Jurnal de alpinist la Muntele Athos, Alex Rusu

În septembrie 2006 am avut ocazia să realizez o ascensiune pe vârful Athos (Athon) de 2033 m, cel mai înalt din peninsula Muntele Athos, aflată în regiunea Halkidiki din Grecia. Acesta continuă să reprezinte centrul ascetismului ortodox de peste o mie de ani. Sfântul Munte este o subdivizune administrativă a Greciei, un stat monahal autonom, ce adăposteşte aproximativ 1800 de călugări în 20 de mănăstiri (17 greceşti, una rusească, una sârbească şi una bulgărească) şi numeroase schituri şi chilii.

Accesul în Sfântul Munte este permis doar bărbaţilor pe baza unor permise ce trebuie rezervate din timp. Punctul de plecare al pelerinajului este oraşelul Ouranoupoli (curse zilnice de autobuz din Salonic– preţ 10 euro, durata 2h), de unde pleacă un feribot cu destinaţia finală Dafni (preţ 4, 5 euro, durata 2h). Vasul opreşte la mai multe debarcadere şi mănăstiri de pe coasta sud-vestică a peninsulei.

În Dafni, portul principal al Muntelui, coboară  majoritatea călătorilor şi a vehiculelor. Aici se gasesc o tavernă, magazine pentru turişti,  Paza de Coastă şi Vama, care percheziţionează turiştii la plecare, în cautarea casetelor video şi a obiectelor de patrimoniu. Turiştii sunt aşteptaţi de două autocare, care îi duc in Careia (2,5 euro, 1h). Construcţia drumurilor forestiere a început în anii ’60 şi acum acestea leagă între ele toate mănăstirile. Implicit, acest fapt a dus la introducerea treptată a ”binefacerilor” epocii moderne: autovehicule (fiecare mănăstire are mai multe 4WD, camioane, tractoare), grupuri electrogene, telefoane, PC-uri.

În Careia, capitala Sfântului Munte, se află consiliul religios de conducere al acestuia, un restaurant, un han, câteva magazine şi birourile autorităţilor statului elen. Pelerinii sunt aşteptaţi de microbuze conduse de calugări (azi sunt conduse de mireni, n. editor blog) în regim de taxi, ale căror trasee ating majoritatea mănăstirilor.

În extremitatea estică a peninsulei, după 2h de mers cu maşina  se ajunge la Schitul Românesc Prodromu (250 m altitudine), înfiinţat în 1857. De la Careia până aici, drumul trece pe lângă mai multe mănăstiri, printre care şi cea mai importantă din Munte – Marea Lavră.   

Schitul Prodromu

Schitul Prodromu          

La Prodromu se află în jur de 30 de călugări români,  în frunte cu Stareţul Petroniu Tănase (ce a plecat la Domnul în februarie 2011 n. editor blog), a căror deosebită ospitalitate am cunoscut-o şi eu.  În ultimii 20 de ani, prin eforturile remarcabile ale monahilor noştri, cu sprijinul credincioşilor donatori, al statului român şi, în măsură insuficientă, al celui elen, schitul a fost restaurat în întregime, fiind în prezent unul dintre cele mai frumoase şi bine organizate lăcaşuri din Sfântul Munte.

Aici se termină drumul carosabil şi mai departe se utilizează reţeaua de poteci pentru catâri, care pe vremuri reprezentau singurul mod de deplasare şi transport a poverilor.

Vedere din Sud, din potecă,  a masivului

Vedere din Sud, din potecă, a masivului

Traseul spre vârf foloseşte la început poteca principală (de la Prodromu spre Schitul Sf. Ana)  până la  Kerasia (3h de mers, 800 m altitudine), o aşezare de chilii greceşti, unde se poate înnopta, prin bunăvoinţa călugărilor.

Caravană de catâri pe potecă

Caravană de catâri pe potecă

Singura potecă spre Athos începe din poteca principală, la 15 minute de mers din Kerasia. Izvorul din intersecţie este ultima sursă de apă până în vârf (dacă nu curge apă la robinet verificaţi canalul din tufişurile de mai sus). După două ore de urcat prin pădure şi arbuşti se ajunge la Paraclisul Panaghia (Sf. Fecioară, 1500 m altitudine), aflat în prezent în reconstrucţie. Călătorii nu se mai pot adăposti aici, întrucât este ocupat de muncitori.

Paraclisul Panaghia şi vârful Athos în fundal

Paraclisul Panaghia şi vârful Athos în fundal

Traseul iese din zona împădurită şi continuă prin ”gol” şi stâncării încă 1,5h până la Paraclisul Metamorfosi de pe vârf. Pe vreme senină, priveliştea este deosebită, se poate admira atât Muntele cât şi întreaga regiune Halkidiki. În Paraclis se pot adăposti 6-7 persoane şi există un rezervor cu apă de ploaie, pături şi saci de dormit. Aici urcă în fiecare vară călugări de la mai multe mănăstiri şi prăznuiesc hramul Sfântului Munte.

Vedere spre Sud

Vedere spre Sud

Vedere de pe vârf spre Nord

Vedere de pe vârf spre Nord

Traseul nu prezintă dificultăţi deosebite şi poate fi parcurs de orice drumeţ în stare fizică bună, cu un minim de echipament de munte. Marcajele sunt foarte rare, doar pe porţiunea finală existând nişte semne, iar  pentru citirea indicatoarelor este necesară cunoaşterea literelor greceşti. În opinia mea, condiţiile mai dificile se datorează dorinţei de păstrare a tradiţiilor monahale, Muntele Athos fiind mai degrabă un loc pentru reculegere şi meditaţie decât pentru turism.

Paraclisul Metamorfosi

Paraclisul Metamorfosi

Întregul traseu (Prodromu-vârful Athos şi retur) poate fi parcurs şi într-o zi-lumină, dar într-un ritm susţinut (aproximativ 12h de mers), mai ales că porţile mănăstirilor se încuie la apus.

Alex Rusu

Alex Rusu

În sezonul călduros lipsa apei combinată cu un soare puternic poate fi  o problemă (aprovizionarea mănăstirilor se face prin aducţiuni de la izvoare şi cisterne), iar iarna, cu toate că este blândă, se produc furtuni deosebit de  puternice, mai ales în această regiune înconjurată din trei parţi de mare. Vegetaţia este bineînţeles mediteraneană, iar fauna cuprinde (din experienţa proprie): porci mistreţi, vulpi, şacali (mai mici), căprioare, şerpi etc.

Din motive lesne de înţeles, în Muntele Athos se recomandă să se respecte un anumit cod de conduită, care se confundă în mare parte cu regulile bunului simţ în orice lăcaş de cult. Pelerinii  primesc găzduire şi masă gratuit în mănăstiri, în limita locurilor disponibile. În general, în mănăstiri, fotografierea este interzisă.

Un al doilea aşezământ românesc este Schitul Lacul, aflat la 4 km în interiorul peninsulei şi accesibil din drumul principal pe potecă..

Pentru plecare, aceleaşi autocare pleacă din Careia spre Dafni zilnic la ora 10, unde au legătură cu feribotul spre Ouranoupoli.

Închei prin a spera că această scurtă descriere v-a stârnit interesul şi vă îndemn să încercaţi o excursie sau chiar un pelerinaj în acest colţ al lumii în care viaţa  se desfăşoară mult mai încet decât suntem noi obişnuiţi.

Alex Rusu / 20 noiembrie 2006
Sursa:
ALPINET

Notă editor blog: Textul fiind vechi de 8 ani prezintă mici inadvertențe față de realitatea anului 2014, mai ales când sunt precizate costurile unor anumite curse în Athos. Nu am corectat acestea, fiind vorba de realitatea acelei perioade. Unde am considerat că e necesară o mică precizare, am pus-o într-o paranteză cu specificația n. editor blog.

Anunțuri

Posted on 5 August 2014, in File de jurnal athonit. Impresii ale pelerinilor and tagged , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: