Rugăciunea părintelui Petroniu

avva Petroniu & George Crasnean

Rugăciunea părintelui Petroniu

L’am întrebat odată pe avva cum şi pentru ce să mă rog ca să mă fac mai bun. Şi a răspuns bătrânul: „Roagă’te să poţi face bine duşmanilor tăi!”…

Foto credit & text George Crasnean

Anunțuri

Posted on 21 Martie 2014, in Petroniu (Tănase) Prodromitul, Rugăciuni, Schitul Prodromu and tagged , , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. “Unge-ţi capul tău şi spală-ti faţa ta”. Cuvintele acestea ale Scripturii te duc la taine. Cel uns a fost uns, cel spălat a fost spălat. Tu îndreaptă această po­runcă la suflet! Unge capul cu ungere sfântă, ca să ajungi părtaş al lui Hristos şi aşa apropie-te de post. Nu-ţi ascunde faţa ca actorii! Faţa ţi-o ascunzi atunci când vrei să nu-ţi dezvălui sufletul. Ţi-o ascunzi cu minciuna, ca şi cu un voal. Să nu fii actor! Actorul în­făţişează pe scenă persoane străine. Este rob, dar o face pe stăpânul! Este om de rând, şi o face pe îm­păratul. Tot aşa şi în viaţa aceasta. Mulţi oameni tea­tralizează, ca pe o scenă, viaţa lor; una au în inimă şi alta arată oamenilor. Nu-ţi ascunde deci faţa! Ceea ce eşti, aceea arată-te! Nu lua înfăţişare tristă, căutând să fii slăvit pentru că pari înfrânat. Facerea de bine trâmbiţată n-are folos, iar postul dat în vileag n-are câştig. Că faptele bune, făcute numai pentru a fi vă­zute de oameni, nu-şi duc roadele în veacul de apoi, ci iau sfârşit o dată cu laudele lumii. Aleargă aşadar cu bucurie la darul postului! Postul e un dar din bă­trâni. Nu s-a învechit, nici n-a îmbătrânit! E totdeauna nou, e veşnic în floare.”
    Sf. Vasile Cel Mare, Despre post, Ed. IMBOR, Bucureşti, 2009, pag. 6.

    “Ne-am îmbolnă­vit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă! Iar po­căinţa fără post este neputincioasă. Îndreaptă-te, dar, înaintea lui Dumnezeu prin post. Mai mult, chipul în care au trăit primii oameni în rai este o imagine a pos­tului, nu numai pentru că, ducând o viaţă îngerească, ajunseseră, prin cumpătare, la asemănarea cu îngerii, ci şi pentru că nu erau cunoscute locuitorilor paradi­sului toate cele născocite mai târziu de om: nici bău­tul vinului, nici tăiatul animalelor, nici toate cele câte tulbură mintea omenească.”
    Sf. Vasile Cel Mare, Despre post, Ed. IMBOR, Bucureşti, 2009, pag. 7-8.

    “N-am postit, şi am fost alungaţi din rai! Să postim, dar, ca să ne întoarcem în rai! Nu vezi că Lazăr a intrat prin post în paradis? Nu imita neascultarea Evei! Nu lua din nou sfătuitor pe şarpe, care ne sfătuieşte să mâncăm, ca să ne cruţăm trupul! Nu-ţi găsi scuza în boala trupului sau în slăbiciune! Nu-mi spune mie scuzele! Spune-le lui Dumnezeu, Care ştie totul! Îmi spui că nu poţi să posteşti! Dar să te ghiftuieşti în toate zilele vieţii tale şi să-ţi striveşti trupul sub greu­tatea mâncărurilor, poţi? Ştiu că doctorii nu prescriu bolnavilor mâncăruri felurite, ci post şi înfrânare. Cum dar? Dacă poţi să posteşti şi să te înfrânezi când eşti bolnav, pentru ce spui că nu poţi s-o faci când eşti sănătos? Ce este mai uşor pentru stomac: să petreacă noaptea cu o mâncare uşoară sau să stea împovărat de mulţimea mâncărurilor? Dar, mai bine spus, să nu stea, ci să se întoarcă necontenit şi pe o parte şi pe alta, rupându-se şi strâmtorându-se; afară numai dacă vei spune că şi corăbierii salvează mai uşor de la înec o corabie încărcată cu poveri decât una mai sprintenă şi mai uşoară. Lucrurile, însă, se petrec cu totul dim­potrivă: o mică înălţare a valurilor dă la fund o corabie încărcată cu multe poveri, pe când o corabie cu o în­cărcătură potrivită trece uşor prin furtună, că n-o îm­piedică nimic să plutească pe deasupra valurilor. Tot aşa se întâmplă şi cu trupurile oamenilor. Împovărate necontenit cu prea multă mâncare, trupurile se îmbol­năvesc cu uşurinţă; dar dacă folosesc mâncare puţină şi uşoară scapă şi de suferinţa pe care o aşteaptă de pe urma bolii, ca de o furtună ce se porneşte împotri­va lor, dar se depărtează şi de suferinţa care începe a se ivi, ca de o ciocnire cu o stâncă din mijlocul mării. Stomacul, care are menirea să întreţină trupul, mistuie cu uşurinţă mâncărurile simple şi uşoare; dar dacă i se dau mâncăruri costisitoare şi felurite, nu poate să le mistuie şi dă naştere la fel de fel de boli.”
    Sf. Vasile Cel Mare, Despre post, Ed. IMBOR, Bucureşti, 2009, pag. 9.

    “Ştim că Moise prin post s-a urcat în munte (leş. 24, 18.) Că n-ar fi îndrăznit să se apropie de vârful muntelui care fumega, nici n-ar fi cutezat să intre în nor, dacă n-ar fi fost înarmat cu postul. Prin post a primit poruncile scrise pe plăci de degetul lui Dumnezeu. Sus, pe munte, postul a prilejuit darea Legii; iar jos, la poalele lui, lăcomia la mâncare a înnebunit pe oameni să se închine idolilor. ‘Poporul, spune Scriptura, s-a aşezat să mănânce şi să bea şi s-a sculat să joace” (leş. 32, 6). O sin­gură îmbătare cu vin a zădărnicit cele patruzeci de zile de post şi de rugăciune ale lui Moise. Plăcile scri­se cu degetul lui Dumnezeu, pe care le primise pos­tul, pe acelea le-a sfărâmat beţia, că profetul n-a so­cotit cu cale ca un popor beat să primească legile lui Dumnezeu (Ieş. 32, 19). Şi astfel, poporul care învăţase să cu­noască pe Dumnezeu prin minuni nespus de mari, a alunecat într-o clipită, prin lăcomie la mâncare, la în­chinarea de idoli. Pune faţă în faţă acestea două: pos­tul, care apropie de Dumnezeu, şi desfătarea, care în­depărtează de mântuire.”
    Sf. Vasile Cel Mare, Despre post, Ed. IMBOR, Bucureşti, 2009, pag. 10.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: