Category Archives: Știri / Anunțuri

Boyko Borisov, primul ministru al Bulgariei, a vizitat Muntele Athos cu ocazia prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, hramului Mănăstirii Zografu

Pe 6 mai 2018, Boyko Borissov, primul ministru al Bulgariei, a postat pe pagina personală de facebook imagini din pelerinajul făcut în Sfântul Munte Athos la invitația Starețului Ambrozie al Mănăstirii Zografu, cu ocazia prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință (23 aprilie / 6 mai), hramul lavrei athonite bulgărești. 

Din imagini putem observa că primul ministru a fost primit în capitala Karyes, la Sfânta Chinotită, de către Protosul Sfântului Munte și de Guvernatorul laic al Athosului și a zăbovit mai mult la lavră athonită bulgărească, participând de asemenea la slujba arhierească de hram. Primul ministru s-a arătat încântat că banii furnizați de Guvernul bulgar au ajutat la restaurarea aripii sudice a Mănăstirii Zografu. – LD

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

 

Reclame

Nouă apariție editorială: Starețul Dionisie de la Colciu – „Cuvinte din Sfântul Munte Athos”

Starețul Dionisie de la Colciu – Cuvinte din Sfântul Munte Athos
Editura Predania, 2018
288 pagini / 14×20 cm

Ucenicii Bătrânului, care editează această carte, au ales nu să scrie ei înşişi despre Părinte ci să-l lase pe acesta să ne vorbească, aşa cum a făcut-o neostenit, de-a lungul atâtor ani, cu toţi cei care căutau la chilia sa cuvânt de folos.

Cititorul care se aşteaptă să găsească în paginile care urmează meşteşug retoric, argumente originale sau cuvinte ale înţelepciunii omeneşti, va fi dezamăgit.

Ca orice Bătrân autentic, Părintele Dionisie nu spune ceva nou, pe care să nu-l fi spus şi Sfinţii Părinţi. Şi nici măcar nu îl spune într’un chip „seducător” după măsură omenească. Dar cuvintele sale au mai multă putere decât tratate întregi de teologie, pentru că sânt trăite, sânt născute din sudoarea şi lacrimile nevoinţei, lucru cu adevărat rar la oamenii de azi, fie ei mireni sau monahi.

Cel care va pune la inimă cuvintele acestea şi se va strădui să le urmeze va avea numai de câştigat; va înţelege că dincolo de simplitatea lor se ascunde Calea, Adevărul şi Viaţa, Hristos Însuşi, pogorât în inima unui Bătrân frumos din Sfântul Munte.

Efrem Arhimandritul
Igumenul Sfintei Mari Mănăstiri Vatopedi
Sfântul Munte

Ca o completare la Cuvântul înainte:

Cartea este disponibilă în librării.
Online, cărțile editurii Predania pot fi achizionate accesând linkul:
goo.gl/gghxsA

Nouă apariție editorială: Sfântul Paisie Aghioritul, o lucrare – mărturie a Mitropolitului Ierotheos Vlachos

Sfântul Paisie Aghioritul
Autor Ierótheos, Mitropolit al Nafpaktosului 
Editura Sophia 2018 / 200 pagini
Traducere de Protos. Theofan Munteanu

„Cum aș putea să exprim în câteva cuvinte ce mi-a dăruit acest om sfânt? Singurul lucru pe care îl pot spune este că în preajma sa simțeam că Dumnezeu este viu, iar fericitul Stareț era un «organism viu». Așa cum viața biologică se transmite din generație în generație prin organisme vii, nu moarte, tot astfel și viața duhovnicească se transmite de la o generație la alta prin organisme vii, precum Sfântul Paisie.

A fost un teolog empiric, trăitor, un mare sfânt al Bisericii noastre, deși nu a studiat teologia la școli înalte. Se distingea printr-o minunată simplitate, în care întrezăreai o adâncă maturitate duhovnicească. Spunea cuvinte dintre cele mai simple, de multe ori pline de umor, care aveau o putere uimitoare. Cuvântul său cădea în sufletul fiecărui om asemenea fulgilor de nea care se aștern pe pământ lin, dănțuind. Îmbracă totul în alb și pătrund adânc în lăuntrul de ape al pământului. Cuvântul său pătrundea, așadar, în chip simplu, în inima oamenilor.

Și înainte și după canonizarea sa, viața și învățătura Sfântului Paisie au avut și au o înrâurire asupra întregii lumi. Aș putea spune că este un Stareț contemporan al tuturor, universal”.

† Ierótheos,
Mitropolit al Nafpaktosului

Cărțile Ortodoxe pe care le cauți! Click pe banner!

logo-librarie

Nouă apariție editorială: „Părintele Sofronie – teologul luminii necreate”. Actele Simpozionului ştiinţific interortodox organizat de Mănăstirea Vatopedi la Atena în 2007

Nouă apariţie editorială (2018) la Editura Renașterea: „Părintele Sofronie – teologul luminii necreate”. Volumul conţine actele Simpozionului ştiinţific interortodox, dedicat arhimandritului Sofronie Saharov şi organizat de Mănăstirea Vatopedi la Atena în 2007. Volumul e publicat în traducerea Părintelui Florin-Cătălin Ghiţ şi a Elenei Dinu, iar apariţia lui e prilejuită de împlinirea, anul acesta, a 25 de ani de la mutarea la ceruri a marelui duhovnic şi teolog contemporan.

Părintele Sofronie (1896-1993) s-a născut la Moscova. A studiat la Institutul de Stat de Arte Plastice din apropierea casei unde trăia și s-a dedicat cu râvnă picturii. În 1921 a plecat din Rusia și a vizitat Italia, Germania, iar în 1922 s-a stabilit în Franța, unde și-a expus lucrările în importante expoziții de pictură. În 1925 s-a înscris la Institutul Teologic Sfântul Serghie din Paris, dar curând a renunțat și s-a retras la Sfântul Munte. S-a închinoviat în Mănăstirea Sfântul Pantelimon, unde l-a cunoscut pe duhovnicul său, recunoscut ulterior ca Sfântul Siluan. Această cunoștință a fost, după cum el însuși mărturisește, cel mai important eveniment al vieții sale, pecetluindu-i întregul parcurs ulterior. După adormirea Sfântului Siluan, Părintele Sofronie s-a retras în pustia Sfântului Munte, unde a stat o vreme slujind ca duhovnic. Din motive medicale a fost nevoit să se mute la Karyes și să se stabilească la Schitul Sfântul Andrei, ca frate aparținând de Mănăstirea Vatopedi. În 1947 a plecat la Paris pentru a publica textele pe care i le-a înmânat Părintele său înainte de moartea lui. În 1959 a întemeiat Sfânta Mănăstire Stavropighie Patriarhală a Sfântului Ioan Botezătorul de la Essex, Anglia, unde a rămas până la adormirea sa, în 11 iulie 1993.

Părintele Sofronie a lăsat în urmă o bogată operă scrisă. Principalele sale lucrări sunt: „Cuviosul Siluan Athonitul”, „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”, „Despre rugăciune”, „Nașterea întru Împărăția cea neclătită”, „Nevoința cunoașterii lui Dumnezeu”. Cărțile sale au fost scrise mai întâi în rusă, dar curând au fost traduse în multe alte limbi (greacă, engleză, franceză, germană, arabă, italiană, sârbă, suedeză, română etc.). Cartea sa despre Cuviosul Siluan a circulat în Rusia în mai mult de un milion de exemplare, iar în Grecia a fost scoasă deja a zecea ediție. Părintele Sofronie constituie un punct de referință pentru teologia și viața ortodoxă. A fost numit „teologul principiului ipostatic” şi „teologul luminii necreate”. În confuzia diferitelor personalisme ale epocii noastre, Părintele Sofronie a evidenţiat cu uimitoare deplinătate şi claritate „principiul ipostatic” care constituie chintesenţa teologiei şi antropologiei creştine. A elaborat o bogată învăţătură despre lumina dumnezeiască necreată, pe care s-a învrednicit el însuşi în repetate rânduri s-o contemple. Persoana sa a devenit un punct de atracţie nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru mulţi eterodocşi. A făcut cunoscute adevărul şi ecumenicitatea Ortodoxiei, creând în paralel şi o oază duhovnicească prin comunitatea pe care a fondat-o în mijlocul deşertului spiritual al Apusului postmodern.

Cărțile Ortodoxe pe care le cauți! Click pe banner!

logo-librarie

Nouă apariție editorială: „Prin tărâmul pocăinţei. Cuvântări duhovniceşti”, Arhimandritul Melhisedec, Starețul Mănăstirii Lupșa

Arhimandritul Melhisedec (Ungureanu)
Prin tărâmul pocăinţei. Cuvântări duhovniceşti”
Editura Reîntregirea, 2018

„Dumnezeu vorbeşte şi omul nu mai înţelege”, spunea Părintele Rafail (Noica). Trăim într-o lume în care noimele vieţii duhovniceşti nu par doar o „limbă străină”, ci chiar, pentru unii, ceva ce frizează absurdul. S-a schimbat înţelesul cuvintelor, conţinutul lor nu mai e susţinut de viaţa noastră. Pare aproape cu neputinţă să atingem ceea ce dobândiseră Părinţii noştri. Şi totuşi, „nu va neputinţà la Dumnezeu tot graiul” (cf. Luca 1, 37) – nimic din cele spuse nu va fi lipsit de puterea lui Dumnezeu.

Pentru a învăţa ştiinţa vieţii în Hristos nu este nevoie să citeşti sute de cărţi, spunea Arhimandritul Sofronie de la Essex, ci ajung câteva pagini pe zi, un sfert de oră – însă cu luare-aminte să înfăptuim în viaţă ceea ce citim. Având dreaptă înţelegere, putem dobândi şi dreapta făptuire. Însuflat de acest gând, Părintele Melhisedec, Stareţul Mănăstirii Lupşa, a încercat să „traducă” aceste noime ale vieţii duhovniceşti pe înţelesul omului post-modern, pentru a le putea aplica în viaţa lui, şi mai cu seamă ceea ce acelaşi Părinte Sofronie numea „temeiul întregii vieţi ascetice şi duhovniceşti”: pocăinţa.

Cartea se găsește în librăriile de carte ortodoxă. Online se poate comanda de la linkul: goo.gl/DrRjXu

Aducerea la viață în lumea aceasta a unei lucrări de valoare, a unei creații, fie ea în plan cultural sau duhovnicesc, trece prin multe „vămi”, atât interioare autorului, cât și exterioare lui, prin care munca acestuia este înțeleasă și prețuită la adevărata valoare de către ceilalți.

Gândurile unui om au mare valoare în sine înaintea lui Dumnezeu – „Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața”, spunea Cuviosul Tadei de la Vitovnița. Dacă te înveți să gândești profund, exploatezi tot mai mult potențialul dăruit de Făcătorul fiecăruia dintre noi. Și vedem cum gândurile multor Sfinți nu numai că i-au îmbogățit sufletește pe ei, dar au îmbogățit și lumea oamenilor, întrupându-se și împărtășindu-se celorlalți.

Și noi, de multe ori, purtăm în sine multe gânduri minunate, care, dacă reușesc să ne absoarbă întreaga ființă, ne duc pe tărâmul lor – dar, de foarte multe ori, primim gânduri pe care le pierdem, gânduri care nu știi de unde vin și unde se duc.
Părintele Sofronie (Saharov) spunea obștii, într-o sinaxă, că omul este o ființă eterokínitos, adică „mișcată din afară”, iar Părintele Rafail (Noica) îl completa, atunci când analiza expresia populară „Mi-a venit gândul…”, spunând că omul este ființă duhovnicească și că este inspirat fie de Duhul lui Dumnezeu, fie de un duh străin.

De unde ne vin gândurile? Care este sursa noastră de inspirație? Ce se întâmplă cu gândurile inspirate care ne părăsesc sau pe care le pierdem? Care sunt gândurile noastre, până la urmă? Avem și noi gânduri?… Gândurile devin ale noastre în momentul în care le amestecăm cu propria ființă, după ce le-am primit în noi. Ele devin lumea noastră lăuntrică, care ne hrănește și pe care o împărtășim celor pe care îi iubim.

Astfel gândurile noastre devin vorbele noastre, devin faptele noastre, devin viața noastră. Dar şi acele gânduri care devin cuvinte ale noastre, și ele zboară în văzduh – ele pot rămâne, cel mult, în conștiința celorlalți doar în momentul în care se întrupează prin tipărire; atunci devin publice și accesibile oricui este interesat de ele, și își schimbă caracterul, iar cele care au valoare universală dăinuie peste veacuri.

Cuvintele întrupate în cartea de față nu au pretenția a fi nici la măsura Sfinților Părinți, nici să pună în cuvinte noi învățăturile acestora. Ele nu sunt altceva decât o încercare de definire a trăirii inimii mele – nu încă matură sau desăvârșită, dar vie și sinceră – care căuta căi prin care să poată să se bucure de bogăția patristică. Câteodată căile nu duceau nicăieri – erau ca semnalele radio sau ca un fascicul de lumină emis în cosmos, care, neîntâlnind nimic, nu se întoarce înapoi –, dar alteori căile reacționau ca ceva viu, ce te cheamă să le explorezi, pentru că par să aibă consistență, iar pe acestea am căutat să le împărtășesc. În aceste cuvântări nu am împărtășit biruințe ale sufletului meu, ci mai degrabă năzuințe, pe care le ofer fraților mei, în nădejdea că și ei se pot hrăni și mângâia în același timp de lumina Harului ascunsă în spatele acestor cuvinte, conștient fiind că doar cuvintele ce cuprind în ele experiența biruitoare concretă pot rodi cu adevărat.

Așa cum mărturisește Sfântul Ioan Evanghelistul despre lumina lui Hristos, care „luminează în întuneric, și întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 5), tot așa și eu nădăjduiesc ca lumina care a călăuzit și mângâiat inima mea cu noime duhovnicești să lumineze în întunericul deznădejdilor fraților mei – ca astfel, mai mult, să îndrăznim împreună a chema numele Dumnezeului Celui Viu.

Arhimandritul Melhisedec
Stareţul Mănăstirii Lupşa

 

Racla cu Mâna dreaptă a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, de la Mănăstirea Xenofont, va fi adusă spre închinare la Mănăstirea Pantocrator din Drăgănești – Vlașca, județul Teleorman. Update: Programul manifestărilor

Pe data de 20 aprilie 2018, cu prilejul hramului din Duminica Mironosițelor, racla cu parte din Mâna dreaptă a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, ce este adăpostită cu mare cinste la Mănăstirea athonită Xenofont, va fi adusă pentru câteva zile spre închinare la Mănăstirea Pantocrator din Drăgănești – Vlașca, județul Teleorman.

Părintele Stareț Alexios al Xenofontului, venerabilul gheronda care a împlinit 50 de ani de stăreție, va face parte din delegația care va aduce moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe în România.

Dacă în anii trecuți cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe au fost aduse în Ucraina (2013) și Rusia (2015), în acest an și creștinii dreptmăritori din România vor avea bucuria și binecuvântarea să se închine moaștelor Marelui Mucenic al lui Hristos, Gheorghe.

Reamintim cititorilor noștri că prin osteneala și râvna Părintelui Stareț Sebastian Serdaru, în perioada 16 – 19 octombrie 2015, racla cu mâna neputrezită a Sfintei Maria Magdalena de la Mănăstirea Simonos Petras a poposit pentru patru zile la Mănăstirea Pantocrator din Drăgănești – Vlașca.

Mai jos aveți programul detaliat al manifestărilor dedicate aducerii Cinstitelor moaște ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

LD

Părintele Gherasim de la Colciu, cel mai bătrân monah român aghiorit, a adormit în Domnul la vârsta de 95 de ani

Aseară, 20 februarie 2018, cel mai bătrân monah român din Sfântul Munte, Părintele Gherasim de la Chilia Sfinţii Arhangheli – Colciu (95 de ani), a plecat la Domnul după mai mult de 3 decenii de nevoință aghiorită.
Slujba de înmormântare are loc astăzi, 21 februarie 2018, la ora 16.00, la Colciu.
Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu drepții și să-l numere în ceata cuvioșilor monahi!

*Reluam mai jos un text scris de George Crasnean în urmă cu 10 ani, în 2008, pe când Părintele Gherasim avea 85 de ani de ani şi peste 20 de ani de nevoinţă în Sfântul Munte (n. ed.)

„Ce mai faci, părinte?”.
„Am pierdut frica de Dumnezeu şi o caut pe aicea…” –
mi-a răspuns bătrânul monah…

Părintele Gherasim are 85 de ani şi de peste 20 de ani se nevoieşte în Sfântul Munte*, la chilia cu hramul Sfinţilor Arhangheli de la Colciu. „Şi apoi lumea este în stăpânirea celui viclean – iar eu totdeauna mi-am dorit să fiu în afara celui rău; deci a trebuit să mă despart de lume. Aşa am venit în grădină”. În grădină era şi acum, în petecul lui de grădină, pe care tocmai îl săpa cu o vigoare neaşteptată pentru anii bătrânului.

De loc e de prin părţile Iaşiului şi o vreme, înainte de a se călugări, a fost şofer, dar L-a căutat mereu pe Dumnezeu, fiindcă din pruncie a simţit purtarea Lui de grijă. Provine dintr-o familie destul de numeroasă, o familie ortodoxă care a fost repede încercată prin moartea părinţilor, moarte ce i-a făcut pe fraţi să se despartă şi să trăiască prin vecini. Şi spune părintele că erau înstăriţi, fiindcă aveau oi multe, dar într-o clipă a dispărut totul ca fumul, iar ei s-au trezit singuri cu Dumnezeu. A învăţat multe din asta şi i-a folosit în viaţă, după cum şi dragostea pe care i-au arătat‑o cei ce l‑au crescut, l‑a făcut să mulţumească bunătăţii şi iconomiei dumnezeieşti. L-am întrebat dacă nu vrea să fie ajutat să-şi repare chilia dărăpănată. Mi-a arătat o masă veche pe care era o Psaltire – şi mai veche, cred –, şi mi-a zis că masa aceea, aşa bătrână cum era, mai rezistă vreo zece ani, dar el s-ar putea să nu mai trăiască atât. Dacă se va gândi doar s-o repare, mintea lui va fi ocupată cu materialele pe care va trebui să le procure şi… s-a dus liniştea lui! „Lucrarea monahului e statul de vorbă cu Dumnezeu şi nu cele materialnice. M-am retras aici pentru că nu iubesc lumea, dar iubesc pe toată lumea”…

Zilele trecute l-am reîntâlnit mergând pe jos către Vatopedu şi prietenii mei din Arad, cu care eram, m-au convins că trebuie să povestesc creştinilor despre bătrânul Gherasim.

(Iar eu aş fi vrut să arăt lumii cum trebuie să te încalţi ca să fii sigur că ajungi la cer …)

Text: George Crasnean, Revista Lumea credinţei , anul VI, nr. 1 (54) Ianuarie 2008

Monahi athoniți slujesc Sfânta Liturghie pentru prima dată în estul Antarcticii (video)

Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși a anunțat că mai mulți călugări din Sfântul Munte Athos au slujit pentru prima dată Sfânta Liturghie în estul Antarcticii la sfârșitul lunii ianuarie.

Portalul de informații al Sfântului Munte a publicat pe YouTube un clip în care sunt prezentate mai multe secvențe din timpul vizitei monahilor athoniți pe continentul rece.

Călugării au slujit Sfânta Liturghie în data de 30 ianuarie, când potrivit calendarului iulian nerevizuit respectat de mănăstirile din Muntele Athos se sărbătorește Sfântul Antonie cel Mare, părintele monahismului ortodox. Clipul include imagini cu slujba de sfințire a unei troițe.

În vestul continentului Antarctica a fost construită acum zece ani o biserică închinată Preasfintei Treimi și care este metoc al Lavrei Sfântului Serghie de Radonej. Acum doi ani, Patriarhul Kirill al Moscovei a vizitat pentru prima dată stația polară rusă Bellingshausen, fondată pe 22 februarie 1968, unde se află biserica ortodoxă Sfânta Treime.

Foto (jos): (1). Patriarhul Kirill al Rusiei vizitând stația rusească Bellingshausen pe insula Waterloo din Antarctica. Foto: AFP / Patriarhia Moscovei / Igor Palkin // (2). Biserica ortodoxă Sfânta Treime, Antarctica, Insula King George, de lângă staţia Bellingshausen.

Via Basilica

Expoziția itinerantă a doi ardeleni iubitori de locuri sfinte: arheologul Petre Beșliu Munteanu și inginerul Ștefan Popescu

Ca iubitor al Muntelui Athos am văzut de-a lungul anilor mii de fotografii athonite, dar nu multe dintre acestea au avut destinul celor despre care vă voi spune în cele ce urmează.

Petre Beșliu Munteanu, întors din pelerinaj nu a vrut să țină bucuria sub obroc, ci a dorit să împărtășească din fotografiile sale athonite cu cei de aproape. S-ar putea spune că, cel puțin în mediul online, cam asta facem cu toții, împărtășim astfel de momente cu prietenii. Dar nu-i totuna a le vedea pe monitorul telefonului sau frumos imprimate pe hârtie fotografică într-o expoziție.

A început modest, a expus din fotografiile sale la nea Marcel în cafenea, în Piața mică din Sibiu.

PS Visarion s-a arătat interesat să ducă expoziția la Tulcea, dar între timp a apărut o oportunitate, mai bine spus lucrarea lui Dumnezeu, de a expune mai întâi pe simezele celui mai prestigios muzeu din țară, aflat de altfel foarte aproape de cafeneaua lui nea Marcel, Muzeul Național Brukenthal. Pentru ca evenimentul să fie anvergură, Petre Beșliu Munteanu a decis să adauge și fotografii din Țara Sfântă și să cheme în această frumoasă lucrare pe Ștefan Popescu, un distins cadru universitar și inginer de aviație. De acum expoziția, numită „Pelerinaje la Locurile Sfinte”, avea doi expozanți.

Când întreprinzi ceva cu inima bună și cu gândul la frumusețile nepieritoare ale lui Dumnezeu, toate sporesc într-o mod firesc, fără multă sforțare.

Ce putea să se mai întâmple? Bucuria trebuia să sporească! Cei de la Tribuna au scris elogios despre expoziția de la Sibiu. Asta i-a dat mult curaj lui Petre Beșliu Munteanu și a dus expoziția și la Făgăraș.

A renunțat la hărțile expuse la Sibiu, fiind cu regim special și aparținând patrimoniului muzeal, dar s-a gândit să adauge și alte obiecte: cărți, diamonitirionul, pelerina de la Iordan. Vernisajul expoziției de la Făgăraș a fost unul de înaltă ținută culturală și bisericească deopotrivă. Vizitatorii expoziției au fost primiți după tradiția athonită, cu cafea, apă rece, ouzo și rahat. Nu a lipsit nici Corul teologilor din oraș. Inginerul doctor Ștefan Popescu a prezentat ghidul recent tipărit despre Muntele Athos.

A urmat și o a treia expunere la Mediaș, la Casa de Cultură, într-o manifestare cu caracter cultural-religios.

Anul trecut, primarul din Tălmaciu, entuziasmat de ideea expunerii fotografiilor în micul oraș de la ieșirea din Defileul Oltului, a mijlocit ca expoziția să ajungă și aici.

Lucrurile nu s-au oprit aici. Văzând osteneala cu timp și fără timp a lui Petre Beșliu Munteanu și întâmpinările de tot felul, căci nu e simplu să găsești spații de expunere și să promovezi evenimente departe de propria-ți casă, părintele profesor Emanuel Tăvală a venit cu ideea unei expoziții online, urmând să facă demersurile necesare ca fotografiile din pelerinaje, însoțite de descrieri și alte texte aferente, să fie „urcate” pe site-ul Mitropoliei Ardealului, astfel ca Expoziția să devină de acum perpetuu itinerantă, spre orice colț al lumii de unde va fi accesată în spațiul online.

Petru Beșliu Munteanu a decis ca fotografiile pelerinajelor să mai facă un ultim drum. Ele vor fi în final expuse într-un chioșc la marginea drumului de lângă mănăstirea de la Turnu Roșu. Acolo vor fi la dispoziția pelerinilor și a drumeților, în bătaia vântului până când hârtia se va dezintegra și va reintra în natură. Rămân doar amintirile împărtășite și pe această cale.

Facem și noi, aici, pe blogul dedicat celor ce iubesc Muntele Athos, un mic „preview” a ceea ce a fost și va urma, bucurându-ne împreună cu inimoșii pelerini Petre Beșliu Munteanu și Ștefan Popescu, cu care simțim că împărtășim aceleași pasiuni, valori și idealuri. Mulțumim pentru împărtășire!

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Laurențiu Dumitru

Blogul “Sfântul Munte Athos” în cifre: 6 ani, 1314 de articole, 5.132.000 de vizualizări, 547.000 de persoane ne urmăresc pe facebook

Blogul “Sfântul Munte Athos” în cifre: 6 ani, 1314 de articole, 5.132.000 de vizualizări, 547.000 de persoane ne urmăresc pe facebook

Pe 23 ianuarie 2012 porneam acest blog www.sfantulmunteathos.wordpress.com – pagină dedicată iubitorilor Sfântului Munte Athos, celor interesați să cunoască mai în amănunt viața athonită, petrecerea cuvioșilor părinți aghioriți, istoricul mănăstirilor, evenimente, știri, pelerinaje.

Au trecut șase ani de atunci. În acest răstimp am postat pe blog 1314 de articole ce au în marea lor majoritate legătură cu viaţa aghiorită, materiale ce au adunat în total 5.132.000 de vizualizări. La acest moment ne urmăresc pe pagina de facebook Sfântul Munte Athos – 547.000 de persoane.

E o bucurie mare pentru mine să văd că împărtășim aceleași valori și idealuri! Nădăjduiesc ca toți cei ce iubesc Grădina Maicii Domnului să se bucure de postările de aici. Să avem parte de rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu în toate zilele vieții noastre!
Vă mulțumesc că țineți aproape!

Laurențiu Dumitru
Președinte al Asociației Culturale Karyes

Foto: Maica Domnului, protectoarea Muntelui Athos / pangarul Mănăstirii Pantokrator / foto credit © George Crasnean

Cele mai vizualizate articole de la începuturile blogului până în prezent:

Prima pagină / arhive More stats 780.850
Pelerinaje la Muntele Athos – 2018 More stats 113.500
Rugăciune la aprinderea candelei. De ce se aprinde candelă înaintea icoanelor? More stats 71.976
Părintele Porfirie „cu o gaşcă de hipioţi” More stats 49.682
O întâmplare minunată din Sfântul Munte Athos povestită de Părintele Arsenie Boca (pe atunci tânărul diacon celib Zian Boca) More stats 35.098
Sfaturi pentru soţi, Starețul Efrem Vatopedinul More stats 33.804
„Dacă omul s-ar întoarce la post şi la rugăciune, viaţa pe acest pământ s-ar schimba pentru toţi”, interviu cu Părintele Iulian Lazăr, duhovnicul Schitului Prodromu More stats 30.392
Contact More stats 29.921
Harismele Cuviosului Paisie Aghioritul More stats 28.064
Bobițele de struguri de la Mănăstirea Hilandar ajută soții neroditori să dobândească prunci More stats 26.849
Scurtă istorie a Athosului More stats 25.967
Atelier de Icoane „Manuel Panselinos” More stats 24.288
Dialog despre post cu un călugăr din Sfântul Munte More stats 23.094
Psaltirea, Acatistierul, Cartea de rugăciuni și Viețile Sfinților pe telefoane și tablete Android More stats 22.574
Mărturie din România despre o minune recentă a Maicii Domnului „Pantanassa” More stats 21.610
Simplificaţi-vă viaţa!, Cuviosul Paisie Aghioritul More stats 20.634
Cuvintele Bătrânilor More stats 19.896
O fotografie din 1903, realizată la Mănăstirea Russikon, surprinde apariția miraculoasă a Maicii Domnului. În 2015 s-a descoperit în arhiva mănăstirii negativul imaginii! More stats 19.354
Despre cele 7 spuse ale lui Hristos de pe Cruce, Sfântul Nicolae Velimirovici More stats 18.641
„Copilul meu e de două ori minune”. Cum ne-a ajutat Sfântul Simeon de la Hilandar să dobândim pe Simona Maria More stats 18.538
Rugăciune la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Glycophilousa” de la Filotheu More stats 18.081
Scrisoare deschisă a părinților de la Schitul românesc Prodromu din Muntele Athos către poporul român cel dreptcredincios, având ca temă mișcările stradale și revolta împotriva decăderii societății românești More stats 17.642
Colibele şi Paraclisul „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Schitul Sfânta Ana Mică (Mikra Agia Anna), locul de aspră nevoinţă al obştii lui Gheron Iosif Isihastul în perioada 1938-1951 (video, foto) More stats 16.304

 

Părintele Arhimandrit Placide Déseille a adormit în Domnul la vârsta de 91 de ani

Astăzi, 7 ianuarie 2018, la ora 13, Părintele Placide Déseille a adormit în Domnul la vârsta de 91 de ani.

Părintele Arhimandrit Placide Déseille a fost unul dintre cei mai importanți părinți duhovnici si teologi ortodocși francezi contemporani. Născut la 16 aprilie 1926, a fost primit la vârsta de şaisprezece ani (1942) în Abaţia Cisterciană (benedictină) de la Bellefontaine. În căutarea unor izvoare autentice ale creştinismului şi ale monahismului, întemeiază, în 1966 împreună cu prieteni călugări, o mănăstire de rit bizantin la Aubazine en Corrèze.

O vreme a condus publicarea colecţiei Sources Chrétiennes. În 1977, călugării de la Aubazine au dorit să devină ortodocşi, fiind primiţi în Biserica Ortodoxă în 19 iunie 1977, iar în februarie 1978 au devenit călugări ai Mănăstirii Simonos Petras din Muntele Athos. Reîntors în Franţa curând după aceea, Părintele Placide întemeiază Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare, la Saint-Laurent-en-Royans (Drôme) în Vercors, al cărei egumen avea să devină.

A predat Patristica la Institutul de Teologie Ortodoxă Saint-Serge. Fondator al Colecţiei Spiritualité orientale al editurii Mănăstirii Bellefontaine, este autor şi traducător al multor lucrări despre spiritualitatea şi monahismul ortodox.

Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu drepții și să-l numere în ceata cuvioșilor monahi!

Știrea despre adormirea cuviosului monah a fost anunțată de portalul ortodox de limbă franceză orthodoxie.com

Vezi și Pelerin spre izvoare: Povestea convertirii Părintelui Placide (Déseille) Simonopetritul (1926-2018) spusă de el însuși

Veste bună: Bătrânul Iacov Tsalikis din Evia a fost așezat în rândul Sfinților

Bătrânul Iacov Tsalikis din Evia a fost așezat în rândul Sfinților

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, întrunit la Fanar sub conducerea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, tocmai a hotărât – astăzi, luni, 27 noiembrie 2017 – așezarea în rândul sfinților a Bătrânului Iacov Tsalikis de la Mănăstirea Cuviosul David din Evia (1920-1991). Ziua de prăznuire este 22 noiembrie.

„Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!

Traducere din limba greacă de Elena Dinu. Sursa: arxon.gr

Chipul unui om fericit – Părintele Iacov Tsalikis (documentar)
Pentru subtitrarea în limba română, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC

Fericitul Iacov Tsalikis (5 noiembrie 1920 – 21 noiembrie 1991) a fost stareţ al Mănăstirii Cuviosul David (sec. XVI) din insula Evia. Fericitul Porfirie (+1991) în caracterizează ca fiind „unul din cei mai mari sfinţi ai secolului nostru”, iar fericitul Paisie Aghioritul spune despre el că a avut „harismele Sfântului Ierarh Nectarie de Eghina” (cf. Stelianos Papadopoulos, Fericitul Iacov Tsalikis, Schitul Lacu, 2001).

Foto jos: (1). Reprezentare a celor 3 mari cuvioși greci contemporani: Iacov Tsalikis, Paisie Aghioritul și Porfirie Kavsokalivitul, de acum toți trei sunt trecuți oficial în rândul Sfinților Cuvioși ai Bisericii. / (2). Mormântul Sfântului Iacob Tsalikis din biserica mănăstirii Cuviosului David din Evia, credit George Crasnean.

 

Hramul Schitului Românesc Lacu (2017): Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir (26 octombrie / 8 noiembrie) – video

08.11.2017 / Trinitas TV

7 spre 8 noiembrie 2017: A avut loc privegherea pentru praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, protectorul Schitului Lacu din Muntele Athos. Slujba s-a ținut, după rânduială, la biserica principală a Schitului (kiriakon).

O nouă ediţie a lucrării „O noapte în pustia Sfântului Munte”, a Mitropolitului Ierotheos Vlahos, a apărut la Editura Sophia

O noapte în pustia Sfântului Munte. Convorbire cu un pustnic despre Rugăciunea lui Iisus
Editura Sophia, 2017
Ediție îngrijită de Radu Hagiu

Sfântul Munte este un loc de taină, unde tăcerea, adică însăşi veşnicia, vorbeşte cu putere – căci tăcerea este graiul vieţii ce va să vină. Aşa cum sfinţii îngeri au o putere înţelegătoare de negândit pentru noi, prin care-şi împărtăşesc dumnezeieşti noime, în acelaşi fel îngerii pământeşti – ce trăiesc în Sfântul Munte şi se întrec cu cei cereşti şi netrupeşti în viaţă şi în rugăciune – au o altă putere pentru a împărtăşi ceea ce trăiesc…

Rugăciunea lui Iisus, când se săvârşeşte cu buzele şi cu mintea, pune pe fugă gândurile rele şi împăciuieşte mintea, iar atunci când se pogoară în inimă şi lucrează acolo, îl naşte din nou pe om, pune foc în lumea sa lăuntrică şi‑l face theolog – căci atunci theologia ajunge „istorisire”, fiindcă omul învaţă‑povesteşte cele pe care le‑a auzit, le‑a văzut, le‑a învăţat, le‑a trăit. Atunci el cunoaşte nerătăcit că una este mintea şi alta este raţiunea, şi se uimeşte de lărgirea inimii (2 Cor. 6:11), de adâncimea acesteia şi de lumea ei tainică şi intensă.

Negreşit însă, Rugăciunea lui Iisus, ca să fie de folos omului, trebuie neapărat însoţită de theologia Bisericii Ortodoxe (dogma) şi de o viaţă îmbisericită (Tainele‑nevoinţa) – şi în chip anume de dumnezeiasca împărtăşanie, căci Rugăciunea aprinde dorul pentru dumnezeiasca împărtăşanie, iar împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos sporeşte setea de ­rugăciune.

Rog pe oricare dintre cititorii ce se vor folosi de această carte să se roage la Dumnezeu să nu‑i dezamăgesc pe atâţia pustnici nevoitori, care m‑au iubit şi mi‑au descoperit comorile inimii lor.

† Ierótheos al Nafpaktosului şi Aghio‑Vlasiului

Cartea este disponibilă în librării.
Online ea poate fi achizionată accesând linkul: goo.gl/FTvUeP

Starețul Efrem Filotheitul împiedică prăbușirea unui avion

Starețul Efrem Filotheitul împiedică prăbușirea unui avion

Atât în greacă cât și în engleză au apărut știri despre o recentă minune a Starețului Efrem (Moraitis) de la Mănăstirea Sfântul Antonie cel mare din Florence, Arizona. Potrivit informațiilor raportate, fostul Igumen al Mănăstirii Filotheu din Sfântul Munte Athos s-a arătat în chip minunat, împiedicând prăbușirea unui avion care zbura din Larnaca, Cipru, spre Haifa, Israel.

Incidentul s-a produs luni, 9 octombrie 2017, când un avion al liniei aeriene TUS-Airways a început să arate probleme la motor, cu 10 minute înainte de aterizarea în Haifa. Pilotul cipriot, Panaioti, a leșinat dar și-a venit în fire când a simțit că două mâini calde au preluat manșa avionului.

Cei 22 de pasageri evrei aflați la bordul avionului au intrat în panică strigând „vom muri, vom muri”, excepție făcând Arhimandritul Andreas din Nazaret care se ruga în tăcere cu rugăciunea lui Iisus.

Avionul a aterizat în siguranță iar pilotul, vizibil afectat, sărutând cu evlavie mâna Părintelui Andreas a întrebat ce s-a întâmplat cu celălalt Părinte care a stat lângă Arhimandrit. Părintele Andreas a răspuns că nu a stat nimeni lângă el. „Era un Bătrân scund, foarte slab, cu barbă albă, care mi-a ținut mâinile”, a insistat pilotul. „El este cel care ne-a salvat!”

Atunci Arhimandritul i-a arătat pilotului o fotografie cu Starețul Efrem din Arizona, iar el a fost uimit să constate că era omul care a salvat avionul și pe toți cei de la bordul acestuia.

10/19/2017

Traducere după orthochristian.com de Elena Dinu

Se va prelua cu precizarea sursei Blogul Sfântul Munte Athos

Părintele Efrem (Filotheitul) din Arizona (n. 1927) este unul dintre cei mai mari părinţi duhovniceşti contemporani ai Ortodoxiei, în vârstă de 88 de ani; ucenicul cel mai tânăr al Cuviosului Iosif Isihastul, în a cărui ascultare a stat 12 ani la Nea Skiti, în Sfântul Munte Athos, până la adormirea acestuia din 1959. A pustnicit în continuare până în 1973, când din voia lui Dumnezeu a ajuns Stareţ şi Egumen al Sfintei Marii Mănăstirii Filotheu, din Sfântul Munte. A înnoit viaţa duhovnicească a acesteia şi a altor mănăstiri athonite, Xiropotamu, Konstamonitu şi Karakalu, devenind cunoscut ca un mare duhovnic în întreaga Grecie şi nu numai. În 1991, printr-o încredinţare de la Dumnezeu, se mută în SUA, unde devine un părinte contemporan al monahismului american, prin întemeierea a 18 mănăstiri în pustia duhovnicească de acolo. Are mii de fii duhovniceşti în întreaga lume, episcopi, preoţi, monahi şi mireni. În română i-au apărut mai multe cărți, dintre care se remarcă  “Starețul meu Iosif Isihastul” (Ed. Evanghelismos, 2010) și “Sfaturi din Sfântul Munte” (Ed. Bunavestire, 1999).

Găsiți pe blogul de față o categorie dedicată marelui cuvios athonit: Efrem Filotheitul .

Vezi si

si o minune oarecum asemănătoare, „la distanta”, săvarsită de Părintele Emilianos Simonopetritul: