“De ce oamenii vizitează Sfântul Munte? Semnificaţia prezenţei Sfântului Munte în lumea contemporană”, Starețul Efrem Vatopedinul

Sâmbătă, 9 iulie 2011, egumenul Sfintei Mănăstiri Vatopedi, arhim. Efrem a ţinut la Salzburg un cuvânt cu tema: «De ce oamenii vizitează Sfântul Munte? Semnificaţia prezenţei Sfântului Munte în lumea contemporană». Aveți mai jos cuvântarea egumenului Sfintei Mănăstiri a Vatopedului. Pentru a ușura lectura am pus la sfârșit informațiile despre forumul internațional în cadrul căruia avva Efrem a ținut cuvântul său. -LD

Dintr-o perspectivă teologică, Sfântul Munte este prin excelenţă locul sfinţeniei. Dintr-o perspectivă sociologică civilizaţia aghiorită este cea mai veche democraţie care a rămas activă din momentul înfiinţării ei până astăzi.

Viaţa şi tradiţia Sfântului Munte sunt neîntrerupte. Nu a existat nici o perioadă în care să-şi fi pierdut identitatea sau să-şi uite apostolatul în Biserică şi lume.

Apostolatul lui este să formeze oameni adevăraţi după asemănarea lui Dumnezeu, adică sfinţi, cultivând şi transmiţând lumii tradiţia vie a îndumnezeirii.

Sfântul Munte are o viaţă unică, ascunde o taină, o putere de renaştere, care conduce la cer. De aceea şi mulţi pelerini care îl vizitează, dar şi toţi cei care comunică într-un fel sau au o anumită legătură cu el, îşi găsesc liniştea duhovnicească şi împlinirea.

Un loc important în lucrarea chinoviei aghiorite îl deţine găzduirea pelerinilor. Nu se poate înţelege Mănăstire din Sfântul Munte fără închinători. În esenţă, aşezămintele monastice aparţin închinătorilor, poporului lui Dumnezeu.

Monahii fiecărei mănăstiri sunt locuitorii şi administratorii ei vremelnici pentru o anumită perioadă de timp, care transmit mai departe locul şi duhul Mănăstirii următoarei generaţii de monahi, ca moştenire sacră, pentru a păstra şi continua tradiţia ei, în aşa fel încât pelerinii să poată veni să-şi găsească liniştea.

În pofida faptul că Sfântul Munte constituie o parte inseparabilă a statului grec şi se află sub acoperământul duhovnicesc al Patriarhului Ecumenic, are un caracter ecumenic (multinațional). Monahii lui provin din diferite ţări.

Însă şi vizitatorii Sfântului Munte, ce nu sunt desigur nişte simpli vizitatori, ci pelerini, întrucât nu vin aici pentru relaxare, ci ca să se închine sfintelor odoare ale locului, provin din toate părţile lumii, reprezentând diverse civilizaţii şi chiar altfel de tradiţii spirituale şi religioase.

În Mănăstirea noastră în anul precedent, 2010, am avut aproximativ 40 000 de închinători ce au fost găzduiţi peste noapte.

Monahii Sfântului Munte nu văd în persoana fiecărui pelerin doar un om, ci chipul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Însuşi. Avva Apolo spune despre felul primirii fraţilor: «Când vin fraţii, trebuie să ne închinăm lor cu cinstire. În acel moment ne închinăm lui Dumnezeu şi nu lor. Deoarece se spune: „l-ai văzut pe fratele tău, l-ai văzut pe Dumnezeul tău”. Monahii Îl recunosc pe Dumnezeu în persoana aproapelui, pentru aceasta îl slujesc cu bucurie, smerenie şi dragoste. Această iubire nu este egoistă ci are un caracter jertfelnic. Monahul nu trebuie să aştepte ca pelerinul să-i dea ceva.

Pelerinul nu plăteşte pentru găzduirea (filoxenia) lui. Monahul care slujeşte nu este plătit de nimeni, nu are nici un contact cu banii. Găzduirea în Sfântul Munte este oferită gratis, fără plată, pentru că aşa doreşte Stăpâna locului, Egumena Sfântului Munte, Doamna Născătoare de Dumnezeu.

Toate aceste lucruri, deşi sunt atât de omeneşti şi simple, sunt aproape necunoscute în societatea de astăzi. Iubirea dezinteresată, care este în realitate singura iubire adevărată, cea pe care a arătat-o Hristos în lume, nu doar că a încetat să existe, însă deseori este considerată de oameni curată nebunie.

Banul, interesul, exploatarea omului de către om, au fost ridicate la rangul de idealuri şi ţinte vrednice de urmat de către societatea contemporană. De aceea duhul şi ethosul Sfântului Munte, care este un duh şi un ethos al dragostei dezinteresate, vine ca o boare duhovnicească roditoare pentru o viaţă mai bună şi mai umană în lume.

Este singura comunitate care are ca scop şi ca ideal liber ales dragostea dezinteresată, iubirea cea întru Hristos, şi consideră păcat orice rabat de la aceasta.

Este comunitatea care alege ca ideal ceea ce poate în mod real să-i unească pe oameni şi nu ceea ce de la început  asigură scindarea lor, adică egoismul şi exploatarea în vederea câştigului.

O importantă ocazie oferită cu bunăvoinţă pelerinilor Sfântului Munte o constituie închinarea la sfintele moaşte şi la icoanele făcătoare de minuni, ce are loc în biserica centrală a Mănăstirii printr-o călăuzire corespunzătoare, întrucât nu există nimic mai preţios şi mai important pe pământ decât prezenţa sfinţilor, asigurată de-a lungul timpului în lume prin moaştele lor. Acesta este şi scopul Bisericii, să facă sfinţi.

În sfintele moaşte ale sfinţilor sălăşluieşte harul Duhului Sfânt, energia necreată dumnezeiască. Atunci când pelerinul se închină aşadar la aceste sfinte moaşte, primeşte harul Duhului Sfânt.

 În Sfântul Munte,  pelerinul are binecuvântarea de a veni în contact cu mulţi sfinţi mari ai Bisericii noastre.

În Mănăstirea noastră se păstrează mai mult de 200 de fragmente din sfintele moaşte, precum cele ale sfinţilor Ioan Hrisostom, Grigorie Teologul, Ioan Botezătorul, apostolii Andrei şi Bartolomeu, a marilor martiri Pantelimon, Iacov Persul, şi desigur odorul cel mai de preţ, Cinstitul Brâu al Maicii Domnului.

Un pelerin care avea probleme cu mâinile, fiindu-i paralizate şi neputând să le mişte, închinându-se la Sfântul Brâu din Mănăstirea noastră s-a vindecat imediat.

Un altul care avea o mare problemă cu mijlocul, închinându-se la icoana Preasfintei Născătoare Paramithia, una din cele şapte icoane făcătoare de minuni ce se păstrează în Mănăstirea noastră, a simţit că a fost străbătut de ceva ca un curent electric şi s-a vindecat în acel moment.

Mulţi pelerini ce se închină la moaştele din Mănăstirea noastră simt o mireasmă. Această mireasmă nu are o provenienţă naturală, noi nu punem parfum sau arome pe Sfintele Moaşte. Această mireasmă este supranaturală, provenind de la harul Sfântului Duh.

Pelerinilor li se oferă şi un cuvânt de învăţătură. De regulă această slujire a cuvântului o preia stareţul Mănăstirii, însă este posibil să o facă şi un anumit părinte din mănăstire, desemnat de stareţ de fiecare dată să vorbească la sinaxele cu pelerinii.

Aici se discută chestiuni practice ce sunt legate de zidirea duhovnicească a pelerinilor şi se dau răspunsuri la întrebările şi nedumeririle exprimate de aceştia

Cuvântul teologic are diferite stadii. Să fixăm câteva chipuri ale acestui cuvânt teologic.

Pentru început avem cuvântul catehetic, cel care poate fi oferit ascultătorilor de un om instruit din punct de vedere teologic fără a avea experienţa corespunzătoare.

Acest cuvânt poate însă să-i folosească şi el pe ascultători, conform sfatului lui Hristos, «toate cele care vă vor spune să le ţineţi, ţineţi-le şi să faceţi; dar faptele lor să nu le faceţi».

Ca un al doilea stadiu al cuvântului teologic putem considera cuvântul venit din experienţă, atunci când cuvântul este expresia, formularea şi produsul acelei minţi ce se uneşte şi se împărtăşeşte prin experienţă cu Dumnezeu Cuvântul Întrupat.

Acest cuvânt este «viu şi lucrător, şi mai ascuţit decât toată sabia ascuţită de amândouă părţile, şi străbate până la despărţirea sufletului, şi a duhului» şi are puterea de a vindeca şi renaşte  «inima ostenită şi împovărată» a oamenilor.

Cuvântul patristic este mai ales acel cuvânt venit din experienţă, având o putere duhovnicească de-a lungul timpului şi o  nepreţuită valoare veche de veacuri.

Există însă o treaptă şi mai înaltă a cuvântului, cea a cuvântului cu discernământ. Este vorba de acel cuvânt special, revelator, ce este adresat unui creştin la modul personal de către un părinte îmbunătăţit.

La acest cuvânt cu discernământ, înainte-văzător, se referă şi acel caz din Pateric, unde cineva s-a adresat cu durere şi insistenţă avvei Evprepio, spunând-i: «Avva, spune-mi un cuvânt, cum să mă mântuiesc?»

Un astfel de cuvânt patristic, spus cu discernământ, poate deveni izvorul unei adevărate inspiraţii şi reîncărcări duhovniceşti pentru pelerin.

Am întâlnit în afara Sfântului Munte un laic nevoitor, care mi-a spus că de trei ani nu a mai fost în Sfântul Munte, însă că în aceşti trei ani a fost susţinut duhovniceşte de un cuvânt spus de un monah aghiorit pe care l-a întâlnit acolo.

Un caz desăvârşit, ideal, atunci când are loc taina dumnezeieştii mărturisiri, este să primeşti un cuvânt de la duhovnic şi să-l accepţi întru ascultare (cu smerenie). Aici trebuie să consemnăm faptul că cei mai mulţi dintre creştini se spovedesc pentru întâia oară la mănăstire.

Câţi pelerini nu s-au întors la casa lor «cu un alt chip», înnoiţi, preschimbaţi de harul lui Dumnezeu!

Câte divorţuri nu au fost evitate şi câte familii destrămate nu şi-au găsit unitatea dorită şi căldura dragostei cu ajutorul unui duhovnic aghiorit virtuos!

Câţi pelerini nu au găsit dezlegare la probleme încurcate , care de ani de zile îi chinuiau şi tulburau, după ce au luat contact cu un duhovnic îmbunătăţit?

Pelerinul care este găzduit în Sfântul Munte pentru o zi sau mai multe, va veni oricum în contact cu monahii, va vedea modul lor de viaţă chinovial şi va lua după putere exemplu de la ei.

«O chinovie este o comunitate evanghelică desăvârşită, un loc al misiunii, al iubirii de mucenicie precum a primilor creştini, al acelor buni nevoitori pentru credinţă, a căror principală grijă este negrija,  o vieţuire fără de griji lumeşti, o  viaţă în Hristos».

Chinovia, după cum spunea în acest sens şi fericitul nostru Gheronda Iosif, este «cer pământesc; chinovia deşi se încadrează în nişte limite date de timp şi spaţiu, deşi se găseşte în această lume, nu este din lumea aceasta».

Într-o lume prinsă în efemeritate şi plină de agonia şi stresul vieţii de zi cu zi, presărată cu multe greutăţi şi impasuri, fără a mai cugeta la existenţa unui altceva, diferit de cele de aici, ce ar putea constitui o soluţie la tot chinul şi necazul, Sfântul Munte vine să deschidă perspectiva unei alte vieţi.

Într-o viaţă care are doar o dimensiune orizontală, Sfântul Munte prezintă verticala multidimensională a comuniunii cu Dumnezeu şi Sfinţii Săi; plecând de la un mod de raportare la lucruri cu totul diferit şi deseori contrar celui lumesc, Sfântul Munte vine să lumineze cu adevărat viaţa confuză din lume,  aflată în impas.

Astfel, omul poate în cele din urmă nu doar să valorifice ocaziile pozitive şi favorabile ale vieţii, ci şi să facă faţă şi situaţiilor dificile, eşecurilor, nenorocirilor şi chiar morţii însăşi.

Sfântul Munte înfăţişează un mod de viaţă care îl eliberează în final pe om de frica morţii, cu toate consecinţele ei dureroase, făcându-l cu adevărat liber.

În Sfântul Munte precum şi în orice mănăstire ortodoxă în general, se refugiază oameni care părăsesc lumea şi modul de viaţă lumesc. Aceste fenomen poate fi considerat, şi este oricum dintr-un anumit punct de vedere, antisocial.

Dar monahul nu părăseşte lumea din duşmănie faţă de ea, ci din dragoste pentru Hristos pentru o mai deplină comuniune cu El, şi prin El cu toată lumea. Nu refuză lumea, societatea, ci modul de gândire lumesc, fapt pentru care de altminteri caută adevărata comuniune în Hristos.

Astfel, societatea monahală, în special chinovia Sfântului Munte, se înfăţişează ca ceva  „antisocial”, care, fără a avea înţelesul unei opoziţii faţă de societatea din lume, creează premizele pentru o viaţă creştină mai consecventă, unde omul trăieşte comuniunea într-un mod cuprinzător şi echilibrat, fixată pe dimensiunea ei orizontală şi verticală.

Monahismul oferă un model de viaţă. În special chinovia este cea care exprimă chintesenţa Ortodoxiei.

Se poate spune desigur că întreaga societate a credincioşilor aşa cum consemnează şi cuviosul Teodor Studitul este „o Biserică chinovială”. Sistemul cenobitic de viaţă monahală constituie cel mai consecvent efort de realizare a acestei „Biserici chinoviale”. Iată pentru ce împăraţii bizantini au devenit ctitorii, donatorii şi binefăcătorii Sfintelor Mănăstiri ale Sfântului Munte, ştiind folosul ce îl va aduce în societate crearea de mănăstiri.

Plămada duhovnicească ce o oferă societăţii o chinovie, este capabilă să dospească spre mai bine întreaga societate. Este suficient doar să te gândeşti dacă este posibil ca cel ce a luat poruncă de la Hristos «să îşi iubească duşmanii» să vatăme în vreun fel societatea.

Cum se poate ca cel ce a luat poruncă «să devină sfânt», să se îndumnezeiască (prin har) şi să devină cetăţean al «cetăţii cereşti» să nu fie totodată şi un cetăţean bun pentru civilizaţia din lume?

Chinovia este un laborator al mântuirii şi sfinţeniei. Monahul adevărat, a subliniat fericitul Gheronda Iosif Isihastul, «este produsul Sfântului Duh».

El (monahul) este cel care îşi află adevăratul sine în inima sa şi apoi pe Dumnezeu, şi alături de El întreaga lume. Există astăzi monahi în Sfântul Munte care au uitat de sine, nu se roagă pentru ei înşişi, ci se roagă neîncetat, ore întregi, pentru lume.

Aceasta este cea mai importantă ofertă a monahismului aghiorit, rugăciunea pentru pacea şi mântuirea întregii lumi. Pelerinul care va intra în contact cu aceşti monahi, chiar dacă nu va ajunge să vorbească cu ei, se va folosi de la prezenţa lor. În Pateric se vorbeşte de trei monahi care obişnuiau să-l viziteze pe Antonie cel Mare pentru a-i pune întrebări legate de chestiunile duhovniceşti care îi preocupau. Unul dintre ei rămânea întotdeauna tăcut, fără a-l întreba vreodată ceva pe Avva Antonie. Avva Antonie l-a întrebat aşadar la un moment dat pe acest frate: «De atâţia ani de când vii aici de ce nu m-ai întrebat nimic?» Iar fratele i-a răspuns: «Mi-e de ajuns doar să te văd, Părinte».

Pelerinul care urmează programul mănăstirii vine şi la sfintele slujbe.

El ia parte în biserica centrală a Mănăstirii, la slujba cuvântătoare, adusă lui Dumnezeu «dintr-o gură şi o inimă».

Slujba dumnezeiască nu este ceva omenesc ci o taină ce depăşeşte raţiunea omenească. Este lucrarea Sfântului Duh în Biserică.

La aceasta nu sunt prezenţi doar monahii, clericii şi închinătorii, ci şi sfinţii, îngerii, Preasfânta Născătoare, Hristos. Este o mistagogie care înalţă şi preschimbă omul.

Un copil de patru ani aflat acum câţiva ani în biserica centrală a Mănăstirii noastre a văzut o mulţime de Îngeri în Sfântul Altar, care desigur nu erau vizibili pentru cei mulţi, însă ei erau acolo, prezenţi.

Experienţe asemănătoare au avut deseori mulţi sfinţi liturghisitori. Însă fiecare după deschiderea şi curăţia lui îşi primeşte răsplata. Câţi nu au intrat în sfânta biserică întunecaţi, tulburaţi şi neliniştiţi, cu sentimente de disperare şi deznădejde, pentru ca să iasă apoi luminaţi, liniştiţi şi bucuroşi!

Sfântul Munte funcţionează cu un spital duhovnicesc. El constituie un centru terapeutic şi o oază duhovnicească în pustia lumii, a ateismului, a dezorientării şi iraţionalităţii. Este un indicator care trimite la cer şi asigură calea către Tatăl.

Fericitul Părinte Paisie spunea: «Dacă lumea ar vizita mai mult mănăstirile şi ar avea legături cu monahii, s-ar închide multe spitale de psihiatrie». În mănăstire se cultivă sfinţenia monahului, ce este chemat să lucreze ca o plămadă pentru înaintarea duhovnicească şi mântuirea lumii.

Nu există un fapt mai important pentru om decât mântuirea lui.

Omul fiecărei epoci şi cu atât mai mult cel contemporan este scindat, fărâmiţat duhovniceşte, înstrăinat complet de sinele său. Este nevoie de recuperare, restaurare, mântuire. Este necesar să devină sănătos, adică deplin, să se regăsească pe sine, omul cel adevărat.

De această mântuire are nevoie imperioasă omul contemporan, să o cunoască şi să o încerce în binecuvântata şi sfinţita grădină a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care este Sfântul Munte.

***

Informații despre Forumul internaţional «Dialogul civilizaţiilor».  A avut loc vineri în oraşul Salzburg din Austria, la ceremonia de deschidere a conferinţei cu tema: «Contribuţia Sfântului Munte la tradiţia duhovnicească, intelectuală şi culturală europeană».

Au luat cuvântul printr-un scurt salut: D-nul Iakunin Vladimir, preşedintele forumului şi d-nul Walter Schwimmer, secretarul Consiliului Europei care a accentuat necesitatea unei reveniri corecte la rădăcinile noastre spirituale şi că un ajutor direct ni-l poate oferi Sfântul Munte prin experienţa lui duhovnicească de peste o mie de ani.

O scurtă cuvântare a ţinut de asemenea egumenul Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped Arhim. Efrem, care a subliniat faptul că principala cauză a problemelor omului contemporan o constituie dezbinarea spirituală în care trăieşte continuu, din pricină că nu are pace în inimă. A adăugat în mod elocvent că, prin pace nu înţelegem lipsa războiului ci, pacea ca persoană şi această persoană nu este alta decât Iisus Hristos. Încheind, a spus că Sfântul Munte poate ajuta în mod direct omul contemporan, pentru a ieşi din bezna impasului în care se găseşte.

Trebuie menţionat că un scurt mesaj a fost citit şi din partea reprezentantului Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk. De asemenea a luat cuvântul şi principesa Ecaterina a Serbiei. În cuvântarea ei şi-a exprimat neliniştea pentru pericolul prin care trece Sfântul Munte din partea Uniunii Europene şi că trebuie păstrate nealterate drepturile lui în aşa fel încât să nu fie transformat într-un centru turistic iar cele 20 de Sfinte Mănăstiri în muzee. A subliniat de asemenea că tocmai această particularitate pe care o are civilizaţia monahală precum şi viaţa monahilor dau atâta unicitate Sfântului Munte.

A urmat un program muzical susţinut de corul bizantin «Tropos» sub excelenta conducere a d-lui K. Anghelidis  şi de trupa de muzică tradiţională «Svetilen» din Rusia. Ceremonia de deschidere s-a încheiat printr-o expoziţie de fotografie având ca subiect Sfântul Munte.

Sursă: Romfea.gr via Pemptousia

Ascultarea, chip al dobândirii Raiului, Starețul Haralambie de la Dionisiu

Iadul din pestera intunecoasa se transforma in Rai
Staretul Iosif, vazand ravna foarte mare a lui Haralambie, l-a chemat intr-o zi si i-a spus:
- Acolo sus, intre stancile acelea pe care le vezi, este o pestera mica. Te asigur ca acolo este Raiul. Asadar te vei catara si vei ramane in pestera pana ce te voi chema. Ai inteles?
- Sa fie binecuvantat, gheronda.
“Atunci am pus metanie staretului, povestea Parintele Haralambie, si indata m-am catarat pe stanci. Cand m-am apropiat de pestera, ce sa vad? Un loc salbatic, unde numai serpii puteau sa locuiasca, iar pestera era atat de stramta, incat numai aplecat puteai sa intri inauntru. La inceput m-am infricosat ca un om si vorbeam cu mine insumi: Ei gheronda, cum de m-ai trimis aici? Acesta este Rai? Bre, aici este iad, nu Rai. Ia sa vedem ce o sa fac pana ce se va termina canonul si ma va striga staretul ca sa cobor. Dar fiindca a spus staretul, nu o sa ma dau batut, chiar daca voi muri. Daca nu ma va striga staretul, nu voi cobori. Mai bine mor decat sa dezertez”.
Asadar am inceput canonul de metanii si rugaciuni. Si indata mi-a disparut frica si am inceput sa ma simt in largul meu. “Haralambie, de vreme ce pentru rugaciuni te-a trimis, da-ti toata silinta”. Atunci am inceput cu si mai multa ravna sa fac metanii, iar inima nu a intarziat sa mi se incalzeasca si ochii sa izvorasca siroaie de lacrimi. Erau lacrimi de doxologie si multumire. Acolo m-am invrednicit de prima vedenie. Atunci am inteles cuvintele Sfintilor Parinti, care spun ca in aceasta stare mintea inceteaza sa mai lucreze si este dusa de Duhul Sfant acolo unde vrea El, chiar si in ceruri. Dupa o vreme am revenit la starea mea fireasca, dar din nou am fost rapit in alte locasuri ceresti. Aceasta s-a repetat de doua, trei ori. Atunci mi s-a intamplat ceva asemanator cu ceea ce au patimit ucenicii lui Hristos pe Tabor si am spus: ” Bine este noua sa fim aici! Cu adevarat aici unde m-a trimis staretul este Rai. Ce bine ar fi sa nu-mi mai porunceasca staretul sa cobor vreodata din acest loc paradisiac!”
Dar dupa doua-trei zile aud o voce cunoscuta care ma striga:
- Haralambie, staretul a spus sa cobori.
Daca va voi spune cat de mult m-am mahnit cand am auzit porunca de a cobori, nu ma veti crede. Dar nu puteam face altfel, caci ma aflam in ascultare. Dupa ce am coborat, m-am dus la staret cu capul plecat, dar fiindca schimbarea chipului meu era atat de vadita, acela m-a intrebat:
- Haralambie, vreau sa-mi spui adevarul! Acolo unde te-am trimis este Rai sau nu?
Iar eu, cu capul plecat si cu ochii plini de lacrimi, i-am raspuns:
- Da, gheronda, intr-adevar este Rai.
Atunci staretul nu s-a mai putut abtine, ci m-a imbratisat si m-a sarutat.

(Monahul Iosif Dionisiatul, “Staretul Haralambie – Dacalul rugaciunii mintii”, Editura Evanghelismos, 2005)
Sursă:  Smerenia blog
Foto: Obstea lui Gheronda Iosif Isihastul de la Nea Skiti, 1958. Părintele Haralambie este primul din dreapta!

“Athos. Ghid de învățătură” (documentar în limba română)

Athos. Ghid de învățătură. Documentarul în limba română, realizat la inițiativa YMCA Universitaria, ne prilejuiește întâlnirea cu doi mari părinți români athoniți – plecați de acum la Domnul – Părintele Petroniu Tănase, starețul Prodromului și Părintele Dionisie Ignat de la Colciu. Să avem folos din cuvintele pline de har ale sfințiilor lor.

“Copilul meu e de două ori minune”. Cum ne-a ajutat Sfântul Simeon de la Hilandar să dobândim pe Simona Maria

Orice copil e o minune! Ei, copilul meu e de două ori MINUNE! Trecuseră doi ani de la căsătorie și nu rămâneam însărcinată. Deși doi ani nu înseamnă foarte mult, când îți dorești un copil, iar acesta întârzie să apară, 24 de luni trec anevoie. Aș fi făcut orice era creștinește nevoie, duhovnicește vorbind, aș fi făcut orice să devin mamă, să avem un copil. Aș fi făcut ocolul pământului, pe jos, numai să se milostivească Bunul Dumnezeu și să ne dăruiască copilașul nostru. Îl doream nespus, nespus…

În ajunul Crăciunului, un părinte călugăr, apropiat al familiei noastre, văzând amărăciunea mea, îmi povestește că la Muntele Athos, la Mănăstirea Hilandar parcă (deci nu știa nici el sigur) este o viță de vie, iar călugării de acolo trimit bobițe de struguri femeilor care nu pot rămâne însărcinate și că el a auzit despre soția unui preot de prin Vâlcea că ar fi scris acolo și a primit bobițe. Scrie si tu, îmi zice părintele!

Pentru a scrie la Hilandar trebuia să am adresa corectă (*), dar și mai multe detalii, mai multe informații, nu doar o poveste simplă. Astfel am început să caut și am găsit întru sfârșit adresa Mănăstirii Hilandar.

Tot atunci am aflat mai multe detalii. Anume că din mormântul Sfântului Simeon, din pământ, a răsărit o vița de vie nesădită de mână omenească. Și pentru că vița de vie simbolizează viața, iar strugurii săi au harul tămăduirii nenaşterea de prunci a soţilor care aleargă cu credinţă la ajutorul Sfântului Simeon, călugării de acolo trimit 3 bobițe de struguri din vița respectivă tuturor femeilor care nu pot rămâne însărcinate. M-am gândit atunci că ajutorul grabnic al Sfântului Simeon către cei ce n-au copii se datorează și faptului că înainte de a fi călugăr, a fost marele domnitor sârb Ștefan Nemania, dar mai ales a fost tată. Tată al unui copil sfânt (Rastko – Cuviosul Sava, ctitor al Hilandarului) și bărbatul unei soții sfinte  (Cuvioasa Anastasia, cu moaștele la Studenica). Așadar, părintele avusese dreptate, se întâmplă astfel de minuni mari.

Am făcut scrisoare călugărilor de acolo, una în limba română, alta în engleză. Le-am spus că suntem căsătoriți în Biserică, că ne dorim foarte mult copii și că nu avem parte de această binecuvântarea de la Dumnezeu. Le-am spus să se roage ei pentru noi. Cam atât, pe scurt (cine are nevoie și dorește să scrie la Hilandar, să scrie după cum simte). Nu le-am cerut bobițele de struguri, ci doar să se roage pentru noi.

La doar câteva zile, să fi fost cam 3-4 zile, de parcă plicul a sfidat distanța România – Grecia  – România, am primit un plic mic. Nu speram sa fie ceva în el, în afară de răspunsul pe care-l bănuiam – „ne rugam pentru dvs.”, însă înăuntru erau 3 bobițe de struguri, o tulpină mică din vița de vie și canonul în limba română (cu ce trebuie să facă cei doi soți pentru a lua bobițele)… Îmi tremurau mâinile. Nu știam dacă am voie să le ating. De fapt, mărturisesc că nici nu le-am atins decât atunci când mi-a spus duhovnicul să le iau (femeia ia două bobițe, una pentru copil și alta pentru ea, iar bărbatul ia si el o bobiță).

După părerea mea, un canon foarte frumos și ușor pe deasupra (a fost postat de Laurențiu pe blogul despre Sfântul Munte Athos). L-am făcut exact așa cum scria acolo. Și l-am făcut cu râvnă și cu mult drag. Dar mai presus de astea, cu credință!

Am ținut acest canon/post de 40 zile, în Postul Paștelui din 2005. La o lună și jumătate după Paste, am aflat că eram însărcinată. Am mulțumit Domnului și Sfântului Simeon de la Hilandar. După ce am săvârșit canonul, am știut că vom avea copilul mult dorit. Cuviosul Simeon nu a rămas dator. Toată sarcina am plutit de fericire (greu de înțeles, mai ales că sarcina aduce mari transformări în organism). Totul a mers ca atunci când ai parte de prietenia Sfinților.

Am născut o fetiță sănătoasă, Slavă Domnului! Și care poartă dovada, zic eu, a bobițelor de struguri, pe spate, are o pată roșie de forma unui ciorchine de strugure. Doctorița ei chiar m-a întrebat daca l-am furat, după cum spun unele superstiții. Nu i-am spus povestea, însă nu am ținut lumina sub obroc, am spus tuturor femeilor care nu pot avea copii, la care am simțit un minim de înțelegere a viețuirii creștine, despre acest minunat Sfânt Simeon. Apropos, pe copila mea, o cheamă Simona Maria, Simona dupa Sfântul Simeon.

Se spune că multe naşteri minunate se păstrează în arhiva Mănăstirii Hilandar, nu știu exact câte, însă de curând, deși destul de târziu din păcate, această arhivă s-a îmbogățit și cu mărturia mea, spre cinstirea Sfântului Simeon.

Pentru mine, pentru viața mea, „momentul bobițelor de strugure” a rămas un reper cert de credință deplină în ajutorul Sfinților. Dacă aș avea credința asta mereu, aș fi câștigată. Să dea Domnul ca, pentru rugăciunile Sfântului Simeon, fiecare mamă care împlinește canonul să își primească Bucuria. Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Slavă lui Dumnezeu pentru Sfinții Lui!

Mădălina, București

***

Vezi și Cuviosul Simeon (Ștefan) Nemania, Izvorâtorul de mir, ctitorul Mănăstirii Hilandar

și Acatistul Sfinților Simion și Sava, slava Serbiei, ctitorii Mănăstirii Hilandar

și Bobițele de struguri de la Mănăstirea Hilandar ajută soții neroditori să dobândească prunci

* Adresa Hilandarului este:

I M HILANDAR
63086 Karyes
Agion Oros
Greece

Ca informație generală, precizez că toate scrisorile trimise către mănăstiri sau părinți athoniți ajung la Kareia, capitala Sfântului Munte. De acolo fiecare mănăstire sau schit își ridică corespondența. Adresa standard este aceasta:

I M [Numele mănăstirii]
63086 Karyes
Agion Oros
Greece

IM înseamnă Iera Moni, adică Sfânta Mănăstire.
IMM înseamnă Iera Megisti Moni, adică Sfânta Mare Mănăstire, titlu pe care-l au doar mănăstirile Marea Lavră și Vatopedi, deci doar în acest caz se scrie IMM. Pentru schituri scrieți SKETE [numele schitului], apoi restul adresei. (n. editor blog)

Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cuvinte duhovnicești IV, Viața de familie” (text online)

Cuviosul Paisie Aghioritul Viata De Familie

View more documents from Filip Horatiu

Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cuvinte duhovnicești IV, Viața de familie”, Editura Evanghelismos

Cuviosul Paisie Aghioritul, “Părinți aghioriți. Flori din grădina Maicii Domnului” (text online)

Paisie Aghioritul Flori Din Gradina Maicii Domnului

View more documents from Filip Horatiu

Cuviosul Paisie Aghioritul, “Părinți aghioriți. Flori din grădina Maicii Domnului”, Editura Evanghelismos

Icoana Sfinților Părinți Colivazi

(…) Conflictul celor numiţi Colivazi, care din 1754 a tulburat viaţa Sfântului Munte – din cauza parastaselor care, din nevoi practice, se săvârşeau duminica în loc de sâmbătă de către monahii de la Sfânta Ana – a jucat şi acesta un rol important în istoria duhovnicească a veacului următor. Dincolo de problema, destul de neimportantă, a parastaselor, se înfruntau două tendinţe: una ce dorea adaptarea instituţiilor tradiţiei bisericeşti la nevoile vieţii contemporane, şi era însoţită cu idioritmia vieţii monahale, cu toate urmările ei; cealaltă, a Colivazilor, având ca întâi stătători pe Neofit Cavsocalivitul (+1784) – director al Academiei Athoniadei, pe Atanasie Pario (+1813), pe Sfântul Macarie Notara (+1805) – episcop al Corintului, şi pe Cuviosul Nicodim Aghioritul, lua apărarea respectării şi întoarcerii către predaniile patristice, şi era legată cu împărtăşirea deasă şi cu rugăciunea minţii. După izgonirea celor mai activi Colivazi din Munte, mesajul lor s-a împrăştiat, în principal, în insulele Egeei (în special în Schiatos, Hios şi Paros), la mănăstiri care au devenit focare ale vieţii duhovniceşti şi ale căror influenţe binefăcătoare se întind până astăzi. În Athos a încetat conflictul despre parastase şi multor monahi le-a rămas duhul binefăcător pe care l-au cultivat Colivazii – al întoarcerii la vieţuirea vechilor Părinţi isihaşti.

Fragment din Antonie Ieromonahul, Cuvioși Părinți Athoniți ai veacului al nouăsprezecelea, trad. din lb. greacă de Ierom. Evloghie (Theofan) Munteanu, Mănăstirea Nera și Editura Christiana

Un an fără avva Petroniu Tănase, starețul Schitului românesc Prodromu

Unul dintre părinţii noştri duhovniceşti de mare anvergură a fost Părintel Protosinghel Petroniu Tănase, care s-a născut în anul 1916 în comuna Fărcaşa – Judeţul Neamţ, şi a trecut la cele veşnice la 22.02.2011, orele 16. A fost tuns în monahism şi format în duhul călugăriei la Mănăstirea Neamţ – ctitoria Domnitorului Ştefan Cel Mare şi Sfânt din anul 1497, unde a avut marea şansă de a fi coleg cu Sfântul Ioan Iacob Românul…

Trăsătura de caracter esenţială a Părintelui Petroniu Tănase a fost calitatea de a fi un iubitor şi un împlinitor al ordinii, tăcerii şi smereniei. Părintele este licenţiat în teologie dar a urmat şi studii de matematică şi filozofie. A fost membru al grupării „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim din Bucureşti – care a fost ultimul bastion de rezistenţă al intelectualităţii creştine româneşti interbelice şi care a fost distrus de către regimul comunist în anul 1958…

Dorul de desăvârşire l-a determinat şi i-a îndrumat paşii spre Sfântul Munte Athos unde s-a nevoit din anul 1976, făcând parte din a doua generaţie de monahi trimisă de către Patriarhia Română cu scopul de a revigora viaţa monahală din Schitul Românesc Prodromu… Apreciat şi iubit, deopotrivă, atât în Grecia cât şi în România, Părintele Petroniu Tănase a condus până la sfârşitul vieţii sale pământeşti, schitul nostru românesc şi athonit, cu o luciditate, dragoste şi abnegaţie, deosebite!…

Şi dacă ai ajuns cumva, până la începutul anului 2011, prin acele locuri, aşa cum au făcut şi o fac în fiecare an foarte mulţi români, te-a întâmpinat un bătrân înalt, puţin adus acum, slăbit de asceză dar foarte binevoitor, să ştii că acela a fost Părintele nostru Petroniu Tănase – care, după cum am mai spus, s-a mutat la veşnicele lăcaşuri în după amiaza zilei de 22.02.2011, în chilia sa athonită, din incinta Schitului Românesc Prodromu, fiind prohodit de mulţi părinţi athoniţi, greci şi români, precum şi mulţi credincioşi români, plecaţi din ţară, special pentru acest eveniment…

Cu alte cuvinte, Părintele Petroniu Tănase a fost un trăitor profund al adevărurilor de credinţă şi a (mai) avut şi calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreţie şi modestie ieşite din comun, care mi-au inspirat foarte multă încredere, confort sufletesc şi dragoste faţă de valorile perene ale spiritualităţii şi culturii noastre autentice!… Şi, totodată sfinţia sa realiza faptul că păstorul duhovnicesc trebuie să arate în toate bună-rânduială. Fiindcă în bună-cuviinţă stau toate chipurile unei purtări frumoase. Păstorul duhovnicesc îşi păzeşte buna cuviinţă în relaţiile sale când: – nu îşi neglijează îndatoririle sfinte şi apostolia sa; – când îşi aminteşte că trebuie să fie, oriunde şi oricând, un model creştin, când vorbeşte şi când tace; – când se conformează el însuşi responsabilităţilor care decurg din grija pentru conştiinţa turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează şi îşi aminteşte cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputinţă de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăşi vrednicia preoţească, care este nedespărţită de cuvioşie. Chipul preoţesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte şi atenţie cu relaţiile din obştea lui şi să îşi facă aceste relaţii cu multă prevedere. Mai întâi şi mai presus de toate, se armonizează caracterului sfânt ce i se impune. Trebuie să nu se arate în adunări fără vreo pricină impusă de slujirea lui, ori să le caute pe acestea cu tot dinadinsul, sau să se facă plăcut acestora. Trebuie să îşi facă relaţiile cu mulă chibzuinţă şi după o îndelungă şi atentă cercetare a petrecerii şi caracterului şi a cugetului persoanelor cu care urmează să aibă relaţii. Dacă acestea sunt în aşa fel încât prietenia şi relaţia cu ele să îi aducă lui cinste şi bun renume, atunci poate să se împrietenească şi să intre în relaţie cu ele. Dar dacă, dimpotrivă, reputaţia acestora nu este bună ori sunt socotite de o moralitate îndoielnică, sau de un cuget stricat, sau de o petrecere şi vieţuire rău famate, atunci prietenia faţă de acestea şi relaţia cu ele cu cât este mai apropiată, cu atât este mai vătămătoare şi mai insultătoare. Aceasta ne învaţă pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu vă înşelaţi, căci vorbirile rele strică obiceiurile bune”[1]. Asemenea relaţii îl vatămă foarte mult mai ales pe preot, fiindcă, în împreună-petrecerea cu persoanele prost văzute din punct de vedere moral, pe nesimţite, se depărtează cuvioşia lui şi este prădată puţin câte puţin bogăţia bunei-cuviinţe preoţeşti, şi la urmă se va afla şi el gol de toată cinstea şi respectul din parte celor păstoriţi de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte potrivit, cuvântul profetului Osea: „Şi alţii au mâncat puterea lui, iar el nu a ştiut”[2]. Prin urmare prietenia şi filiaţia duhovnicească se constituie a fi un criteriu indispensabil în vederea realizării şi desăvârşirii unei relaţii duhovniceşti, bazată pe încredere, deschidere şi dragoste reciprocă, ziditoare şi mult folositoare…

Într-o altă ordine de idei, Părintele Petroniu Tănase a primit cu multă dragoste pe foarte mulţi oameni, credincioşi de toate vârstele şi tineri, la sfat, încurajându-i şi ajutându-i pe mulţi dintre studenţii teologi, de pildă, să se pregătească pentru apărarea şi promovarea credinţei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste. A fost în acelaşi timp un bun păstrător al Tradiţiei şi un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant şi ordonat, ospitalier şi erudit. Un preot distins al cultului ortodox şi un om al culturii înţelepte, un slujitor al Bisericii noastre strămoşeşti şi al poporului român…

Preacuviosul Părinte Petroniu Tănase a fost un om al bucuriei, al seriozităţii şi discreţiei, un om care şi-a propus să înmulţească seriozitatea şi conştiinciozitatea şi credem că a reuşit cu prisosinţă. Darul deosebit al Părintelui Petroniu de a vorbi şi mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii şi în special ale Noului Testament, precum şi a dogmelor, ale Sfinţilor Părinţi şi a sfintelor canoane, preocuparea pentru cărţile fundamentale ale spiritualităţii ortodoxe, cum ar fi Psaltirea, Ceaslovul, Patericul, Pidalionul şi Filocalia, dar şi pentru textele liturgice cuprinse în cărţile de slujbă, l-au făcut să fie iubit şi în acelaşi timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate şi discernământ…

Referindu-ne acum, în mod succint şi selectiv, la câteva dintre cuvintele de învăţătură ale Părintelui Petroniu Tănase, pe lângă cele deja enumerate şi menţionate mai sus, vom remarca şi reţine că înfrânarea şi puterea rugăciunii le sunt date tuturor oamenilor. Dacă vrem să ne înfrânăm trupul de la cele necurate şi dacă vrem să ne rugăm, nu există “nu pot”. Oamenii îl caută pe Dumnezeu numai la necaz, greutăţi şi suferinţe. Dumnezeu ne-a spus: “Nu vă puneţi nădejdea în oameni” şi noi ne aducem aminte de aceasta la nevoie. Îi sfătuiesc pe toţi creştinii să nu uite de rugăciune nici când le stă bine. Şi să nu pună pe alţii să se roage pentru ei. Să se roage pentru ei înşişi. Cel mai greu vot este de îndeplinit ascultarea în mănăstire, iar în lume, tot ascultarea de Dumnezeu este cel mai greu de făcut. Ascultarea şi împlinirea cuvântului Lui. Să urmăm pilda Maicii Domnului, care a spus: “Fie mie după cuvântul tău!”Dumnezeu îţi dă mai mult decât meriţi ca să te întoarcă apoi către El. Dumnezeu are două braţe, iubirea şi mila, şi cu amândouă ne poate salva. Întâi avem nevoie de milă, căci noi, păcătoşii, nu putem pretinde iubire.”

În altă ordine de idei, Sfinţii Părinţi, Biserica în totalitatea ei consideră mare păcat judecarea altuia. Uite, în Postul Mare, la slujbe se zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul şi se rosteşte în tot timpul Postului Mare, în afară de sâmbăta şi duminica. Se rosteşte de câte 8-9 ori şi se spune în Tipic ca preotul să o rostească cu mâinile ridicate şi cu metanii şi închinăciuni. Această rugăciune se încheie cu cuvintele: „Dăruieşte-mi, Doamne, să-mi văd păcatele mele şi să nu osândesc pe fratele meu”. Este făcută cu stăruinţă pe toată durata Postului Mare. Te-ai aştepta ca, atunci când te rogi cu aşa mare stăruinţă să te păzească Dumnezeu de păcate, să fie pomenite păcatele cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care noi le socotim a fi mai mari şi mai rele, dar Sfântul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dăruieşte-mi să văd păcatele mele şi să nu osândesc pe aproapele”. Osândirea aproapelui este mare păcat. Sfinţii Părinţi spun că se face o mare greşeală atunci când osândim păcatele, căci atunci tu te faci singur judecător al fratelui tău, iar aceasta după mintea ta. Nu avem calitatea aceasta şi nu avem nici un drept să facem aşa. Acest drept nu îl are decât cel care l-a făcut pe om, Dumnezeu. Doar El are dreptul să îl judece pe om, iar noi, judecând pe aproapele, împietăm asupra dreptului lui Dumnezeu, Care este Judecătorul cel drept. Fiecare om este făcut după chipul lui Dumnezeu, fiecare om este o entitate unică în viaţa omenirii de la începutul până la sfârşitul lumii. Niciodată nu o să fie doi oameni aceeaşi. Oamenii nu pot face lucruri identice. De exemplu, eu recunosc un tablou de Grigorescu, de Tonitza după anumite trăsături, după stilul personal.

Suntem datori cu cinstea şi cu respectul unii faţă de alţii

Omul este mărginit, posibilităţile lui fiind limitate. Dumnezeu este Fiinţă nemărginită, iar puterea Sa creatoare este infinită. Dumnezeu creează în mod unic, nu repetă; fiecare fiinţă este o creatură nouă, oglindind în fiinţa ei ceva din strălucirea şi infinitatea dumnezeiască. De aceea Sfinţii Părinţi spuneau: „Ai văzut omul, ai văzut pe Dumnezeu!”. Tocmai de aceea în cinstirea sfintelor icoane nu cinstim lemnul şi culoarea, ci pe cel reprezentat. Tot aşa, întâlnind omul, care este chipul lui Dumnezeu, cinstea dată omului se ridică la Creatorul lui. De aceea suntem datori cu cinstea şi cu respectul unii faţă de alţii şi nu avem nici un drept să judecăm pe aproapele. Dar atunci când eşti într-o poziţie de conducere şi ai subalterni care greşesc uneori, ce atitudine trebuie să ai? Judecata înseamnă să îl condamni pe om, să îl osândeşti. Dacă atragi atenţia cu respect şi cuviinţă, părinteşte şi cu îndemn, asta nu înseamnă judecată, ci trebuinţă, necesitate şi firesc: să îl iubeşti pe om şi să-l lămureşti că a greşit.

Trebuie să ne străduim – este interesul nostru! – să moştenim fericirea dăruită de Dumnezeu. Dacă în viaţa aceasta ne străduim să avem o familie liniştită, o locuinţă, condiţii de trai şi sănătate, ajungem să spunem că suntem fericiţi în această viaţă. Dar mă întreb: este oare fericirea deplină? Nu-i deloc! În viaţa noastră vin boala, necazurile, inevitabil vine şi moartea. Şi aşa, toată fericirea pământească ia sfârşit. Dacă pentru starea aceasta de câţiva ani, scurta viaţă pe pământ, noi dăm toată grija noastră şi ne străduim aşa de mult, pentru fericirea veşnică noi nu facem nimic? Căci ştim că Dumnezeu a rânduit ca, după încheierea vieţii pe pământ, să înceapă veşnicia. Iar veşnicia poate să fie fericită sau nefericită, după cum am făcut-o noi înşine.

Fiecare va merge cu bagajul lui sufletesc

Sfântul Nicodim Aghioritul spunea: „Dumnezeu mi-a rânduit împărăţia veşnică, iar eu trebuie să mă pregătesc pentru ea, în toată vremea vieţii”. Ce fac eu ca să intru acolo, căci acolo vreau să fiu, unde Dumnezeu mi-a pregătit loc? Sfinţii erau foarte grijulii: permanent se gândeau la dobândirea împărăţiei veşnice, iar grija aceasta era uneori istovitoare, căci îi mistuia.

Sfântul Pimen, fiind pe patul de moarte, era îngrijorat, iar ucenicii l-au întrebat: „Te mai îngrijorezi, părinte, după tot ceea ce ai făcut?”. „Am făcut ceea ce am putut, dar ştiu eu că voi ajunge la Dumnezeu?, se întreba avva Pimen. Diavolii îl ispiteau pe Sfântul Sisoe cel Mare, zicându-i: „Ai scăpat de noi!”. Dar el le spunea: „Încă nu am scăpat, ci abia când voi ajunge în rai”. Să-i ascultăm şi pe Sfinţii Părinţi, care ne încredinţează: „Puţină osteneală şi veşnică odihnă!”. Asta aş spune tineri-lor: să vă gândiţi cu tot dinadinsul la fericirea veşnică! Există două situaţii – tertium non datur (o a treia nu mai există): ori viaţa veşnică pentru cei care au împlinit poruncile lui Dumnezeu, ori osânda veşnică pentru cei care nu au trăit după voia lui Dumnezeu şi au făcut voia vrăjmaşului. Pe aceştia o să-i aştepte diavolul, după cuvântul: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41). Fiecare va merge, după această viaţă, cu tot ceea ce a agonisit în această viaţă, cu bagajul lui sufletesc, de cugetare, de simţire şi de fapte.

Prin urmare, cuvintele noastre sunt puţine şi neputincioase pentru a putea spune cât bine a făcut Preacuviosul nostru Părinte Petroniu Tănase, datorită ţinutei sale morale şi preoţeşti, a echilibrului, seriozităţii, sincerităţii, profunzimii şi înţelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice şi cărturăreşti, a dragostei sale faţă de Dumnezeu şi (de) oameni, a ataşamentului său faţă de ţara aceasta românească şi de Biserica ei cea strămoşească!…

Parcurgând viaţa şi biografia acestui părinte duhovnicesc constat, cu uimire şi admiraţie, tăria lui de caracter şi verticalitatea cu care a fost înzestrat acest contemporan al nostru în faţa căruia noi nu suntem altceva decât nişte oameni supuşi vremurilor acestui veac!… Se cuvine aşadar, să-i aducem prinos de cinstire şi de recunoştinţă rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul şi cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locaşurile cele cereşti, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!…

În încheiere, deci, voi susţine cu toată tăria că eu personal, mă simt foarte împlinit şi onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej şi marea şansă de a-l întâlni şi (de) a-l cunoaşte pe Părintele Protosinghel Petroniu Tănase – mare personalitate a culturii şi spiritualităţii noastre monahale româneşti, autentice şi mărturisitoare din aceste răzvrătite vremuri, având convingerea şi nădejdea că vom şti cu toţii pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii, potrivit meritelor şi vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, preţuim mai mult pe alţii de oriunde şi de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoşi, mai senzaţionali!… Însă, rămânem convinşi de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!…

Aşadar, cei alungaţi din turnurile babilonice pot bate la porţile cetăţii noului Ierusalim – cel bisericesc şi ceresc ce „nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Această personalitate duhovnicească şi binecuvântată, cu alte cuvinte, este una de referinţă în cadrul Bisericii şi spiritualităţii noastre autentice, care ar trebui să fie cunoscută, recunoscută şi apreciată pentru totdeauna, de către toţi cei ce cred că „Biserica este cetatea pe care nici porţile iadului nu o vor birui”!…

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Veşnică să-i fie pomenirea! Amin!

Drd. Stelian Gomboş

Foto (1): Avva Petroniu Prodromitul fotografiat în 2004 de Părintele Theodossios de la Simonopetra.

Foto (2): Avva Petroniu împreună cu Pr. Cleopa Ilie și mireanul Leonida Plămădeală (viitorul mitropolit al Ardealului, ÎPS Antonie), anii 60.
Notă: Titlul textului postat aici este - In memoriam – Împlinirea unui an de la naşterea în viaţa cea cerească şi veşnică a Preacuviosului Părinte Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul misionar, propovăduitorul apologet şi mărturisitorul autentic. Titlul Un an fără avva Petroniu Tănase, starețul Schitului românesc Prodromu a fost alegerea editorului blogului.

---

[1] I Cor. 15, 33

[2] Os. 7, 9

Secvente de la slujba de înmormântare a părintelui Petroniu Tanase, Schitul Podromu (filmare realizată de părinți din obștea mănăstirii Dervent)

Sfânta Mănăstire Simonopetra, ieri și azi

Simonopetra, 1969

 Simonopetra, zilele noastre

Despre nașterea de prunci, Părintele Paisie Aghioritul

“De multe ori, destule perechi de soţi îmi destăinuiesc neliniştea lor cu privire la naşterea de prunci şi îmi cer părerea. Unele perechi se gândesc să facă doi-trei copii, iar altele doresc să dobândească mai mulţi. Însă ceea ce îi va ajuta cel mai mult este să lase lui Dumnezeu acest subiect al naşterii de prunci. Să-şi încredinţeze viaţa lor Proniei dumnezeieşti şi să nu-şi facă programele lor. Trebuie să creadă că Dumnezeu, Care se îngrijeşte de păsările cerului, cu atât mai mult se va îngriji de proprii lor copii. Era un marinar care s-a căsătorit la vârsta de douăzeci şi opt de ani. Sărac şi el, săracă şi fata pe care a luat-o, au închiriat un subsol în care să locuiască. Tânăra a găsit ceva de lucru şi trăiau foarte cumpătat. închipuiţi-vă, drept masă aveau o ladă de fructe, pe care le-au cumpărat o singură dată. După aceea au dobândit şi copii şi făceau mari economii ca să-i crească. Şi cu toate acestea, încet-încet s-au căpătuit.

Unii încearcă mai întâi să le aranjeze pe toate celelalte şi după aceea se gândesc la copii. Nu-L pun la socoteală deloc pe Dumnezeu. Alţii spun: “Astăzi viaţa este grea. Ajunge un copil, cu toate că şi pe acesta îl creşti cu destulă greutate”, şi nu mai fac alţi copii. Aceştia nu-şi dau seama cât de mult păcătuiesc cu această concepţie a lor, pentru că nu-şi pun nădejdea în Dumnezeu. Dumnezeu este milostiv şi de îndată ce va vedea că nu mai pot face faţă, nu le va mai dărui alţi copii. Mulţi se căsătoresc, dar nu se gândesc că scopul căsătoriei este să facă copii şi să-i educe creştineşte. Nu vor copii mulţi, ca să nu aibă necazuri, dar au în apartamentele lor câini, pisici…

Mi-au spus unii că acum în America, unii oameni ţin în casele lor în loc de câini, un fel de purceluşi, care sunt foarte scumpi şi nu cresc repede. Au fost făcuţi în aşa fel, încât să-i poată ţine în apartamentele lor. Nu vor să aibă copii, pentru că le vine greu să-i spele, etc, dar să spele porci nu. Câinele cel puţin este şi paznic. Dar ca să ţii porci în casă… Înfricoşător! în Australia am văzut azile pentru câini, pisici…, chiar şi cimitir pentru animale. Oamenii, aşa cum progresează, vor creşte şoareci şi vor face conserve din ei pentru a hrăni pisicile, şi vor creşte iepuri pentru a hrăni câinii, în timp ce atâţia oameni mor de foame. Şi ca să vezi, dacă omoară cineva un câine, se poate să plătească mai mult decât dacă ar omorî un om. Depinde, fireşte, şi al cui este câinele… Unde am ajuns?! În vremea noastră omul valorează mai puţin decât un câine.”

Sursă: Grupul de discutii Provita – http://groups.yahoo.com/group/provita/

Informare despre arestarea preventivă a Părintelui Stareţ Efrem. Aflați cum puteți ajuta!

De pe la sfârșitul anilor ʼ40, vreme de aproape 50 de ani, în Sfântul Munte Athos au venit tot mai puțini monahi. În anul 1990, însă, pentru mănăstirea Vatopedi această situaţie s-a încheiat. 18 tineri în fruntea cărora se afla Gheronda Iosif, ucenicul Bătrânului Iosif Isihastul, s-au strămutat aici de la Nea Skiti și au redat mănăstirii statutul de chinovie, alegându-l ca stareţ pe Gheronda Efrem.

Părintele Efrem provine dintr-o familie cipriotă săracă, dar evlavioasă. S-a născut în 1956 în localitatea Peristeronopighí din Cipru. A rămas orfan de copil, atunci când tatăl său a fost omorât de turci, în faţa întregii familii, în timpul invaziei din 1974. După încheierea studiilor liceale, în 1974 a intrat la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena. A absolvit în 1978 şi s-a întors în Cipru, unde, în 1979, a fost numit profesor la Şcoala Bisericească „Apostolul Varnava” din Nicosia. În 1981 a hotărât să devină monah la Sfântul Munte, intrând în obştea lui Gheronda Iosif. A fost hirotonit diacon în 1983 şi preot în 1984. După ce a fost ales egumen la Vatoped, Părintele Efrem a preluat administrarea mănăstirii şi îndrumarea duhovnicească a monahilor acesteia.

În timp foarte scurt, Gheronda Efrem a reuşit să reaşeze din punct de vedere liturgic și tipiconal mănăstirea, să o restaureze în cea mai mare parte, să îi conserve vechile odoare şi să se îngrijească de întreaga ei zestre materială. Mănăstirea, care astăzi numără peste 110 monahi, a ajuns să fie cel mai mare așezământ de călugări din Grecia.

Este un fapt cunoscut că dintotdeauna Biserica şi mănăstirile au fost înzestrate cu proprietăţi care să le asigure întreţinerea și să înlesnească găzduirea pelerinilor dar şi ajutorarea unor semeni aflați în nevoie.

Mănăstirea Vatopedi, a doua în ierarhia Sfântului Munte, este o mănăstire istorică şi a avut și ea o avere considerabilă, dobândită de-a lungul celor peste 1000 de ani de existență. Din toată această avere, singura proprietate a mănăstirii din afara Sfântului Munte rămasă până în prezent este Lacul Vistonida. Restul averii din Grecia a fost donat statului pentru ajutorarea victimelor „catastrofei din Asia Mică”, în care milioane de greci și-au pierdut căminele și au fost nevoiți să se refugieze în teritoriile eliberate de sub jugul otoman.

Astăzi proprietatea mănăstirii asupra Lacului Vistonida este un fapt pe deplin dovedit din punct de vedere juridic. Dreptul de proprietate este confirmat de hrisoave ale împăraţilor bizantini, de firmane ale sultanilor, de sigilii (acte oficiale) ale patriarhilor Constantinopolului, și a fost recunoscut de către instanțele judecătorești elene.

De altfel, la începutul anilor 20, statul solicitase opinia juridică a celor mai cunoscuţi profesori ai Şcolii de Drept a Universităţii din Atena, care au publicat atunci două studii ce reconfirmau dreptul de proprietate al mănăstirii asupra acestei proprietăți.

În 1924 a avut loc o înţelegere cu Domeniul Public Elen, instituția care administra proprietățile de stat, în urma căreia mănăstirea oferea statului 3800 de hectare în Peninsula Halkidiki, iar Domeniul Public renunța, printr-un decret-lege, la orice revendicare asupra Lacului Vistonida.

Cu toate acestea, Domeniul Public Elen a început din anul 1995 să pretindă drepturi inexistente asupra metocului mănăstirii din zona Vistonida. Timp de aproape 10 ani mănăstirii i s-a dat dreptate din partea tuturor organelor competente ale statului, existând în acest sens numeroase documente semnate de miniştri şi funcţionari de stat.

În anul 2004, unele dintre oficialităţile locale din regiunea lacului au început, din motive politice, o campanie de denigrări şi calomnii împotriva Vatopedului. În urma acesteia, în 2006 mănăstirea a fost nevoită să se retragă și să accepte o soluție de compromis. Este vorba de mult discutata chestiune a schimbului de terenuri. Acest schimb al Lacului Vistonida (si al terenurilor din jurul lui) cu alte terenuri a fost propus de Domeniul Public Elen pentru a satisface cererea oficialităţilor locale. El nu a fost dorit și nici cerut de mănăstire. Evaluarea terenurilor şi a lacului a fost încredinţată de către Domeniul Public Elen organului competent şi autorizat, respectiv Corpului de Experți în Evaluare, care este un organism independent. Experții lucrează sub prestație de jurământ, iar la baza evaluării stau criterii obiective europene și internaţionale, fără nici o posibilitate de participare sau intervenţie a mănăstirii.

În anul 2008 aceleași oficialități au provocat aşa numitul „scandal Vatopedi”. S-a dezlănțuit atunci în mai toată mass-media grecească o adevărată furtună de calomnii, neadevăruri, fapte distorsionate și falsuri grosolane, care priveau inițial modul în care se făcuse schimbul de proprietăți între mănăstire și stat, dar s-au extins în cele din urmă asupra întregii activități a mănăstirii. Timp de aproape trei ani s-a încercat să se găsească un delict real care să poată fi imputat Părintelui Stareț, fără să se reușească câtuși de puțin să fie dovedită vreo încălcare a legii. A fost astfel construită acuzaţia care este adusă astăzi lui Gheronda, ridicolă în ochii multor juriști: deşi ar fi știut că lacul nu este al mănăstirii, totuşi l-a revendicat și a reușit să îl obțină; ar fi astfel autor moral al unei fapte prin care se păgubește avutul public.

Chestiunea în cauză a fost și a rămas politică, fiind exploatată de anumite persoane, a căror identitate și interese încep să fie din ce în ce mai clare. Rezultatul a fost cel cunoscut: s-a dispus arestarea preventivă a Părintelui Stareţ.

Ca oriunde în lume, și în Grecia arestul preventiv ar trebui să fie o măsură extremă la care să se recurgă numai când celelalte măsuri mai blânde de constrângere juridică (cauţiunea sau domiciliul forţat) s-au dovedit ineficace și numai când cineva este socotit un infractor foarte periculos pentru societate, când este suspectat de a repeta infracţiunea sau de a încerca să se sustragă judecății.

Gheronda este un om duhovnicesc care a înfăptuit o lucrare remarcabilă, fiind cunoscut și iubit în toată lumea ortodoxă. După începerea procesului, în 2008, Părintele Stareţ a călătorit de mai multe ori în afara graniţelor Greciei, în scop duhovnicesc, reîntorcându-se de fiecare dată. În urmă cu puţin timp s-a aflat pentru câteva săptămâni în Rusia; nu s-a sustras anchetei, ci s-a întors în Grecia şi s-a pus la dispoziţia oamenilor legii.

Nevinovăţia lui reiese limpede şi din faptul că deşi este acuzat ca fiind autorul moral al schimburilor de proprietăţi, niciunul dintre aşa-numiţii autori propriu-ziși nu a fost arestat preventiv.

Juriștii văd în această arestare un fapt nedrept și ilegal, dar oamenii duhovniceşti înţeleg că acesta este drumul Crucii pe care îl dăruieşte Dumnezeu celor care s-au afierosit Lui cu dragoste, din toată inima, din tot sufletul şi cugetul. Viaţa părintelui ne aminteşte de viaţa atâtor bărbaţi virtuoşi care au fost prigoniţi pentru dragostea lui Dumnezeu. Gheronda se sfinţeşte pe zi ce trece tot mai mult, noi însă trebuie să ne ascultăm conştiinţa şi să-i fim alături, cerând revocarea acestei hotărâri nedrepte a arestului preventiv.

După cum se știe, cererea de punere în libertate a Părintelui Stareţ adresată anchetatoarei a fost refuzată. Gheronda rămâne în închisoare. Prietenii mănăstirii Vatopedi au organizat şi în România, ca şi în alte ţări, o acţiune de strângere de adeziuni pentru eliberarea Părintelui Stareţ.

Această acţiune este unul dintre puţinele mijloace omeneşti care pot fi folosite. Ea se poate realiza acum nu numai prin intermediul internetului, dar și prin telefon/fax/SMS și poștă. Datele completate pot fi trimise la una din următoarele adrese:

• Adresa de email contact@freegerontaefraim.com

Site-ul freegerontaefraim are ca scop eliberarea Părintelui Stareţ. Vizitând site-ul, se pot vedea atât numărul adeziunilor venite, cât şi numeroase articole şi luări de poziţie, în mai multe limbi.

• Adresa poștală Fundaţia Sfântul Sava, str. Bistriţei nr 19, Buzău, cod poştal 120038

• tel/fax 0238 710349

• SMS 0766 716 809,  0740 115 570

Aici se poate citi Scrisoarea de condamnare a deciziei de arest preventiv redactată pe 24 Decembrie 2011. Aici este tabelul care trebuie completat.

Sursă: Pemptousia

Paraclisul Icoanei Mângâietoarea “Paramythia”, facere a lui Nifon Vatopedinul

Preotul: Binecuvantat este Dumnezeul nostru…
Psalmul 142

Glasul 4:
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului
Stih: Laudati pe Domnul caci este bun, caci in veac este mila Lui.
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului
Stih: Toate neamurile m-au inconjurat si cu numele Domnului i-am infrant pe ei
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului
Stih: De la Domnul s-a facut aceasta si este minunata intru ochii nostri
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului

Tropar, glasul al 4-lea, Podobie: „Cel ce Te-ai inaltat pe cruce…”
Spre Nascatoarea de Dumnezeu cu osardie sa alergam acum si sa cadem, pacatosii si smeritii, cu pocainta, strigand din adancul sufletului: Stapana, ajuta-ne, spre noi te milostiveste, grabeste-te, caci pierim sub multimea gresealelor. Sa nu intorci pe robii tai deserti, caci doar pe tine nadejde te-am castigat.

Tropar, Glasul 1, Podobie: „Piatra fiind pecetluita…”
Slava…
Fiind turma inconjurata de cei care o lupta, si-nversunati prigonitorii asupra oilor tale, Curata, ai vestit pe robul tau, graind aievea catre el. Pentru aceasta cetele de monahi tie iti striga, Maica: slava, Preacinstita, ajutorului tau, slava ocrotirii tale, slava, Mangaietoare tie una Atotlaudata.

Tropar, glasul al 4-lea, Podobie: „Cel ce Te-ai inaltat pe cruce…”
Si acum…
Nu vom tacea nicicand noi, nevrednicii, a spune stapanirea ta, Preacurata, caci de n-ai fi stat, mijlocind, inainte, cine ne-ar fi izbavit de atatea primejdii? Sau cine ne-ar fi pazit slobozi, pana acuma? De tine nu ne vom indeparta, caci mantuiesti, Stapana, pe robii tai din toate nevoile, pururea.

Psalmul 50

Canonul

Cantarea 1, Glasul al 8-lea, Irmos: „Apa trecand-o…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi. Stapana prealaudata, Mariam, har imi daruieste ca icoana, sa-ncununez
cu florile cantarilor, dupa datorie, chipului tau, Mangaietoarea mea.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Puternica Doamna a Muntelui, acoperamant si aparatoare, mai ales a marii, slavitei Vatopedi, scapa pe cei ce intr-insa vietuiesc.

Slava…
Precum odata turma ta, minunat, O, Mangaietoare, ai salvat-o dintre talhari, si acum, Stapana, izbaveste pe cei impresurati, cu mijlocirea ta.

Si acum…
De boli, de ispite si de sminteli, fiind cuprinsi, Stapana, la a ta icoana cadem dupa cuviinta strigandu-ti Mangaietoare degrab izbaveste-ne.

Cantarea a 3-a, Irmos: „Doamne, Cel ce ai facut…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Al tau Fiu, o Stapana invrednicita de Har, dorind sa indrepteze viata acelor calugari care nu-I tineau poruncile, spre manastirea ta mare cete de salbatici talhari a trimis.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Pentru aceasta, Fecioara, ce nimicirea ai indepartat, cu indraznirea ta de Maica, indata ai alergat. Si chiar daca Domnul a intins a Sa mana, cu preacuratele-ti buze tu iarasi ai strigat.

Slava…
Maica, opreste-ti glasul! Iti zicea al tau Fiu. Insa tu, Fecioara, a treia oara, din nou ai strigat. Si astfel mangaind intreaga-ti turma, Curata, pentru-aceasta iti strigam Stapana: Bucura-te.

Si acum…
Tuturor esti, Fecioara, sprijin si acoperamant, ocrotitoare si izbavitoare din toate nevoile, mijlocitoare catre Fiul tau si Dumnezeu, aparatoare si pazitoare manastirii Vatopedului.

Mantuieste din primejdii pe robii tai, Preacurata, caci toti, dupa Dumnezeu, la tine alergam ca singura robilor tai Mangaietoare.

Cauta, prealaudata Nascatoare de Dumnezeu, cu ingaduinta, la necazul cel cumplit al trupului, si durerea sufletului meu o tamaduieste.

Preotul: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta…

Sedealna, Glasul al 2-lea, Podobie: „Cele de sus…”
Zid nebiruit, si fierbinte mijlocitoare, de mila izvor, iar noua mangaiere, cu osardie tie, Nascatoare de Dumnezeu, strigam: Grabeste, si din primejdii izbaveste, a turmei tale singura pazitoare.

Cantarea a 4-a, Irmos: „Am auzit, Doamne…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Aratatu-s-a biserica ta acesta, a harului dumnezeiesc, salas infrumusetat cu zugraveala cinstitei icoanei tale, Preacurata.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Impreuna mireni si monahi, toate cetele tie iti striga: Mangaie, Maica fara de barbat, pe robii tai, in toate incercarile.

Slava…
Fiii din manastirea ta, bucurandu-se, saltand si veselindu-se, cand se-nchina-n fiecare zi la a ta icoana, se umplu de har.

Si acum…
Vatopedul se bucura, adunand suflarea toata a Muntelui, ca sa vada al icoanei tale chip ce s-a intors si care a grait.

Cantarea a 5-a, Irmos: „Lumineaza-ne pe noi…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Ulcior si toiag, masa sfanta, rug nemistuit, chivot al legii, munte, pe tine Fiica, proorocii inainte te-au vestit.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Munte, Daniil, nedaltuit, te-a cunoscut, iara altul lana inrourata, si altul sfesnic de aur, Preacurata.

Slava…
Ale firii legi, intru tine, Preacurata, se desfac, singura ce Prunc fara samanta nasti, pe Cuvantul, in ipostas, al Tatalui.

Si acum…
Sufletul si trupul si cugetul le-am pangarit, al tau rob nevrednic, Fecioara de aceea iti strig: Mantuieste-ma.

Cantarea a 6-a, Irmos: „Milostiv fii mie, Mantuitorule…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Cu mijlocirile tale catre Dumnezeu si Fiul tau, Marie, Duhul cel Sfant innoieste-L inlauntrul meu, iar a-impietririi patima, cea nimicitoare, Preacurata, izgoneste-o.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Mangaietoare, chip te-avem al smereniei. Cazand noi acuma la cinstita icoana ta Stapana cerem smerenie prin tine de la Domnul, cu ale tale mijlociri.

Slava…
Muntele minunat, Mangaietoare, al Atonului, avand preacinstita ta icoana, se mandreste, si preasfantul brau al tau, Preasfanta Fecioara, adapost in fuga de vrajmasi.

Si acum…
De foamete, cutremur, foc, de sabie, boala si tulburari, de grindina, ispita si de toata suferinta, Preasfanta, Preabuna Fecioara izbaveste
a ta turma, tie ne rugam.

Mantuieste din primejdii pe robii tai, Preacurata, caci toti, dupa Dumnezeu, la tine alergam ca singura robilor tai Mangaietoare.

Curata, ce pe Cuvantul, de negrait prin cuvant ai nascut in zilele cele din urma, roaga-L, ca ceea ce ai indrazneala de Maica.

Preotul: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta…

Condac, Glasul al 2-lea
A crestinilor aparatoare neinfruntata, mijlocire catre Ziditorul neschimbata, sa nu treci cu vederea glasurile pacatosilor, ci ca o buna ne intampina spre ajutor, pe noi, cei ce cu credinta iti strigam: Grabeste cu mijlocirea, si sarguieste cu rugaciunea, Maica pururea aparatoare a celor care te cinstesc.

Prochimen, Glas 4
Pomeni-voi numele tau in tot neamul si neamul
Stih: Asculta fiica si vezi, si pleca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau, si va dori Imparatul frumusetea ta
Pomeni-voi numele tau in tot neamul si neamul
Preotul: Domnului sa ne rugam
Doamne miluieste
Preotul: Caci Sfant esti dumnezeul nostru…
Toata suflarea sa laude pe Domnul (de 3 ori)
Preotul: Si pentru a fi invredniciti noi a asculta Sfanta Evanghelie…
Evanghelia (Luca 1, 39 – 49, 56)
Slava Tie Dumnezeului nostru, slava Tie.

Glasul 4
Slava…
Parinte, Cuvinte, Duhule, Treime in Unime, sterge multimea gresealelor noastre
Si acum…
Cu ale Nascatoarei de Dumnezeu rugaciuni, Milostive, sterge multimea gresealelor noastre
Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea

Stihira, Glasul al 6-lea, Podobie: „Toata depunandu-o…”
Sa nu ma incredintezi ajutorului de la oameni, ci primeste ruga mea, Preacurata Stapana, a robului tau. Intristare m-a cuprins, si nu pot ca sa port a demonilor sagetaturi; nu am acoperamant, eu sarmanul, nici unde sa scap, razboit fiind de peste tot, nici Mangaietoare afara de tine, Stapana a lumii, nadejdea credinciosilor si scut. Sa nu ma treci cu vederea, ci daruieste-mi cele de folos.
Preotul: Mantuieste Dumnezeule poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta
Amin
Cerceteaza lumea Ta cu mila si indurari
Amin
Inalta cornul binecredinciosilor crestini si revarsa peste noi milele Tale cele bogate
Amin
Pentru rugaciunile Preasfintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria…
Doamne miluieste (12)
Preotul: Cu mila si indurarile…
Amin

Cantarea a 7-a, Irmos: „Pruncii evreilor…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Alerg cu dor si cu credinta, Mangaietoare, la tine, mangaie-ma tu, mangaierea manastirii Vatopedi, care ai mangaiat candva, pe monahii din primejdii.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Ca cerbul m-am facut, Fecioara, ce cauta insetat, izvoarele apelor tale. Fecioara adapa-ma cu picatura milei tale, cel ce spre locasul tau alerg, o, cinstita Mangaietoare.

Slava…
Mai dulce decat al privighetorii, picurand miere s-a auzit al tau glas si a salvat atunci manastirea Vatopedi. Dar si acum izbaveste-o Mangaietoare prealuminata.

Si acum…
Uneltirile, Fecioara zadarniceste, cumplite si viclene, asupra Athosului, nebuneste tesute in vremurile cele din urma, Mangaietoare ce ai mantuit al tau salas pe care l-ai ales.

Cantarea a 8-a, Irmos: „Pe Imparatul…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
„De tine, faptura, se bucura, toata, ingerestile cete, si suflarea omeneasca” iti canta multime de monahi, Fecioara.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Pe Mangaietoarea o laudam cu totii, primitoare a monahilor cantare, si izbavitoare de necuratii talhari.

Slava…
Stapanesti Fecioara peste toata zidirea, a celor pamantesti si a celor ceresti, o, Mangaietoare, purtand pe Pruncul Sfant.

Si acum…
Al imparatilor Imparat tinand in brate, pe monahii din a ta manastire imparateasca, de imparatie Imparateasa invredniceste-i.

Cantarea a 9-a, Irmos: „Cu adevarat, Nascatoare…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Spre sfantul tau locas, noi venind cu credinta, cei mantuiti prin tine, Mangaietoare, Curata, smerita noastra cantare tie iti inaltam.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Ajuta-ne sa tinem, o, Mangaietoare, fagaduintele noastre pe care le-am dat Dumnezeului nostru, cand Schima am-imbracat.

Slava…
Apara-ti manastirea, o, Mangaietoare, cea sfanta, de dezbinarea cea dintre noi, ca sa se slaveasca sfantul nume al Fiului tau.

Si acum…
Strigam, sfarsind cantarea: „Bucura-te”, inaintea icoanei tale celei sfinte cazand, cu lacrimi cerand iertare de toate gresealele.

Vrednic este cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururi fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii, si mai slavita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Marimurile

Pe cea mai inalta decat cerurile, pe cea mai curata decat razele soarelui, pe Mangaietoarea obstii celei din sfanta manastire Vatopedi
cu cantari sa o cinstim.

Maica si Stapana a Izbavitorului, primeste rugaciunea monahilor din manastirea ta, si Mangaietoare si-acoperamant fi noua, si mijlocitoare pentru ai tai robi la Fiul tau.

Iata-a venit vreme de stramtorari, acum e nevoie, Fecioara, de ajutorul tau; izbaveste de toata primejdia si nevoia, si mana ajutatoare
de graba intinde-ne.

Ma sfarsesc de dorul tau, Mariam, ma arde dorinta de-a privi cu evlavie, slava si frumusetea sfintei tale icoane, si de ajuns nu-mi este
cat pot sa te maresc.

De toate slavita, bucura-te, Mariam, tu Mangaietoarea turmei tale, si ajutor, ce-ai tinut in brate pe Dumnezeu-Cuvantul, pe Care ni-L daruieste, Cinstita, Atotmilostiva.

Fecioara Preacurata, nadejde esti deznadajduitilor si credinciosilor ajutor.

Pe cei ce ti se roaga ii mantuieste din stricaciune, Fecioara Nascatoare, si Mangaietoarea mea.

Ostirile, toate, ingeresti, Inaintemergatorul, cei doisprezece Apostoli, toti sfintii, cu Maica lui Dumnezeu sa faceti rugaciuni, ca sa
ne mantuiasca pe noi.

Sfinte Dumnezeule… Slava… Si acum…
Preasfanta Treime… Doamne miluieste (3) Slava… Si acum…
Tatal Nostru…
Tropar, Glasul 1, Podobie: „Piatra fiind pecetluita…”

Pe cea mai presus de toate, Fecioara, sa o laudam, pe Mangaietoarea din aceasta manastire, si ocrotitoare. Poticnire este vrajmasilor si
noua acoperamant de mantuire, prin icoana ei care sta pe tron, ca o imparateasa.
Slava, strigam, sfatului tau, Slava minunilor tale, Slava, Fecioara, catre noi sfintei purtarii tale de grija.

Preotul: Miluieste-ne pe noi Dumnezeule…
Doamne miluieste (3)
Inca ne rugam…
Doamne miluieste (40)
Apolis

Stihirile, Glasul al 2-lea, Podobie: „Cand pe lemn…”
Fratilor, veniti la icoana de minuni facatoare si sfanta a Fecioarei curate, veniti acum sa cadem, lacrimi varsand, si cu dor sa strigam,
din inima si suflet: De toate nevoile pe noi ne elibereaza, ca din toate primejdiile, totdeauna izbaviti, Fecioara, pe tine Mangaietoare sa te numim.

Primeste, Stapana, rugaciunile robilor, si ne izbaveste de toata nevoia si necazul.

Toata nadejdea mea spre tine acum o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau.

Preotul: Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Sursa: teologie.do.am

Vezi și Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Paramythia” de la Vatopedi

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Paramythia” de la Vatopedi

Această icoană preafrumoasă este o frescă* din secolul al XIV-lea care s-a aflat în pridvorul bisericii mari (katoliconului) mânăstirii Vatopedi, iar după săvârşirea minunii a fost strămutată într-un paraclis închinat Maicii Domnului Mângâietoarea (Paramythia).

Exista în trecut obiceiul ca, ieşind monahii din katolicon dupa săvârşirea slujbei utreniei, să se închine la icoana Maicii Domnului în privdor şi acolo egumenul să înmâneze portarului cheile de la poarta închisă decuseară a mânăstirii spre a o descuia.

Tradiţia spune că la 21 ianuarie 1320, când egumenul dădu portarului cheile, icoana s-a însufleţit deodată, Maica Domnului strigându-le: „Nu deschideţi astăzi porţile mânăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii!” Atunci – o, minunile Tale, Hristoase Împărate! – Pruncul Iisus ce şedea în braţele Născătoarei de Dumnezeu, mişcându-şi mânuţa, acoperi gura Preacuratei Maicii Sale şi îi spuse: „Nu, Maica Mea, nu le spune. Lasă-i să fie pedepsiţi după cum merită, căci şi-au lăsat datoriile lor călugareşti!”. Atunci, Născatoarea de Dumnezeu, cu multă îndrăzneală a Maicii către Fiul şi Dumnezeul său, luă mânuţa lui Hristos, coborând-o de la gura sa şi, îndreptându-şi capul spre dreapta, se slobozi de mâna lui Iisus, strigându-i egumenului pentru a doua oară: „Nu deschideţi astăzi porţile mânăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii!” Iar apoi: „Luaţi aminte şi pocăiţi-vă, căci Fiul meu s-a mâniat pe voi!” Şi repetă şi a treia oară: „Astăzi nu deschideţi porţile mânăstirii…”. După terminarea glăsuirii, Născătoarea de Dumnezeu şi Preasfântul său Prunc căpătară iaraşi înfăţişare de icoană, rămânând însă în pozitia care se vede astazi, adică Preacurata ţinând mânuţa lui Hristos sub gura sa, având capul îndreptat către dreapta pentru a fi slobodă, iar expresia chipului său fiind plină de neţărmurită îngăduinţă, dragoste şi îngrijorare de Mamă, în timp ce Hristos, deşi Prunc, are o faţă aspră de Judecător.

Această icoană este cu adevărat nefăcută de mână omenească, deoarece s-a săvârşit în forma de astăzi prin Harul lui Dumnezeu, după intervenţia minunată a Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotirea mânăstirii, de aceea se şi numeşte Maica Domnului Mângâietoarea (Paramythia). După cum spun pelerinii veniţi la mânăstire, care nu se mai satură privind-o, dumnezeiasca dulceaţă a chipului Preacuratei Fecioare odihneşte şi mângâie sufletul omenesc.

Prin această minune se face încă o dată vădit faptul – în deplin acord cu credinţa Bisericii – că Îndrăzneala de Maică a Născătoarei de Dumnezeu către „Fiul şi Dumnezeul său” mijloceşte pentru păcatele neamului omenesc, mântuindu-l prin rugăciunile sale din grozăviile pe care le merită pentru mulţimea păcatelor lui.

De la săvârşirea minunii, călugării păstrează nestinsă candela din faţa icoanei. Sfânta Liturghie se ţine în fiecare vineri în bisericuţa Paramythiei, iar Paraclisul Maicii Domnului se cântă zilnic. Există obiceiul ca tunderile în monahism să se facă în acest paraclis.

De această icoană este legată şi viaţa cuviosului Neofit Vatopedinul, care pe atunci se îngrijea de paraclisul acestei icoane făcătoare de minuni.

Odată, cuviosul fu trimis de mânăstire pentru a sluji o bucată de vreme la un metoc din Evvia. Acolo căzu greu bolnav şi se ruga Maicii Domnului să-l învrednicească a muri la mânăstirea de metanie. Auzi atunci îndată, lăuntric, vocea Preacuratei spunându-i: „Neofite, mergi la mânăstirea ta şi după un an să fii gata”. Mulţumind cuviosul Maicii Domnului pentru păsuirea dăruită, îi zise ucenicului său să se pregătească pentru întoarcerea la mânăstire. Cu adevărat, după trecerea vremii, într-o zi, după ce se cuminecă cu Preacinstitele Taine, urcând cuviosul scările din faţa paraclisului Paramythiei, auzi iarăşi glasul Preacuratei: „Neofite, vremea ieşirii tale a sosit”. Mergând aşadar cuviosul la chilia sa, îşi pierdu puterea şi, cerându-şi iertare de la întreaga obşte, îşi încredinţă duhul în braţele Născătoarei de Dumnezeu.

Precizare: *Icoana Preasfântei Născătoare de Dumnezeu, Paramythia este o pictură murală detaşată din zidul bisericii şi mutată în paraclisul cu acelaşi nume.

Vezi și Paraclisul Icoanei Mângâietoarea “Paramythia”, facere a lui Nifon Vatopedinul

Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi, ieri și azi

Vatopedi, 1874

Vatopedi, zilele noastre

Cuvânt din Sfântul Munte al Părintelui Stareț Efrem Vatopedinul, Conferință Craiova, 3 iunie 2007 (video și download)

Cuvânt din Sfântul Munte al Părintelui Stareț Efrem Vatopedinul, Conferință Craiova, 3 iunie 2007

Click AICI pentru a viziona cuvântul Părintelui Efrem

Click AICI pentru a downloada cuvântul Părintelui Efrem. După ce intrați pe noua pagină, faceți “click dreapta” pe “Cuvant-Cuv-Efrem-Vatopedi-Athos.avi (49.04 MB)” și alegeți “Salvează legătură ca”.