Starețul Sofronie de la Essex și pisicile

Această prezentare necesită JavaScript.

În frumosul cadru natural al mănăstirii puteai vedea din când în când nişte pisici mari venind dintr-o pădure cu copaci uriaşi, aflată în vecinătate, îndată ce ne vedeau pe noi, străinii, fugeau ca fulgerul. Păreau foarte sălbatice, deşi nu provocau teamă, fiind plăcute la vedere. Îndată ce-l vedeau pe Părintele, scânceau ca nişte copii mici şi se duceau lângă el. Le mângâia cu bastonul, iar ele făceau tumbe.

Aşezase în diferite părţi ale curţii mici cutii, le umplea cu lapte, iar pisicile ştiau şi se duceau să-l bea. Eu, neştiind cum să privesc viaţa şi comportamentul unui Părinte sfânt, mă întrebam prosteşte: de ce oare un Sfânt trebuie să îngrijească pisicile? Părintele, ca şi cum ar fi auzit gândurile mele, s-a întors în mod firesc spre mine şi deodată, continuând parcă un dialog viu, mi-a răspuns gândului meu într-un mod foarte frumos:

– Le este foame!… şi îşi urmă drumul.

Mi-a fost ruşine pentru inima mea cea împietrită. De multe ori Părintele răspundea cu un cuvânt care te zguduia, şi atunci refăceai multe lucruri din lăuntrul tău, aşezându-le la locul potrivit lor.

Sursa: „Amintiri despre staretul Sofronie de la Essex” de Dumitra Daviti via Fii fericit! / Cartea poate fi citită online aici.

Foto Pisici – Sfântul Munte Athos © Bogdan Munteanu – MunteanUK
http://munteanuk.blogspot.ro/

Anunțuri

Posted on 11 Iunie 2013, in Sofronie Saharov, Texte duhovnicești and tagged , , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Hristos a înviat!

    Dragă Laurenţiu,

    Văd că te-au impresionat pisicuţele fotografiate de mine în Sf. Munte, astfel încât le-ai dedicat o întreagă postare 🙂

    La fel ca în cele relatate despre Pr Sofronie, şi în Athos am întâlnit părinţi care aveau grijă de pisici, iar acestea fugeau către ei mereu, deşi erau mai degrabă indiferente la invitaţiile pelerinilor.

    *

    Se pare că originea pisicilor în Sf Munte este foarte veche, de la Sf Atanasie Athonitul…

    http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie05.htm

    …care ar fi îngăduit prezenţa felinelor din motive practice. Ele se luptau cu viperele şi cu miriapozii uriaşi (10-15 cm) ale căror muşcături le aduceau multă suferinţă monahilor.

    Se pare că asaltul viperelor şi al miriapozilor era destul de intens, poate că era chiar o lucrare de-a vrajmaşului la mijloc, pentru a-i izgoni pe monahi.

    Şi eu am observat că multe pisicuţe aveau răni pe boticuri, care ar putea proveni de la confruntările cu aceşti miriapozi foarte periculoşi. Este ipoteza mea. Rănile chiar existau, nu cred că numai mi s-o fi părut, dar nu cunosc cauza exactă.

    *

    Nu am găsit nicăieri scris ceva pe tema aceasta; nu ştiu dacă este realitatea sau o legendă; aşa am auzit în Athos… Desigur, pelerinii vorbesc multe, dau din gură în gură multe poveşti, dar numai un părinte experimentat poate explica diferenţa dintre relatări care au la bază istorii autentice şi simple fabulaţii transmise de-a lungul veacurilor.

    Mai mult, am auzit – iarăşi aştept să-mi confirme sau infirme cineva! – că Sf Atanasie, inspirat de Duhul Sfânt (căci Sfinţii numai prin Duhul lui Dumnezeu fac toate, nu după mintea lor omenească) a găsit un leac împotriva muşcăturilor de viperă, alcătuit din apă sfinţită (agheasmă) cu o infimă cantitate de venin de viperă în ea.

    Cică acest leac ar avea puteri miraculoase, putând vindeca inclusiv cancerul…

    *

    Poate cunoaşte cineva mai multe legat de cele expuse de mine. În orice caz, pisicile nu se află acolo pentru confortul psihologic al mohahilor, ci din motive bine întemeiate.

    Dacă ne gândim numai la faptul că ele apără de şoareci şi şobolani – vietăţi care, de nu sunt ţinute sub control de un prădător natural (nu cu otrăvuri) provoacă mari daune – ne dăm seama de cât de folositoare sunt.

    De altfel, în toată Grecia pisicile sunt foarte iubite. Tot o poveste cu titlu de legendă – pentru că în mod practic eu nu am văzut niciuna prin vreo biserică – este aceea care spune că mâţele ar fi singurele animale cărora li se permite să intre în sfintele lăcaşuri.

    Acest privilegiu li s-ar trage de la o bravă pisică ce a prins un neruşinat şoarece chiar când era gata să sară în Sf Potir…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: