Arhive blog

Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la praznicul Învierii Domnului în rostirea Cuviosului Porfirie Kavsokalivitul (audio, subtitrare în română)

Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la praznicul Învierii Domnului în rostirea Cuviosului Porfirie Kavsokalivitul (audio, subtitrare în română) / Traducere din greacă de Elena Dinu.

Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC .

 

Reclame

Sfântul Ioan Gură de Aur: Ce fel de stea s-a arătat la naşterea lui Hristos?

Ce fel de stea s-a arătat la naşterea lui Hristos?
Sfântul Ioan Gură de Aur

Steaua care i-a condus pe magi n-a fost una din stelele cele multe, dar, mai bine spus, după părerea mea, n-a fost nici stea, ci o putere nevăzută, care a luat chip de stea, se vede în primul rând din mer­sul ei. Nu este vreo stea care să meargă pe cer cum a mers steaua aceasta; noi vedem că şi soarele şi luna şi toate celelalte stele merg de la răsărit la apus; steaua aceasta, însă, mergea de la miază­noapte la miazăzi, că aşa se află Palestina faţă de Persia.

În al doilea rând, şi din timpul în care s-a arătat putem vedea că steaua aceasta n-a fost una din multele stele. Nu se vedea noaptea, ci ziua-n amiaza mare pe cînd strălucea soarele; putere pe care n-o au nici stelele, nici luna; că luna depăşeşte în strălucire pe toate celelalte stele, dar cînd se ivesc razele soarelui, se ascunde îndată şi dispare. Steaua aceasta, însă, prin mărimea strălucirii sale, a biruit şi razele soarelui; strălucea mai tare decît ele; lumina mai puternic, deşi era atîta lumină.

În al treilea rînd, se vede că nu era una din celelalte stele, pentru că apărea şi apoi iarăşi dispărea. Pe drumul pînă în Palestina steaua se arăta conducînd pe magi; cînd au ajuns în Ierusalim s-a ascuns; apoi iarăşi, cînd magii au părăsit pe Irod, după ce-i spuseseră pricina pentru care veniseră şi au plecat, steaua iar s-a arătat; şi acest lucru nu poate fi mişcarea firească a unei stele, ci a unei puteri înzestrate cu o raţiune deosebită. Nici nu avea un drum propriu; mergea cînd magii trebuiau să meargă; cînd stăteau ei, stătea şi ea; slujea tuturor celor de trebuinţă.

Era ca stâlpul cel de nor din pustie: oprea şi scula tabăra iudeilor atunci cînd trebuia. în al patrulea rînd, se vede bine că nu era o stea precum celelalte din chipul în care a arătat locul unde s-a născut Pruncul. Că n-a arătat locul rămînînd sus pe cer – de altfel nici nu putea să le arate locul de rămînea sus -, ci l-a arătat pogorîndu-se jos. Ştiţi doar că locul era atît de mic cît putea încăpea o colibă, dar mai bine spus, cît putea încăpea trupul unui prunc; iar o stea obişnuită nu putea să arate un ast­fel de loc pentru că o stea stă la o înălţime foarte mare şi nu poate să arate un loc atît de mic, nici să-l facă cunoscut celor care vor să-l găsească. De lucrul acesta poţi să te încredinţezi uitîndu-te la lună; deşi este cu mult mai mare decît stelele, totuşi pare că este aproape de toţi locuitorii lumii răspîndiţi pe o întindere atît de mare de pămînt. Spu­ne-mi, te rog, cum ar fi putut steaua să arate locul aşa de îngust al ieslei şi al colibei de n-ar fi părăsit înălţimea aceea, de nu s-ar fi pogorît jos şi n-ar fi stat chiar deasupra capului Pruncului? Acest lucru îl lasă evan­ghelistul să se înţeleagă cînd spune: „Şi iată steaua mergea înaintea lor, pînă a venit şi a stat deasupra unde era Pruncul”.

Iată, dar, cîte pricini ne arată că steaua aceasta nu era una din mul­tele stele ale cerului şi că ea nu s-a arătat potrivit legilor care guver­nează creaţia văzută.

Aş putea fi întrebat:

– Dar pentru care pricină s-a arătat steaua?

– Ca să mustre nesimţirea iudeilor şi să le ia orice cuvînt de apărare pentru nerecunoştinţa lor. Pentru că Cel născut avea să pună capăt vechii vieţuiri, pentru că avea să cheme întreaga lume la închinarea Lui – că avea să fie închinat şi pe apă şi pe uscat -, de aceea chiar de la înce­put deschide neamurilor uşa, voind să instruiască pe ai Săi prin cei străini. Pentru că iudeii n-au ţinut seamă de profeţii lor, care necontenit le vorbeau de venirea Lui, Dumnezeu a făcut să vină nişte păgîni, dintr-un pămînt îndepărtat, să caute pe împăratul născut printre ei, şi astfel să afle iudeii din gura perşilor ceea ce nu voiseră să afle de la pro­feţi; şi astfel să se convingă de naşterea lui Hristos, de vor fi oameni cu judecată; dar de se vor împotrivi, să fie lipsiţi de orice apărare.

Sursa: Sfântul Ioan Gură de Aur – Omilia VI la Evanghelia după Matei

Sfântul Ioan Gură de Aur: Cum să petrecem de Anul Nou

sf-ioan-hrisostom

Cum să petrecem de Anul Nou

“Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu. Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă. Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.

Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8 ). Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi să ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte. Căci ce-mi foloseşte mie o zi senină, când conştiinţa mea este întunecată?

Aşadar, dacă voieşti să ai vreun folos de la Anul Nou, mulţumeşte acum când a trecut un an, mulţumeşte Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieţii tale şi zi către tine însuţi: „Zilele aleargă şi trec, numărul anilor se împlineşte, eu am si săvârşit o mare parte din cale, dar ce bine am făcut? Oare, nu mă voi duce de aici deşert şi gol de toată dreptatea? Judecata este înaintea uşii, viaţa mea merge spre bătrâneţe“.Acestea le cumpăneşte în ziua Anului Nou, la acestea să gândeşti în curgerea anului. Să cugetăm la cele viitoare, ca să nu ne zică cineva ceea ce proorocul zicea iudeilor: „Zilele lor s-au stins întru deşertăciune şi anii lor au trecut repede“ (Psalmul 77, 37).

Această sărbătoare neîncetată despre care am vorbit, care nu cunoaşte vreo curgere a anului şi nu este legată cu vreo zi hotărâtă, pe aceasta poate să o prăznuiască deopotrivă săracul şi bogatul. Pentru ea nu este de trebuinţă nici cheltuială şi nici avere, ci numai singura fapta cea bună. Tu nu ai avere, dar ai frica lui Dumnezeu, care este mai preţioasă decât toate comorile; o comoară netrecătoare, neschimbătoare, nesecată. Priveşte cerul, cerul cerurilor, pământul, marea, aerul, speciile dobitoacelor, feluritele plante şi tot neamul omenesc. Priveşte îngerii, arhanghelii şi stăpâniile cele de sus. Toate acestea sunt proprietatea Domnului. Robul unui Domn atât de bogat nu poate să fie sărac, când acest Domn este cu milă spre el.

A te veseli în astfel de zile, a avea mare îndestulare într-însele, a lumina cu făclii locurile publice şi a împleti cununi, şi altele asemenea, este o nebunie copilărească. Tu eşti liber de aceste slăbiciuni, ai vârsta creştinească şi eşti cetăţean al cerului. De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în pieţe, ci aprinde înăuntrul tău lumina cea duhovnicească, căci „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să proslăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Această lumină îţi va face mare câştig. Nu împodobi uşile casei tale, ci poartă-te bine, ca să dobândeşti din mâna lui Hristos cununa dreptăţii. Nu face nimic în zadar, nimic fără temei, ci toate întru cinstea lui Dumnezeu, precum Pavel zice: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate întru slava lui Dumnezeu să le faceţi” (I Corinteni 10, 31).

Tu întrebi: „Cum poate cineva să mănânce şi să bea intru slava lui Dumnezeu“. Cheamă un sărac, primeşte printr-însul pe Insuşi Hristos la masa ta, şi tu ai mâncat şi ai băut întru slava lui Dumnezeu. Dar El voieşte ca noi, nu numai să mâncăm spre slava lui Dumnezeu, ci şi toate celelalte să le facem tot aşa. De exemplu, ieşirea din casă şi rămânerea noastră acasă. Şi una şi alta trebuie să se facă pentru Dumnezeu. Cum însă putem să le facem pe amândouă pentru Dumnezeu? Iată cum. Când tu ieşi spre a merge la biserică să iei parte la rugăciune şi la învăţătura cea duhovnicească, atunci eşti întru slava lui Dumnezeu. Dar tu poţi să rămâi şi acasă întru slava lui Dumnezeu. Cum şi în ce chip? Când auzi zgomote, vezi neorânduieli şi prăznuiri păcătoase, sau vezi piaţa plină de oameni răi şi obraznici, atunci nu ieşi, nu lua parte la neorânduială, şi astfel tu ai rămas acasă întru slava lui Dumnezeu.

Iar dacă cineva poate ieşi din casă şi a rămâne în casă întru slava lui Dumnezeu, apoi poate încă a lăuda şi a dojeni întru slava Lui. „Dar – întrebi tu – cum se poate a lăuda sau a dojeni pe cineva întru slava lui Dumnezeu?“. Voi, adeseori, şedeţi la locurile voastre de lucru şi vedeţi trecând oameni răi şi pierduţi, care sunt cu sprâncenele încreţite şi îngâmfaţi, înconjuraţi de slugarnici şi de linguşitori, îmbrăcaţi în haine scumpe, plini de un lux deşert, oameni jefuitori şi lacomi de avere. Deci, dacă tu vei auzi pe cineva zicând: „Iată un om fericit şi vrednic de râvnit“, dojeneşte această vorbă, jeleşte şi tânguieşte. Aceasta vrea să zică a dojeni întru slava lui Dumnezeu, căci astfel de dojana este pentru cei de faţă o învăţătură de înţelepciune şi de faptă bună, ca ei să nu mai fie aşa de poftitori de cele pământeşti. Zi celui ce a rostit vorba de mai sus: „Pentru ce acest om este fericit? Poate pentru că are un cal frumos, împodobit cu frâu scump şi multe slugi, o haină luxoasă şi în toate zilele petrece în beţie şi în desfătare?“. Tocmai pentru aceea el este nenorocit şi în treapta cea mai înaltă vrednic de jelit. Eu văd că voi nimic nu puteţi lăuda la el decât numai lucrurile cele dinafară: calul, frâul, haina, care nu fac parte din el. Spuneţi, poate, oare, să fie ceva mai sărăcăcios, decât atunci când calul, frâul, frumuseţea hainei şi mulţimea slugilor se admiră, iar stăpânul trece fără nici o laudă?

Cine poate să fie mai sărac decât cel care întru sine nu are nimic frumos, ci se împodobeşte numai cu cele străine? Podoaba şi bogăţia noastră cea adevărată, cea proprie, constă nu în slugi, nu în haine şi în cai, ci în fapta cea buna a inimii, in bogatia faptelor bune şi în fericita incredere in Dumnezeu. Iar dacă tu vezi trecând un sărac, un puţin-preţuit şi nebăgat în seamă, care trăieşte foarte greu, dar foarte îmbunătăţit, laudă-l înaintea celor de faţă, iar lauda ta va fi o îndemnare pentru dânşii, o chemare la viaţa cea îmbunătăţită şi dreaptă. Dacă ei zic: „Acesta este ticălos şi nenorocit“, răspunde-le: „Dimpotrivă, el este cel mai fericit, căci el are prieten pe Dumnezeu, soaţă a vieţii, fapta cea bună; el stăpâneşte o comoară netrecătoare, adică o conştiinţă curată. Cum poate să-l vatăme pe el lipsa bogăţiei pământeşti, când el are să moştenească cerul şi bunătăţile cereşti?“. Când tu vei vorbi aşa cu dânşii şi îi vei învăţa aşa, vei primi mare plată pentru laudă şi pentru dojana, căci pe amândouă le faci întru slava lui Dumnezeu.

Noi putem încă să şi pedepsim întru slava lui Dumnezeu. Cum? Adeseori ne supărăm pe slugile şi pe supuşii noştri; dar cum putem să-i pedepsim pentru Dumnezeu? Când vezi că sluga ta sau un cunoscut, sau altcineva din cei legaţi cu tine s-a îmbătat, ori a răpit ceva, umblă la locuri rele, nu se îngrijeşte de sufletul său, jură, minte, ocărăşte-l şi-l pedepseşte, readu-l pe calea cea dreaptă, pune-l în rânduială, şi toate acestea vor fi făcute întru slava lui Dumnezeu.

Iar dacă vezi că el a greşit împotriva ta, şi în slujba ta a fost leneş, iartă-l şi tu îl vei ierta întru slava lui Dumnezeu. Dar, cu părere de rău, mulţi fac cu totul din contra, atât cu cei cunoscuţi, cât şi cu slugile lor. Când aceştia păcătuiesc împotriva noastră, atunci ne facem judecători aspri şi nemilostivi; dimpotrivă, dacă ei au jignit pe Dumnezeu şi şi-au aruncat sufletele lor în pieire, noi nu pierdem nici o vorbă pentru aceasta.

Mai departe. Poate tu trebuie să-ţi faci prieteni. Fă-ţi prieteni pentru Dumnezeu! De trebuie să-ţi faci vrăjmaşi, fă-ţi-i pentru Dumnezeu! Insă cum putem noi să ne facem prieteni şi vrăjmaşi pentru Dumnezeu? Să nu căutăm prieteni de la care primim daruri, de care suntem invitaţi la masă şi care ne părtinesc în lucrurile cele pământeşti, ci să ni-i câştigăm pe acei prieteni care totdeauna ţin sufletul nostru în rânduială, ne îndeamnă la datoriile noastre, pedepsesc greşelile noastre, dojenesc încălcările de lege ale noastre; când cădem, iarăşi ne ridică, şi prin sfat şi rugăciune ajută apropierea noastră de Dumnezeu. Dar şi vrăjmaşi trebuie să-şi facă cineva pentru Dumnezeu. Când tu vezi pe un om destrămat, încălcător de lege, plin de păcate şi de socotinţe rele, care voieşte să te ducă la cădere şi să te amăgească, retrage-te şi fugi, precum a poruncit Hristos să faci, când a zis: „De te sminteşte ochiul tău cel drept, scoate-l şi-l aruncă de la tine“ (Matei 5, 29). Prin aceasta, El îţi porunceşte ca şi pe prietenii pe care tu îi iubeşti ca pe ochiul tău, şi care îţi sunt foarte folositori în viaţă, să-i smulgi şi să-i arunci de la tine, când mântuirea ta cere aceasta.

Când te duci în societate şi trebuie să vorbeşti multe, fă şi aceasta pentru Dumnezeu. Şi când taci, să taci pentru Dumnezeu. Cum poate însă cineva să facă acestea pentru Dumnezeu? Când tu, în societate, nu vorbeşti cu alţii despre lucruri pământeşti, despre lucruri deşarte şi nefolositoare, ci despre adevărata înţelepciune, despre cer şi iad; când nu vorbeşti nimic de prisos şi fără de minte, precum: cine a dobândit o dregătorie, cine a fost pedepsit şi pentru ce, cum a câştigat cutare aşa de mult şi s-a făcut aşa de bogat, ce a lăsat celălalt la moartea sa, pentru ce unul nu a moştenit, pe când el socotesti că are cea mai mare nădejde la aceasta, şi altele asemenea. Despre astfel de lucruri noi nici să nu începem vorba, nici cu alţii să nu vorbim despre ele. Mai vârtos să avem in vedere ca să facem şi să vorbim ceea ce place lui Dumnezeu. Iarăşi, tu poţi să taci pentru Dumnezeu atunci când vei fi tratat cu îndrăzneală sau ocărât, sau vei suferi mii de necazuri, dar toate acestea le vei îngădui cu nobleţe de suflet şi nu vei răspunde cu nici o vorbă defăimătoare.

Dar noi putem, întru slava lui Dumnezeu, nu numai a lăuda şi a dojeni, nu numai a rămâne acasă şi a ieşi, nu numai a vorbi şi a tăcea, ci putem şi a ne întrista şi a ne bucura spre slava lui Dumnezeu. Atunci când tu te vezi pe tine sau pe vreun frate căzând în păcat, jeleşte şi te întristează, şi prin această întristare tu vei câştiga mântuirea cea fără de căinţă, după cum zice Apostolul Pavel: „întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău” (II Corinteni 7, 10). De asemenea, când vezi pe unul slăvit, nu-l pizmui, ci mulţumeşte lui Dumnezeu ca pentru binele tău propriu, căci El a făcut aşa de slăvit pe fratele tău, şi această bucurie îţi va aduce mare plată. Căci, spune mie: Poate să fie cineva mai vrednic de jelit decât cel care pizmuieşte, care, în loc de a se bucura şi a trage câştig din bucurie, se întristează când altuia îi merge bine, iar prin această întristare el totodată îşi atrage pedeapsa lui Dumnezeu?

Trebuie, oare, să mai adaug că noi putem şi a cumpăra şi a vinde întru slava lui Dumnezeu? Când? Atunci când, de exemplu, nu cerem preţ mai mare decât cel obişnuit, nu abuzăm de timpurile în care toate sunt scumpe, şi încă atunci dăm săracilor din proviziile noastre. „Cel ce ţine grâul este blestemat…” (Pilde 11, 26), zice Domnul.

Insă ce trebuie să număr toate îndeosebi? Un exemplu poate sluji pentru toate. Precum zidarii, când voiesc a zidi o casă, măsoară din unghi în unghi cu sfoara şi aşa întocmesc zidirea, pentru ca partea ei cea din afară să nu fie nepotrivită, aşa trebuie şi noi, de-a pururea să întrebuinţăm, ca o sfoară, cuvintele Apostolului: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate să le faceţi spre slava lui Dumnezeu” (I Corinteni 10, 31).

Aşadar, de ne rugăm ori de postim, de pedepsim ori iertăm, de lăudăm sau dojenim, de intrăm ori ieşim, sau orice facem, toate să fie spre slava lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate sluji spre slava lui Dumnezeu, nici să facem, nici să grăim.

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Iar cuvântul Apostolului totdeauna să-l purtăm cu noi, ca pe un toiag puternic, ca pe o armă sigură şi ca pe o comoară scumpă; să-l înscriem în inima noastră, ca noi toate să le facem, să le grăim, să le săvârşim spre slava lui Dumnezeu, ca să dobândim slavă de la Domnul, atât aici, cât şi la sfârşitul acestei călătorii pământeşti. Căci El zice: „Cine Mă cinsteşte pe Mine, şi Eu îl voi cinsti pe acela” (I Regi 2, 30). Insă nu numai cu cuvintele, ci şi cu faptele să slăvim totdeauna pe Tatăl, împreună cu Hristos Dumnezeul nostru, căci Lui se cuvine cinstea şi slava şi închinăciunea, acum şi în vecii vecilor. Amin.”

Sursa: Sfantul Ioan Gura de Aur, Predici la duminici si sarbatori, Editura Bunavestire, Bacau, 2005

Foto: Icoana a Sfântului Ioan Hrisostom, Atelierul de iconografie al Manastirii Vatopedi, Sfântul Munte Athos

Predica Părintelui Rafail Noica la Catedrala Mitropolitană din Iași: „Purtați în rugăciune pe mai-marii voștri în Duh!” (video)

Părintele Rafail Noica – „Purtați în rugăciune pe mai-marii voștri în Duh!”

Cuvânt de învățătură rostit de părintele Rafail Noica la Sfânta Liturghie săvârșită cu ocazia Sărbătorii Sfântului Ioan Gură de Aur la Catedrala Mitropolitană din Iași (13 noiembrie 2016).

Prezența Părintelui Rafail Noica la Iași s-a datorat participării sfinției sale la Colocviul Internațional Întâlnirea cu duhovnicul, dedicată Părintelui Sofronie Saharov (1896-1993).

Cărţi ale Sfântului Ioan Gură de Aur (pdf, online)

sf-ioan-hrisostom

1. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Romani – http://www.mediafire.com/view/oztofvbrnt7necb/1._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_catre_Romani.pdf

2. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola întâi către Corinteni – http://www.mediafire.com/view/51x9al46a02pcdg/2._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_intai_catre_Corinteni.pdf

3. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola a doua catre Corinteni – http://www.mediafire.com/view/dg4oxf9eg465dkj/3._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_a_doua_catre_Corinteni.pdf

4. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Galateni – http://www.mediafire.com/view/jev05xbs21dgagj/4._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_catre_Galateni.pdf

5. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Efeseni – http://www.mediafire.com/view/7adbss9d7l8umbr/5._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_catre_Efeseni.pdf

6. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Filipeni – http://www.mediafire.com/view/atbak7680pcc50b/6._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_catre_Filipeni.pdf

7. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Coloseni, I-II Tesaloniceni – http://www.mediafire.com/view/qg7ijeselci2jvr/7._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_catre_Coloseni%2C_I-II_Tesaloniceni.pdf

8. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola I-II Timotei, Tit și Filimon – http://www.mediafire.com/view/fp8t814dgijgnu3/8._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_I-II_Timotei%2C_Tit_si_Filimon.pdf

9. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola către Evrei – http://www.mediafire.com/view/4com4xqs5osa5r8/9._Sfantul_Ioan_Gura_de_Aur%2C_Comentariu_la_Epistola_catre_Evrei.pdf

Mulţumim lui Ciprian Negoiţă pentru aceste linkuri, adevărate comori patristice.
Pomeniți vă rog și pe ostenitorii la această lucrare: Andrei, Dumitrel, George, Radian, Adrian și Ciprian. Doamne, ajută!

Foto: Icoană contemporană a Sfântului Ioan Gură de Aur, lucrată la Sfânta și Marea Mănăstire Vatopedi, Sfântul Munte Athos

 

Eveniment editorial: „Viaţa, activitatea şi opera Sfântului Ioan Hrisostom” şi „Gândirea teologică a Sfântului Ioan Hrisostom”, Stylianos Papadopoulos (Gherasimos monahul), Editura Bizantină

carte_viata_activitatea_opera_ioan_h

Monografia lui Papadopoulos, intemeiata pe o minutioasa si indelungata cercetare a scrierilor hrisostomice, a izvoarelor bizantine care vorbesc despre viata si opera Sfantului Ioan, precum si bineinteles a unei literaturi secundare foarte vaste, se dovedeste a fi o lucrare de maturitate literara si stiintifica si o scriere de o complexitate uriasa, fara ca autorul sa incarce volumul cu trimiteri bibliografice la tot pasul, pentru a nu ingreuna astfel lectura si pentru a nu abate atentia de la firul epic dau demonstrativ. Intrucat autorul recurge pe alocuri la o exprimare specifica stilului oral, ne-am straduit si noi sa redam aceasta oralitate din limba greaca, contrapunandu-i stilul stiintific alternativ, la fel de prezent. 

Octavian Gordon

carte_gandirea_teologica_ioan_h

Cu toţii ştim că marii Părinţi şi Învăţători ai Bisericii noastre au fost luminaţi de Dumnezeu, mişcaţi de Duhul. Dar adeseori uităm acest lucru şi încercăm să abordăm probleme teologice şi bisericeşti, adică probleme de viaţă şi de moarte la nivel duhovnicesc, numai prin puterile noastre. Trebuie, evident, să le activăm şi pe acestea, dar ele nu sunt de ajuns pentru a ajunge la un rezultat corect şi ziditor, la adevăr.

Tocmai în acest punct marii Părinţi s-au făcut învăţători pentru toate veacurile şi pentru noi. Ei ne-au arătat că pentru a crea ceva adevărat, pentru a răspunde corect la o problemă a epocii noastre, trebuie să acceptăm, să primim şi să trăim ceea ce Părinţii teologi, prin luminarea Sfântului Duh, au creat înaintea noastră.

Acesta este raţiunea pentru care îi studiem şi îi analizăm pe Părinţi. Fiind mişcaţi de Duhul, tot ceea ce ei au spus despre adevăr şi despre mântuirea omului – chestiuni care ne privesc şi pe noi – trebuie să fie baza şi punctul de plecare al propriei noastre încercări.

Oferim textul de faţă cu nădejdea că Sfântul Ioan Hrisostom va constitui în mod conştient baza de la care va porni încercarea noastră de a răspunde la nenumăratele întrebări duhovniceşti ale vremii.

Deşi am urmărit nesfârşita bibliografie referitoare la Sfântul Ioan Hrisostom, în text facem trimitere numai la lucrările acestuia. Din raţiuni care ţin de lungimea cărţii, tematica noastră s-a restrâns şi ea la ceea ce s-a socotit a fi mai potrivit şi mai hotărât hrisostomic.

Acum doresc să mulţumesc iubiţilor mei colegi mai tineri, domnilor Vasilios Mastoropoulos, Ioannis Hatziouranios, Ioannis Tselios, Geogios Kanakis, Anastasimos Stavropoulos şi doamnei secretare Panagiota Karahristou, care s-au ostenit mult pentru repetatele dactilografieri şi nenumăratele inserţiuni. În fine, mulţumesc călduros Directorului General al editurii Apostoliki Diakonia a Bisericii Greciei şi Consiliului General, care şi-a asumat cu bucurie editarea acestei lucrări.

Referitor la structura lucrării şi ordonarea materialului, am preferat publicarea ei în două volume, pe de o parte deoarece conţinutul se împarte clar în două părţi (mai întâi elementele biografice şi opera literară, apoi gândirea teologică) şi, pe de alta, pentru a se evita dificultatea cu care se întrebuinţează o singură carte voluminoasă. Bibliografia şi prescurtările au fost aşezate în primul volum.

Stylianos G. Papadopoulos.

13 noiembrie

Pomenirea Sfântului Ioan Hrisostom

Vezi şi

Mai jos găsiţi în format doc. cuvântul înainte şi primul capitol al fiecărei cărţi, puse la dispoziţia cititorilor noştri de Editura Bizantină

Viata activitatea si opera Sf Ioan Hrisostom_intro_si_cap1

gandirea_sf_ioan_hrisostom_intro_si_cap1

Moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur (13 noiembrie) păstrate în Sfântul Munte Athos

ioan-gura-de-aur-hagiografie-vatopedina

Sunt nenumărate locurile care păstrează părticele din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur (13 noiembrie), ele găsindu-se în câteva biserici şi la noi în ţară (Sf. Ecaterina din Bucureşti -până ce vor fi mutate la Catedrala Mântuirii Neamului-, Darvari, Secu, Catedrala episcopală a Craiovei). Însă având în vedere specificul blogului nostru, dedicat Muntelui Athos, vom face câteva precizări legate de prezenţa moaştelor Sfântului Ioan în Grădina Maicii Domnului.

moaste-ioan-gura-aur-3

Este cunoscut faptul că mult înainte de căderea Constantinopolului sub turci, în anul 1453, moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur au fost trimise, printr-un edict, la Mănăstirea Marea Lavra de către împăratul Ioan Tsimiskis (969-976). Iar mai apoi, în luna iulie a anului 1284, mâna dreapta a Sfântului Ioan a fost trimisă de către împăratul Andronic Paleologul (1282-1328) la Mănăstirea Filotheu, tot în Sfântul Munte Athos.

capul-sf-ioan-gura-de-aur

De asemenea, se ştie din Viaţa sa că în chip minunat Sfântul Ioan a ascultat tâlcuirile Scripturii făcute de însuşi Sf. Ap. Pavel. Sfântul Proclu, ucenicul Sf. Ioan, a dat mărturie că l-a văzut cu ochii lui pe apostolul Pavel aplecat asupra urechii sfântului pentru a-l îndruma în tâlcuirea epistolelor lui (v. icoana sus – pictată la Vatopedi). Mărturia această este întărită de urechea ce a rămas până astăzi nestricăcioasă. Racla cu capul Sfântului Ioan Gură de Aur cu urechea stânga întreagă se află la Mănăstirea Vatopedi.

Părticele de Sfinte moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur se mai află în Sfântul Munte la Mănăstirile Iviron, Dionisiu şi Dochiariu.

O, luminătorule a toată lumea, prea­bunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor ne­căjiți, sărguiește degrab a ne ajuta; izbă­vește turma lui Hristos de lupii ce o ră­pesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor nea­muri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică. Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dă­ruiește-ne iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înăl­țimea gândului smerit, spre slava lui Dum­nezeu și a noastră mântuire. Amin.

Adaptare după mai multe surse de Laurenţiu Dumitru.

Omilia de Paşti a Sfântului Ioan Gură de Aur / The Pascal Homily

sf-ioan-hrisostom

[Scroll down for English version]

De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat.
De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său.
De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata.
De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă.
De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască.
De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit.
De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se.
De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel din urmă miluieşte şi pe cel dintâi mângâie; şi acelui plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru: şi cei dintâi şi cei de-al doilea luaţi plata.
Bogaţii şi săracii, împreună bucuraţi-vă.
Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua.
Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi.
Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând.
Gustaţi toţi din ospăţul credinţei: împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii.
Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat împărăţia cea de obşte.
Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate că din mormânt, iertare a răsărit.
Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; şi a stins-o pe ea cel ce a fost ţinut de ea.
Prădat-a iadul, Cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune fiindcă a gustat din Trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o, Isaia a strigat: Iadul s-a amărât întâmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat.
S-a amărât că a fost batjocorit; s-a amărât că a fost omorât, s-a amărât că s-a surpat, s-a amărât că a fost legat.
A prins un trup şi de Dumnezeu a fost lovit.
A prins pământ şi s-a întâlnit cu cerul.
A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea.
Unde-ţi este moarte, boldul?
Unde-ţi este iadule, biruinţa?
Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit.
Sculatu-s-a Hristos şi au căzut diavolii.
Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii.
Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte.
Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut.
Lui se cuvine slavă şi stăpânire în vecii vecilor.
Amin!

Vezi și Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la praznicul Învierii Domnului în rostirea Cuviosului Porfirie Kavsokalivitul (audio, subtitrare în română)

¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤

If anyone is devout and a lover of God, let him enjoy this beautiful and radiant festival.
If anyone is a wise servant, let him, rejoicing, enter into the joy of his Lord.
If anyone has wearied himself in fasting, let him now receive his recompense.
If anyone has labored from the first hour, let him today receive his just reward.
If anyone has come at the third hour, with thanksgiving let him keep the feast. If anyone has arrived at the sixth hour, let him have no misgivings; for he shall suffer no loss.
If anyone has delayed until the ninth hour, let him draw near without hesitation.
If anyone has arrived even at the eleventh hour, let him not fear on account of his delay.
For the Master is gracious and receives the last, even as the first; he gives rest to him that comes at the eleventh hour, just as to him who has labored from the first.
He has mercy upon the last and cares for the first; to the one he gives, and to the other he is gracious. He both honors the work and praises the intention.
Enter all of you, therefore, into the joy of our Lord, and, whether first or last, receive your reward. O rich and poor, one with another, dance for joy! O you ascetics and you negligent, celebrate the day! You that have fasted and you that have disregarded the fast, rejoice today! The table is rich-laden; feast royally, all of you!
The calf is fatted; let no one go forth hungry!
Let all partake of the feast of faith. Let all receive the riches of goodness.
Let no one lament his poverty, for the universal kingdom has been revealed.
Let no one mourn his transgressions, for pardon has dawned from the grave.
Let no one fear death, for the Saviour’s death has set us free.
He that was taken by death has annihilated it! He descended into hades and took hades captive! He embittered it when it tasted his flesh! And anticipating this Isaiah exclaimed, “Hades was embittered when it encountered thee in the lower regions.” It was embittered, for it was abolished! It was embittered, for it was mocked! It was
embittered, for it was purged! It was embittered, for it was despoiled! It was embittered, for it was bound in chains!
It took a body and, face to face, met God! It took earth and encountered heaven! It took what it saw but crumbled before what it had not seen!
“O death, where is thy sting? O hades, where is thy victory?
Christ is risen, and you are overthrown!
Christ is risen, and the demons are fallen!
Christ is risen, and the angels rejoice!
Christ is risen, and life reigns!
Christ is risen, and not one dead remains in a tomb!
For Christ, being raised from the dead, has become the First-fruits of them that slept.
To him be glory and might unto ages of ages. Amen.

Foto: Icoană a Sf. Ioan Gură-de-Aur lucrată la Sfânta și Marea Mănăstire Vatopedi, Sfântul Munte Athos

Priveghere vatopedină cu prilejul prăznuirii a 1600 de ani de la adormirea Sfântului Ioan Gură de Aur (25.11.2007). Video, 7h și 30 min

Partea I

Partea a II-a

Partea a III-a

Partea a IV-a

Partea a V-a

Priveghere vatopedină cu prilejul prăznuirii a 1600 de ani de la adormirea Sfântului Ioan Gură de Aur (25 spre 26 noiembrie). Cele cinci clipuri video însumează aproximativ 7 h 30 min. La descrierea clipurilor video apare din greşeală data de 1.11.2007, în loc de 26.11.2007.