Părintele Nicodim (Ravaru) din Kapsala a trecut la Domnul. Să avem rugăciunile sale! [ up-date fotografii]

parintele-nicodim-ravaru-1

Vă anunțăm că duminică, 11 decembrie 2016, a trecut la Domnul Părintele Nicodim (Ravaru) din Kapsala Athosului. Părintele se afla în țară din cauza problemelor de sănătate. Va fi înmormântat la Mănăstirea Secu, unde a primit tunderea în călugărie, marți 13 decembrie, ora 10.30. Dumnezeu să-l odihnească cu Drepții. Să avem parte de rugăciunile sale!

Foto credit George Crasnean

Vezi și alte texte despre Părintele Nicodim pe blogul nostru:

 chrismon

Up-date: fotografii de la slujba de înmormântare a Părintelui Nicodim (Ravaru), Mănăstirea Secu, 13 decembrie 2016
Credit foto Pr. Bardan Tiberiu

inmormantaresecuprnicodimravaru5

inmormantaresecuprnicodimravaru4

inmormantaresecuprnicodimravaru3

inmormantaresecuprnicodimravaru

inmormantaresecuprnicodimravaru2

Anunțuri

Posted on 12 Decembrie 2016, in Colibele Kapsalei, Știri / Anunțuri, Nicodim (Ravaru) din Kapsala and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 12 comentarii.

  1. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

  2. Caprita Vasilica

    Dumnezeu să-l odihnească cu Drepții pe Părintele  Nicodim (Ravaru)!
    Părinte Nicodim, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatoșii!

  3. Pe Părintele Nicodim din Kapsala Athosului l-am întâlnit în octombrie 2016 în Karyes. Recunoscându-l din fotografiile pe care le primisem de la George Crasnean, l-am abordat… să-mi spună un cuvânt de folos… Îmi răspunde, zâmbind, că nu e deloc zgârcit, îmi poate spune chiar 4 cuvinte: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Trecut de 80 de ani, însă foarte sprinten la trup și ager la minte, am petrecut câteva minute, promitându-mi că va veni spre seară la Sarray să vorbim mai multe. Nu a uitat, după pavecerniță a venit la arhondaric și a vorbit cu pelerinii români. L-am îndrăgit din prima clipă…

    Pomeniți-l în rugăciunile voastre!

  4. Mihaela Mazăre

    Dumnezeu sa-l odihnească în ceata sfinților cuvioși! ad

  5. andreigaitanaru

    L-am întâlnit pe Părintele Nicodim pe 18 septembrie, la coliba sa din Kapsala, aflată la vreo 30 de minute de mers pe jos de la Schitul Sarray. O duminică de om! Ne-a primit cu multă bucurie, insistând să ne ofere ceva din aproape nimicul pe care-l avea viața sa pustnicească. Ne dădea, însă, totul, dragostea sa. Ne-a invitat, de aceea, să intrăm în coliba lui, mică, înghesuită și construită din lipsuri. Ne-a spus că putem face poze și s-a lăsat fotografiat. Simțeai că îți face un dar și că această bucurie a ta este importantă pentru el. Era foarte vii și avea mult umor. Lângă el îți era bine. Îți era binele. Ne-a mai spus că îi pare rău că nu putem sta mai mult. Ne zicea că ne-ar fi vorbit despre rugăciune, ne-ar fi dat cuvânt fără să fie nevoie ca noi să îl cerem și se simțea că avea cu ce să ne cadorisească. Îl ajuta nu doar experiența școlii, fusese în lume director de școală și om de carte, așa cum o arăta una dintre cele două camere ale sale ticsită de cărți muncite. Ci avea și pedagogia Duhului. Eu și cei doi prieteni cu care venisem eram lipiți de un grup care se grăbea. Așa că ne-am lăsat duși și am plecat de la el cu o parte din mine rupându-se pentru a-i rămâne cumva lipită. Îmi propusesem să îl revăd în martie, anul viitor. Ne spusese că neapărat să revenim, neștiind cât îl va mai ține Domnul pe aici. Știa că pleacă. Și a plecat. Ieri, pe 11 decembrie. Într-o zi de duminică, pentru el. Într-o zi a vrajbei noastre, pentru noi.

    Data viitoare, când va fi să mai simt ceea ce am simțit lângă el, stau și las grupul să se ducă în drumurile sale, iar eu îmi voi vedea de întâlnirea ivită pe cale. Pentru că apropierile acestea sunt fulgurante, kairotice, se dau atunci, fără să mai poți miza pe repetitivitatea lor. Eu și planurile mele…

    Dumnezeu să îl odihnească în inifinita Sa iubire!

  6. Marcella Charles

    Dumnezeu sa- l odihneasca! Drag parinte multumim pentru rugaciuni. Acum ca esti aproape de Domnul, roaga-te pentru noi pacatosii! Doamne, auzi – ne si-Ti multumim!

  7. domnulinvatatorctinravaru1

    Împărtășim cu cititorii noștri o fotografie cu Părintele Nicodim (Constantin, după numele de mirean) din vremea când era învățător, împreună cu o scurtă mărturie, ambele primite pe facebook de la doamna Cecilia Amarie care i-a fost elevă!

    Părintele Nicodim a fost învățătorul meu între anii 1986-1988

    Doamne, ce om mai era! Ne dădea miere de albine când luam note mari!
    Numele său de mirean a fost Constantin și era din satul Boțești, comuna Girov, județul Neamț. Îmi aduc aminte că cei mai înalți copaci din sat erau brazii de la poarta dânsului.
    Eu stau departe, dar păstrez vie amintirea acelor locuri și mai ales a acelui om minunat care făcut oameni din sute de copii. Dumnezeu să-l ierte!
    Am avut o viață grea, plâng pentru un om care mi-a fost ca un părinte…
    Domnul învățător a fost un om de care îmi voi aminti mereu cu cea mai mare bucurie…

    Cecilia Amarie

  8. Cristina-Mariana

    Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească cu drepții! L-am cunoscut pe părintele Nicodim în România, anul trecut – 2015, de praznicul sfântului Dimitrie Basarabov, pe Dealul Patriarhiei, în București. Dânsul a stat la rând să sărute sfintele moaște, iar eu și prietena mea eram pe margine. L-am zărit…nu știam cine este…după ce a sărutat sfintele moaște ale Sfântului Dimitrie Basarabov ne-am dus către dânsul…așa am aflat că dânsul este venit în țară pentru o intervenție la picior și se va întoarce cât de curând în Sfântul Munte Athos. I-am lăsat câte un pomelnic și eu și prietena mea. Părintele avea un caiețel cu numele tuturor persoanelor care îi dădeau pomelnice și ne-a spus că avea ascultare ca să pomenească pe fiecare timp de un an de zile. Am făcut schimb de numerele de telefon. Părintele m-a sunat când a ajuns în Sfântul Munte..știu că s-a rugat pentru mine și o va face în continuare. În apropiere de praznicul sfântului ierarh Nicolae m-a sunat și mi-a zis: „Cine nu mai crede în sfântul Nicolae și-a pierdut credința”. Atunci mi-am dat seama că părintele știa că trec printr-o perioadă mai dificilă..și m-a sunat să mă întărească. Îmi pare rău că eu nu l-am căutat pe sfinția sa. Știu că în fiecare noapte mergea pe jos foarte mult pentru a ajunge la Sfânta Liturghie…ar trebui să-mi adun gândurile și să spun mai multe…Chipul îi era de o blândețe și o bunătate cu greu de descris în cuvinte. Când te privea, parcă te cerceta…a fost de ajuns acea seară pe care Bunul Dumnezeu a rânduit-o pentru a-l cunoaște pe acest nevoitor al Domnului nostru Iisus Hristos.
    Legat de sfaturile sfinției sale menționez ceea ce părintele Nicodim ne-a spus: să trecem pe pomelncie la vii sau adormiți, după cum este cazul întotdeauna pe părintele duhovnic, nașii de botez, de cununie (pentru cei căsătoriți) și apoi părinții și celelalte persoane.
    Să ne fie de folos întâlnirea din viața aceasta cu pr. Nicodim și să aplicăm în viața noastră cele pe care le-am văzut și am auzit de la acest OM nevoitor cu viață sfințită.
    Pentru ale lui sfinte nevoințe Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
    Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu odihnește pe robul tău, părintele Nicodim cu drepții!
    Părinte sfințite roagă-te pentru poporul român de aici și de pretutindeni și pentru mine păcătoasa, Cristina-Mariana!
    Dumnezeu să-l ierte!
    Mulțumim pentru faptul că ați postat acest material.

  9. Manole Vasilica

    Dumnezeu sa -l odihneasca si sa vegheze asupra noastra mereu, precum Domnul nostru Iisus Hristos, Maicuta Domnului si toti sfintii!
    Hodineste-te-n pace marinte parinte!

  10. Era in anul 2014, an in care eram pentru a doua oara in Sfantul Munte. A fost anul in care in primele 2 zile de pelerinaj am mers mai mult pe jos de la o manastire la alta ( si credeti-ma este o senzatie de nedescris, in mod placut nu neplacut) Dupa o zi destul de istovitoare, parca nu mai ajungeam la Schitul Sf. Andrei, calugarul care ne era ghid ne-a spus ca in apropierea acestui schit se nevoieste un Parinte roman cu numele Nicodim. Cand am auzit toti parca am uitat de oboseala si ne-am hotarat pe loc sa mergem la acest parinte. Ajungand la coliba acestuia (pe usa era scris ca acest parinte in fiecare an, de Sfantul Mare Post al Pastelui este zavorat), bineinteles ca am ramas toti impresionati de acest lucru. Batand la usa ne-a iesit in usa un batranel simpatic care ne-a poftit intr-o incapere atasata colibei sale, de dimensiuni destul de mici pentru noi ( am mers 12 persoane ) dar in momentul in care acest parinte a inceput sa ne vorbeasca, la inceput despre viata sa iar mai apoi despre Sfantul Munte am simtit toti ca ne vorbeste un Sfant. Bineinteles ca pe langa dragostea, pacea si bunatatea pe care le transmitea era si intelepciunea in toate cuvintele sale, era un parinte plin de Harul Duhului Sfant. Ne-a intrebat daca avem sa- i punem vreo intrebare dar, pana sa apucam sa-i punem noi vreo intrebare, ne-a dat raspunsurile singur. Cred ca am stat peste 1 ora, dar parca timpul a stat in loc in prezenta lui, nu mai vroiam sa plecam din acel loc binecuvantat. Din pacate nu am mai reusit sa il reintalnesc dar sunt convins ca a ajuns in Rai acolo unde acum se veseleste cu sfintii! Parinte Nicodim, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacatosii!

  11. Ce mi-a ramas mie in inima din intalnirile cu parintele : cand intalnea un om cu o „poveste” draga lui, il ruga sa completeze cateva nume in caietelul cu pomelnice din care citea cu multa osardie, ii era draga rugaciunea Sf Efrem „Doamne si Stapanul vietii mele…”, umbla mult pe jos, participand la hramuri si privegheri, imi aduc aminte de un hram la Sfantul Pavel unde un scaun de vaza din biserica a ramas neocupat pana tarziu cand parintele a stat in el, toata privegherea in picioare, imi aduc aminte de un drum de la Prodromu la Marea Lavra plin de bucurie duhovniceasca, imi aduc aminte cu cat har povestea ca a reusit sa NU invete greaca, imi aduc aminte cat necaz ii era ca ajunsese celebru din cartea Par Babut, cate clipe dragi si cata bucurie langa parintele….Un monah roman cu o foarte frumoasa si veritabila lucrare in duh atonit, ca cele de demult. Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in locasurile pe care atat de mult le-a dorit si sa citeasca acolo pe mai departe din pomelnicul lui drag…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: