biserica continuu şi cu multă jertfelnicie. A participat la evenimente bisericeşti internaţionale, panortodoxe şi naţionale. A organizat el însuşi numeroase congrese internaţionale teologice. A fost reprezentantul Bisericii Greciei şi al Patriarhiei Alexandriei în dialogurile teologice cu diferite Biserici. A iubit mult unitatea Bisericii şi a depus mult suflet pentru dialogurile teologice şi relaţiile interbisericeşti şi intercreştine.

A fost dăruit de Dumnezeu cu o familie frumoasă. A iubit familia şi a promovat-o. Împreună cu doamna Sotiria, de care era nedespărţit chiar şi la întrunirile teologice internaţionale, au crescut trei copii, care slujesc la rândul lor împreună cu familiile Bisericii lui Hristos, în buna tradiţie moştenită de la părinţi: unicul băiat este călugăr la Mănăstirea Dohiariu din Sfântul Munte, un ginere este preot, celălalt ginere este binecunoscutul pictor bisericesc şi profesor de teologie a icoanei, Georgios Kordis, şi unul dintre numeroşii nepoţi a îmbrăţişat de asemenea monahismul. Profesorul Papadopoulos însuşi a ales să-şi doarmă somnul de veci în cimitirul Mănăstirii Dohiariu din Sfântul Munte (înainte de moarte a primit tunderea călugărească și numele de Gherasim monahul, nn.).

Cred că profesorul Stylianos Papadopoulos candidează cu mari şanse la unul din primele locuri, dacă nu chiar la primul, din ierarhia marilor teologi ortodocşi ai veacului nostru. Este deja acceptat în cercuri foarte largi ca fiind cel mai mare patrolog ortodox şi unul dintre cei mai mari patrologi din lumea întreagă. Încercând această evaluare, aplic un criteriu pe care dânsul îl aplica făcând evaluarea în urma căreia l-a proclamat pe părintele Dumitru Stăniloae drept cel mai mare gânditor creştin al veacului al XX-lea: capacitatea de cuprindere, de perspectivă teologică integratoare, holistică, cea care studiază resorturile care unesc şi nu pe cele care despart.

Meritul incontestabil al profesorului Stylianos Papadopoulos este acela de a fi emancipat studiile patrologice de captivitatea babilonică a scolasticismului şi a istoricismului. Prin monumentalul tratat de patrologie, profesorul Papadopoulos reuşeşte îmbinarea perspectivei teologice academice cu perspectiva bisericească, liturgică-funcţională, duhovnicească. De aici, duhul liber, viu, dinamic, curajos, lipsit de orice inhibiţii, frustrări, complexe sau temeri în scrisul său. Personal, aşez tratatul său de patrologie alături de tratatul de teologie dogmatică ortodoxă (în trei volume) al părintelui Dumitru Stăniloae şi cel de teologie morală (în două volume) al profesorului grec Georgios Mantzaridis, toate trei detaşându-se cu multă claritate înspre poziţia de lucrări clasice ale teologiei academice ortodoxe.

Fie ca Bunul Dumnezeu, Cel închinat în Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor Părinţi, să-i aşeze sufletul în ceata drepţilor!

Veşnică pomenire, iubite domnule profesor Stylianos!

Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Coman

Sursa: Ziarul Lumina

Foto: Profesorul Papadopoulos, alături de doamna Sotiria, soţia sa, care îl însoţea la toate întrunirile teologice

***