Ispită şi binecuvântare pe cărări athonite

Spre Panaguda (3)

[29 Septembrie 2012] Azi-noapte s-a intors si barbatul meu din Sfantul Munte. A fost plecat toata saptamana cu un grup de cunoscuti. O intamplare minunata pe care mi-a povestit-o m-a ajutat mult la reimprospatarea evlaviei mele fata de ierarhii bisericii, care este cam „ofilita” din cauza multor clevetiri pe care le aud vrand-nevrand.

Printre pelerinii cu care  a fost se numara si baiatul care vinde lumanari la parohia de care apartinem. Acesta este bolnav psihic. E vorba despre o schizofrenie pe care o tine sub control cu medicatia pe care o are. Nu face fata insa prea bine la eforturi fizice si nesomn, ambele fiind nevointe obisnuite la care trebuie sa se astepte cei care viziteaza muntele Athos. Asa se face ca dupa o slujba de noapte la Vatopedi, apoi drum cu autobuzul pana la Kareia, urmate de inchinare la Protaton si mers pe jos pana la Panaguda vocile dracesti au inceput sa-i sopteasca insistent sa-l omoare pe unul din preotii cu care erau (chiar finul nostru). S-a luptat saracutul cu aceasta ispita infricosata rugandu-se la Domnul sa-l izbaveasca.

Spre Panaguda (4)Dumnezeu a randuit sa se intalneasca in drumul lor cu IPS Serafim Joanta care era si el la incinare cu un grup de romani din Germania. Au intrat in vorba mai intai preotii cu Inaltul. La un moment dat el a intrebat, ca din intamplare:
” E vreunul Mihai intre voi?”

Initial ei s-au gandit ca se refera la ei, clericii, si i-au spus ca nu e nici un Mihai preot, dupa care sotul meu l-a chemat pe bolnav (fara sa stie ce ganduri il chinuiau):
” Ba avem un Mihai! Hei, Mihai, vino si tu sa iei binecuvantare!”

IPS Serafim i-a zis baiatului cateva cuvinte de parca ar fi stiut ce se petrece cu el (o fi stiut sau nu?) si apoi i-a dat o binecuvantare care l-a eliberat pur si simplu de toata povara lui interioara.

De bucurie ca a scapat, a avut curajul sa spuna si celorlalti minunea care s-a lucrat cu el, ca marturie a puterii harice a arhiereilor nostri (pe care ii iubim si pentru care ne rugam sincer atat de putin).

Sursa: Marea vieţii / Foto: Laurenţiu Dumitru
Mulţumesc doamnei Ecaterina pentru îngăduinţa de a prelua textul său (numit iniţial „Risperidona duhovnicească”) pe Blogul Sfântul Munte Athos

Posted on 6 Septembrie 2013, in Texte duhovnicești and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. afost omul domnului,domnul alucrat prin el.este un slujitor cu har .

  2. Cand ne vine sa judecam ierarhii, sa ne amintim ca le avem si noi pe „ale noastre” si ca suntem oameni toti. Are Cine sa ne judece pe toti, la vremea cuvenita. Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: