O întâmplare minunată din Sfântul Munte Athos povestită de Părintele Arsenie Boca (pe atunci tânărul diacon celib Zian Boca)

Lucram de cateva zile sa reconstruim treptele care coboara dinspre schitul Prodromu la pestera Sfantului Athanasie. Pestera se afla aproape in buza marii, la vreo 50 de trepte deasupra ei. Foloseam materialul existent chiar de acolo, bucati de roca destul de tare si pe care o fasonam cu dalta si cu barosul. Lucram cu Porfirie si Dometie de la chilia Sfantul Ipatie, dar primisem ascultarea de la Parintele Arsenie Mandrea, staretul Prodromului. Pentru mine era un fel de plata sau troc ca sa mi se ingaduie sa copiez din biblioteca bogata in manuscrise pe Parintii Filocaliei.

Era o misiune pe care am primit-o de la Vladica Nicolae Balan si de la Parintele Profesor Dumitru Staniloae. Trebuia sa facem munca de ocnasi, spargeam si fasonam dalele de piatra apoi le trageam cum puteam de la vale la deal. Mai foloseam bate rotunde din lemn de castan si niste capete de funii foste parâme ale corabiilor din cea trecuta vreme, ce miroseau a mare, a alge si a peste. Mi-era o sete si o foame, gura mi-era năclăită si amară, soarele ne batea dar nu ne prea incalzea in timpul ce greu se desprimăvăra, de inceput de aprilie. Ma gandeam la sfintii de pe Muntele Sinai care si ei au carari in trepte pe drumul spre piscul muntelui unde Moise a primit tablele legii – Tora. Incercam sa-mi aduc aminte din liceu cate trepte erau pe muntele Sinai. Aici aveam de lucrat vreo 300. Porfirie care era mai solid ca mine imi striga in ureche:

– Pune mana Ziane, ca-mi rupe bolovanul laba piciorului; tu Dometie ce faci? Te-o batut soarele in cap? Tine cu forta!

M-am trezit din reverie si mi-am opintit muschii din toate puterile. Greu canon aveam. Canonul nu e greu daca te ajuta Maica Domnului- Panaghia, Doamna si Stapana Muntelui sfant. Dometie incepu sa cante: Axion Estin. Vrednica esti, un fel de Ave Maria.

– Si cu rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a Sfantului Athanasie Athonitul, care si el a murit cand s-a dărâmat schela si i-a cazut bolta in cap, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi pacatosii. Prinde bine, Ziane, ca deseara mancam o ciorba de radacini indulcita cu miere din butoiul fratelui Gavriil, daca ne facem treaba. 

– Amin, rosti sec Porfirie. Dometie, tu vrei sa fii al doilea Cucuzel pe Sfantul Munte? Daca vrei sa te indumnezeiesti, bine, fa-o, ca si eu vreau, dar nu mi se pare corect sa ne tii fara un strop de apa. Omul trebuie sa bea zilnic doi litri de apa, asa zice medicul de la Vatoped, Siluan, noi nu am avut toti trei un litru astazi. Du-te si adu niste apa de mare sa-mi ud gura, fugi! Inca n-ai venit?

– Esti prea dur frate Porfirie cu Parintele Dometie, e mai slabut el de constitutie, am intervenit eu. Priveam in jos dupa Dometie care mergea de parca zbura. Marea se involbura si lovea in valuri inspumate stancaria de pe faleza. Cred ca va trebui sa ne ducem sa facem o baie de apa sarata pana mai e soare. Ma dor si pe mine oasele, mi-a intrat igrasia si raceala zidurilor pe care le-am pictat. Chiar vroiam sa te intreb frate Porfirie, ce meserie ai avut inainte sa te tunda in calugarie?

– Am fost mecanic de utilaj greu! Parintele staret Arsenie m-a intrebat ce meserie am si asa am ajuns maistru constructor de trepte in piatra. Ai grija Ziane cum te proptesti in coada ţapinului ca daca o rupi nu mai am alta aici, si o sa te trimit sus in paduricea schitului sa tai una noua.

– Am taiat vreo cinci cozi si le-am pus la uscat luni cand tu erai la moara de lemn, adica la gater, langa Manastirea Iviron, asa ca maine o sa mai montam doua ţapine!

– Stii ca imi placi diacone de la Sibiu, chit ca nu prea ai voce sa canti, dar te duce mintea!

– Am vrut sa ma fac aviator. Dar ca sa intru la Cotroceni la scoala de aviatie imi trebuiau bani multi si mama nu avea de unde sa-mi dea nici daca-si vindea casa! Singura scoala unde urma sa primesc bursa a fost la teologie. Si cu toate ca eram un copil credincios de mic nu m-am simtit vrednic sa ma fac preot. Mama voia sa ma insoare.

– Dar tu nu si nu! Nu te-ai insurat, dar cum esti diacon? Te-a hirotonit celibatar?

– Da, m-a hirotonit pe incredere ca nu o sa ma insor dupa ce am primit treapta diaconiei. Ia spune ai adus scripetele pe care ti l-am cerut daca tot ai fost la moara de lemn de langa Iviru? M-am gandit ca daca nu gasim acest scripete, trebuie sa facem unul, lucram cu unelte rudimentare.

– Cum ai zis? Nu am auzit acest cuvant si nu l-am gasit in nici un ceaslov!

– Rudimentum, pavimentum, ornamentum, postamentum, testamentum, instrumentum, sacramentum…

– Esti poet? Nu te juca! Tine bine coada ca se dezvârte vârtejul si ne plezneste de ne rupe mainile. Crezi ca e usoara calugaria aici la Sfantul Munte? Si mai ducem si o saracie lucie ca ne tin grecii cum vor ei, in ciuda ajutoarelor pe care voievozii nostri romani le-au trimis aici la Sfantul Munte. Imi place sa cred ca daca facem scripetele pe care mi l-ai desenat o sa ridicam mai usor lespezile astea. Am sa ma duc maine si am sa fur un scripete de la Meghisti Lavra, am vazut eu ca aveau vreo trei in depozitul de langa Arsana unde acosteaza vaporul cand vine cu butoaiele cu ulei si vin de la Atena.

– Dar furtul este un pacat, intervine Dometie care tocmai ajunse cu caldarea in care avea apa de mare.

– Bine ai venit cu apa sarata, ia da sa-mi spal putin gura.

Porfirie isi scufunda palmele in galeata si bău din pumni apa sarata.
Mai lasa-mi si mie, am zis, nu o bea toata.

In vreme ce Porfirie se spala, Dometie recita: “Cand vine Domnul la tine te dezlegi de toate, nu numai de nedreptatile tale ci si de toata dreptatea ta! Cand stai in fata Domnului esti mai presus de lumea aceasta, mai presus de trancaneala si carteala vietii; ai, cu un cuvant, ceva din linistea mai presus de lume a lui Dumnezeu.

– Amin, zise Porfirie, nu te stiam asa patericos, din ce Parinte al patericului ai scos cuvantul acesta de folos? Parca nu ai fi fiu de cioban de la Tilişca, măi Dometie!

– Din Sfantul Arsenie care a pustnicit in pustia Sketica de langa Nil din Egipt. El era unul care tacea mult si asa, prin trezvie, isi alegea gandurile si vorbele indepartandu-le pe cele rele si fara de folos. Cu harul Prea Sfantului Duh a ajuns la isihie inca de tanar.
Se lăsă o tacere placută, Porfirie nu mai zicea nimic, mai mult ca sigur că, cugeta in mintea lui mai putin scolita in ale teologiei, cumpanea vorbele pe care le rostise Dometie। Erau vorbe cu greutate. Dometie rupse tacerea:

– Mă trimitea tata cu oile pe la noi pe sub munte. Acolo intr-o viroagă era casa unui calugar plecat de la Foltea din Sălişte. Era un fel de stână din piatră acoperită cu niste capriori de brad pusi unul langa altul si acoperiti cu pamant batut. Parintele Achim era mic de statura, cam crăcănat si cu o barbă până la genunchi. Avea niste ochi albastri ca marea, asa cum ii are Parintele diacon Zian!

– Mama mea, Creştina avea ochii albaştri, (mama Parintelui Arsenie Boca n.n.) ea m-a harazit din pântecele ei să mă fac preot. Acum mi-am adus aminte de ea că nu i-am scris de peste un an de zile. I-am spus că vreau să mă călugăresc şi s-a supărat. Nu-i mai scriu pentru că vreau să o învăţ să uite de mine. Nu ştiu dacă e bine sau e rău, voi ce ziceţi?

– Nu stiu, răspunse Porfirie, tu eşti cu mai multă şcoală ca mine। Ori îi scrii ori nu-i scrii ea tot se gândeşte la tine, că e mamă .

– Trimite-i o scrisoare ca se va bucura sa primeasca din Grecia si se va lauda la vecini cu baiatul ei care a ajuns la Sfantul Munte, Gradina Maicii Domnului।

– Asa o sa fac, daca zici tu, Dometie.

– Parintele acela de la noi, Achim, m-a invatat sa citesc si mi-a dat cartile lui sa ma uit prin ele. Cand mergeam cu oile, iesea si el la deal cu traista, ne opream si ma invata. A fost tatal meu duhovnicesc. La el a venit un Parinte de aici de la Sfantul Munte ca sa mearga prin sate sa adune pomeni si pomelnice pentru restaurarea manastirii Zografu unde este steagul lui Stefan cel Mare cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Asa am auzit eu de Sfantul Munte pentru prima oara, aveam doar 13 ani. El era roman si traia intre greci. Mai intai a fost la chilia Nasterii Maicii Domnului pe mosia Manastirii Vatoped, si l-a avut duhovnicesc pe Nicodim ucenicul schivnicului Arsenie. Acest Arsenie era mare sculptor in lemn si marmura. De la el au ramas multe obiecte frumos lucrate, cruci, candele, potire, felinare, vase de flori… a lucrat si doua sculpturi legendare: Rastignirea si A doua venire, vreme de 15 ani.

– Am auzit si eu de Arsenie acesta dar nu l-am vazut, vorbi si Porfirie! Se spune ca pe Arsenie l-a luat Maica Domnului sub mantie si l-a dus pe varful Athonului ca sa completeze numarul celor 7 pustnici care se roaga pentru pacea lumii si traiesc fara mancare si fara apa, doar cu cuvantul lui Dumnezeu.

– Te cred, interveni Dometie, am auzit si eu intr-o zi de hramul Sfantului Munte si de aceasta traditie, pe 6 august, cand am urcat in vârf. Vorbeau niste pustnici care stateau la lumina unui opaiţ chiar sub varf intr-o pestera sa se odihneasca. Era pe la ora 4 dimineata, eu eram cu Pelaghie, un ucenic al lui Evghenie Vulgaris. Acesta citea dintr-o carte scrisa de Ilie Miniat. Parintele Evghenie avea vreo 80 de ani si s-a suit pe munte pana in varf. El s-a dus la sihastrii care povesteau in pestera si am auzit ca a murit Parintele Hrisogan din cei 7 stalpi neclintiti ai Athosului si ca va fi inlocuit de Arsenie sculptorul. Se zice ca printre cei 7 stalpi ai Ortodoxiei era si veghetorul Parinte Varnava, dascal al rugaciunii lui Iisus si românii Martinian, Iona si Teofilact care s-au randuit unul pe altul in ceata celor 7. Acestia toti erau sculptori: faceau linguri, faceau căni si doniţe, cofăiaşe pentru ulei sau vin.

– Dar de Părintele Iona ai auzit tu, intrebă Porfirie, a fost un om cu scoala multa, a tradus doua carti ale Sfantului Nicodim Aghioritul: Războiul nevăzut si Paza celor 5 simturi. Desena si frumos! Am vazut desenat trupul omului si inima scoasa din trup si plamanii. Practică rugăciunea inima, pe respiratie si pe şezutul în scăunel .

– Zise Dometie: oamenii din ziua de astazi nu au harul lui Dumnezeu। Si daca uneori au putin har ei il indeparteaza prin gandurile rele. Atunci diavolii stau cu ei.

– Ptiuhh, ucigă-l Sfânta Cruce ! rosti Porfirie! Nu e bine să amintesti de necuratul, că uite m-am lovit la picior si mi-am spart si bocancul. Părinte Ziane, de ce n-ai adus o pereche de bocanci noi din România?

Eu taceam, si ascultam pe acesti parinti minunati athoniti। Soarele apunea dinspre varful mutelui. In lumina lui puteam vedea undeva pe peretele muntelui o chilie atârnată ca un cuib de rândunea. Se vedea si o figura de om care intra si iesea in acel cuib minunat atarnat de peretele muntelui. Din pozitia de unde lucram noi nu prea puteai vedea multe. Inspre mare nu aveai ce vedea pentru ca marea aici este foarte nelinistita, sunt curenti marini si vapoarele nu se apropie caci s-ar scufunda. Daca ne imaginam Sfantul Munte ca un vapor, locul unde lucram noi la pestera Sfantului Athanasie ar fi prora vaporului, adică vârful acestuia. Parcă citindu-mi gândurile Dometie spuse cu glasul lui dulce si cântat:

– Mari si minunate sunt lucrurile tale, Doamne, că Tu toate cu intelepciune le-ai facut! Aici e un loc sfânt, aici a venit Maica Domnului cu Sfantul Ioan Evanghelistul purtati de furtuna. In loc sa ajunga in Cipru la Lazăr cel inviat a patra zi de Domnul Iisus care era Episcop acolo, au ajuns cu corabia aici. Au cazut statuile idolesti si dracii au iesit din ele strigand: A venit Maica Domnului, sa fugim!

– Doamne, miluieste si ajuta-ne sa terminam treptele, zise Porfirie!

– Maica Domnului face multe minuni, zise Dometie। Maica Domnului din icoana Portăriţa, care a venit plutind pe mare, i-a redat vederea unui Părinte, Nectarie. Iar Maica Domnului din icoana Axion Estin l-a scăpat de la înec pe călugărul Dorotei cand se rasturnase luntrea in care pescuia si el era inghitit de valuri. Dar sa vedeti cum s-a intamplat : Dorotei era păzitorul si lumânărarul acestei icoane in biserica Protatonului din Karies. Când se scufunda în mare a strigat din adâncul inimii: Maica Domnului, eu, slujitorul tău, mai mulţi ani te-am slujit si te-am păzit, acum auzi-mă si Tu pe mine că mă prăpădesc in valuri.

– Se inserase de-a binelea si mai aveam de transportat două lespezi। Cand te rogi si vorbesti despre sfinti si mai ales despre minunile Maicii Domnului munca ta are un spor nebanuit. Lucrul sporea ca in povesti. Asa fac toti calugarii athoniti, in timp ce lucreaza la ascultarea pe care le-a randuit-o staretul si vorbesc despre oameni luminati si sfinti. Lucrul sporeste cand Dumnezu miluieste.

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Dometie zise:
– Am ajunat toata ziua, mi-i sete cred că am vedenii, vad mereu o făptură acolo sus pe zid la chilia aceea si stiam ca e părăsită! Este curios sau este o minune. Acum parcă are figură de leu, acum parcă are de om, voi nu vedeti?

– Să te lămurească diaconul Zian că el e pictor, eu sunt un simplu călugăr fără scoală!

– Da, am intrat si eu in discutie, cei 4 Sfinti evanghelisti au cate o fiintă lângă ei ca simbol si chintesenţă a mesajului din Sfanta Evanghelie pe care a scris-o fiecare! Sfăntul Matei, care a fost vameş inainte sa-L cunoască pe Mântuitorul are simbolul Ingerul. Marcul are viţelul, Luca are leul, Ioan are vulturul.

Se auzi o bubuitură ca atunci când s-a rostogolit un bolovan pe pietrele de jos. O voce tulburătoare rosti “Zian Boca, din România să-i scrii mamei tale scrisoare că, dacă nu, va muri si o ai pe suflet. Stiu ca esti fecior si că nu te-ai atins de femei dar eşti mândru ca eşti pictor şi că ai tăiat cadavre la facultatea de medicină din Bucureşti, va trebui să posteşti, să te rogi şi să tai 100 de beţe din castan ca şi canon de ispăsire”.

Noi tocmai ne opinteam toti trei să impingem un bolovan mare pe două beţe de castan puse ca role. Dar să impingi la deal este neasemanat de greu. Am simtit deodata ca se usureaza povara si bolovanul merge la deal ca tras cu o funie de sus de către cineva sau de o maşinărie cerească!
Dometie sesiza si el ce se intampla si exclama: Nascatoare de Dumnezeu! A venit Sfantul. Intr-adevar langa noi era o faptura parca om, para fiara, cu barba pana la pamant si un par ca o coama de leu. Impingea cu noi la bolovan. El era cel care facea ca bolovanul sa mearga parca tras de cineva de sus. Rosti:

– Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu…

Avea o voce ingereasca, nici tipatoare, nici ragusita dar placuta. Mi-am adus aminte de un tenor care canta in corul catedralei mitropolitane din Bucuresti. Toti cantam “Cuvine-se cu Adevarat” Vocea mea care nu era exersata la cantat a capatat inflexiuni melodice si scotea sunete placute pe care nici eu nu le cunoasteam pana atunci. Canta si Porfirie cu vocea lui de bas iar Dometie ne intrecea pe toti. Eram ca in rai. Patru fapturi care pe buza unei prapastii o preacinsteam pe Maica Domnului. Mintea insa imi zbura in satul meu natal la Vata de Sus. O vedeam pe mama ingenunchiata la icoana Preacuratei Fecioarei Maria cum se roaga si cum plange cu poza mea in mana. Faptura de langa mine, cu barba lunga imi spuse:

– Pe mama ta o cheama Creştina si e vaduva! Cand te-a adus pe lume, te-a afierosit Domnului si bisericii.

M-am cutremurat, ca aveam langa mine un Sfant, un Prooroc care-mi stie trecutul si numele.

– Parinte, cum te cheamă si cine esti? intreba Porfirie.

Strainul nu raspunse.

– “Nu va temeti de Parintele Staret Arsenie ca nu va pedepseste pentru ca nu v-ati dus la vecernie. Stiati ca cei noua stalpi ai Athosului vin anul acesta de Sfintele Pasti sa slujeasca Sfanta Liturghie in schitul Prodromul? Unul dintre ei este Parintele Matei din Caracalu, un om foarte smerit care slujeste Liturghia zilnic prin chilii si prin colibe unde este un Sfant Antimis. Va sluji Liturghia pana la ultima lui suflare. Anul acesta de Pasti va ninge pe varful Athonului. O sa ne vedem de Inviere. Frate Zian, nu uita sa-i scrii mamei tale”.

Eu nu ma mai puteam minuna de cele ce se petreceau. Parintele sau fratele care vorbise s-a facut nevazut dintr-o data. Parca ma atragea ca un magnet sa ma uit dupa el. Era deja noapte. Nu mai puteam sa ma uit dupa el. Porfirie punea uneltele una langa alta, ca sa le avem maine dimineata in ordine. Dometie era cuprins de o placuta emotie si ca intotdeauna, canta un imn. Se auzi vocea fapturii care tocmai plecase, a preabunului Parinte. Nu stiam cum il chema, dar eram atras inspre in sus si am inceput sa urc repede. Poteca se lumina de o lumina albastruie ca de arc electric, lumina care venea de la faptura minunata ca de la un rug ce ardea pe munte deasupra noastra. Dupa mine urca Porfirie gafaind, si apoi Dometie cantand. Sfantul nostru ne lumina drumul spre varful Muntelui. Era un dar dumnezeiesc nesperat caci noaptea se lasase si fara lumina ne-am fi pravalit in abis si ne-am fi pierdut vietile. Porfirie zise:

– Sunt de zece ani pe Sfantul Munte si nu am trait nici o minune pana astazi, dar astazi mi s-a aratat mila lui Dumnezeu prin acest Sfant! Stai Preasfinte, si nu fugi, caci vedem lumina ta ca pe un far calauzitor si putem urca muntele fara sa cadem in prapastie.

– Minunat este Dumnezeu intru Sfintii sai, vorbi si Dometie in psalmi। Frate Ziane, azi ai primit botezul cu foc si cu proorocie, caci ti s-a vorbit tie de sus.

Eu nu vorbeam nimic, eram cuprins de o sfanta emotie si de o caldura nemaitraita. Imi facea bine, caci din pricina frigului care se lasase la malul marii, eram inghetat. Am ajuns pe buza Muntelui, la crucea din lemn de dafin. Sfantul nostru se departa dar inca ne lumina cu faptura lui Indumnezeita. Vedeam poteca ce duce catre schitul Prodromul. Sfantul mergea inaintea noastra, dar parca sarea ca o roata de foc, ca o pasare inrosita. In spatele meu, Parintele Porfirie se inchina si recita ritmic, gafaind: “Iisuse, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma”. Dometie canta: “Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati”. Dâra de lumina intra inaintea noastra pe poarta manastirii, si noi dupa ea.

Ajunsi in poarta care tocmai se inchidea, ne trezi din revelatie vocea barbateasca a Parintelui staret Arsenie Mandrea, venit el insusi sa inchida portile manastirii.

– Cate trepte ati lucrat, parintilor?

– Unsprezece, raspunse Porfirie!

– Bine, consemna staretul Arsenie. Puteti merge sa cinati la trapeză. Domnul sa fie cu voi. Sa va treziti cand incepe utrenia cu catismele.

– Amin, concluziona Dometie.

Am alergat la spalator si ne-am spalat cu apa rece, inghitind si cateva guri, dar parca nu mi-era sete, desi nu bausem toata ziua nici o gura de apa. Nu bausem nici din apa sarata, aceea pe care o adusese Dometie din mare. M-am dus in camera mea si m-am intins pe patul tare, athonit, pe burta, ca ciobanii, caci si oasele ma dureau si muschii de efortul zilei.

Sufletul insa imi era luminat si fericit. Astazi pe Sfantul Munte al Athosului am trait prima minune, am intalnit un sfant. O para de foc.
Mi-am zis in gand “Tatal nostru”, si mi-am insemnat patul, facand cu mana dreapta semnul sfintei cruci! Apoi m-am cufundat intr-un somn adanc.

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

Fragment din „Catisme ale Părintelui Arsenie Boca pe Muntele Athos”, Editura Credinţa Strămoşească

Anunțuri

Posted on 6 Aprilie 2012, in Texte duhovnicești and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. 18 comentarii.

  1. floriploiesteanu

    Reblogged this on "If Music be the Food of Love, play on…" – jurnal de bord and commented:
    Simt asa o caldura in inima cand ma gandesc la Parintele Arsenie Boca, incat mi-am pus rugaciunea scrisa de el pe perete, sub candela aprinsa neincetat a Maicii Domnului, pe care o am la bucatarie, si in fiecare dimineata (cu mici exceptii, atunci cand din lene ma las furata de somn) o citesc cu mare emotie, caci reflecta Adevarul despre noi, pacatosii, care suntem de fapt, foarte aproape de Dumnezeu, acolo, in inima noastra, a fiecaruia.

    Vreau sa gasesc si eu aceasta carte, a Parintelui, Sfantul Ardealului care se roaga neincetat pentru noi, romanii. Si acum…si vesnic…Iti multumesc Sfinte Arsenie ca te rogi pentru noi, ticalosii, caci pe tine te asculta Dumnezeu si Maica Lui, care mult te-a indragit pentru sufletul tau frumos, si luminos.

  2. Surprinde faptul ca tanarul diacon Zian accepta o vedenie fara sa clipeasca macar, e un semn mare de intrebare. Chiar daca era de la Dumnezeu vedenia, prudent era ca diaconul neexperimentat Zian sa nu primeasca. Sunt indoit de intalnirea lui cu Maica Domnului, etc. Raman multe semne de intrebare asupra ortodoxiei lui, mai ales pictura de la Draganescu.

    • @Pr Timotei, sa nu va surprinda nimic din aceasta intamplare povestita, respectiv din viata SFANTULUI Parinte Arsenie ! „Semnul mare de intrebare” de care mentionati isi are originea si explicatia…..CHIAR IN NOI !….. oameni obisnuiti si pacatosi, care nu vrem sa concepem, sau cu greu concepem si explicam tot ce se intampla in viata SFINTILOR care sunt atat de rari printre noi !…..ori viata ascetica si lipsita de pacate al Parintelui ARSENIE BOCA, precum si chemarea (vocatia) ptr o viata monahala si in slujirea totala al lui Dumnezeu si iubirea neconditionata a aproapelui, a facut din acest personaj de mic copil un adevarat SFANT, cum rareori se intalneste in istoria unei Natiuni !
      Dv. stiti Pr. Timotei, ca de ex. Parintele Arsenie chiar facea minuni care ptr. Dansul erau normale, iar ptr. noi, oameni obisnuiti pareau lucruri de domeniul SF-ului?? De ex. lua flacara de pe o lumanare pe degetul sau si aprindea pe celelalte ! Fara chibrite sau generatoare de sursa de foc ! Sau ca ne citea gandurile, strigandu-ne pe nume , pe care nu le-a vazut in viata lui ! Avea si darul de la Dumnezeu numit „darul inaintevederii”, adica al proorocirii, al prezicerii, pe care a capatat tot prin stilul lui de viata de sfant, prin toate infranarile de la TOT ce inseamna „placeri trupesti” ! Nu ca noi, ca ne scaldam in mizeriile si scarboseniile de pacate, care mai de care…..placeri trupesti, vicii (fumat, baut), confort maxim, goana dupa bani si averi nemasurate, implinire sexuala sau pacatul lacomiei pantecelui…..etc, etc, etc…! Si asta e doar O MICA PARTE din pacatele noastre nemasurate, stilul nostru de viata total incomparabil fata de acesti SFINTI,…..sfintenie la care intr-adevar fara exagerare se ridica si Parintele Arsenie !!!!!! SI-ATUNCI VA INTREB „- CE E DE NECREZUT, SAU CU SEMNUL INTREBARII, SAU SURPRINZATOR IN TOATE ASTEA??? ”
      Si mai venim si cu povesti, INCA TOT NOI, PACATOSII, citez (copy-paste) : „Chiar daca era de la Dumnezeu vedenia, prudent era ca diaconul neexperimentat Zian sa nu primeasca. Sunt indoit de intalnirea lui cu Maica Domnului, etc.” – o parte din afirmatiile vicioase ale Dv.!
      Eu zic, ca inainte ca sa ne apucam sa lasam fel si fel de comentarii aici pe net, sau in viata de zi cu zi,…..care mai de care mai rautacioase si nefindate, mai intai sa ne documentam si sa citim cate-ceva despre aceste persoane eminente si atat de rar-intalnite ! Nu sa-I JUDECAM asa dintr-odata, si mai ales in necunostinta de cauza si cu atata placere ! Scuze….dar este cel putin deranjant cand vorbele de ocara si judecatile pripite si nefondate inunda la adresa acelora, carora noi nu suntem demni…..poate nici macar sa-I sarutam mana !!!!! Un asemenea exemplu de om-SFANT ne este si ne va fi pe veci PARINTELE ARSENIE BOCA !!!

    • Sa-mi fie cu iertare ,dar la cele spuse este ori invidie ori rautate .Bunul Dumnezeu sa ma ierte daca am gresit. Nici un proroc nu e proroc in tara lui .

  3. DOAMNE,FII LAUDAT !

  4. MILA TA,SA FIE CU NOI !

  5. Doi ingeri imbracati in straie calugaresti au venit si m-au luat de brate , vino cu noi … dar cine sunteti voi ? Mihail si Gabriel.. am ajuns la primul cer, prima vama a vazduhului .. era un drumeag batatorit si plin de praf, langa o casuta si o bariera cum este la nivel de trecere de cale ferata.. bariera statea pusa orizontal pe jumatatea drumului prafuit. In acea mica casuta era un hol de asteptare si o camaruta mica . Acei calugari au batut la usa si a iesit un al treilea calugar cu chip de foc..am venit cu un suflet care trebuie sa mearga la rai, au spus ingerii ce erau cu mine , s-a uitat la dansii si le-a spus..poate sa treaca doar daca este spovedit. Asa a fost , eram spovedit dupa postul unui paste acum putin timp in urma … am urcat pe o scara luminoasa cu o lumina aurita si stravezie printre nori, se vedeau orase, sate, terenuri agricole , asa cum vezi dintr-un avion. Acolo sus era purtata pe un nor mare invaluita in lumina o manastire mare , usile erau imense se ridicau pana in inaltul cerului. era o biserica frumoasa , pictata cu multi sfinti , Isus , Maica lui si sfanta treime .. nu mi-a fost dat sa vad mai mult, in jumatatea bisericii era zarva mare ,, multi calugari se asezau la o masa lunga , pana aproape de sfantul altar, erau si oameni ai pustiietatii imbracati in piei de oaie , desculti , ne tunsi si cu barbile mari , se vedeau ca sunt sfinti mucenici care l-au slavit pe dumnezeu in timpul vietii lor , prin pustiile pamantului . La jumatatea mesei dintre acei oameni , Parintele Arsenie scoase umarul si capul de dupa ei si ma privea , era imbracat in sutana alba a dansului care o avea si in timpul vietii aici pe pamant. S-a uitat la mine si ma privea intens, cu privirea care o are si in icoanele cu dansul . Apoi toata imaginea s-a schimbat , el statea in fata mea cu mainile la spate si cu spatele la mine , eu ma rugam la dansul , nu imi vorbea , dar prin tacerea lui si cum privea mai sus de norii pe care ne aflam stiam ca ma asculta. Nu ii se vedeau picioarele pana la genunchi , erau invaluite de foc , statea in fata mea la o jumatate demetru deasupra norului pe care ne aflam. as spune mai multe dar , va las pe voi sa cunoasteti puterea, mila si bucuria sufleteasca a credintei cand o avem in inima , suflet si in minte cu gandul la Dumnezeu, Maica s-a si a sfintilor care se roag pentru noi .. Amin si sa va fie de folos fiecare traire, si ascultare a atator minuni facute de Parintele nostru drag, Arsenie Boca.. Doamne Ajuta . . . sunt un pacatos, dar am avut patru intalniri cu Parintele Arsenie , pana si in gara la Ploiesti, eu sunt din Campina . stateam in gara sa merg la manastirea Diaconesti putin mai departe de Adjud ,era aproximativ de ora doisprezece noaptea cand la mine a venit un tanar , firav,cu ochii albastrii , tacut si insetat intinzand langa mine la un chiosc doi lei aratatnd spre o sticla de apa sau de suc , vanzatoarea la mustrat , .. cum ? doi lei . face 4 lei ce imi arati tu , nu vorbea, decat privea , am luat eu si suc si doua paeuri , aproape ca il tineam de mana spunandu-i , … stai ma aici ca iti iau eu . nu am apucat sa iau restul de la vanzatoare , stiu decat ca s-a uitat zambind la mine si a disparut intr-o fractiune de secunda , in gara nu mai era nimeni .

    • Foarte frumos!
      As vrea sa stiu ce a fost mai departe, … cum era parintele Arsenie, acolo unde statea deasupra norului cu picioarele invaluite in foc pana la genunchi.
      Multumesc

      • Nu am cunoștință de o continuare a materialului, dacă există așa ceva.

      • Parintele Arsenie , era tacut , foarte ganditor privea undeva mai sus de cerul unde ne aflam , cunostea si vedea toata fiinta umana , tot ce se afla in mintea si sufletul unui om prapadit.

    • Te rog sa ne mai povestesti si celelalte intalniri. Eu m-am rugat la parintele cu diferite ocazii si de cate ori m-am rugat din inima, am primit ajutor. De exemplu o data cand fiica mea avea febra mare si parea ca nici un medicament nu da rezultate, m-am rugat din inima la parintele si imediat fetita care adormise, sprijinita de mine, a transpirat si am STIUT, am avut CERTITUDINEA ca o sa fie bine si ca parintele a ajutat-o. Pur si simplu am stiut, m-am linistit in toata fiinta mea. I-am zis atunci sotiei, gata nu mai mergem la doctor, fara sa-i spun de ce nu mai mergem si nici ea nu m-a intrebat mai multe. In continuare fetita nu a mai avut nimic desi in alte dati o tinea cam o saptamana febra. Mai mult, in acea noapte fetita a visat ca manca clatita si nu era farfuria ei cea din care manca ci a unui om imbracat in negru. Eu zic ca este EVIDENT.

  6. Buna ziua tuturor , acum am vazut prin intermediul unui mail , ce a-ti postat. Ce mai pot spune despre Parintele Arsenie Boca . L-am cunoscut dupa multe rugaciuni in fata icoanei Maicii Domnului si o sa scriu mai pe scurt sa nu ma intind cu vorba . Provin dintr-o familie saraca , de-a lungul vietii pe aceasta potecuta am avut multe necazuri si suferinte M-am luptat mult cu multe nedreptati si nu vreau sa mai povestesc despre ele . Asa cum am spus prin rugaciune l-am cunoscut , Intr-o duminica la Sfanta liturghie ce era aproape pe final intra in biserica doua femei micute de statura si se tot uita prin biserica . Era foarte multa lume si am vazut ca erau putin agitate , cautau pe cineva , dar nu am bagat de seama . Intr-un final una din ele ma vede , se uita la mine cu o privire fixa si o trage de maneca pe cealalta colega care venise in biserica zicandu-i … Uite , asta-i baiatul, dupa care vine la mine si imi inmaneaza doua carti cu Marturii din Tara Fagarasului cu Parintele Arsenie Boca .. Au zi sa iau cartile si sa zic bogdaproste pentru ele in numele Parintelui ca el le-a trimis sa mi le aduca … nu am auzit de acest Parinte pana in 2007 cand am citit acele carti, si nici nu stiam daca este adormit sau nu , ma intelegeti , ..mort.. cum zic multi dintre noi. Imediat dupa ce mi-au inmanat cartile nu am apucat sa citesc bine titlul de pe una din acele carti ca au disparut din fata mea , si de atunci nu le-am mai vazut , s-au facut nevazute . a fost o minune frumoasa , care s-a repetat in nenumarate randuri in alte moduri placute .. Am primit raspunsuri in acele carti , ca si cum ar fi fost langa mine si ma invata si imi dadea povete, apoi o alta minune , am mers cu niste persoane la Manastirea Brancoveanu .. apoi dupa un timp de doi ani , am ajuns si la mormantul dansului la Prislop . tot timpul a fost langa mine si m-a ajutat, mi-a dat credinta si speranta .. Asa cum spune si dansul .. Eu nu pot sa va mantuiesc , Pot doar sa va trezesc.. si adevarat este . nu sunt singurul care am avut aceste trairi , Parintele cheama prin noi , pe fiecare la pocainta la adevarata iubire de Dumnezeu si face minuni mari . Asa cum l-a auzit pe IIsus spunandu-i sa picteze in inimile oamenilor sa nu mai picteze pe plafonul bisericii .. Asta o face si acum de la Adormirea lui in aceasta lume . Doamne Ajuta tuturor , si sa ne fie cu folos fiecare minune a vietii si interactiunea noastra cu sfintii si cu Dumnezeu .. Inseamna ca inca ne mai iubeste.. Adrian 27 Campina .

  7. foarte emotionat. bunul dumnezeu sa ne binecuvinteze.

  8. foarte emotionant. bunul dumnezeu sa ne binecuvinteze.

  9. Ioan savu, Timișoara – Cei ce mergeți la Prislop, ați observat, în fiecare zi, mii de oameni ce vin și se roagă la mormâtul Părintelui Arsenie, călăuzitorul nostru spre Domnul. Vin din toată țara și din străinătate, ortodocși și neortodocși. Uneori oamenii vin la îndemnul altora, ei crezând despre ei înșiși, că n-au legătură cu credința. De acolo pleacă schimbați. Oricine merge acolo și cere ajutorul Părintelui, în a găsi Calea Domnului, îl primește. Un mare Sfânt!

  10. Sfinte Parinte, roaga-te pentru noi pacatosii! Amin!

  11. Cei care doriti alinare si ajutor dumnezeiesc,mergeti la Prislop cu credinta si nadejde si rugati-va la mormantul Parintelui Arsenie si veti primi sfanta pace si linistea sufletului.
    Acolo primim ajutorul sfant pentru a merge mai departe si a razbate prin desisurile vietii.
    Bunul Dumnezeu sa ne binecuvanteze pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale si ale Sfantului nostru Parinte Arsenie.Amin!

  12. „Te rog, Sfinte Parinte Arsenie
    Din suflet, cu multa smerenie:
    Ajuta-ne! din Ceruri de sus
    Si noi sa-I slujim lui Iisus!

    Atat de mult imi doresc…
    Doar o clipa sa-ti vorbesc,
    Iar tu cu harul tau Dumnezeiesc
    Ajutandu-ma sa ma mantuiesc!”

    IRINA – ELENA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: