Arhiepiscopul Vasili Krivoşein (+ 1985), ucenicul Cuviosului Siluan Athonitul


Notă foto: 1. Cuviosul Siluan Athonitul (+ 1938); 2. Monahul Casian Korepanov; 3. Ierodiacon Sofronie Saharov, ucenicul și biograful Cuviosului Siluan, ctitorul Mănăstirii Cinstitului Înaintemergător de la Essex, UK († 1993); 4. Monahul Vasili Krivoşein, viitor Arhiepiscop de Bruxelles (+ 1985); 5. Studentul Roman Strijkov.

După numele de mirean Vsevolod Krivoşein, Arhiepiscopul Vasili s-a născut la Petersburg. Tatăl lui a fost ministru şi vicepreşedinte al guvernului rus. Vsevolod a studiat filologia la universităţile din Petersburg şi Moscova. […] În anul 1920 a plecat în străinătate şi a vizitat Egiptul, Constantinopolul şi Parisul. Şi-a continuat studiile filologice la Sorbona şi Moscova. A învăţat bine limba greacă şi s-a ocupat cu studiul Părinţilor Bisericii.

În toamna lui 1925 a plecat în Sfântul Munte, [ca să se facă monah]. A intrat în mănăstirea Sfântului Panteleímon, unde a fost tuns în 1927. S-a legat duhovniceşte de Sfântul Siluan († 1938) şi de biograful acestuia, Stareţul Sofronie [Saharov] († 1993). A slujit mănăstirea vreme de mulţi ani la rând de pe diferite poziţii. Ca secretar şi ca membru al Sinaxei Stareţilor, ca reprezentant al acesteia şi apoi ca Epistat al Sfintei Chinotite. În 1941 este numit membru al comisiei Sfintei Chinotite însărcinate cu redactarea unei scrisori adresate lui Adolf Hitler, pe care el însuşi a tradus-o în germană şi prin care se solicita protecţia Sfântului Munte din partea trupelor germane de ocupaţie. Această scrisoare şi-a atins scopul, pentru că Sfântul Munte nu a suferit nici o pagubă din partea armatei germane, în urma ordinului lui Hitler. A fost şi membru al unei comisii compuse din 16 membri, însărcinate cu redactarea Cartei Statutare a Sfântului Munte, pe care el nu a mai semnat-o în cele din urmă, din pricina presiunilor venite din partea slavilor.

Pe durata celor 25 de ani de şedere în Sfântul Munte nu s-a ocupat doar de chestiuni administrative, nici nu a fost absorbit de acestea. S-a rugat şi a studiat mult. Rod al cercetărilor sale este primul studiu teologic important: Învăţătura ascetică şi dogmatică a Sfântului Grigorie Palama. I-a iubit cu deosebire pe Părinţii Greci şi a devenit un foarte bun cunoscător al Sfântului Grigorie Palama şi al Sfântului Simeon Noul Theolog. Vorbea perfect limbile rusă, germană şi greacă.

În 1951, cu binecuvântarea mănăstirii, a plecat la Oxford. A fost redactorul excepţionalului Dicţionar al Părinţilor Greci editat la Oxford. Vreme de un deceniu a studiat în diferite biblioteci manuscrise ale Sfântului Simeon Noul Theolog, pe care le-a adus la lumina tiparului. În 1951 a fost hirotonit diacon şi preot de către Petru, Episcopul Dalmaţiei. În 1959 a fost hirotonit la Londra episcop-vicar de Volokolamsk cu reşedinţa la Paris de către Arhiepiscopul Nicolae († 1961) şi de Episcopul Antonie (Bloom) de Suroj († 2003). În 1960 a fost aşezat Arhiepiscop de Bruxellles.

Este autorul unei bogate opere scriitoriceşti, în care se distinge profunda lui cunoaştere a izvoarelor Sfinţilor Părinţi, gândirea teologică tradiţională şi abordarea adecvată a problemelor pastorale contemporane. În 1952 a scris despre Sfântul Munte şi despre viaţa duhovnicească din Biserica Ortodoxă. Arhiepiscopul Vasili nu a uitat niciodată Sfântul Munte. Toată viaţa şi-a petrecut-o în scrierea cărţilor duhovniceşti, în studiu şi în rugăciune.

Potrivit lui K. Kavarnós, «apariţia lui Gavriil Dionisiatul († 1983), a lui Theoclit Dionisiatul († 2006) şi a lui Krivoşein († 1985) arată o importantă revigorare a trăirii mistice ortodoxe în Sfântul Munte în timpul secolului al XX-lea. Marele interes al acestora pentru viaţa mistică este vădit din admiraţia lor faţă de teologii mistici, precum Simeon Noul Theolog, Grigorie Palama şi Nicodim Aghioritul».

A adormit întru Domnul ca Arhiepiscop de Bruxelles şi Belgia pe data de 22 septembrie 1985, la Leningrad.

Izvoare – Bibliografie:

Δ. Λ. Σταθόπουλου, Κριβοσέϊν Βασίλειος, ΘρησκευτικήκαιΗθικήΕγκυκλοπαίδεια [Enciclopedia de Religie şi Morală], vol. 7, Atena 1965, coloanele 1032-1034.

Δ. Γ. Τσάμη, ΆγιονΌρος, Προσέγγισηστηνπρόσφατηιστορίατου [Sfântul Munte, Abordare a istoriei lui recente], Θεσσαλονίκη 1990, pp. 22-25.

Κ. Π. Καβαρνού, ΤοΆγιονΌρος [Sfântul Munte], Atena 2000, pp. 41-42.

Αγιορειτική Φωτοθήκη (www.athosprosopography.blogspot.gr)

Sursa: Μοναχού Μωυσέως Αγιορείτου, Μέγα Γεροντικό εναρέτων αγιορειτών του εικοστού αιώνος [Patericul mare al aghioriţilor virtuoşi ai secolului al XX-lea], Vol. III – 1984-2000, Editura Μυγδονία, ediţia I, septembrie 2011.

Sursa: Pemptousia

Anunțuri

Posted on 24 Octombrie 2012, in 19. Mănăstirea Sfântul Pantelimon - Russikon, Vasili Krivoşein and tagged , , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: