Daily Archives: 5 decembrie 2020

Rugăciunea unui preot: Părintele Dimitrie Gagastathis (1902-1975)

Rugăciunea unui preot
Părintele Dimitrie Gagastathis (1902-1975)

Iisuse, Bunule Păstor, mulţumescu-Ţi Ţie pentru că mi-ai dat până şi mie, celui mic şi neputincios, aceeaşi poruncă pe care ai dat-o Apostolului Tău, când i-ai spus: Paşte oile Mele (Ioan 21, 17).

N-aş fi îndrăznit niciodată, Doamne, să primesc o ascultare aşa de grea, dacă nu aş fi crezut că harul Tău vindecă ceea este slab şi plineşte ceea ce lipseşte.

Pentru aceasta, acum, când slăbiciunile mele apasă atât de mult asupra mea, eu, preotul Tău, jertfitorul Tău, micul păstor al turmei Tale, Te rog fierbinte: Doamne, fii mie ajutător, ţine inima mea curată, nelegată de bani, ci legată de poruncile Tale. Înlătură de la robul tău iubirea de sine, slava deşartă şi cugetul lumesc.

Ţine-mă departe de mânie, ranchiună, invidie şi pizmă. Fă-mă un om al rugăciunii, astfel încât nu numai cu buzele, ci şi cu inima să laud şi să slăvesc Numele Tău Cel Sfânt. Ajută-mă să nu uit sfintele simţiri ale primei mele Liturghii şi, prin ele, să gonesc viermele obişnuinţei, care adesea vine la mine şi care mult mă supără.

Ajută-L pe preotul tău, Doamne, să fie întotdeauna un înger de mângâiere pentru cei îndureraţi, un izvor de întărire duhovnicească pentru cei întristaţi, o călăuză către pacea Ta şi un izvor de bucurie pentru cei răniţi.

Ajută-mă Mântuitorul meu, amestecă în viaţa mea blândeţea cu fermitatea, chibzuinţa cu puterea, delicateţea cu stricteţea.

Iartă-mi greşalele mele, pentru ca nimeni să nu cadă din pricina slăbiciunii mele. Învaţă-mă Doamne, cum să-i îndrum pe copii, cum să le inspir dragostea de Tine celor tineri, cum să-i sfătuiesc pe cei mai mari, cum să-i întorc pe păcătoşi de la calea lor, cum să-i îmbărbătez pe cei ce sunt pe moarte.

Învaţă-mă, Doamne, Tu Care cunoşti inimile oamenilor, cum să săvârşesc Tainele Bisericii Tale, cu deosebire Taina Sfintei Spovedanii. În timpul ei, fă-mă să fiu un psiholog desăvârşit şi un părinte iubitor.

Ajută-mă să fiu în parohia mea exemplu de fapte bune şi un îndrumător în lucrările bine-plăcute lui Dumnezeu, astfel încât să-i câştig pe toţi de partea mea pentru bucuria lor şi pentru slava Numelui Tău. Amin.

din lucrarea “Părintele Dimitrie Gagastathis, Omul lui Dumnezeu, 1902-1975, Viaţa, minunile şi sfaturile duhovniceşti ale unui preot simplu din zilele noastre”, Editura “Orthodox Kypseli”, Tesalonic.

SPRIJINIȚI ACTIVITATEA BLOGULUI NOSTRU!

Sfântul Nicolae Velimirovici: Unei femei singure şi bolnave, despre sinucidere

Unei femei singure şi bolnave, despre sinucidere
Sfântul Nicolae Velimirovici

Eu ştiu că ţi-e greu. Acum câţiva ani ţi-a murit soţul. L-ai jelit şi l-ai răsjelit. Ţi-ai însurat singurul fiu – bucuria s-a întors. După aceea, te-a bucurat şi mai mult nepoţelul. Dar ceea ce ai iubit tu a iubit si Dumnezeu, şi ţi-a luat. Îndată ce nepoţelul s-a înălţat în zbor la lumea nevăzută, ţi s-a îmbolnăvit şi nora. Au us­cat-o mâhnirea şi jalea, şi s-a dus în urma fiului. În urma lor a plecat şi cel unul-născut al tău. Şi ai rămas singură pe lume. Ai încercat o dată să te otrăveşti. Ai rămas în viaţă. După aceea, ai pregătit un laţ ca să te spânzuri. A dat însă peste tine o fată din vecini. Văzându-te sub ştreangul pregătit, ţi-a spus cum a auzit ea din bătrâni că sinuciderea este păcat fără iertare în amândouă lumile. Bine ţi-a zis. Această fată ţi-a mântuit sufletul. Cu ade­vărat, ea ţi-este cel mai mare binefăcător din lume. Doar mulţumită ei poţi nădăjdui că te vei vedea pe lumea cealaltă cu fiul, nora, nepotul şi soţul.

Biserica lui Hristos dintru început s-a împotrivit cu hotărâre sinuciderii, ca unui foarte greu păcat. Dascălul apusean al Bisericii, Augustin, a zis: „Cine se omoară pe sine, a omorât un om”. Aşadar, sinucigaşul este pus de către el alături de ucigaş. În Biserica noastră de Ră­sărit, sinuciderea este însă judecată mai aspru. Potrivit canonului 14 al patriarhului Timotei al Alexandriei, sin­ucigaşul este lipsit de prohod şi de înmormântare bise­ricească. Biserica Ortodoxă a hotărât pedeapsă aspră chiar şi pentru încercarea de sinucidere. Asupra celui ce încearcă să se sinucidă, ea pune o epitimie de 12 ani. Ştiu ce vei gândi: că această pedeapsă este din cale-afară de aspră. Această asprime vine însă din milă. Adevăr îţi spun: Biserica este atât de aspră în privinţa sinucide­rii din curată milă faţă de oameni. Fiindcă Biserica are în vistieria sa duhovnicească experienţa vizionară potri­vit căreia sinucigaşii nu intră în împărăţia vieţii fără de moarte şi a milei veşnice. Şi prin asprimea sa, Biserica vrea să-i ferească pe oameni de pieirea veşnică. În Sfân­ta Scriptură sunt amintiţi numai doi oameni ce şi-au luat viaţa. Unul este Ahitofel, trădătorul împăratului David, celălalt Iuda, trădătorul Domnului Iisus Hristos. Departe să fie de tine şi gândul de a te afla în această tovărăşie dincolo de mormânt.

Cine va răbda până în sfârşit, se va mântui, a grăit Domnul. Numeroase şi felurite sunt cele de răbdat pe care Domnul le îngăduie asupra oamenilor, dar scopul lor este unul şi acelaşi: prin amărăciune să vindece sufletele omeneşti de păcat şi astfel să le pregătească pentru veşnica mântuire. Oricât ţi-ar fi de greu uneori, aminteşte-ţi de două lucruri: primul, că însuşi Tatăl tău Ceresc hotărăşte măsura pătimirii; şi al doilea, că El ştie puterea ta. Dacă îţi vine câteodată gândul la sinucidere, leapădă-l ca pe o şoaptă a Satanei.

Mila lui Dumnezeu să te întărească!

Sursa: Scrisoarea a 73-a, din Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. I, Editura Sophia, 2002

SPRIJINIȚI ACTIVITATEA BLOGULUI NOSTRU!