Daily Archives: 18 februarie 2012

Informare despre arestarea preventivă a Părintelui Stareţ Efrem. Aflați cum puteți ajuta!

De pe la sfârșitul anilor ʼ40, vreme de aproape 50 de ani, în Sfântul Munte Athos au venit tot mai puțini monahi. În anul 1990, însă, pentru mănăstirea Vatopedi această situaţie s-a încheiat. 18 tineri în fruntea cărora se afla Gheronda Iosif, ucenicul Bătrânului Iosif Isihastul, s-au strămutat aici de la Nea Skiti și au redat mănăstirii statutul de chinovie, alegându-l ca stareţ pe Gheronda Efrem.

Părintele Efrem provine dintr-o familie cipriotă săracă, dar evlavioasă. S-a născut în 1956 în localitatea Peristeronopighí din Cipru. A rămas orfan de copil, atunci când tatăl său a fost omorât de turci, în faţa întregii familii, în timpul invaziei din 1974. După încheierea studiilor liceale, în 1974 a intrat la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena. A absolvit în 1978 şi s-a întors în Cipru, unde, în 1979, a fost numit profesor la Şcoala Bisericească „Apostolul Varnava” din Nicosia. În 1981 a hotărât să devină monah la Sfântul Munte, intrând în obştea lui Gheronda Iosif. A fost hirotonit diacon în 1983 şi preot în 1984. După ce a fost ales egumen la Vatoped, Părintele Efrem a preluat administrarea mănăstirii şi îndrumarea duhovnicească a monahilor acesteia.

În timp foarte scurt, Gheronda Efrem a reuşit să reaşeze din punct de vedere liturgic și tipiconal mănăstirea, să o restaureze în cea mai mare parte, să îi conserve vechile odoare şi să se îngrijească de întreaga ei zestre materială. Mănăstirea, care astăzi numără peste 110 monahi, a ajuns să fie cel mai mare așezământ de călugări din Grecia.

Este un fapt cunoscut că dintotdeauna Biserica şi mănăstirile au fost înzestrate cu proprietăţi care să le asigure întreţinerea și să înlesnească găzduirea pelerinilor dar şi ajutorarea unor semeni aflați în nevoie.

Mănăstirea Vatopedi, a doua în ierarhia Sfântului Munte, este o mănăstire istorică şi a avut și ea o avere considerabilă, dobândită de-a lungul celor peste 1000 de ani de existență. Din toată această avere, singura proprietate a mănăstirii din afara Sfântului Munte rămasă până în prezent este Lacul Vistonida. Restul averii din Grecia a fost donat statului pentru ajutorarea victimelor „catastrofei din Asia Mică”, în care milioane de greci și-au pierdut căminele și au fost nevoiți să se refugieze în teritoriile eliberate de sub jugul otoman.

Astăzi proprietatea mănăstirii asupra Lacului Vistonida este un fapt pe deplin dovedit din punct de vedere juridic. Dreptul de proprietate este confirmat de hrisoave ale împăraţilor bizantini, de firmane ale sultanilor, de sigilii (acte oficiale) ale patriarhilor Constantinopolului, și a fost recunoscut de către instanțele judecătorești elene.

De altfel, la începutul anilor 20, statul solicitase opinia juridică a celor mai cunoscuţi profesori ai Şcolii de Drept a Universităţii din Atena, care au publicat atunci două studii ce reconfirmau dreptul de proprietate al mănăstirii asupra acestei proprietăți.

În 1924 a avut loc o înţelegere cu Domeniul Public Elen, instituția care administra proprietățile de stat, în urma căreia mănăstirea oferea statului 3800 de hectare în Peninsula Halkidiki, iar Domeniul Public renunța, printr-un decret-lege, la orice revendicare asupra Lacului Vistonida.

Cu toate acestea, Domeniul Public Elen a început din anul 1995 să pretindă drepturi inexistente asupra metocului mănăstirii din zona Vistonida. Timp de aproape 10 ani mănăstirii i s-a dat dreptate din partea tuturor organelor competente ale statului, existând în acest sens numeroase documente semnate de miniştri şi funcţionari de stat.

În anul 2004, unele dintre oficialităţile locale din regiunea lacului au început, din motive politice, o campanie de denigrări şi calomnii împotriva Vatopedului. În urma acesteia, în 2006 mănăstirea a fost nevoită să se retragă și să accepte o soluție de compromis. Este vorba de mult discutata chestiune a schimbului de terenuri. Acest schimb al Lacului Vistonida (si al terenurilor din jurul lui) cu alte terenuri a fost propus de Domeniul Public Elen pentru a satisface cererea oficialităţilor locale. El nu a fost dorit și nici cerut de mănăstire. Evaluarea terenurilor şi a lacului a fost încredinţată de către Domeniul Public Elen organului competent şi autorizat, respectiv Corpului de Experți în Evaluare, care este un organism independent. Experții lucrează sub prestație de jurământ, iar la baza evaluării stau criterii obiective europene și internaţionale, fără nici o posibilitate de participare sau intervenţie a mănăstirii.

În anul 2008 aceleași oficialități au provocat aşa numitul „scandal Vatopedi”. S-a dezlănțuit atunci în mai toată mass-media grecească o adevărată furtună de calomnii, neadevăruri, fapte distorsionate și falsuri grosolane, care priveau inițial modul în care se făcuse schimbul de proprietăți între mănăstire și stat, dar s-au extins în cele din urmă asupra întregii activități a mănăstirii. Timp de aproape trei ani s-a încercat să se găsească un delict real care să poată fi imputat Părintelui Stareț, fără să se reușească câtuși de puțin să fie dovedită vreo încălcare a legii. A fost astfel construită acuzaţia care este adusă astăzi lui Gheronda, ridicolă în ochii multor juriști: deşi ar fi știut că lacul nu este al mănăstirii, totuşi l-a revendicat și a reușit să îl obțină; ar fi astfel autor moral al unei fapte prin care se păgubește avutul public.

Chestiunea în cauză a fost și a rămas politică, fiind exploatată de anumite persoane, a căror identitate și interese încep să fie din ce în ce mai clare. Rezultatul a fost cel cunoscut: s-a dispus arestarea preventivă a Părintelui Stareţ.

Ca oriunde în lume, și în Grecia arestul preventiv ar trebui să fie o măsură extremă la care să se recurgă numai când celelalte măsuri mai blânde de constrângere juridică (cauţiunea sau domiciliul forţat) s-au dovedit ineficace și numai când cineva este socotit un infractor foarte periculos pentru societate, când este suspectat de a repeta infracţiunea sau de a încerca să se sustragă judecății.

Gheronda este un om duhovnicesc care a înfăptuit o lucrare remarcabilă, fiind cunoscut și iubit în toată lumea ortodoxă. După începerea procesului, în 2008, Părintele Stareţ a călătorit de mai multe ori în afara graniţelor Greciei, în scop duhovnicesc, reîntorcându-se de fiecare dată. În urmă cu puţin timp s-a aflat pentru câteva săptămâni în Rusia; nu s-a sustras anchetei, ci s-a întors în Grecia şi s-a pus la dispoziţia oamenilor legii.

Nevinovăţia lui reiese limpede şi din faptul că deşi este acuzat ca fiind autorul moral al schimburilor de proprietăţi, niciunul dintre aşa-numiţii autori propriu-ziși nu a fost arestat preventiv.

Juriștii văd în această arestare un fapt nedrept și ilegal, dar oamenii duhovniceşti înţeleg că acesta este drumul Crucii pe care îl dăruieşte Dumnezeu celor care s-au afierosit Lui cu dragoste, din toată inima, din tot sufletul şi cugetul. Viaţa părintelui ne aminteşte de viaţa atâtor bărbaţi virtuoşi care au fost prigoniţi pentru dragostea lui Dumnezeu. Gheronda se sfinţeşte pe zi ce trece tot mai mult, noi însă trebuie să ne ascultăm conştiinţa şi să-i fim alături, cerând revocarea acestei hotărâri nedrepte a arestului preventiv.

După cum se știe, cererea de punere în libertate a Părintelui Stareţ adresată anchetatoarei a fost refuzată. Gheronda rămâne în închisoare. Prietenii mănăstirii Vatopedi au organizat şi în România, ca şi în alte ţări, o acţiune de strângere de adeziuni pentru eliberarea Părintelui Stareţ.

Această acţiune este unul dintre puţinele mijloace omeneşti care pot fi folosite. Ea se poate realiza acum nu numai prin intermediul internetului, dar și prin telefon/fax/SMS și poștă. Datele completate pot fi trimise la una din următoarele adrese:

Site-ul freegerontaefraim are ca scop eliberarea Părintelui Stareţ. Vizitând site-ul, se pot vedea atât numărul adeziunilor venite, cât şi numeroase articole şi luări de poziţie, în mai multe limbi.

  • Adresa poștală Fundaţia Sfântul Sava, str. Bistriţei nr 19, Buzău, cod poştal 120038
  • tel/fax 0238 710349
  • SMS 0766 716 809,  0740 115 570

Aici se poate citi Scrisoarea de condamnare a deciziei de arest preventiv redactată pe 24 Decembrie 2011. Aici este tabelul care trebuie completat.

Sursă: Pemptousia

Reclame

Paraclisul Icoanei Mângâietoarea “Paramythia”, facere a lui Nifon Vatopedinul

Preotul: Binecuvantat este Dumnezeul nostru…
Psalmul 142

Glasul 4:
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului
Stih: Laudati pe Domnul caci este bun, caci in veac este mila Lui.
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului
Stih: Toate neamurile m-au inconjurat si cu numele Domnului i-am infrant pe ei
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului
Stih: De la Domnul s-a facut aceasta si este minunata intru ochii nostri
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului

Tropar, glasul al 4-lea, Podobie: „Cel ce Te-ai inaltat pe cruce…”
Spre Nascatoarea de Dumnezeu cu osardie sa alergam acum si sa cadem, pacatosii si smeritii, cu pocainta, strigand din adancul sufletului: Stapana, ajuta-ne, spre noi te milostiveste, grabeste-te, caci pierim sub multimea gresealelor. Sa nu intorci pe robii tai deserti, caci doar pe tine nadejde te-am castigat.

Tropar, Glasul 1, Podobie: „Piatra fiind pecetluita…”
Slava…
Fiind turma inconjurata de cei care o lupta, si-nversunati prigonitorii asupra oilor tale, Curata, ai vestit pe robul tau, graind aievea catre el. Pentru aceasta cetele de monahi tie iti striga, Maica: slava, Preacinstita, ajutorului tau, slava ocrotirii tale, slava, Mangaietoare tie una Atotlaudata.

Tropar, glasul al 4-lea, Podobie: „Cel ce Te-ai inaltat pe cruce…”
Si acum
Nu vom tacea nicicand noi, nevrednicii, a spune stapanirea ta, Preacurata, caci de n-ai fi stat, mijlocind, inainte, cine ne-ar fi izbavit de atatea primejdii? Sau cine ne-ar fi pazit slobozi, pana acuma? De tine nu ne vom indeparta, caci mantuiesti, Stapana, pe robii tai din toate nevoile, pururea.

Psalmul 50

Canonul

Cantarea 1, Glasul al 8-lea, Irmos: „Apa trecand-o…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi. Stapana prealaudata, Mariam, har imi daruieste ca icoana, sa-ncununez
cu florile cantarilor, dupa datorie, chipului tau, Mangaietoarea mea.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Puternica Doamna a Muntelui, acoperamant si aparatoare, mai ales a marii, slavitei Vatopedi, scapa pe cei ce intr-insa vietuiesc.

Slava…
Precum odata turma ta, minunat, O, Mangaietoare, ai salvat-o dintre talhari, si acum, Stapana, izbaveste pe cei impresurati, cu mijlocirea ta.

Si acum…
De boli, de ispite si de sminteli, fiind cuprinsi, Stapana, la a ta icoana cadem dupa cuviinta strigandu-ti Mangaietoare degrab izbaveste-ne.

Cantarea a 3-a, Irmos: „Doamne, Cel ce ai facut…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Al tau Fiu, o Stapana invrednicita de Har, dorind sa indrepteze viata acelor calugari care nu-I tineau poruncile, spre manastirea ta mare cete de salbatici talhari a trimis.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Pentru aceasta, Fecioara, ce nimicirea ai indepartat, cu indraznirea ta de Maica, indata ai alergat. Si chiar daca Domnul a intins a Sa mana, cu preacuratele-ti buze tu iarasi ai strigat.

Slava
Maica, opreste-ti glasul! Iti zicea al tau Fiu. Insa tu, Fecioara, a treia oara, din nou ai strigat. Si astfel mangaind intreaga-ti turma, Curata, pentru-aceasta iti strigam Stapana: Bucura-te.

Si acum
Tuturor esti, Fecioara, sprijin si acoperamant, ocrotitoare si izbavitoare din toate nevoile, mijlocitoare catre Fiul tau si Dumnezeu, aparatoare si pazitoare manastirii Vatopedului.

Mantuieste din primejdii pe robii tai, Preacurata, caci toti, dupa Dumnezeu, la tine alergam ca singura robilor tai Mangaietoare.

Cauta, prealaudata Nascatoare de Dumnezeu, cu ingaduinta, la necazul cel cumplit al trupului, si durerea sufletului meu o tamaduieste.

Preotul: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta…

Sedealna, Glasul al 2-lea, Podobie: „Cele de sus…”
Zid nebiruit, si fierbinte mijlocitoare, de mila izvor, iar noua mangaiere, cu osardie tie, Nascatoare de Dumnezeu, strigam: Grabeste, si din primejdii izbaveste, a turmei tale singura pazitoare.

Cantarea a 4-a, Irmos: „Am auzit, Doamne…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Aratatu-s-a biserica ta acesta, a harului dumnezeiesc, salas infrumusetat cu zugraveala cinstitei icoanei tale, Preacurata.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Impreuna mireni si monahi, toate cetele tie iti striga: Mangaie, Maica fara de barbat, pe robii tai, in toate incercarile.

Slava
Fiii din manastirea ta, bucurandu-se, saltand si veselindu-se, cand se-nchina-n fiecare zi la a ta icoana, se umplu de har.

Si acum
Vatopedul se bucura, adunand suflarea toata a Muntelui, ca sa vada al icoanei tale chip ce s-a intors si care a grait.

Cantarea a 5-a, Irmos: „Lumineaza-ne pe noi…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Ulcior si toiag, masa sfanta, rug nemistuit, chivot al legii, munte, pe tine Fiica, proorocii inainte te-au vestit.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Munte, Daniil, nedaltuit, te-a cunoscut, iara altul lana inrourata, si altul sfesnic de aur, Preacurata.

Slava…
Ale firii legi, intru tine, Preacurata, se desfac, singura ce Prunc fara samanta nasti, pe Cuvantul, in ipostas, al Tatalui.

Si acum…
Sufletul si trupul si cugetul le-am pangarit, al tau rob nevrednic, Fecioara de aceea iti strig: Mantuieste-ma.

Cantarea a 6-a, Irmos: „Milostiv fii mie, Mantuitorule…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Cu mijlocirile tale catre Dumnezeu si Fiul tau, Marie, Duhul cel Sfant innoieste-L inlauntrul meu, iar a-impietririi patima, cea nimicitoare, Preacurata, izgoneste-o.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Mangaietoare, chip te-avem al smereniei. Cazand noi acuma la cinstita icoana ta Stapana cerem smerenie prin tine de la Domnul, cu ale tale mijlociri.

Slava
Muntele minunat, Mangaietoare, al Atonului, avand preacinstita ta icoana, se mandreste, si preasfantul brau al tau, Preasfanta Fecioara, adapost in fuga de vrajmasi.

Si acum
De foamete, cutremur, foc, de sabie, boala si tulburari, de grindina, ispita si de toata suferinta, Preasfanta, Preabuna Fecioara izbaveste
a ta turma, tie ne rugam.

Mantuieste din primejdii pe robii tai, Preacurata, caci toti, dupa Dumnezeu, la tine alergam ca singura robilor tai Mangaietoare.

Curata, ce pe Cuvantul, de negrait prin cuvant ai nascut in zilele cele din urma, roaga-L, ca ceea ce ai indrazneala de Maica.

Preotul: Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta…

Condac, Glasul al 2-lea
A crestinilor aparatoare neinfruntata, mijlocire catre Ziditorul neschimbata, sa nu treci cu vederea glasurile pacatosilor, ci ca o buna ne intampina spre ajutor, pe noi, cei ce cu credinta iti strigam: Grabeste cu mijlocirea, si sarguieste cu rugaciunea, Maica pururea aparatoare a celor care te cinstesc.

Prochimen, Glas 4
Pomeni-voi numele tau in tot neamul si neamul
Stih: Asculta fiica si vezi, si pleca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau, si va dori Imparatul frumusetea ta
Pomeni-voi numele tau in tot neamul si neamul
Preotul: Domnului sa ne rugam
Doamne miluieste
Preotul: Caci Sfant esti dumnezeul nostru…
Toata suflarea sa laude pe Domnul (de 3 ori)
Preotul: Si pentru a fi invredniciti noi a asculta Sfanta Evanghelie…
Evanghelia (Luca 1, 39 – 49, 56)
Slava Tie Dumnezeului nostru, slava Tie.

Glasul 4
Slava…
Parinte, Cuvinte, Duhule, Treime in Unime, sterge multimea gresealelor noastre
Si acum…
Cu ale Nascatoarei de Dumnezeu rugaciuni, Milostive, sterge multimea gresealelor noastre
Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa multimea indurarilor Tale sterge faradelegea mea

Stihira, Glasul al 6-lea, Podobie: „Toata depunandu-o…”
Sa nu ma incredintezi ajutorului de la oameni, ci primeste ruga mea, Preacurata Stapana, a robului tau. Intristare m-a cuprins, si nu pot ca sa port a demonilor sagetaturi; nu am acoperamant, eu sarmanul, nici unde sa scap, razboit fiind de peste tot, nici Mangaietoare afara de tine, Stapana a lumii, nadejdea credinciosilor si scut. Sa nu ma treci cu vederea, ci daruieste-mi cele de folos.
Preotul: Mantuieste Dumnezeule poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta
Amin
Cerceteaza lumea Ta cu mila si indurari
Amin
Inalta cornul binecredinciosilor crestini si revarsa peste noi milele Tale cele bogate
Amin
Pentru rugaciunile Preasfintei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria…
Doamne miluieste (12)
Preotul: Cu mila si indurarile…
Amin

Cantarea a 7-a, Irmos: „Pruncii evreilor…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Alerg cu dor si cu credinta, Mangaietoare, la tine, mangaie-ma tu, mangaierea manastirii Vatopedi, care ai mangaiat candva, pe monahii din primejdii.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Ca cerbul m-am facut, Fecioara, ce cauta insetat, izvoarele apelor tale. Fecioara adapa-ma cu picatura milei tale, cel ce spre locasul tau alerg, o, cinstita Mangaietoare.

Slava…
Mai dulce decat al privighetorii, picurand miere s-a auzit al tau glas si a salvat atunci manastirea Vatopedi. Dar si acum izbaveste-o Mangaietoare prealuminata.

Si acum…
Uneltirile, Fecioara zadarniceste, cumplite si viclene, asupra Athosului, nebuneste tesute in vremurile cele din urma, Mangaietoare ce ai mantuit al tau salas pe care l-ai ales.

Cantarea a 8-a, Irmos: „Pe Imparatul…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
„De tine, faptura, se bucura, toata, ingerestile cete, si suflarea omeneasca” iti canta multime de monahi, Fecioara.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Pe Mangaietoarea o laudam cu totii, primitoare a monahilor cantare, si izbavitoare de necuratii talhari.

Slava…
Stapanesti Fecioara peste toata zidirea, a celor pamantesti si a celor ceresti, o, Mangaietoare, purtand pe Pruncul Sfant.

Si acum…
Al imparatilor Imparat tinand in brate, pe monahii din a ta manastire imparateasca, de imparatie Imparateasa invredniceste-i.

Cantarea a 9-a, Irmos: „Cu adevarat, Nascatoare…”

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Spre sfantul tau locas, noi venind cu credinta, cei mantuiti prin tine, Mangaietoare, Curata, smerita noastra cantare tie iti inaltam.

Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi.
Ajuta-ne sa tinem, o, Mangaietoare, fagaduintele noastre pe care le-am dat Dumnezeului nostru, cand Schima am-imbracat.

Slava…
Apara-ti manastirea, o, Mangaietoare, cea sfanta, de dezbinarea cea dintre noi, ca sa se slaveasca sfantul nume al Fiului tau.

Si acum…
Strigam, sfarsind cantarea: „Bucura-te”, inaintea icoanei tale celei sfinte cazand, cu lacrimi cerand iertare de toate gresealele.

Vrednic este cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururi fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii, si mai slavita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Marimurile

Pe cea mai inalta decat cerurile, pe cea mai curata decat razele soarelui, pe Mangaietoarea obstii celei din sfanta manastire Vatopedi
cu cantari sa o cinstim.

Maica si Stapana a Izbavitorului, primeste rugaciunea monahilor din manastirea ta, si Mangaietoare si-acoperamant fi noua, si mijlocitoare pentru ai tai robi la Fiul tau.

Iata-a venit vreme de stramtorari, acum e nevoie, Fecioara, de ajutorul tau; izbaveste de toata primejdia si nevoia, si mana ajutatoare
de graba intinde-ne.

Ma sfarsesc de dorul tau, Mariam, ma arde dorinta de-a privi cu evlavie, slava si frumusetea sfintei tale icoane, si de ajuns nu-mi este
cat pot sa te maresc.

De toate slavita, bucura-te, Mariam, tu Mangaietoarea turmei tale, si ajutor, ce-ai tinut in brate pe Dumnezeu-Cuvantul, pe Care ni-L daruieste, Cinstita, Atotmilostiva.

Fecioara Preacurata, nadejde esti deznadajduitilor si credinciosilor ajutor.

Pe cei ce ti se roaga ii mantuieste din stricaciune, Fecioara Nascatoare, si Mangaietoarea mea.

Ostirile, toate, ingeresti, Inaintemergatorul, cei doisprezece Apostoli, toti sfintii, cu Maica lui Dumnezeu sa faceti rugaciuni, ca sa
ne mantuiasca pe noi.

Sfinte Dumnezeule… Slava… Si acum…
Preasfanta Treime… Doamne miluieste (3) Slava… Si acum…
Tatal Nostru…
Tropar, Glasul 1, Podobie: „Piatra fiind pecetluita…”

Pe cea mai presus de toate, Fecioara, sa o laudam, pe Mangaietoarea din aceasta manastire, si ocrotitoare. Poticnire este vrajmasilor si
noua acoperamant de mantuire, prin icoana ei care sta pe tron, ca o imparateasa.
Slava, strigam, sfatului tau, Slava minunilor tale, Slava, Fecioara, catre noi sfintei purtarii tale de grija.

Preotul: Miluieste-ne pe noi Dumnezeule…
Doamne miluieste (3)
Inca ne rugam…
Doamne miluieste (40)
Apolis

Stihirile, Glasul al 2-lea, Podobie: „Cand pe lemn…”
Fratilor, veniti la icoana de minuni facatoare si sfanta a Fecioarei curate, veniti acum sa cadem, lacrimi varsand, si cu dor sa strigam,
din inima si suflet: De toate nevoile pe noi ne elibereaza, ca din toate primejdiile, totdeauna izbaviti, Fecioara, pe tine Mangaietoare sa te numim.

Primeste, Stapana, rugaciunile robilor, si ne izbaveste de toata nevoia si necazul.

Toata nadejdea mea spre tine acum o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-ma sub acoperamantul tau.

Preotul: Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Sursa: teologie.do.am

Vezi și Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Paramythia” de la Vatopedi

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Paramythia” de la Vatopedi

Această icoană preafrumoasă este o frescă* din secolul al XIV-lea care s-a aflat în pridvorul bisericii mari (katoliconului) mânăstirii Vatopedi, iar după săvârşirea minunii a fost strămutată într-un paraclis închinat Maicii Domnului Mângâietoarea (Paramythia).

Exista în trecut obiceiul ca, ieşind monahii din katolicon dupa săvârşirea slujbei utreniei, să se închine la icoana Maicii Domnului în privdor şi acolo egumenul să înmâneze portarului cheile de la poarta închisă decuseară a mânăstirii spre a o descuia.

Tradiţia spune că la 21 ianuarie 1320, când egumenul dădu portarului cheile, icoana s-a însufleţit deodată, Maica Domnului strigându-le: „Nu deschideţi astăzi porţile mânăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii!” Atunci – o, minunile Tale, Hristoase Împărate! – Pruncul Iisus ce şedea în braţele Născătoarei de Dumnezeu, mişcându-şi mânuţa, acoperi gura Preacuratei Maicii Sale şi îi spuse: „Nu, Maica Mea, nu le spune. Lasă-i să fie pedepsiţi după cum merită, căci şi-au lăsat datoriile lor călugareşti!”. Atunci, Născatoarea de Dumnezeu, cu multă îndrăzneală a Maicii către Fiul şi Dumnezeul său, luă mânuţa lui Hristos, coborând-o de la gura sa şi, îndreptându-şi capul spre dreapta, se slobozi de mâna lui Iisus, strigându-i egumenului pentru a doua oară: „Nu deschideţi astăzi porţile mânăstirii, ci urcaţi-vă pe ziduri şi alungaţi piraţii!” Iar apoi: „Luaţi aminte şi pocăiţi-vă, căci Fiul meu s-a mâniat pe voi!” Şi repetă şi a treia oară: „Astăzi nu deschideţi porţile mânăstirii…”. După terminarea glăsuirii, Născătoarea de Dumnezeu şi Preasfântul său Prunc căpătară iaraşi înfăţişare de icoană, rămânând însă în pozitia care se vede astazi, adică Preacurata ţinând mânuţa lui Hristos sub gura sa, având capul îndreptat către dreapta pentru a fi slobodă, iar expresia chipului său fiind plină de neţărmurită îngăduinţă, dragoste şi îngrijorare de Mamă, în timp ce Hristos, deşi Prunc, are o faţă aspră de Judecător.

Această icoană este cu adevărat nefăcută de mână omenească, deoarece s-a săvârşit în forma de astăzi prin Harul lui Dumnezeu, după intervenţia minunată a Maicii lui Dumnezeu pentru ocrotirea mânăstirii, de aceea se şi numeşte Maica Domnului Mângâietoarea (Paramythia). După cum spun pelerinii veniţi la mânăstire, care nu se mai satură privind-o, dumnezeiasca dulceaţă a chipului Preacuratei Fecioare odihneşte şi mângâie sufletul omenesc.

Prin această minune se face încă o dată vădit faptul – în deplin acord cu credinţa Bisericii – că Îndrăzneala de Maică a Născătoarei de Dumnezeu către „Fiul şi Dumnezeul său” mijloceşte pentru păcatele neamului omenesc, mântuindu-l prin rugăciunile sale din grozăviile pe care le merită pentru mulţimea păcatelor lui.

De la săvârşirea minunii, călugării păstrează nestinsă candela din faţa icoanei. Sfânta Liturghie se ţine în fiecare vineri în bisericuţa Paramythiei, iar Paraclisul Maicii Domnului se cântă zilnic. Există obiceiul ca tunderile în monahism să se facă în acest paraclis.

De această icoană este legată şi viaţa cuviosului Neofit Vatopedinul, care pe atunci se îngrijea de paraclisul acestei icoane făcătoare de minuni.

Odată, cuviosul fu trimis de mânăstire pentru a sluji o bucată de vreme la un metoc din Evvia. Acolo căzu greu bolnav şi se ruga Maicii Domnului să-l învrednicească a muri la mânăstirea de metanie. Auzi atunci îndată, lăuntric, vocea Preacuratei spunându-i: „Neofite, mergi la mânăstirea ta şi după un an să fii gata”. Mulţumind cuviosul Maicii Domnului pentru păsuirea dăruită, îi zise ucenicului său să se pregătească pentru întoarcerea la mânăstire. Cu adevărat, după trecerea vremii, într-o zi, după ce se cuminecă cu Preacinstitele Taine, urcând cuviosul scările din faţa paraclisului Paramythiei, auzi iarăşi glasul Preacuratei: „Neofite, vremea ieşirii tale a sosit”. Mergând aşadar cuviosul la chilia sa, îşi pierdu puterea şi, cerându-şi iertare de la întreaga obşte, îşi încredinţă duhul în braţele Născătoarei de Dumnezeu.

Precizare: *Icoana Preasfântei Născătoare de Dumnezeu, Paramythia este o pictură murală detaşată din zidul bisericii şi mutată în paraclisul cu acelaşi nume.

Vezi și Paraclisul Icoanei Mângâietoarea “Paramythia”, facere a lui Nifon Vatopedinul