Împărtăşania rară produce mare vătămare, Sfântul Nicodim Aghioritul

Cuviosul Nicodim Aghioritul (1749-1809)

Cuviosul Nicodim Aghioritul (1749-1809)

 (…) Împărtășania rară produce însă creștinilor toate cele contrare; căci cine întărzie să se împărtășească, acela nu face nicio pregătire, nu devine atent, nu are o pază strânsă față de gândurile rele, pentru că întârzierea îl face să cadă în nepăsare, iar înflăcărarea evlaviei și a iubirii dumnezeiești se răcește; lungimea timpului îi permite să umble cu ușurătate și indiferența în viață lui, să nu aibă teama în suflet, contracție în simțuri și pază la mișcările lui, ci-l face să aibă o dezlegare desăvârșită și la mâncăruri și la cuvinte și la priveliști necuviincioase și să ajungă asemenea unui dobitoc care, fiindca n-are frâu alunecă în prăpastia păcatului. Că toate acestea urmează celor zăbavnici la împărtașire e un lucru adevărat, precum le pățim noi înșine cu fapta și în experiența de zi cu zi.

Câți, deși vrednici pe cât e cu putință sunt zăbavnici la împărtășire, mă mir cum ar mai putea să se bucure de sfințirea și harul pe care le-am menționat mai sus și care vin de la dumnezeieștile Taine, precum spunea Cabasila. Cum pot să veștejească flacăra patimilor când nu se cuminecă cu Preacuratele Taine care, după sfântul Chiril, alungă orice neputința, adorm războiul sălbatic al trupului și omoară patimile? Cum pot să-și curețe mintea? Să-și facă gândirea strălucitoare? Să-și înfrumusețeze toate puterile sufletului neîmpărtășindu-se cu Trupul și sângele Domnului nostru, care e adevărata curățire, adevărata frumusețe, adevărata luminare și noblețe a sufletului, cum spunea mai înainte dumnezeiescul Hrisostom? Sau cum vor putea fugi de faraonul cel gândit cu mintea [diavol] și din Egipt, care e pacatul amar si prigonitor, cand nu sunt pecetluiți si însemnați cu cinstitul sânge al lui Hristos, precum spunea mai înainte Grigorie Teologul? Sau cum iși vor înalța inima spre iubirea dumnezeiască, spre bucuria duhovnicească, spre pacea dumnezeiască și celelalte roade și daruri ale Duhului sfânt, fără să se împărtașească cu Trupul și sângele iubitului Fiu al Tatălui Cel de o ființa cu Duhul, Fiu Care, potrivit Apostolului, e adevarata bucurie și pace a noastră, și izvorul tuturor celor bune?

Imi ies din mine însumi [de uimire] și sunt nedumerit cum ar putea creștinii acum să prăznuiască fie duminicile, fie celelalte sărbători ale anului și să se bucure duhovnicește cu adevărata bucurie, daca nu se împărtășesc încontinuu din dumnezeiasca Cuminecatură, care e cauza și prilejul oricărei sărbători și prăznuiri?

Prin urmare, cu cea mai mare siguranță cei ce nu se impărtășesc încontinuu se lipsesc de toate aceste bunuri cerești si dumnezeiești; si, pe lângă aceasta, sunt, cum spuneam mai sus, si călcători ai poruncilor și hotărârilor stăpânești ale Domnului și ai canoanelor apostolice și sinodale și ale tuturor sfinților Părinții in parte, la care ne-am referit; și sunt supuși îndepărtării/afuriseniei pe care o hotărăsc dumnezeieștii Apostoli și sinodul de la Antiohia, precum am arătat pe larg mai înainte.

l9-76chalice3Pe langă aceasta, prin zăbava lor la Cuminecare unii ca aceștia dau permisiune și loc diavolului să-i tragă în felurite păcate și în multe alte ispite, cum spune dumnezeiescul Chiril al Alexandriei: „Cei ce se depărtează de Biserică și de Cuminecare se fac vrăjmasi ai lui Dumnezeu și prieteni ai demonilor”. Iar dumnezeiescul Hristos zice: „Ca nu cumva stând prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine sa ajung prada vînării lupului gândit cu mintea” (în rugaciunea de la împărtășire). Cu alte cuvinte: de aceea mă apropii în continuare de sfintele Taine și mă împărtașesc din ele, pentru că mă tem ca nu cumva îndepărtându-mă multă vreme de sfânta Cuminecare cu El, să nu ma găsească lupul gândit cu mintea diavol dezbrăcat de harul ei și să mă omoare. Iar Cuviosul Paladie povestește despre avva Macarie Egipteanul [+ 390] ca, după ce a vindecat-o pe femeia aceea care prin conlucrarea diavolului apărea oamenilor ca un cal, i-a dat următorul sfat și i-a spus: „Niciodată sa nu lipsești de la Cuminecarea cu Tainele lui Hristos, ci să te împărtășești frecvent, fiindcă această lucrare diavolească i-a venit fiindcă nu te-ai impărtașit cinci săptămâni și, plecând de aici, demonul a găsit loc și te-a ispitit”. La fel și dumnezeiescul Hrisostom, vindecând un demonizat în ziua în care a fost hirotonit, l-a povățuit să vină necontenit la biserica și la dumnezeieștile Taine cu post și rugăciune, ca să nu-l mai ispitească demonul său, așa cum scrie simeon Metafrastul în Viața lui: „Un bărbat posedat de un demon necurat a intrat pe neașteptate în mijlocul bisericii și, scoțând limba din gură, se vedea șezând fără rânduială. Deci toți cei din biserică l-au rugat pe acel suflet sfânt să se roage pentru vindecarea celui ce pătimea. Iar el spunându-i să se apropie, privind la el cu iubire de oameni, pecetluindu-l [făcând asupra lui semnul crucii] cu mâna și chemând sfânta Treime, a poruncit demonului să iasă. Și îndată s-a văzut urmând acestui cuvânt fapta, iar omul a fost de îndată slobozit de acel chin insuportabil. După care, sculându-se marele Ioari, i-a îndemnat să-și petreacă timpul în biserică și dumnezeiască cuminecare a sfintelor Taine și să fie cu luare-aminte la posturi și rugăciuni; și făcând așa, zicea, nu va mai fi prins de vrăjmasul, nici nu va mai cădea în cursele lui”.

Auziți, frații mei, ce rele pătimesc câți nu se împărtașesc încontinuu, ci se țin departe de Taine? Auziți că ajung demonizați și se prefac în animale necuvântătoare, cum s-a prefăcut în vechime în bou Nabucodonosor împăratul (Dan 4, 33)? Și pe drept cuvânt pătimesc aceasta: fiindcă prin împărtășirea continuă cu Cuminecătura dumnezeiască pot să devină din oameni dumnezei prin har, dar nu vor, ci, stând departe de dumnezeiasca Cuminecătura, isi pierd si chipul omenesc pe care-l au si se preschimba in animale necuvantatoare, si se predau puterii satanei, cum spune Psalmistul: „Cei ce se depărteaza de Tine vor pieri” (Ps 72, 26). Iar dacă acelora care zăbovesc de la împărtășanie le va urma o moarte neașteptată, ce soartă vor avea nenorociții? Cum vor putea trece în libertate de vameșii demoni ai văzduhului? Ce frică și cutremur va încerca sufletul lor, în vreme ce prin Cuminecarea frecventă ar fi putut să se elibereze de toate acestea, cum spunea mai inainte dumnezeiescul Hrisostom? Mila lui Dumnezeu.

Așadar, frații mei, dacă împărtășania rară ne produce atâtea rele mari și de nepovestit, iar Cuminecarea frecventă ne dăruie atâtea bunuri mari, cerești și suprafirești, atât în viața de fată, cât și in cea viitoare, de ce să fim atât de zăbavnici să ne împărtășim, fraților? De ce să nu ne pregătim cu cuvenita pregătire ca să ne cuminecăm cu dumnezeieștile Taine, daca nu în fiecare zi, măcar în fiecare sâmbătă si duminică și în fiecare sărbătoare? s-ar cădea să alergăm frecvent cu mare bucurie la sfînta Masă să ne cuminecăm cu Preadulcele nostru Iisus Hristos, care e toată viața noastră, suflarea și existența noastră și toată nădejdea și mântuirea noastră, ca să fim pururea uniți și nedespărțiți de El. Dar noi atât în această viață, cât și în cealaltă, preferăm și avem mare bucurie să zăbovim și să stăm departe de El.

Dacă ne-ar lipsi cineva o singură zi de masa mâncărurilor trupești, ne mâhnim, ne neliniștim și ni se pare un mare rău; dar daca suntem lipsiți de masa duhovnicească și cerească a dumnezeieștilor Taine chiar și una sau două luni intregi, nu socotim ca e un lucru rău. O, ce mare lipsă de discernământ, între cele trupești și duhovnicești pe care-l au creștinii de acum; fiindca pe cele dintâi le îmbrățisăm cu toată iubirea, dar pe acestea din urmă nu le dorim defel.

Mulți creștini iubitori de Dumnezeu cheltuie mulți bani, suferă multe osteneli, rabdă multe primejdii și pe mare și pe uscat, ca să meargă să se închine la Ierusalim la Mormăntul de viața făcător al Domnului și la celelalte Locuri sfinte; și e o laudă pentru ei să se numească închinători ai unor asemenea Locuri sfinte. Mulți, auzind că se găsesc într-un loc îndepărtat moaștele unui sfânt, aleargă cu multă râvnă să meargă să li se închine, ca sâ primească har și sfințire. Dar să se împărtășeascăc cu Preacuratele Taine și să se învrednicească să se desfăteze nu de Mormântul de viață făcător, nici de Locurile sfinte, nici de moaștele unor sfinți, ci de împăratul a toate și de sfântul sfinților fie au puțină dorință, fie nu le pasă. Ca să meargă la Locurile sfinte cheltuie bani, umblă drumuri lungi și suferă multe primejdii, dar ca să se cuminece n-au nevoie nici să cheltuiască bani, nici să umble departe, nici să sufere primejdii; ajunge numai să facă o mărturisire zdrobită, o satisfacere , și o pregătire adevărată, și îndată ar putea să se bucure și , să devină concorporali și consangvini cu Hristos. Și cu toate că e un lucru ușor, toți sunt nepăsători, toți refuză.

Ah!, frații mei, de-am vedea o dată cu ochii minții sufletului nostru de ce bunuri înalte și mari ne lipsim neîmpărtășindu-ne încontinuu, atunci am face tot ce ne stă în putință să ne pregătim și să ne împărtășim, dacă s-ar putea în fiecare zi!

Prin urmare, dacă pînă acum am arătat o nepăsare atât  de mare față de sfânta Cuminecare, de acum mai departe însă, rogu-va în suspine pornite din măruntaiele unei iubiri frățești, să ne trezim din somnul cel greu al indolenței, să arătăm înflăcărare și purtare de grijă. Și dacă cineva din cei ce au puterea duhovnicească [clerici] ar voi să ne împiedice de la acest lucru plăcut lui Dumnezeu, să nu ne răcim de îndată căldura înflăcărării noastre și să ne neliniștim; nu, ci căzând la picioarele lui, să-l chemăm cu căldura ca și cananeanca, să-i sărutăm picioarele ca și desfrânata și să stăruim bătând la ușa și cerând permisiune. Și cu siguranță nu cred că se va găsi vreodată cineva atât de învârtoșat la, inimă care, văzând inflăcărarea pe care o avem față de sfânta Cuminecătură, să ne împiedice, ci am certitudinea că, oricât de aspru ar fi, oricât s-ar teme de răul obicei care stăpânea acest lucru, inima i se va înmuia să ne dea permisiunea să săvârșim lucrul dorit.

Sfântul Nicodim Aghioritul
Se va prelua cu precizarea sursei
Blogul Sfântul Munte Athos

Anunțuri

Posted on 13 Noiembrie 2013, in Nicodim Aghioritul, Texte duhovnicești and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 18 comentarii.

  1. Mulțumim pentru minunatul text.

    O mică observație: mă întreb dacă nu e vorba de o greșeală de citare acolo unde se spune „dumnezeiescul Hristos” și nu cumva e vorba de Hrisostom, adică Sfântul Ioan Gură de Aur? De asemenea, o greșeală de tipar apare în scrierea numelui Sfânta Treime cu literă mică în loc de majusculă.

    Vă transmit cele mai bune gânduri.

  2. Multumim lui Dumnezeu pentru aceste sfaturi !!!

  3. Eu nu-s deplasabil pe distante mai mari de 40-50 metri, cum pot sa ma impartasesc? Eu ma impartasesc doar cind vine parintele sa ma spovedeasca in cele patru posturi.

  4. va multumesc din suflet pentru sfat. va doresc d-voasta si intregi famili sarbatori linistite pline de har.doamnea juta.

  5. Multumire Sfantului Parinte, dar nu sunt intru totul de acord, e adevarat, nu m-am impartasit demult pentru ca nu am tinut post, dar, m-am spovedit oridecate -ori am simtit nevoia, chiar daca nu m-am cuminecat, ma rog poate mai mult decat cei care se impartasesc des si il iubesc pe Dumnezeu la fel de mult sau poate mai mult… Asta nu inseamna ca ma indepartez de Dumnezeu….

    • Dna Elena, ca să contraziceți un Sfânt Cuvios al Bisericii într-o chestiune teologică trebuie să aduceți argumente din tradiția Bisericii, nu experiența dvs. personală! Lucrurile sunt limpezi, Împărtășirea cu Sfintele Taine este esențială pentru mântuire („Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mînca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sîngele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănîncă Trupul Meu şi bea Sîngele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărată mîncare şi Sîngele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănîncă Trupul Meu şi bea Sîngele Meu rămîne întru Mine şi Eu întru el”, a spus Domnul (loan 6,53-56).).
      În general creștinul nu trebuie să facă caz cu virtuțile sale! E trist că vă vedeți mai rugătoare sau mai iubitoare de Dumnnezeu decât alții. Să știți că mare la Dumnezeu este cel ce-și vede păcatele, nu virtuțile. Întâlnirea cu Dumnezeu în rugăciune naște multă smerenie, însăși rugăciunile Bisericii sunt extrem de umilincioase și aduc dulcea zdrobire a inimii. Niciun adevărat rugător nu a crezut despre sine că e mai bun ca alții sau că iubește mai mult pe Dumnezeu decât fratele sau aproapele său.
      Și totuși ce este rugăciunea fără post și postul fără rugăciune? Cine nu ține rânduiala Bisericii (deși ar putea) să o împlinească ce fel de cuget are? Hristos Însuși a postit, Apostolii au postit, Sfinții din toate vremurile au postit. Biserica a rânduit pe acest temei posturile de peste an. Nu mai vorbesc că un anumit tip de demoni, spune Hristos, iese numai cu rugăciune și cu post. Credința se arată prin fapte! Domnul să vă dea cuget bun și să vă ajute să înțelegeți ce văduvită sunteți fără Împărtășanie, încât să faceți tot ce se cuvine pentru a ajunge la Potir!

      • Dna Elena,

        m-am spovedit oridecate -ori am simtit nevoia, chiar daca nu m-am cuminecat,

        Nu e bine nici asa…căci Împărtăsanie desăvâseste,si dacă nu aveti impedimente pentru a vă Împărtăsi e păcat să nu folositi acest prilej.

        ma rog poate mai mult decat cei care se impartasesc des si il iubesc pe Dumnezeu

        Fără Sfintele Taine sântem morți.Asa cum omul nu poate trăi fără să mănînce tot asa nu poate trăi făra Trupul Domnului

        Asta nu inseamna ca ma indepartez de Dumnezeu….

        Sigur că da….prin Sf Împărtăsanie ajungem să ne unim cu Domnul.Dacă ne-am Împărtăsit cu vrednicie,dacă nu,ne este spre osânda.Asa că cercetati să vedeti dacă aveti dreptul să vă împărtăsiti si nu ratați o asa ocazie.Că fără Sf Împărtăsanie(cu vrednicie)nu ne mântuim.

  6. După cum se vede din întreg articolul(care sînt doar texte trunchiate de la acest Sfânt)Sfânta împărtăsanie e BAGHETĂ MAGICĂ CARE VINDECĂ SI FACE MARI MIRACOLE?!!.Omul trebuie doar să caute această BAGHETĂ MAGICĂ?

    Fratilor,treziti-vă,ca vă mănâncă iadul!!

    ÎMPĂRTĂSANIA LUATĂ CU NEVREDNICIE ADUCE DEMONIZAREA OMULUI O SPUNE CLAR SF IOAN GURĂ DE AUR
    https://deasaimpartasirecunevrednicieosandavesnica.wordpress.com/2015/08/23/impartasania-cu-nevrednicie-duce-la-indracirea-omului-2/

    Cei cu păcate opritoare nu se poate împărtăsi pînă nu a făcut canonul de pocăintă.Pocainta însemnând si oprirea de la Sf Impărtăsanie,pentru un anumit număr de ani hotărât de Sfintii Părinti.

    https://sceptik.wordpress.com/2007/12/06/din-nou-despre-impartasirea-cu-nevrednicie/

    • Dna Maria, Sfântul Nicodim nu se referă la cei nevrednici, adică la cei opriți de canoane, dimpotrivă, cuvântul său se adresează celor pe care-i numește „vrednici pe cât e cu putință dar zăbavnici la împărtășire”. Lucru de care se plângea și Sfântul Ioan Hrisostom, pe care-l citați, în vremea sa. Nu amestecați lucrurile.

      • …dimpotrivă, cuvântul său se adresează celor pe care-i numește „vrednici pe cât e cu putință dar zăbavnici la împărtășire”.

        Arată-mi mie în acest text că spune asa ceva!!…adică că se adresează doar celor vrednici…ci se arată cît de folositor este Trupul Domnului.Pentru cine?nu spune…

        Nu amestecați lucrurile.

        Voi le cam amestecati si amăgiti lumea cu baghete magice.Sfintii care îndemnau pe oameni la Trupul Domnului ,împreună cu indemnul era si avertismentul pentru cei nevrednici,desi în acele timpuri erau adevărati crestini nu destrăbălarea care este astăzi.

        Astăzi numai niste oameni care habar nu au de ortodoxie poate să îndemne pe oameni la Trupul Domnului,desi fără Trupul Domnului nu avem viată în noi.Căci poti să-i numeri pe degete pe cei care sînt vrednici de Trupul Domnului,restul cum spun Sfintii nu merită nici măcar să o vadă Sf Împărtăsanie.

        Chemati lumea la pocăintă….dar pocăinta după Sfintii Părinti,nu păcăinta care o fac tot felul de amăgitori ai zilelor noastre si se cred că sînt pe drumul cel bun.
        Chemati lumea la pocăintă,si apoi să se sfintească.Pocăinta inseamnă si oprirea de la Sf Împărtăsanie pentru un anumit număr de ani asa cum a fost stabilit de Sfintii Părinti.Nu asa cum unii duhovnici ai zilelor noastre si-au luat de la sine putere si dezleagă păcate opritoare fără nici un fel de canon.Dacă fac asta ei tot legati sânt de Sfintele canoane.Dezlegarea lor este nulă.

      • Citatul de care am pomenit este în text. E de la sine înțeles că Împărtășirea implică pocăința. Nimeni niciodată dintre Părinți nu a sugerat împărtășirea fără pregătire sau pocăință. Textele Sfinților sunt pentru cei preocupați de mântuire. Că lumea de azi e departe de Hristos, asta este altceva. Cuvintele despre deasa împărtășire nu se adresează lor. Pentru ei sunt mulți pași de parcurs până la potir.
        Poate vă ajută și câteva texte din câțiva sfinți și părinți (deși, din câte văd, nu reușim să ne înțelegem):
        Sfinți Părinți și mari duhovnici despre Sfânta Împărtășanie

        „Cel ce se va împărtăși cu Preacuratele Taine deseori, nu doar o dată pe an, acela va dobândi fericirea pe pământul acesta și viață lungă. Cred că harul tainei Sfintei Împărtășanii doar atunci se face simțit, când sufletul celui care se împărtășește trăiește această stare de fericire și liniște.” – Sfântul Serafim de Sarov

        „Să-ți scrii pe inimă: cine se înstrăinează de Sfintele Taine, acela este fără har, adică nu Îl are pe Duhul Sfânt. Iar cine nu Îl are pe Duhul Sfânt, acela nu este al lui Hristos.” – Sfântul Teofan Zăvorâtul

        „Toți sfinții cred că nu există mântuire fără împărtășire și că nu există progres în viața duhovnicească fără împărtășirea deasă.” – Sfântul Teofan Zăvorâtul

        „Împărtășirea cu Sfintele Taine la fiecare Liturghie ne face sănătoși, împăcați, înnoiți. Câte daruri din cele mai mari sunt ascunse în Liturghie! Să mulțumim Domnului, Care ne dă viață prin minunatele Sale Taine”. – Sfântul Ioan de Kronstadt

        „Sfânta Euharistie este începutul îndumnezeirii noastre”. – Sfântul Grigorie de Nyssa

        „Mulți creștini iubitori de Dumnezeu cheltuiesc mulți bani, rabdă multe osteneli (…) numai să meargă la Ierusalim ca să se închine la mormântul cel de viață dătător al Domnului și la celelalte sfinte Locuri (…) Mulți auzind că în cutare loc depărtat se află sfințitele moaște ale unui sfânt, aleargă cu multă râvnă să li se închine, ca să ia har și sfințenie. Dar ca să se împărtășească cu Preacuratele Taine și să se învrednicească să se bucure de împăratul tuturor și de Sfântul Sfinților, au puțină dorință sau nici nu-i interesează.” – Sfântul Nicodim Aghioritul

        „Pe care dintre cei ce se apropie îi voi lăuda? Pe cei ce vin o dată? Pe cei ce vin de mai multe ori? Pe cei ce vin de puține ori? Nici pe cei ce vin o dată, nici pe cei ce vin de multe ori, nici pe cei ce vin de puține ori, ci pe cei ce vin cu o viață și o conștiință curată sau curățită; cei care vin așa să se apropie pururea, cei ce nu sunt așa nici măcar o singură dată.” – Sfântul Ioan Gură de Aur

        „Spovediți-vă și împărtășiți-vă! Nu e nimic mai înalt pe lumea asta.” – Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa

        „Nu ne împărtășim pentru că au venit Paștele ori Crăciunul. Ne împărtășim ca să fim mereu cu Iisus Hristos, pentru că nu există numai o împărtășire cu Sfintele Taine, ci și o împărtășire duhovnicească, adică această continuă prezență a inimii noastre la Dumnezeu.” – Părintele Arsenie Papacioc

        „Sfătuiesc pe toți să se împărtășească cât de des posibil, atât de des cât îi sfătuiesc duhovnicii lor […] eu sfătuiesc la împărtășire cât mai des – nu împărtășanie deasă, ci aș zice împărtășanie des. Dar cât de des este bine ție, sau ție – asta o las duhovnicului tău. Și cer Domnului să insufle pe fiecare duhovnic cât de des e bine pentru cutare și pentru cutare. Pentru tine poate: Vino peste doi ani! Pentru tine, în fiecare Duminică. Pentru altcineva, Duminica și de Praznice, pentru alții la două săptămâni, ș.a.m.d.” – Părintele Rafail Noica

        „Eu m-am hotărât să îl iubesc pe Hristos și potirul Lui, Că dacă îl am pe El în brațe (și nu vreau numai să Îl am eu, vi-L dau și vouă) vi-L recomand, să știți… sănătoși, bolnavi, cum ați fi… Hristos este sănătatea noastră, este puterea noastră, este viața noastră, este sfârșitul nostru. Amin!” – Părintele Ioan Iovan

        „Eu acum vorbesc puțin exaltat, pentru că merită Euharistia. Dintre orice sub soare, Euharistia merită să fii exaltat pentru ea, fiindcă e un Cer în pământ, un Cer venit zilnic pe pământ. (…) S-a ajuns ispita să zică că nu-i bine să te spovedești des, să te împărtășești! Aaaaaa! Va să zică la diavol poți să mergi tot timpul.” – Părintele Ioan Iovan

        „Cel care vrea să se împărtășească în fiecare duminică la Sfânta Liturghie trebuie să ducă o viață corectă, nu trebuie să se pregătească în mod special pentru asta, pentru că împărtășirea cu Sfintele Taine nu-i o recompensă, ci e un ajutor. Şi atunci, dacă duci o viață corectă, te poți împărtăși, cu binecuvântarea duhovnicului, de câte ori vrei să te împărtășești sau de câte ori îți dă duhovnicul voie să te împărtășești. Liturghia e făcută ca oamenii să se împărtășească, nu ca să nu se împărtășească.” – Părintele Teofil Părăian

      • Încă ceva, care poate vă pune pe gânduri. Foarte important este faptul că în rugăciunile de la Împărtășanie se atenționează: „Ca nu cumva stând prea mult deoparte de cuminecarea cu Tine să ajung pradă vânării lupului gândit cu mintea (diavolul, nn.)”. Dacă preotul nu trebuie să cadă pradă acestei ispite, înseamnă că nici credinciosul nu trebuie să primească o astfel de ispită.

        Sfântul Nicodim Aghioritul într-unul din textele sale despre vătămarea adusă de rara împărtășanie amintește de un cuvânt al Cuviosului Paladie care, la rândul său povestește despre avva Macarie Egipteanul. Acesta după ce a tămăduit o femeie care prin lucrarea diavolului apărea oamenilor în chip de iapă i-a dat următorul sfat: „Niciodată să nu lipsești de la Cuminecarea cu Tainele lui Hristos, ci să te împărtășești frecvent, fiindcă aceasta lucrare diavolească ți-a venit fiindcă nu te-ai împărtășit cinci săptămâni și, plecând de aici, demonul a găsit loc și te-a ispitit”.

  7. Ovidiu Horat

    Sa ne rugam Domnului sa ne invredniceasca de Sfanta Impartasanie.

  8. Eu am o intrebare:femeile cu (menstruatie)se pot impartasi?

  1. Pingback: Împărtăşania rară produce mare vătămare, Sfântul Nicodim Aghioritul | un sait si atit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: