Daily Archives: 11 ianuarie 2021

Gheronda Partenie, Starețul Mănăstirii Sfântul Pavel din Muntele Athos: „Nu voi binecuvânta pe nimeni să primească vaccinul!”

Extras din cuvântul rostit în data de 7 ianuarie 2021, de Arhimandritul Partenie, Starețul Sfintei Mănăstiri a Sfântului Pavel, din Sfântul Munte Athos.

Arhimandritul Partenie se roagă lui Dumnezeu și Maicii Domnului să ne acopere și să ne ajute pe toți, acum, la început de An Nou și să se liniștească lumea de aceste încercări care sunt și care vor mai veni asupra ei.

Deși spune despre Sfinția Sa că nu este învățat sau cu multe cărți citite, totuși, fiind în Sfântul Munte Athos de atâta vreme, cu experiența viețuirii monahale de acolo și din cele ce aude că se zic și din ce spun cei care se pricep și cu care a mai vorbit (Sfinția Sa fiind de fapt foarte cunoscut și apreciat în Sfântul Munte Athos și în lumea ortodoxă, ca un Stareț și părinte foarte duhovnicesc), le vorbește acum, cu dragoste și cu credința pe care o are, monahilor și celor care vor să îl asculte și îi îndeamnă pe toți să rămână statornici în credința în Dumnezeu și în mărturisirea lui Iisus Hristos, ca Domn și Mântuitor al nostru.

Referitor la vaccin, Arhimandritul Partenie spune că este o înșelăciune, că Sfinția Sa nu și-l va face și nici nu da binecuvântare niciunuia dintre ucenicii săi să și-l facă, pentru că se potrivește prea mult cu cele spuse în Apocalipsa, în capitolul 13, unde se vorbește despre pecetluire și despre faptul că cei care nu se pecetluiesc nu vor mai putea să facă nimic, nici să cumpere, nici să vândă. Deși nu se întâmpla chiar la fel, dar nu se poate să nu vezi asemănările cu cele spuse acolo.

Este și o mare batjocură felul în care, înainte de a ți se face acest vaccin, ești pus să semnezi o declarație că ți-l faci pe propria ta răspundere. Adică, cei care l-au produs sunt scutiți de orice răspundere prin aceasta declarație, care este o adevărata batjocură la adresa noastră.

Chiar dacă nu suntem categorici, și cei care doresc să își facă vaccinul pot să îl facă, Părintele nu dă binecuvântare cuiva să îl facă.

O să vedem ce se va mai întâmpla și care vor fi urmările asupra celor care se vaccinează. Dar sunt foarte multe semne de întrebare care se ascund în spatele vaccinului și pandemiei. E drept că sunt și foarte mulți oameni care se tem de moarte și doresc să se vaccineze, dar Arhimandritul Partenie nu se teme și nu ar trebui să ne temem nici noi. Poate veni boala, în 4-5 zile se poate întâmpla chiar să plece din lumea acesta, dar atunci este ca o îngăduință și binecuvântare care vine de la Dumnezeu și care va fi spre mântuirea lui.

Și Cuviosul Paisie Aghioritul, din dragoste de oameni și din solidaritate față de ei, s-a rugat să îi dea Dumnezeu și lui un cancer și chiar a murit de cancer, dar a rămas până la sfârșit statornic în credința sa.

Acum sunt atât de multe lucruri care se întâmplă contra Legii lui Dumnezeu și a celor 10 porunci. Și la nivelul Uniunii Europene, și la nivel mondial. Și nu e de mirare că au loc atâtea nenorociri în lume. Spune în Legea lui Dumnezeu să nu furi, ei legalizează furtul. Spune să nu mărturisești mincinos, ei legalizează minciuna. Spune să crezi în Dumnezeu, ei legalizează necredința. Spune să nu fi desfrânat, ei legalizează homosexualitatea.

Din păcate, se pare că lucrurile se îndreaptă exact într-acolo unde se spunea, spre un Guvern unic mondial, spre o moneda unică și toate celelalte. Să facă fiecare ce dorește. Dar noi vom rămâne statornici în credința noastră în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Singurul Dumnezeu Adevărat, pe Care Îl mărturisim și pe El Îl rugăm să ne poarte de grijă și să ne dăruiască un an mai liniștit, să ne ocrotească cu puterea Sa de boală și de toate încercările care vin asupra noastră, dar și să ne ajute să rămânem statornici în credință.

Sursă : mărturieathonită.ro

Între timp, ceea ce pomenește starețul Partenie, se discută și în România (v. print-screen)… 

Despre frumusețea creației: Lumea subacvatică

Să vizităm puţin frumuseţile din adâncuri, paradisul subacvatic ai cărui vizitatori se desfată cu frumuseţi unice şi rare. Să începem cu scoicile. Ce culori şi ce forme! Rotunde, ovale, conice, elicoidale, în formă de sfredel, turn, chiup, fus – având unul sau două orificii. Unele sunt netede, altele colţoase, noduroase sau ţepoase. Frumuseţea lor este de invidiat. Nu degeaba scoicile au fost descrise ca „flori venind din primăverile adâncurilor, stele pietrificate, minuni marine”. Ai putea crede că întreaga imaginaţie a creaţiei s-a epuizat aici în forme şi culori. Cine nu rămâne fermecat privind ghiocul (care mai este cunoscut şi sub denumirea de „porcuşor” sau „abascanter”), această frumoasă cochilie (gasteropod) pe care o întâlnim şi pe plajele din Grecia? Orificiul este mic şi îngust, marginile cu totul albe sau trandafirii, mărginite de zimţi, curbe blânde şi culori rare. Cel care. plimbându-se pe plajă, găseşte un ghioc adus pe uscat de mare, se poate socoti norocos. Vestite pentru frumuseţea lor sunt scoicile din mările tropicale. Pe primul loc se află o scoică conică numită „slava mării”, atât de rară, încât cu greu se pot găsi, în toată lumea, treizeci de bucăţi. Are o lungime de zece până la douăzeci de centimetri, se termină în formă de spirală şi este acoperită de o reţea fină de linii colorate. În Filipine şi în India, scafandrii ştiu că, dacă reuşesc să pescuiască această scoică, au găsit o adevărată comoară. Uneori şi algele dezvăluie cercetătorului adâncurilor frumuseţi nebănuite. Deosebit de frumoase sunt unele alge de un roşu foarte închis, ce seamănă cu nişte trandafiri scufundaţi. Foarte frumoşi sunt şi coralii. Aceste animăluţe rămân mereu în sălaşul pe care şi-l construiesc singure, folosind calcarul care este dizolvat în apa mării. La sfârşitul vieţii, îşi lasă în adâncuri minunatul sălaş, ce astfel devine de o frumuseţe unică.

Ce am putea spune despre recifurile coraliere? Culori strălucitoare, fantastice construcţii în adâncul mărilor… Mai cu seamă, ce-am putea spune despre coralii încrucişaţi? Aceştia sunt nişte corali cu nişte „crengi”, înălţându-se ca nişte turnuri fantastice, ca nişte turnuri ale unor regi nebuni, ca nişte brazi de Crăciun, ca nişte clopotniţe, ajungând până la două sute de metri deasupra adâncului! Mărimea lor te ameţeşte! Piramidele Egiptului şi Zidul Chinezesc pălesc înaintea originalelor lor forme. Întâlnim corali galbeni, albaştri, negri sau albi, dar cei mai celebri sunt coralii roşii. Frumuseţea lor este completată şi înmulţită de aceea a peştilor care le ţin tovărăşie. În recifurile coraliere, trăiesc peşti minunat coloraţi, asemenea unor fermecătoare flori ce se înalţă în construcţii exotice fantastice. De altminteri, acest lucru reiese şi din denumirile lor: peştele-înger, peştele-papagal, peştele-imperial, peştele-regină, peştele-vizitiu (cu dungi gri şi albe), peştele-chirurg (galben), veveriţa-de-mare (roşu) etc. Peşti de o frumuseţe rară… Cu straiele lor strălucitoare şi pestriţe, atât de variate cromatic, cu pete puse de-a curmezişul, linii izbitoare, fâşii bicolore, spini acoperiţi spectaculos de fire ca nişte coconi, de variate forme şi alcătuiri… aceşti peşti ne încântă nespus. Înotând printre exoticele sălaşuri ale coralilor, creează o atrăgătoare imagine fantastică. Deosebit de frumoşi sunt peştii aurii. Frumuseţea lor ne face să îi punem în acvarii cu care ne împodobim casele. Pe perete avem colivia cu canari, iar pe masă bolul cu peşti de culoare portocalie cu reflexe aurii. Există însă peşti aurii cu reflexe argintii-închis sau chiar negre. La început, pe mulţi dintre aceşti peşti apar nişte pete strălucitoare, care treptat se extind, acoperindu-i în întregime. Altor peşti le apar nişte pete roşietice care, cu timpul, capătă reflexe aurii. Minunate podoabe ale adâncului sunt şi stelele-de-mare. Ai crede că sunt flori, deşi sunt animale, mai precis plante-animale. Flori vii şi carnivore, prinse de fundul mării. Din gură le ies nenumărate mreje cu care prind mici animale pentru a se hrăni. Aceste mreje le fac să semene cu nişte flori, fiindcă sunt identice cu petalele crizantemelor, având culori minunate. Despre o plantă-animal s-a scris: „La mici adâncimi, întâlnim o plantă vie? O floare neştiută – cea mai strălucitoare şi cea mai frumoasă. Se iveşte dintr-o tulpină cilindrică, ca o creastă multicoloră, făcută din fire roşii, galbene şi albastre”. Aceste flori exotice (anemone-de-mare, trandafiri-de-mare etc.), vestite sau anonime, atât de variate (există aproximativ o mie de specii), de mărimi, forme şi culori nemaivăzute, împodobesc adâncurile cu minunate covoare. Privelişti de vis apar în apele mărilor datorită luminescenţelor şi strălucirilor răspândite de organisme marine mari sau mici, asemenea licuricilor. Bioluminescenţă, adică lumină în culori şi nuanţe variate, provenită din surse biologice. Valurile sunt luminate de fosforescenţa unor microorganisme, sepii, calamari şi caracatiţe. Blândă lumină azurie, de la meduzele albastre, mănunchiuri strălucitoare de lumină roşie, verde sau galbenă, emise de organele luminescente ale unor peşti mari, ce trăiesc la mari adâncimi. Şi nu sunt lumini neclintite, ci veşnic mişcătoare, ce se învârtejesc, plăsmuind în adâncuri imagini şi decoruri fantastice, izvorâte parcă dintr-un basm fermecat. Neîndoios, lumea adâncului ascunde neasemuite frumuseţi, frumuseţi paradisiace; o grădină fermecată, plină de minuni, în faţa cărora sufletul este mişcat. În spatele lor însă, Îl vedem limpede pe neîntrecutul Pictor dumnezeiesc.

Arhimandrit Daniil Gouvalis

SPRIJINIȚI ACTIVITATEA BLOGULUI NOSTRU!

Sfântul Vasile cel Mare: Către tineri

Sfântul Vasile cel Mare: Către tineri

I

Multe sunt, copiilor, pricinile care mă îndeamnă să vă vorbesc despre lucrurile pe care le socot cele mai bune şi le cred a vă fi de folos de le veţi urma. Vârsta pe care o am, multele încercări prin care am trecut şi destula participare şi la bucuriile, şi la neplăcerile vieţii, dascăli în multe privinţe, m-au făcut să am experienţa lucrurilor omeneşti, aşa că sunt în stare să arăt şi celor care acum îşi încep viaţa care-i cea mai bună cale.

Prin înrudirea de sânge, sunt pentru voi îndată după cei ce v-au născut şi vă iubesc tot atât de mult ca şi părinţii voştri. Şi, dacă nu cumva mă înşel în privinţa voastră, cred că, uitându-vă la mine, nu veţi dori părinţii, iar dacă veţi primi cu plăcere cele ce vă voi spune, veţi face parte din ceata a doua a celor lăudaţi de Hesiod, iar dacă nu, n-am să vă spun ceva neplăcut, ci am să vă rog să vă amintiţi de versurile în care acela spune: „Cel mai bun este omul care, prin el însuşi, ştie ce trebuie să facă; bun este şi acela care urmează celor spuse de alţii; dar cel care nu-i în stare nici de una, nici de alta, în toate-i nefolositor” – Hesiod.

II

Să nu vă minunaţi, dar, dacă vă spun că prin propria mea cercetare am găsit ceva mai bun pentru voi, care-i frecventaţi în fiecare zi pe profesori şi sunteţi în legătură cu bărbaţii celebri din vechime prin scrierile pe care aceştia le-au lăsat. Tocmai pentru aceasta vin să vă sfătuiesc. Că nu trebuie să daţi cu totul acestor bărbaţi cârma minţii voastre, cum aţi da cârma unei corăbii, şi nici să-i urmaţi oriunde v-ar duce, ci să primiţi de la ei atât cât vă este de folos şi să ştiţi ce trebuie să lăsaţi la o parte.

Drept urmare, începând de aici, vă voi spune care sunt învăţăturile ce trebuie lăsate la o parte şi cum le putem deosebi. Noi, copiilor, gândim că viaţa aceasta omenească n-are absolut nicio valoare şi nici nu socotim şi nici nu numim în general bine ceea ce se sfârşeşte în această viaţă pământească. Nici slava strămoşilor, nici puterea trupului, nici frumuseţea, nici măreţia, nici cinstea dată de toţi oamenii, nici chiar demnitatea de împărat, în sfârşit, nimic din cele ce pot fi numite mari de oameni nu le socotim vrednice de dorit şi nici nu admirăm pe cei ce le au, ci prin nădejdile noastre, mergem mai departe şi facem totul pentru pregătirea altei vieţi.

Susţinem că trebuie să iubim şi să urmărim din toată puterea cele ce ne pot ajuta la pregătirea celeilalte vieţi, iar pe cele care nu ţintesc spre viaţa aceea, să le trecem cu vederea, ca fiind fără de valoare. Care este această viaţă, unde este şi cum o vom trăi, sunt întrebări la care n-am să răspund acum, pe de o parte pentru că ne-ar depărta de subiectul de faţă, iar pe de altă parte, pentru că ar trebui să am ascultători mai în vârstă decât voi. Poate că v-aş arăta îndeajuns spunându-vă atât numai, că dacă cineva ar aduna cu mintea şi ar strânge la un loc toată fericirea de când există oameni, ar găsi că nu poate fi egalată nici cu cea mai mică parte din bunătăţile acelei vieţi, ci, mai mult, toate bunurile din această lume sunt mai prejos ca valoare decât cel mai mic dintre bunurile celeilalte lumi; şi sunt tot atât de departe unele de altele pe cât este de departe umbra şi visul de lucrurile reale. Dar, mai bine spus, ca să mă folosesc de un exemplu mai potrivit, pe cât este mai de preţ tuturora sufletul decât trupul, pe atât este şi deosebirea dintre cele două vieţi. Spre viaţa aceasta ne conduc Sfintele Scripturi, care ne instruiesc cu cuvintele lor pline de taină.

Dar pentru că nu-i cu putinţă, din pricina vârstei noastre, să înţelegeţi adâncimea cuvintelor Sfintei Scripturi, deocamdată să ne exersăm mai dinainte ochiul sufletului, ca în umbră şi oglindă, cu alte învăţături, care nu se deosebesc cu totul de ale noastre, imitând pe soldaţii care fac exerciţii de luptă pe câmpul de instrucţie: aceştia, exersându-şi mâinile şi picioarele, dobândesc o deosebită dibăcie, aşa că datorită instrucţiei sunt victorioşi în lupte. Trebuie să ştim că în faţa noastră stă cea mai mare luptă din toate luptele, pentru care trebuie să facem totul şi să ne străduim, cât ne stă în putinţă, pentru pregătirea acesteia: trebuie să stăm de vorbă cu poeţii, cu scriitorii, cu oratorii şi cu toţi oamenii, de la care am putea avea un folos oarecare pentru cultivarea sufletului. După cum boiangiii pregătesc mai întâi, cu oarecare operaţii, obiectul care are să primească vopseaua, iar în urmă îl colorează, purpuriu sau altfel, tot aşa şi noi, dacă voim ca slava binelui să rămână tot timpul nedespărţită de noi, să ascultăm învăţăturile sfinte şi de taină, după ce am fost iniţiaţi mai întâi în literatura profană. După ce ne-am obişnuit să privim soarele în apă, putem să ne îndreptăm privirile şi spre lumina lui.

Aşadar, dacă există vreo înrudire între aceste două feluri de învăţături, cunoştinţa lor poate să ne fie de folos; iar dacă nu-i nicio înrudire, să cunoaştem deosebirea dintre ele, punându-le faţă în faţă; şi nu-i puţin lucru acesta, pentru a afla care-i mai bun. Cum dar să comparăm pe fiecare dintre aceste două învăţături, spre a ne face o idee despre ele? După cum însuşirea proprie a unui pom este de a face un fruct bun şi frumos, dar şi frunzele, care se mişcă pe ramuri, dau pomului oarecare podoabă, tot aşa şi cu sufletul: fructul lui este mai cu seamă adevărul; dar nu-i lipsit de frumuseţe dacă-i împodobit cu înţelepciunea profană, aşa cum frunzele oferă fructului înveliş şi înfăţişare frumoasă.

Se spune că marele Moise, al cărui nume este foarte mare în faţa oamenilor, din pricina înţelepciunii sale, s-a apropiat de contemplarea Celui Ce este, numai după ce şi-a exersat mai întâi mintea cu învăţăturile egiptenilor. Asemănător acestuia, deşi în timpuri mai noi, se spune că şi înţeleptul Daniil, pe când era în Babilon, numai după ce a învăţat bine înţelepciunea haldeilor, s-a apropiat de învăţăturile cele dumnezeieşti.

VIII

Pentru viaţa veşnică, v-aş îndemna să strângeţi merinde, mişcând, după cum spune proverbul, orice piatră de unde aţi putea avea folos. Să nu ne temem că este greu şi că este nevoie de osteneală! Să ne aducem aminte de înţeleptul care ne-a sfătuit că trebuie să alegem viaţa cea mai bună şi să facem fapte de virtute, cu nădejdea că obişnuinţa va face plăcută o viaţă ca aceasta. Este ruşinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul, când căinţa nu ne mai foloseşte.

V-am spus acum acele lucruri pe care le-am socotit a fi cele mai bune; celelalte vi le voi spune în tot cursul vieţii. Voi, însă, din cele trei feluri de boală ce există să nu păreţi a suferi de o boală trupească ce nu se poate vindeca, şi nici să aveţi o boală sufletească asemănătoare bolilor trupeşti ce sunt fără vindecare.

Cei care au o boală uşoară merg singuri la doctor, cei cuprinşi de boli mai mari cheamă pe doctori la ei; dar cei care au o boală care cu nici un chip nu se poate vindeca nu-i primesc nici pe doctori, chiar dacă vin la ei. Să dea Dumnezeu ca voi să nu fiţi cuprinşi niciodată de această boală, ca să fugiţi de oamenii cu gânduri bune…

/ fragment din Omilia XXII-a către tineri sau cum pot întrebuinţa cu folos literatura scriitorilor elini, Sfântul Vasile cel Mare, colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti 17, Bucureşti, 1986 / 

SPRIJINIȚI ACTIVITATEA BLOGULUI NOSTRU!