Rânduieli athonite, George Crasnean

Există câteva trăsături specifice ale Athosului, nemaiîntâlnite altundeva. Uneori ele te frapează şi e bine să ştii cum trebuie să te comporţi în atari situaţii.

În primul rând, Muntele Sfânt este unul din puţinele locuri fără femei – mai mult de atât, fără genul feminin. (Acesta este şi motivul pentru care la toalete nu veţi vedea separarea „Femei- Bărbaţi”!) Şi fiindcă veni vorba de toalete, este bine de ştiut că acestea nu au oglinzi – pedanteria nu stă în firea athoniţilor. L’am întrebat pe un părinte dacă nu crede că e discriminatoriu acest lucru şi mi’a răspuns că nu înţelege ce le împiedică pe femei să’şi adjudece un tărâm numai al lor, fără bărbaţi.

Nu există televizoare, ziare şi alte asemenea.

Nu există magazine. Singurele prăvălii sunt în capitala Karyes şi în portul de acostare, Dafni.

Nu se consumă carne. În zilele cu dezlegare, se mănâncă peşte sau fructe de mare.

Nu se salută, ci atunci când te întâlneşti pe cale cu un părinte îi ceri binecuvântare: „Evloghite pater”! (Binecuvintează părinte), iar el îţi va răspunde invariabil „O Kyrios!” (Domnul).

Când ajungi la o mănăstire, înainte de a te închina în biserică, este bine să treci întâi pe la arhondaric. Vei primi întotdeauna o trataţie kerasma, care va include: un pahar cu apă rece, rahat lukum, un păhărel cu ouzo (băutură tradiţională grecească cu anason) şi o cafea grecească (eleniki kaffe, care seamănă cu cafeaua la nisip şi nu are cofeină). Dacă mănăstirea e „mai cu stare”, vei găsi pe masă şi fistic, nuci şi alune. Toate astea îţi sunt oferite spre întremare, după lungul drum pe care l’ai parcurs ca pelerin.

Dacă treci pe lângă mănăstirea Iviron şi eşti flămând, poţi să’ţi iei din lada de la poartă o pâine proaspătă, pusă acolo mereu pentru monahii săraci sau pelerinii care nu au timp să stea la masă. Acesta e un obicei al iviroţilor în amintirea unei întâmplări minunate cu Maica Domnului.

Nu se vorbeşte absolut deloc în timpul mesei şi nu se mînâncă decât atunci când stareţul bate gongul. Dacă e dezlegare la vin, poţi bea din paharul ce’ţi este pus înainte doar când bate, din nou, gongul. Finalul ospătării este marcat de acelaşi sunet şi atunci, fie că ai terminat de mâncat, fie că nu, trebuie să te ridici de la masă şi să ieşi după monahi, printre stareţul care te binecuvintează – din partea dreaptă – şi bucătarii şi trapezarul care stau înclinaţi, bătând metanie – în partea stângă (semn că’şi cer iertare dacă bucatele nu au fost chiar aşa de bune, sau dacă au greşit cu ceva).

În Athos vei primi mâncare de două ori pe zi: o dată dimineaţa, după sfânta Liturghie şi  altădată după Vecernia de după amiază. Dacă e post, atunci se mănâncă o dată în zi, după amiaza. În prima săptămână din Postul Mare nu vei primi nimic de’ale gurii, pentru că nimeni nu mănâncă atunci. În schimb, dacă te întâmpli în Săptămâna Luminată în Karyes, poţi merge cu procesiunea Axion Estin din chilie în chilie şi vei fi ospătat cum se cuvine, oriunde vei intra!

În aceeaşi săptămână, ca semn al bucuriei Învierii, ai voie să tragi clopotele la orice mănăstire, indiferent de oră şi oricât doreşti. Aşijderea poţi bate şi toaca, dacă vrei.

În Athos nu se fură! E un sentiment absolut liniştitor şi e o adevărată încântare să’ţi laşi bagajul oriunde şi oricând şi să’l găseşti neatins, indiferent după câtă vreme.

Şi tot la fel, dacă vrei să trimiţi cuiva ceva, e îndeajuns să scrii pe pachet sau plic adresa destinatarului, apoi îl poţi lăsa oriunde, chiar şi în drum. Cine va trece pe acolo şi va merge în direcţia de expediere, le va lua şi le va duce, iar dacă drumul lui nu ajunge chiar până la adresant, le va lăsa la vedere, în aşa fel încât un altul să le ia şi să le ducă monahului căruia îi sunt destinate.

Drumurile nu sunt asfaltate în Athos. Există pe cale – ca la Aghiazma sfântului Athanasie, de exemplu – locuri de popas pentru cei obosiţi, în care găseşti de obicei cafea, zahăr, biscuiţi sau fursecuri, pâine, ceai, ibric şi mini-aragaz cu butelie cu tot. Aşa că cei ce trec pe acolo îşi fac de obicei o cafea, se roagă în micul paraclis şi, de obicei, lasă şi ei ce le prisoseşte dintr’ale gurii, pentru alţi creştini ce vor trece pe cale.

Poate ar trebui să luăm aminte la astfel de obiceiuri şi să trăim şi noi după astfel de rânduieli. Şi poate lumea ar deveni mai bună atunci…

George Crasnean

Notă: Fotografiile aparțin autorului

Anunțuri

Posted on 20 Mai 2012, in Uncategorized and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 10 comentarii.

  1. Multumesc pentru ganduri, foarte frumos scris si descris. O singura fraza m-a pus un pic pe ganduri, si chiar daca initial m-a facut doar sa ridic din spranceana, tot gandindu-ma la ea am realizat ca as vrea sa raspund.

    „L’am întrebat pe un părinte dacă nu crede că e discriminatoriu acest lucru (faptul ca femeile nu sunt admise la Mt Athos) şi mi’a răspuns că nu înţelege ce le împiedică pe femei să’şi adjudece un tărâm numai al lor, fără bărbaţi.”

    La inceput am fost tentata sa ii dau dreptate. dar apoi mi-am adus aminte, cu oarecare tristete, ca femeile daca vor sa faca o manastire si un loc de rugaciune unde doar femeile sa aiba acces nu au cum,pentru ca au nevoie de cel putin un preot barbat care sa slujeasca. pentru ca femeile nu au voie sa oficieze slujbe. ceea ce face ca argumentul respectivului monah sa fie nu numai invalid, dar si nefericit. e trist un pic, pentru mine ca femeie.

    • Nu cred că ar trebui să vă întristați pentru că ar fi nevoie de un preot intrus care să strice rânduiala exclusivității! Cuv. Maria Egipteanca a cerut ajutorul Cuv. Zosima pentru a primi împărtășirea după 47 de ani de pustie. La o adică, din acel loc exclusiv al femeilor, ele pot veni în răstimpuri la slujbe, în afara zonei. Întristarea de care spuneți vine, pare-se, dintr-o neîmpăcare cu rânduiala athonită în sine (care nu e a monahilor, ci a Maicii Domnului), idee care se tot vehiculează atunci când se vorbește de egalitatea sexelor, UE si drepturile omului. Personal cred că ideea acelui părinte nu e chiar atât de utopică, la o adică. Totuși, cred că e necesar să ne asumăm fiecare datul pe care-l avem de la Dumnezeu. Suntem diferiți. Dacă bărbatul are preoția, femeia are însă maternitatea. Aș putea încheia parafrazând finalul dvs. – „Sunt nefericit și un pic trist ca nu pot naște, că nu ni s-a dat și nouă bărbaților maternitatea”. Dar nu ar fi adevărat, sunt nefericit însă că femeia are un drept pe care nu mi-aș dori să-l aibă, acela de a-și omorî pruncul din pântece. Bucurie de la Domnul!

      • multumesc foarte mult pentru raspuns! eu nu neg diferentele dintre barbat si femeie. ci ca si dumneavoastra le asum. si sunt de acord ca dreptul de a omori, nu este un drept, nici pentru barbat dupa cum nici pentru femeie. iar legea umana, daca ar fi pastrata asa cum a venit de la Dumnezeu, nu s-ar mai studia in scolile de drept.

        In cazul interdictiei femeilor la Muntele Athos, vorbim insa de o lege monahala (care vine de la Dumnezeu, nu de la oameni) care nu este regula, ci exceptia, si care pentru mine privind-o ca exceptie, e stranie. nu judec, nu blamez pe nimeni, insa imi vine greu sa o inteleg. si as vrea sa inteleg.

        Parintele argumenta ca, in contraparte, exclusivitate pot avea si femeile, dar acest lucru nu e adevarat, dupa cum spuneati si dvs, ca sa fie in trupul bisericii, femeile trebuie sa rupa aceasta exclusivitate. intristarea mea vine deoarece inca o data cu argumentul parintelui, nu inteleg de ce femeile nu au voie sa intre in acel loc sfant. cine pe cine protejeaza prin aceasta interdictie. ce inseamna aceasta interdictie? ca femeia e demna de toate locurile sfinte, mai putin de acesta? sau poate dimpotriva ca prezenta femeilor ar diminua capacitatea monahilor acestui loc de a atinge sfintenia? ceea ce nu ar fi valabil pentru femei, deoarece dupa cum spuneati Cuv. Maria Egipteanca a beneficiat de ajutorul unui monah barbat si nu a „patit” nimic. Dar acelasi lucru nu poate fi valabil pentru monahii acestui loc – pentru ca … ei in mod special mai mult decat alti monahi sunt mai slabi si au nevoie sa nu vada femei / sau dimpotriva ajung mai departe spiritual decat femeile, dar atunci de ce i-ar incomoda vederea unor femei / sau … ?… orice concluzie as trage de aici nu e ok.

        si refuz sa cred ca aceata interdictie vine ca sa intareasca o slabiciune omeneasca. si din aceasta cauza nu inteleg.

        poate ca e o taina pe care eu nu trebuie sa o inteleg pana la urma.

  2. George Crasnean

    Hristos a inviat!

    Sa’mi fie cu iertare ca incerc sa fac cateva precizari pentru Ruxandra. Ce nu stie multa lume este ca inainte de a fi legiferat avatonul, el a fost impus de catre insasi Maica Domnului. Daca va aduceti aminte de istoria icoanei Maicii Domnului Antiphonitria (Impotriva Glasuitoarea) trebuie ca va aduceti aminte si de Aelia Galla Placidia, fiica basileului Teodosie I, care – desi era ctitora la Vatopaediou – a fost oprita de a intra in katholikonul manastirii chiar de Preacurata Fecioara, cu aceste cuvinte: „Opreste’te femeie! Si sa nu cutezi a mai intra vreodata pe acest pamant sfant!”. Aceasta se intampla la anul 382 pe cand Bizantul era departe de a da Typicoane pentru Athos (ba chiar nici ca s’ar putea vorbi despre Bizant la acea data, ci mai degraba de Imperiul roman de Rasarit). Ca la acea vreme nu functiona avatonul reiese din cronicile care spun ca (viitoarea) imparateasa romana a fost intampinata de calugari „cu mare parada si teremonie”. Asadar, nu monahii au fost aceia care au „nascut” aceasta opreliste si nici imparatii bizantini, ci insasi Maica Domnului (vezi si patania printesei Maro Brankovic la Agiou Pavlou, cand adusese darurile magilor: aurul, smirna si tamaia). Pentru care ratiuni va fi facut Nascatoarea de Dumnezeu aceasta randuiala, stie doar ea si… Dumnezeu.
    Sa nu fiti trista si sa nu va faceti pricina de poticnire, ca oamenii aceia ai lui Dumnezeu se roaga si pentru dvs, chiar in ceasul acesta…

  3. Adevarat a inviat!

    Imi cer iertare pentru ca nu am mai putut raspunde – munca multa mi-a limitat timpul, insa mesajul dvs l-am primit imediat si mi-a ajutat. inteleg acum complexitatea problemei pe care am ridicat-o ceva mai bine decat atunci cand am scris prima oara si nu prea mai incap cuvinte sau explicatii catre lucruri pe care cred ca le intelegem la fel. sunt ratiuni mai presus de intelegerea noastra sau de justificari mundane.

    multumesc pentru dialog!
    Ruxandra

  4. George Crasnean

    Cu placere!

    Hristos S’a inaltat!

  5. Doamne ajuta!Sunt unele lucruri pe care trebuie sa le luam asa cum sunt…fara a cauta explicatii.Asa cred si asa fac eu.Chiar daca mi-ar placea sa vad si eu minunatiile acelea de manastiri…Asa a randuit Dumnezeu si are un rost,sunt sigura.Sunt ca o minuscula steluta in fata unui imens soare,adica in fata lui Dumnezeu…prea mica sa inteleg…dar nu-i problema,vedem in filmulete,poze si alte materiale.Sa ne lasam pe „Mana” lui Dumnezeu!

  6. acum cateva saptamani eram, pentru mai multe zile, la o manastire din Grecia. am cerut unei maici romance de acolo o carte sa citesc. mi l-a dat pe staretul Haralambie. am inceput a o citi si toata noaptea m-am visat in muntele Athos. li se permisese femeilor sa intre… seara urmatoare, la vecernie, a intrat un parinte batran in biserica, s-a inchinat si s-a asezat in strana. maicile toate au mers la binecuvantare, eu dupa ele. mi s-a spus atunci ca este un parinte din Athos(nu conteaza nici de unde, nici numele parintelui). m-am bucurat enorm pentru acea binecuvantare, am simtit-o ca de la staretul Haralambie.
    a doua zi, dupa Liturghie, maica stareta m-a trimis cu o cafea la acel parinte. a vrut sa vorbeasca cu mine. un alt parinte ne-a tradus. printre altele, mi-a dat o cruce din Athos cu sfinte moaste de la parintii athoniti si mi-a spus s-o port toata viata la gat. si sa mi-i iau pe parintii athoniti drept ocrotitori…
    de fapt, prezenta femeilor in Athos e ca in pilda aceea cu un frate care s-a dus sa se faca calugar si a primit ascultare la oi. l-au luptat gandurile ca el venise sa se faca monah, nu cioban, iar duhovnicul i-a spus ca il vede in fiecare zi, in biserica, la slujba.
    bucuriile din Athos si de la Dumnezeu vin oriunde daca le cauti cu adevarat si de multe ori esti cu mult mai prezent acolo unde, de fapt, nu ai acces.

  7. Conversatie interesanta!Personal cred ca pe Sfantul Munte Athos e bine sa nu ajunga nici o femeie pamanteana, ci numai Maica Domnului, altfel nu ar mai fi munte sfant.
    Cine doreste sa inteleaga mai multe poate vizita Sfanta Manastire Frasinei (biserica de jos),din judetul Valcea.O sa intelegeti multe si o sa va marcheze intr-un mod deosebit.
    Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: