Daily Archives: 9 martie 2012

„Minunata încruntare” a Sfântului Ioan Botezătorul, George Crasnean

“Niciodată n-am putut uita privirea Sfântului Ioan de la Schitul Prodromu! Tristețe și mâhnire are-n ochi, dar nici mânia parcă nu-i este străină…

Grecii spun că inițial nu a fost pictat astfel și că Sfântul s-ar fi încruntat pe la 1821, după represaliile turcilor asupra eteriștilor. Care eteriști s-ar fi ascuns și pe la schitul românesc, iar când osmanii au intrat în paraclis, au și început să tragă înspre altar, de frică să nu fie vreun grec acuns dupa iconostas. Atunci s-ar fi încruntat Sfântul Ioan Înaintemergatorul și și-ar fi modificat și căutătura, fiindcă el se afla în stânga altarului, iar turcii care l-au supărat intraseră pe ușa ce se deschidea la mijlocul laturii de apus. Și există mărturii ale bătrânilor de la Marea Lavra care spun că le-ar fi întors turcilor și gloanțele trase, încât cei scăpați de moarte au luat-o la sănătoasa, lăsând și schitul în bună pace.

Totdeauna când am intrat în paraclis am simțit că mă vede! N-am putut scăpa de senzația asta nici măcar atunci când intram cu mai mulți închinători și speram că va fi mai blând cu păcatele mele. Și cu toate acestea, niciodată nu pot să ajung în Prodromu și să nu mă închin lui! Îl simt acolo, viu, în dreapta schitului, în micul paraclis, ca un bătrân străjer ce ocrotește monahii prodromiți de sute de ani!*

Mi-e și mai mare frică de el – pentru mulțimea păcatelor mele – dar mi-e și tare drag… Cel mai mare om născut vreodată din femeie! Să spună Însuși Dumnezeu așa ceva despre tine! Oare de ce să mai spun eu altceva?…”

[P] Pelerinaje la Muntele Athos

George Crasnean
Sursă: Lumea credinţei nr. 66 / ianuarie 2009

* Icoana „Minunata încruntare” a Sfântului Ioan Botezătorul a fost mutată în biserica mare a Schitului, paraclisul fiind momentan în reamenajare (n. edit., 2014)

Mulţumim autorului pentru îngăduinţa de a prelua textul său pe Blogul Sfântul Munte Athos . Se va prelua cu precizarea sursei Blogul Sfântul Munte Athos

Reclame

Sfântul Aristocle Athonitul, „Starețul Moscovei”

Cel numit în lume Alexie, fiul lui Alexei Amvrosif, s-a născut în 1846 în Orenburg, în Munţii Urali. După moartea soţiei sale, în 1876, s-a dus în Sfântul Munte al Athonului şi a intrat în Mănăstirea Sfântului Pantelimon. Pe 12 martie 1880, a fost tuns monah şi a primit numele de Aristocle. În 1884 a fost hirotonit diacon şi preot, iar în 1886 a fost tuns monah în schima mare. În 1887 a fost trimis la metocul Mănăstirii din Moscova unde s-a dovedit nou ctitor şi a fost părinte duhovnicesc al multor suflete. Atât timp cât a stat la metoc, între anii 1891-1894, a desfăşurat în jurul său o importantă lucrare duhovnicească.

Între anii 1895 – 1909 s-a întors în Mănăstirea sa din Sfântul Munte Athos. Între anii 1909-1918, a slujit din nou la mietocul din Moscova. Îl împodobeau harismele înainte-vederii şi facerii de minuni, prin care ajuta multe suflete. Iubirea sa jertfelnică şi inima sa milostivă înmuiau şi inimile cele mai împietrite. O mulţime de oameni aflaţi în nevoi îşi aflau alături de el izbăvirea. Pe drept cuvânt a fost numit „stareţul Moscovei”. Fericita lui adormire a avut loc pe 24 august 1918 în chilia sa de la Metocul Mănăstirii Sfântul Pantelimon. Şi-a făcut de trei ori semnul crucii, privind spre icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoarea”, la care avea o evlavie deosebită şi în cinstea căreia ridicase o biserică şi şi-a încredinţat în linişte sufletul său Creatorului. Trupul său a fost îngropat sub Biserica Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoarea”. În 1923, pentru a nu fi profanat de atei, a fost mutat în Mănăstirea Cuviosului Daniil, după cum proorocise mai dinainte cuviosul Aristocle.

În anul 2001, Patriarhia Moscovei l-a aşezat în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe Ruse. În 2004, a avut loc şi aducerea cinstitelor sale moaşte care au fost depuse în biserica metocului, unde continuă să facă minuni şi să izvorască bună mireasmă. Pomenirea sa se face pe 24 august.

(sursă: Vatopaidi via I.M. Pantokratoros, traducere: monahul Leontie)