Arhive blog

VIDEO: A doua Întâlnire cu Părintele Efrem Vatopedinul și prietenii Librăriei Bizantine (2 martie 2021). (varianta finală, fără întreruperi, traducere Ro)

Ostenitorii de la Librăria Bizantină vă invită să parcurgeți înregistrarea celei de-a doua întâlniri cu Părintele Efrem Vatopedinul si prietenii Librariei Bizantine, din 2 martie 2021.

Vedeți și:

Scurtă notă biografică. Arhimandritul Efrem, Starețul Lavrei Vatopedi, s-a născut în 1956 în Cipru. Părinții săi munceau pământul. A absolvit Facultatea de Teologie a Universității din Atena. La 19 ani a ajuns prima dată în Sfântul Munte, unde părintele Efrem Katunakiotul (astăzi canonizat) i-a prezis că se va călugări, deși el se împotrivea gândului. În 1982 a fost tuns în călugărie în obștea de la Nea Skiti a părintelui Iosif Vatopedinul, ucenic al Cuviosului Iosif Isihastul (†1959). Obștea s-a mutat în Mănăstirea Vatopedi în 1990, iar părintele Efrem a fost ales stareț.

VIDEO: Întâlnire cu Părintele Efrem Vatopedinul și prietenii Librăriei Bizantine (17 noiembrie 2020). Personalități din România pun întrebări părintelui Efrem

Video: Întâlnire cu Părintele Efrem Vatopedinul și prietenii Librăriei Bizantine (17 noiembrie 2020)

58’23 întreabă Chris Simion, regizor 
1h08’30, Alex Dima, jurnalist
1h21’32, Teodor Baconschi, diplomat
1h27’43, Marina Constantinescu, jurnalist
1h34’45, Cristi Puiu, regizor
1h45’50, Sever Voinescu, diplomat
1h50’43, Cristian Curte, jurnalist

*Curând vom aduna într-o singură postare toate linkurile către e-sinaxele ținute de Gheronda Efrem în acest an. 

Scurtă notă biografică. Arhimandritul Efrem, Starețul Lavrei Vatopedi, s-a născut în 1956 în Cipru. Părinții săi munceau pământul. A absolvit Facultatea de Teologie a Universității din Atena. La 19 ani a ajuns prima dată în Sfântul Munte, unde părintele Efrem Katunakiotul (astăzi canonizat) i-a prezis că se va călugări, deși el se împotrivea gândului. În 1982 a fost tuns în călugărie în obștea de la Nea Skiti a părintelui Iosif Vatopedinul, ucenic al Cuviosului Iosif Isihastul (†1959). Obștea s-a mutat în Mănăstirea Vatopedi în 1990, iar părintele Efrem a fost ales stareț.

Nouă apariție editorială: Cuviosul Iosif Isihastul, „Simțirea iubirii dumnezeiești” (Editura Bizantină, 2020) 

Gheron Iosif Isihastul
Simtirea iubirii dumnezeiesti

Editura Bizantina, 2020
560 pagini

Prolog la traducerea romaneasca

Cartea de fata este cea mai tulburatoare marturie a unui monah contemporan despre vederea lui Dumnezeu, despre iubirea dintre el si Dumnezeu, despre simtirea sensibila a iubirii dumnezeiesti. Prin aceasta lucrare, Cuviosul Iosif Isihastul se adauga celor mai mari exegeti ai iubirii dumnezeiesti din toate timpurile: Sfantul Apostol Pavel, Sfantul Ioan Evanghelistul,Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Grigorie Palama… Gheron Iosif a atins varful si plinatatea existentei, a trait unirea cu Dumnezeu in iubirea dumnezeiasca. Impartasirea de iubirea dumnezeiasca ii este cheia deslusirii si vederii sensului ultim al existentei, al vietii de aici si de dincolo. Este un inflacarat, un indragostit de Dumnezeu. Arde continuu, aprins de simtirea iubirii dumnezeiesti si de dorinta de a impartasi si celorlalti calea care duce la aceasta. Din ceata numeroasa a Parintilor contemporani, Cuviosul Iosif Isihastul se desprinde ca cel mai entuziast martor al iubirii dumnezeiesti. Forta marturie lui este de nestavilit. Te cuceresc fara drept de apel cuvintele lui:

„Si umbrit de dumnezeiescul nor, in stalpul de foc al Iubirii, in intregime foc si el facandu-se si neputand mai mult sa duca, striga lucrarea dumnezeiasca a Iubirii catre izvorul Iubirii si zice inlauntrul buzelor celor dumnezeiesti: „Cine ma poate desparti de dulcea Iubire a lui Iisus?” Si mai mult, respirand adierea – fie in trup fie in afara trupului, Dumnezeu stie, fie in coliba, fie afara in vazduh, Dumnezeu stie –, numai aceasta stie cel care a vazut, ca facandu-se intru totul foc impreuna cu focul si varsand lacrimi de iubire, striga cu minunare si uimire: „Inceteaza, Iubire dulce, apele Harului Tau, ca incheieturile madularelor mele s-au destramat.” Si acestea zicand, respirand aerul Duhului, cu mireasma lui minunata si de negrait, inceteaza simturile, nemaifiind deloc incapatoare lucrarea trupeasca. Si fiind in intregime prizonier inchis in tacere, se minuneaza numai de bogatia slavei lui Dumnezeu, pana cand va trece norul.”

Cea mai mare parte din scrisorile din acest volum sunt adresate unor rudenii dupa trup: o nepoata dupa sora care va deveni monahie, fratele acesteia si mama lor, sora parintelui. Stradania Cuviosului Iosif de a-i aduce pe cei trei la trairea celor dumnezeiesti este neobosita. Paradoxal, rezultatele acestei stradanii nu sunt spectaculoase. Nepotul, pe care si-l dorea calugar si ucenic apropiat, s-a casatorit si a devenit un teolog respectabil. Nepoata calugarita a plecat din prima ei manastire si a intemeiat o alta, unde a ajuns stareta. Gheron Iosif insusi are frecvent mustrarea ca investeste prea multa atentie in rudeniile dupa trup, de care ar fi trebuit sa se lepede pentru Hristos, dar isi face curaj si continua cu gandul ca grija lui pentru rudenii este una exclusiv duhovniceasca. Iconomia dumnezeiasca a facut ca prin aceasta „investitie” in rudenii sa se daruiasca, iata, lumii comoara nepretuita a scrisorilor sale duhovnicesti.

Scrisorile Cuviosului Iosif Isihastul, trecut recent in randul sfintilor de Patriarhia Ecumenica, au forta marturisitoare si teologica a epistolelor Sfantul Apostol Pavel. Scrisorile faceau parte din nevointa si din slujirea lui. Traind o aspra viata pustniceasca, a indrumat duhovniceste pe ucenicii sai din lume prin intermediul scrisorilor, miscat totdeauna de iubirea dumnezeiasca ce ardea intr-insul fara sa-l mistuie. Scria scrisorile noaptea, dupa ore intregi de priveghere care incepea dupa apusul soarelui si se sfarsea de cele mai multe ori cu Dumnezeiasca Liturghie, mult dupa miezul noptii. In ultimele luni de viata, se intampla sa nu mai poata fizic sa tina pana in mana si ruga pe un ucenic sa scrie dupa dictare. Cand prindea un pic de putere din nou incepea sa scrie cu mana sa.

In editia greaca aceasta carte apare cu titlul Gheron Iosif Isihastul, Epistole si Poezii (v. foto, n.n.). Pentru editia romaneasca am primit binecuvantarea sa dam cartii un titlu, preluat, desigur, din continutul acesteia. Simtirea iubirii dumnezeiesti este o sintagma folosita de Gheron Iosif in ultimul capitol, intitulat Despre iubire, al micului tratat adresat unui monah anonim.  Iubirea dumnezeiasca este prezenta de la un capat la altul al cartii si prezentata ca parghie fundamentala a vietuirii dar si a intelegerii lumii create si lumii necreate. Am primit, de asemenea,  binecuvantare sa punem in fruntea fiecarei scrisori un mic extras din scrisoare, care sa functioneze ca titlu sau ca motto, atragand atentia cititorului asupra temei sau temelor principale din scrisoare respectiva. Prin aceasta am dorit, pe de o parte, sa ramanem consecventi cu primul volum de scrisori (Marturii din viata monahala), si in al doilea rand sa punctam valoarea perena a acestor scrisori, datorata temelor abordate si, bineinteles, tratarii acestora. Desi este vorba de scrisori ocazionale si personale, scrisorile Cuviosului Iosif Isihastul dobandesc un caracter universal, aidoma epistolelor nou-testamentare.

Gheron Iosif este bine-cunoscut in lumea intreaga si in spatiul romanesc de la prima sa lucrare: Marturii din Viata monahala (publicata de Editura Bizantina in 1996), dar mai ales datorita ucenicilor sai aflati la a treia generatie. Acestia populeaza multe din Manastirile athonite, intre care cea dintai este Sfanta Manastire a Vatopedului. Obstea vatopedina se trage din Cuviosul Iosif Isihastul, prin ucenicul acestuia Gheron Iosif Vatopedinul. Samanta semanata cu multe decenii inainte prin corespondenta sa cu cativa monahi greci din America avea sa rodeasca  spectaculos peste cateva decenii. Un numar important de manastiri (optsprezece) au fost intemeiate in America de cel mai tanar dintre ucenicii sai directi, Parintele Efrem Filoteitul.

Dam slava lui Dumnezeu, Cel inchinat in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, ca ne-a ales pe noi, ostenitorii Editurii Bizantine, sa traducem si sa editam in limba romana aceasta lucrare a Cuviosului Iosif Isihastul. Nu ne indoim ca lucrul acesta s-a intamplat cu binecuvantarea si rugaciunile Cuviosului Iosif, catre care cu timp si fara timp ne manifestam smerit recunostinta, cinstirea si dragostea noastra fara de margini, pentru ca ne-a inclus si pe noi in mare sa familie duhovniceasca. Multumim Parintelui Arhim. Efrem, Staretul Sfintei Manastirii a Vatopedului, care a cedat cu generozitatea Editurii Bizantine drepturile de traducere si editare a acestei carti in limba romana.

Cuvioase Parinte Iosif, roaga-te pentru noi, pacatosii!

28 mai 2020. Praznicul Inaltarii Domnului,

Preot Constantin Coman

***

Cuviosul Gheron Iosif Isihastul a fost de curand canonizat si este praznuit in data de 16 august (dupa calendarul vechi, la Sfantul Munte Athos). Potrivit calendarului nou, Cuviosul Gheron Iosif este praznuit in data de 28 august. 

Cartea se poate comanda de pe pagina Librăriei Bizantine

VIDEO în serial: Părintele Profesor Constantin Coman – Jurnal de preot în vreme de criză

25 MARTIE 2020, BUNA VESTIRE

30 MARTIE 2020

9 APRILIE 2020

12 APRILIE 2020, DUMINICA FLORIILOR

14 APRILIE 2020

VIDEO în serial: Părintele Profesor Constantin Coman – Jurnal de preot în vreme de criză

Părintele Profesor Constantin COMAN s-a născut pe 28 august 1953. Din anul 1983 este Doctor în teologie al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Atena, în urma susţinerii tezei de doctorat cu titlul „Biserica în epoca Epistolelor Pastorale” sub îndrumarea Prof. Savvas Agouridis. Părintele Constantin Coman este Profesor universitar la Catedra de Teologie Biblică – Disciplina Studiul Noului Testament şi consilier de specialitate (carte teologică) la Editura Bizantină din București. Slujeşte ca preot la Parohia „Sfinţii Voievozi” din Bucureşti. Are numeroase participări la congrese, seminarii, simpozioane internaţionale și naţionale pe teme biblice şi, respectiv, pe teme teologice.

Pe plan misionar este preocupat de misiunea creştină în rândul tinerilor, mai ales al studenţilor din centrul universitar Bucureşti (numeroase conferinţe, întâlniri cu studenţii din diferite facultăţi, participări la emisiuni radio şi Tv). A participat, de asemenea, la conferinţe şi întruniri cu tinerii în multe centre universitare din ţară (Iaşi, Bacău, Suceava, Galaţi, Constanţa, Craiova, Timişoara, Alba Iulia etc.). În calitate de preşedinte al Asociaţiei creştine „Sfântul Grigorie Palama” a avut iniţiativa şi a coordonat ridicarea bisericii cu hramul „Sfântul Grigorie Palama” în campusul universitar al Politehnicii din Bucureşti, biserică sfinţită pe 26 octombrie 1999 de Sanctitatea Sa Bartholomeu I, Patriarh Ecumenic şi de Preafericirea Sa, Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. A sprijinit manifestările organizate de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din Romania.
/biografie via Doxologia/

Soluția dumnezeiască, un film de Gabriel Achim

Soluția dumnezeiască, un film de Gabriel Achim – Librăria Bizantină (52 min)

Un film de Gabriel Achim, ca prefață a lansării primului volum al Audiobook-ului „Patericul Mare. Apoftegmele Părinților Pustiei”, în traducerea și lectura Părintelui profesor Constantin Coman.

Cuvânt la praznicul Nașterii Domnului al Cuviosului Iosif Isihastul

HRISTOS SE NAȘTE, SLĂVIȚI-L!

Hristos Se naște pentru a mântui pe toți oamenii. Bucurați-vă, deci, și vă veseliți cu îngerii și cu păstorii, împreună cu toată zidirea, iubiți fii ai lui Iisus Hristos, Domnul nostru.

Mai întâi vă aduc, precum Magii, vestea strălucitoare că dulcele Iisus Se naște și întreaga fire se bucură și răspândește bună mireasmă, deoarece vede purtat în brațe pe Creatorul ei. Îngerii se bucură împreună și cântă cu glas melodios:

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace”!

Pentru că S-a născut Domnul păcii. Cel care a făcut veacurile și înainte de veacuri era, și care în tăcere deplină a făcut Puterile cerești ale sfinților Îngeri. Acela, astăzi, este ținut în brațe de Preadulcea Sa Mamă. Este alăptat și crescut ca să ne mântuiască pe noi toți.

S-a născut dulcele Iisus ca să ne nască din nou pe noi. S-a făcut om, pentru ca să ne arate modul în care putem să-L urmăm și să imităm faptele Lui. Ne-a lăsat porunci pentru ca să nu ne rătăcim alături de cale și să pășim în întuneric.

A luat trup dulcele Iisus pentru că noi să ne bucurăm de această fericită înrudire. Să devenim frați ai lui Hristos și fii ai Preacuratei Sale Maici. Și, în cele din urmă, să devenim întru toate următori lui Hristos și fii după har ai Tatălui Ceresc. 

Gheron Iosif (Isihastul) (1898-1959)
din Mărturii din viața monahală, Scrisoarea 56 (fragment), editura Bizantină, pp. 263-264.

Foto sus: Icoana Naşterii Domnului, Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte Athos, facere de Theofan Cretanul

București, Librăria Bizantină: Lansarea cărții „Ucenic la oameni nevoitori”, Arhimandrit Grigorie, Starețul Mănăstirii Dochiariu (15 octombrie 2015, ora 19.00)

lansare-carte-arhimandrit-grigorie-dochiariu

Ucenic la oameni nevoitori,
Arhimandrit Grigorie, Starețul Mănăstirii Dochiariu, Sfântul Munte Athos

Editura Bizantină, 2015
Traducator Ștefan Zaharescu
375 pagini

Toamna, când se culeg roadele, încercăm și noi să culegem roade din istorisirile arhimandritului Grigorie, starețul Mănăstirii Dochiariu din Sfântul Munte Athos. Ne întâlnim joi, 15 octombrie, la ora 19.00, ca să aflăm mai multe și să discutăm despre viața deosebită a nevoitorilor pe care i-a întâlnit părintele Grigorie de la Dochiariu.

Vor vorbi:
Pr. Constantin Coman
Costion Nicolescu

Moderator:
Cristi Curte

[Cartea poate fi comandată online de la linkul: http://goo.gl/DUFC1B ]

L-am întrebat cum se roagă atunci când își împlinește canonul.

„La început fac metanii până obosesc. După aceea parcurg șiragul mătăniilor de trei ori zicând rugăciunea vameșului, de trei ori cu mărturisirea tâlharului, după aceea câte un șirag cu Rugăciunea lui Iisus, cu rugăciuni către Preasfânta, către Teologul și către Cuviosul Hristodul și după aceea mă rog cât mă țin puterile. Am auzit de la bătrânul Macarie că în afară de rugăciune mai există și o altă stare, atunci când rugăciunea încetează și mintea se cufundă în altă trăire. Nu am reușit niciodată acest lucru, însă nu mă îndoiesc de această stare, pentru că văd în mine, pe măsură ce continui să mă rog, o deschidere către ceva dumnezeiesc, pe care însă nu pot să ți-o descriu”.

Vezi și articolul:

Nouă apariție editorială la Editura Bizantină: „Ucenic la oameni nevoitori”, Arhimandrit Grigorie, Starețul Mănăstirii Dochiariu, Sfântul Munte Athos

Ucenic la oameni nevoitori, Editura Bizantina

Ucenic la oameni nevoitori,
Arhimandrit Grigorie, Starețul Mănăstirii Dochiariu, Sfântul Munte Athos

Editura Bizantină, 2015
Traducator Ștefan Zaharescu
375 pagini

[Cartea poate fi comandată online de la linkul: http://goo.gl/DUFC1B ]

L-am întrebat cum se roagă atunci când își împlinește canonul.

„La început fac metanii până obosesc. După aceea parcurg șiragul mătăniilor de trei ori zicând rugăciunea vameșului, de trei ori cu mărturisirea tâlharului, după aceea câte un șirag cu Rugăciunea lui Iisus, cu rugăciuni către Preasfânta, către Teologul și către Cuviosul Hristodul și după aceea mă rog cât mă țin puterile. Am auzit de la bătrânul Macarie că în afară de rugăciune mai există și o altă stare, atunci când rugăciunea încetează și mintea se cufundă în altă trăire. Nu am reușit niciodată acest lucru, însă nu mă îndoiesc de această stare, pentru că văd în mine, pe măsură ce continui să mă rog, o deschidere către ceva dumnezeiesc, pe care însă nu pot să ți-o descriu”.

Vezi și articolul:

Editura Bizantină publică o monografie dedicată Părintelui Petroniu Tănase, fostul stareț al Schitului românesc Prodromu

coperta-monografie-petroniu-tanase

Părintele Petroniu de la Prodromu
Editura Bizantină, 2015 / 640 pag.
ediție îngrijită de Pr. Constantin Coman și Costion Nicolescu

In seria Duhovnici romani contemporani, Editura Bizantina publica o monografie dedicata Parintelui Petroniu Tanase, staretul Schitului romanesc Sfantul Ioan Botezatorul, Prodromu, de la Sfantul Munte Athos. Monografia se inscrie in genul celor dedicate celorlalti mari duhovnici romani contemporani carora, cu ajutorul lui Dumnezeu, editura le-a inchinat si publicat o astfel de monografie: parintele Paisie dela Sihla, parintele Sofian Boghiu, parintele Dometie de la Rameti, parintele Iachint de la Putna, parintele Iulian Stoicescu, parintele Constantin Voicescu,  parintele Alexe Barca, parintele Dimitrie. Am incercat sa realizam o imagine cat mai fidela a personalitatii parintelui adunand la un loc materiale despre dansul si texte ale dansului.

[Cartea poate fi comandată online de la linkul: http://goo.gl/MTaQY6 ] 

Sub acest generic am inserat cateva materiale care, impreuna, contribuie, la prezentarea biografiei Parintelui Petroniu, dar si a personalitatii sale. Incepem cu o scurta autobiografie care se opreste in anul 1961, din pacate, si care este mai curand destinata autoritatilor din vremea aceea, la care adaugam o scurta cronologie a vietii parintelui. Continuam cu un material destul de bogat semnat de Monahul Damaschin Grigoriatul, publicat in revista Osios Grigorios al Manastirii Grigoriu din Sfantul Munte, dupa trecerea la Domnul a Parintelui Petroniu. Este un material care include date auto-biografice, incredintate autorului de insusi Parintele Petroniu, dar si numeroase informatii culese de autor de la parintii de la Prodromu despre Parintele Petroniu. Grec fiind, Parintele Damaschin a inceput sa invete limba romana la Schitul Prodromu, apoi a continuat studiul limbii romane pentru o perioada de timp in Romania. L-a cunoscut bine si a avut multa evlavie la Parintele Petroniu, imprumutata si de la parintele sau duhovnicesc, Staretul Gheorghe Kapsanis, unul dintre staretii atoniti de numele caruia se leaga renasterea duhovniceasca a Sfantului Munte in a doua jumatatea a secolului al XX-lea, alaturi de parintele Emilian Simonopetritul si de printele Vasile Kondikakis. Parintele Petroniu nu a iesit prea mult din schit. Avea insa relatii speciale cu Manastirea Grigoriu si cu Manastirea Simonos-Petras, doua din cele mai avansate duhovniceste manastiri din Sfantul Munte. Dintre staretii atoniti greci, parintele Gheorghe Kapsanis l-a cunoscut poate cel mai bine pe Parintele Petroniu si l-a apreciat in mod deosebit.

Am avut bucuria sa-l insotesc pe Parintele Petroniu odata la Manastirea Grigoriu, intr-o minunata si de neuitat calatorie facuta cu barcuta manastirii, ocolind capatul de sud al Sfantului Munte. Cu prilejul vizitei am simtit evlavia profunda pe care i-o purtau parintii de la Grigoriu cu staretul lor in frunte, aratata in cinstea pe care i-a aratat-o si in bucuria cu care l-au intampinat. De altfel, intre Manastirea Grigoriu si Schitul Prodromu a fost o legatura stransa manifestata in gesturi discrete dar consistente. Schitul a fost deseori ajutat de Manastirea Grigoriu pentru nevoile sale materiale. Parintele Petroniu a fost invitat de mai multe ori sa scrie in periodicul Manastirii Grigoriu, Osios Grigorios. La inmormantarea Parintelui Petroniu, Manastirea Grigoriu a fost reprezentata de parintele Damaschin. Am avut iarasi bucuria sa-l culeg de pe drum – dansul pornise pe jos la drum, iar eu veneam din urma cu o masina – si sa parcurgem aproape intreg drumul de la Dafni, portul Sfantului Munte, pana la Prodromu, vorbind despre multe lucruri, dar mai ales rememorand chipul duhovnicesc al celui pe care aveam sa-l petrecem a doua zi la mormant. Cititorul va sesiza diferenta si de vedere si de povestire dintre un grec si un roman. Se adevereste cuvantul parintelui Dionisie de la Colciu, care spunea ca romanii nu au scriitori, de aceea nu sunt cunoscuti marii nostri duhovnici, spre deosebire de marii duhovnici greci. Parintele Damaschin mi-a dat cu bucurie binecuvantare sa traduc textul acesta si sa-l includ in monografia inchinata Parintelui Petroniu.

Pentru descrierea vietii si chipului Parintelui Petroniu publicam doua dialoguri cu monahi care i-au fost aproape. Intai un dialog  cu parintele Justinian, realizat special pentru aceasta carte. Parintele Justinian este omul care a stat aproape Parintelui Petroniu, ca econom al schitului, toata perioada staretiei acestuia la Prodromu. Nu este de inchipuit prezenta si lucrarea Parintelui Petroniu la Schitul romanesc Prodromu fara parintele Justinian, care a coordonat activitatea gospodareasca si de reconstructie, cu multa credinciosie si devotament fata de Parintele Petroniu si de asezamantul in sine. Un al doilea dialog pe care-l consideram foarte binevenit in aceasta sectiune a cartii este cu parintele Modest, monah al Schitului Prodromu si ucenicul de chilie al Parintelui Petroniu in ultimele luni de viata. Randuit de Dumnezeu sa stea alaturi de Parintele Petroniu in ultima perioada din viata sa, in momentele grele in care sfarsitul incepuse sa devina evident si pana la momentul trecerii la Domnul, parintele Modest a avut prilejul sa-l descopere pe Parintele Petroniu in multe aspecte pe care acesta, din smerenie si din discretia care-l caracterizau, reusise sa le ascunda cu desavarsire de ochii fratilor. A fi alaturi de un mare duhovnic in perioada apropierii momentului trecerii celei mari, a confruntarii cu moartea, este un privilegiu deosebit pentru orice monah. Parintele Modest a avut bunavointa sa stam de vorba multe ore in legatura cu aceasta experienta a dansului, dialog in care s-au conturat aspecte mai putin cunoscute ale personalitatii Parintelui Petroniu.

In fine, la acelasi capitol al marturiilor despre Parintele Petroniu publicam marturiile celor doi ingrijitori ai editiei de fata. Este vorba de un text-marturie al parintelui Constantin Coman, profesor la Facultatea de Teologie din Bucuresti, care l-a intalnit prima data pe Parintele Petroniu in anul 1979, numai un an dupa sosirea sa la Prodromu si a avut o legatura continua pana la trecerea Parintelui la Domnul. Un al doilea text apartine domnului Costion Nicolescu, care l-a cunoscut pe Parintele Petroniu, a corespondat cu dansul si il are la inima cu multa evlavie. (Coordonatorii editiei).