Moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur (13 noiembrie) păstrate în Sfântul Munte Athos

Sunt nenumărate locurile care păstrează părticele din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur (13 noiembrie), ele găsindu-se în câteva biserici şi la noi în ţară (Sf. Ecaterina din Bucureşti -până ce vor fi mutate la Catedrala Mântuirii Neamului-, Darvari, Secu, Catedrala episcopală a Craiovei). Însă având în vedere specificul blogului nostru, dedicat Muntelui Athos, vom face câteva precizări legate de prezenţa moaştelor Sfântului Ioan în Grădina Maicii Domnului.

Este cunoscut faptul că mult înainte de căderea Constantinopolului sub turci, în anul 1453, moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur au fost trimise, printr-un edict, la Mănăstirea Marea Lavra de către împăratul Ioan Tsimiskis (969-976). Iar mai apoi, în luna iulie a anului 1284, mâna dreapta a Sfântului Ioan a fost trimisă de către împăratul Andronic Paleologul (1282-1328) la Mănăstirea Filotheu, tot în Sfântul Munte Athos.

De asemenea, se ştie din Viaţa sa că în chip minunat Sfântul Ioan a ascultat tâlcuirile Scripturii făcute de însuşi Sf. Ap. Pavel. Sfântul Proclu, ucenicul Sf. Ioan, a dat mărturie că l-a văzut cu ochii lui pe apostolul Pavel aplecat asupra urechii sfântului pentru a-l îndruma în tâlcuirea epistolelor lui (v. icoana sus – pictată la Vatopedi). Mărturia această este întărită de urechea ce a rămas până astăzi nestricăcioasă. Racla cu capul Sfântului Ioan Gură de Aur cu urechea stânga întreagă se află la Mănăstirea Vatopedi.

Părticele de Sfinte moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur se mai află în Sfântul Munte la Mănăstirile Iviron, Dionisiu şi Dochiariu.

O, luminătorule a toată lumea, prea­bunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor ne­căjiți, sărguiește degrab a ne ajuta; izbă­vește turma lui Hristos de lupii ce o ră­pesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor nea­muri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dă­ruiește-ne iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înăl­țimea gândului smerit, spre slava lui Dum­nezeu și a noastră mântuire. Amin.

Adaptare după mai multe surse de Laurenţiu Dumitru.