Un student ateu la Muntele Athos

„Prefer pe cineva educat. Mi-e frică de sfinți“

Cu câțiva ani în urmă am fost abordat de un student. Foarte șovăielnic dar cu o dorință intensă de a găsi răspunsuri, vrând să creadă însă nu putea. De mulți ani încerca și căuta răspunsuri, însă fără rost.

A vorbit cu profesori și cu oameni instruiți, dar setea sa pentru ceva concret a rămas nepotolită. A auzit de mine și s-a decis să-mi împărtășească nevoia sa existențială. Mi-a cerut dovezi științifice care să dovedească existența lui Dumnezeu.

„Știi integrale sau ecuații diferențiale?“, l-am întrebat.

„Din păcate nu“, a răspuns el. „Sunt un filozof“.

„Păcat! Pentru că știam o astfel de dovadă“, i-am spus eu, desigur glumind. S-a simțit stingherit și a tăcut pentru câteva clipe.

„Uite – i-am spus – îmi pare rău că te-am făcut să te simți incomod. Însă Dumnezeu nu este o ecuație sau o demonstrație matematică. Dacă era așa, toți cei educați ar fi crezut în El. Trebuie să știi că sunt și alte căi de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Ai fost vreodată în Muntele Athos? Sau ai întâlnit vreun ascet până acum?“

„Nu, părinte, mă gândesc să merg, am auzit atât de multe. Dacă îmi spuneți, plec și mâine într-acolo. Cunoașteți pe cineva învățat la care să merg și să-l întâlnesc?“

„Ce preferi? Pe cineva educat care să te amețească și mai mult sau un sfânt care să te trezească?“, l-am întrebat.

„Prefer pe cineva educat. Mi-e frică de sfinți“, mi-a răspuns el.

„Credința este ceva ce ține de inimă. De ce să nu încerci cu un sfânt. Cum te numești?“ Am întrebat.

„Gabriel“, a răspuns. L-am trimis la un ascet. I-am descris calea și i-am dat instrucțiunile necesare. Chiar i-am și schițat o hartă.

„Vei merge – i-am spus – și-l vei ruga același lucru. Sunt ateu, îi vei spune, dar vreau să cred. Vreau o dovadă a existenței lui Dumnezeu“.

„Mi-e frică, mi-e rușine“, mi-a spus.

„De ce ți-e frică și rușine de un sfânt și nu-ți este frică și rușine de mine?“ L-am întrebat.  După câteva zile a mers și a găsit pe ascet în grădina sa vorbind cu un tânăr.  În cealaltă parte alți patru tineri stătea și așteptau. Printre ei, Gabriel a găsit un loc unde să se așeze. Nu mai mult de zece minute mai târziu bătrânul a terminat discuția cu tânărul acela.

„Ce mai faceți, băieți?“, a întrebat el. „Ați servit un loukoumaki (de la loukoumi – rahat)?  Ați băut apă?“

„Vă mulțumim“, au răspuns ei cu o gratitudine convențională.

„Vino aici!“, a zis bătrânul către Gabriel, aducându-l deoparte. „Eu o să iau apa iar tu i-a cutia cu rahat, și vino aproape ca să-ți pot spune un secret: Este în regulă ca cineva să fie ateu, dar să aibă numele unui Arhanghel și să fie și ateu? E prima dată când întâlnesc așa ceva“.

Prietenul noastru aproape că a suferit un atac de cord când a auzit asta. Cum de îi știa numele? Cine îi spuse despre problema lui? Ce vroia de fapt bătrânul să-i spună?

„Părinte, pot să vorbesc puțin cu dumneavoastră?“ a întrebat, abia putând să mai spună ceva.

„Uite ce e, se întunecă. Ia cutia cu loukoumi, bea niște apă și mergi la cea mai apropiată mănăstire să rămâi peste noapte“.

„Părinte, vreau să vă vorbesc, nu se poate?“

„Ce vrei să-mi spui, băiatul meu? De ce ai venit?“

„Când m-a întrebat asta am simțit respirația deschizându-mi-se imediat“, mi-a spus. „Inima mi-a fost inundată cu credință. Lumea mea interioară a fost încălzită. Dubiile mele au fost soluționate fără niciun argument logic, fără nici o discuție, fără existența unui răspuns clar. Toate «dacă», «de ce», «dar» au fost măturate imediat și tot ce a rămas a fost «cum» și «ce va fi de-acum»“.

Ceea ce învățații nu au putut răspunde frământărilor sale, a putut face esența picurată de un sfânt, ce absolvise doar patru clase ale școlii primare. Sfinții au un foarte mare discernământ. Fac o operație asupra ta iar tu nu simți nici o durere. Îți fac un transplant fără să-ți deschidă abdomenul. Te ridică pe cele mai înalte înălțimi fără scări sau fără vreo logică lumească. Plantează credință în inima ta fără să-ți obosească mintea.

Mitropolitul Nicolae al Mesogaias și Lavreotiki

Sursa (în engleză): Mystagogy, The Weblog Of John Sanidopoulos

Sursa (în română): Doxologia

Traducerea şi adaptarea: Lucian Filip

Anunțuri

Posted on 20 Septembrie 2012, in Texte duhovnicești and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. foarte frumoasa!Multumesc frumos!Multa sanatate!DOAMNE AJUTA!! Livia

  2. DOAMNE, multi tineri au nevoie de un sfant ca acesta din Muntele Athos, dar putin au posibilitatea de al cunoaste! Sa ne ajute bunul Dumnezeu sa fie cat mai multi sfinti printre noi, pt. ca timpul s-a scurtat si nu stiu daca mai este vreme sa se indrepte ateii!

  3. In 12 martie 2012 am ajuns pe Muntele Antos, alaturi de cativa prieteni. Am fost cazati la Manastirea Zografu (hramul bisericii este Sfantul Gheorghe). In jurul orei 18, am iesit in afara manastirii cu alti 2 colegi pentru a fuma o tigara. A fost o seara frumoasa, minunata, starea sufleteasca pe care a trait-o nu o pot descrie, pot spune doar atat : am fost in GRADINA MAICII DOMNULUI.
    A venit la noi Gheorghe, un cetatean roman (din Resita), croitor de meserie – „un om modest, care nu mai avea pe nimeni acasa, sotia a plecat in rai, fata (inginer informatician) s-a casatorit cu un coleg de facultate si au plecat in Irlanda”.
    Gheorghe, a decis ca este mai bine pentru ele sa mearga pe Sfantul Munte Athos; nu a fost calugar, ci un muncitor/croitor. Ne-a cerut un pachet de tigari romanesc, ca o sa ne dea bani pe el. Am avut la mine un pachet de tigari cumparat de la Ouranopoli (portul principal din care se ia ferryboat-ul spre Sf. Munte, o așezare liniștită care freamata sub un amalgam de modernism și clasic); i-am spus ca am un pachet de tigari grecesc, din care am fumat, dar sa-l ia pentru ca eu nu o sa mai fumez.
    Raspunsul lui Gheorghe a fost:”NU MIE MI-AI FACUT PROMISIUNEA CA O SA TE LASI DE FUMAT, CI MAICII DOMNULUI, AICI ESTI IN GRADINA MAICII DOMNULUI”.
    Dupa acest raspuns al lui Gheorghe, nu numai ca nu mai pus nici o tigara in gura, dar din acea clipa am simtit ca mi-au fost curatate caile respiratorii.
    Multumesc Gheorghe,
    Multumesc Fecioara Maria pentru gazduirea in minunata gradina, pentru grija pe care ne-o porti, pentru ca transmiti rugaciunile noastre Fiului tau Isus,
    Multumesc Isus pentru tot ceea ce ai facut si faci pentru mama mea (Elvira), pentru sora mea (Doina) si pentru mine (Ovidiu).

  1. Pingback: Un student ateu la Muntele Athos | Tineretul Ortodox

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: