O întâmplare minunată din Sfântul Munte Athos povestită de Părintele Arsenie Boca (pe atunci tânărul diacon celib Zian Boca)

Lucram de cateva zile sa reconstruim treptele care coboara dinspre schitul Prodromu la pestera Sfantului Athanasie. Pestera se afla aproape in buza marii, la vreo 50 de trepte deasupra ei. Foloseam materialul existent chiar de acolo, bucati de roca destul de tare si pe care o fasonam cu dalta si cu barosul. Lucram cu Porfirie si Dometie de la chilia Sfantul Ipatie, dar primisem ascultarea de la Parintele Arsenie Mandrea, staretul Prodromului. Pentru mine era un fel de plata sau troc ca sa mi se ingaduie sa copiez din biblioteca bogata in manuscrise pe Parintii Filocaliei. Era o misiune pe care am primit-o de la Vladica Nicolae Balan si de la Parintele Profesor Dumitru Staniloae. Trebuia sa facem munca de ocnasi, spargeam si fasonam dalele de piatra apoi le trageam cum puteam de la vale la deal. Mai foloseam bate rotunde din lemn de castan si niste capete de funii foste parâme ale corabiilor din cea trecuta vreme, ce miroseau a mare, a alge si a peste. Mi-era o sete si o foame, gura mi-era năclăită si amară, soarele ne batea dar nu ne prea incalzea in timpul ce greu se desprimăvăra, de inceput de aprilie. Ma gandeam la sfintii de pe Muntele Sinai care si ei au carari in trepte pe drumul spre piscul muntelui unde Moise a primit tablele legii – Tora. Incercam sa-mi aduc aminte din liceu cate trepte erau pe muntele Sinai. Aici aveam de lucrat vreo 300. Porfirie care era mai solid ca mine imi striga in ureche:
- Pune mana Ziane, ca-mi rupe bolovanul laba piciorului; tu Dometie ce faci? Te-o batut soarele in cap? Tine cu forta!
M-am trezit din reverie si mi-am opintit muschii din toate puterile. Greu canon aveam. Canonul nu e greu daca te ajuta Maica Domnului- Panaghia, Doamna si Stapana Muntelui sfant. Dometie incepu sa cante: Axion Estin. Vrednica esti, un fel de Ave Maria.
- Si cu rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a Sfantului Athanasie Athonitul, care si el a murit cand s-a dărâmat schela si i-a cazut bolta in cap, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi pacatosii. Prinde bine, Ziane, ca deseara mancam o ciorba de radacini indulcita cu miere din butoiul fratelui Gavriil, daca ne facem treaba. 
- Amin, rosti sec Porfirie. Dometie, tu vrei sa fii al doilea Cucuzel pe Sfantul Munte? Daca vrei sa te indumnezeiesti, bine, fa-o, ca si eu vreau, dar nu mi se pare corect sa ne tii fara un strop de apa. Omul trebuie sa bea zilnic doi litri de apa, asa zice medicul de la Vatoped, Siluan, noi nu am avut toti trei un litru astazi. Du-te si adu niste apa de mare sa-mi ud gura, fugi! Inca n-ai venit?
- Esti prea dur frate Porfirie cu Parintele Dometie, e mai slabut el de constitutie, am intervenit eu. Priveam in jos dupa Dometie care mergea de parca zbura. Marea se involbura si lovea in valuri inspumate stancaria de pe faleza. Cred ca va trebui sa ne ducem sa facem o baie de apa sarata pana mai e soare. Ma dor si pe mine oasele, mi-a intrat igrasia si raceala zidurilor pe care le-am pictat. Chiar vroiam sa te intreb frate Porfirie, ce meserie ai avut inainte sa te tunda in calugarie?
- Am fost mecanic de utilaj greu! Parintele staret Arsenie m-a intrebat ce meserie am si asa am ajuns maistru constructor de trepte in piatra. Ai grija Ziane cum te proptesti in coada ţapinului ca daca o rupi nu mai am alta aici, si o sa te trimit sus in paduricea schitului sa tai una noua.
- Am taiat vreo cinci cozi si le-am pus la uscat luni cand tu erai la moara de lemn, adica la gater, langa Manastirea Iviron, asa ca maine o sa mai montam doua ţapine!
- Stii ca imi placi diacone de la Sibiu, chit ca nu prea ai voce sa canti, dar te duce mintea!
- Am vrut sa ma fac aviator. Dar ca sa intru la Cotroceni la scoala de aviatie imi trebuiau bani multi si mama nu avea de unde sa-mi dea nici daca-si vindea casa! Singura scoala unde urma sa primesc bursa a fost la teologie. Si cu toate ca eram un copil credincios de mic nu m-am simtit vrednic sa ma fac preot. Mama voia sa ma insoare.
- Dar tu nu si nu! Nu te-ai insurat, dar cum esti diacon? Te-a hirotonit celibatar?
- Da, m-a hirotonit pe incredere ca nu o sa ma insor dupa ce am primit treapta diaconiei. Ia spune ai adus scripetele pe care ti l-am cerut daca tot ai fost la moara de lemn de langa Iviru? M-am gandit ca daca nu gasim acest scripete, trebuie sa facem unul, lucram cu unelte rudimentare.
- Cum ai zis? Nu am auzit acest cuvant si nu l-am gasit in nici un ceaslov!
- Rudimentum, pavimentum, ornamentum, postamentum, testamentum, instrumentum, sacramentum…
- Esti poet? Nu te juca! Tine bine coada ca se dezvârte vârtejul si ne plezneste de ne rupe mainile. Crezi ca e usoara calugaria aici la Sfantul Munte? Si mai ducem si o saracie lucie ca ne tin grecii cum vor ei, in ciuda ajutoarelor pe care voievozii nostri romani le-au trimis aici la Sfantul Munte. Imi place sa cred ca daca facem scripetele pe care mi l-ai desenat o sa ridicam mai usor lespezile astea. Am sa ma duc maine si am sa fur un scripete de la Meghisti Lavra, am vazut eu ca aveau vreo trei in depozitul de langa Arsana unde acosteaza vaporul cand vine cu butoaiele cu ulei si vin de la Atena.
- Dar furtul este un pacat, intervine Dometie care tocmai ajunse cu caldarea in care avea apa de mare.
- Bine ai venit cu apa sarata, ia da sa-mi spal putin gura.
Porfirie isi scufunda palmele in galeata si bău din pumni apa sarata.
Mai lasa-mi si mie, am zis, nu o bea toata.
In vreme ce Porfirie se spala, Dometie recita: “Cand vine Domnul la tine te dezlegi de toate, nu numai de nedreptatile tale ci si de toata dreptatea ta! Cand stai in fata Domnului esti mai presus de lumea aceasta, mai presus de trancaneala si carteala vietii; ai, cu un cuvant, ceva din linistea mai presus de lume a lui Dumnezeu.
- Amin, zise Porfirie, nu te stiam asa patericos, din ce Parinte al patericului ai scos cuvantul acesta de folos? Parca nu ai fi fiu de cioban de la Tilişca, măi Dometie!
- Din Sfantul Arsenie care a pustnicit in pustia Sketica de langa Nil din Egipt. El era unul care tacea mult si asa, prin trezvie, isi alegea gandurile si vorbele indepartandu-le pe cele rele si fara de folos. Cu harul Prea Sfantului Duh a ajuns la isihie inca de tanar.
Se lăsă o tacere placută, Porfirie nu mai zicea nimic, mai mult ca sigur că, cugeta in mintea lui mai putin scolita in ale teologiei, cumpanea vorbele pe care le rostise Dometie। Erau vorbe cu greutate. Dometie rupse tacerea:
- Mă trimitea tata cu oile pe la noi pe sub munte. Acolo intr-o viroagă era casa unui calugar plecat de la Foltea din Sălişte. Era un fel de stână din piatră acoperită cu niste capriori de brad pusi unul langa altul si acoperiti cu pamant batut. Parintele Achim era mic de statura, cam crăcănat si cu o barbă până la genunchi. Avea niste ochi albastri ca marea, asa cum ii are Parintele diacon Zian!
- Mama mea, Creştina avea ochii albaştri, (mama Parintelui Arsenie Boca n.n.) ea m-a harazit din pântecele ei să mă fac preot. Acum mi-am adus aminte de ea că nu i-am scris de peste un an de zile. I-am spus că vreau să mă călugăresc şi s-a supărat. Nu-i mai scriu pentru că vreau să o învăţ să uite de mine. Nu ştiu dacă e bine sau e rău, voi ce ziceţi?
- Nu stiu, răspunse Porfirie, tu eşti cu mai multă şcoală ca mine। Ori îi scrii ori nu-i scrii ea tot se gândeşte la tine, că e mamă .
- Trimite-i o scrisoare ca se va bucura sa primeasca din Grecia si se va lauda la vecini cu baiatul ei care a ajuns la Sfantul Munte, Gradina Maicii Domnului।
- Asa o sa fac, daca zici tu, Dometie.
- Parintele acela de la noi, Achim, m-a invatat sa citesc si mi-a dat cartile lui sa ma uit prin ele. Cand mergeam cu oile, iesea si el la deal cu traista, ne opream si ma invata. A fost tatal meu duhovnicesc. La el a venit un Parinte de aici de la Sfantul Munte ca sa mearga prin sate sa adune pomeni si pomelnice pentru restaurarea manastirii Zografu unde este steagul lui Stefan cel Mare cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Asa am auzit eu de Sfantul Munte pentru prima oara, aveam doar 13 ani. El era roman si traia intre greci. Mai intai a fost la chilia Nasterii Maicii Domnului pe mosia Manastirii Vatoped, si l-a avut duhovnicesc pe Nicodim ucenicul schivnicului Arsenie. Acest Arsenie era mare sculptor in lemn si marmura. De la el au ramas multe obiecte frumos lucrate, cruci, candele, potire, felinare, vase de flori… a lucrat si doua sculpturi legendare: Rastignirea si A doua venire, vreme de 15 ani.
- Am auzit si eu de Arsenie acesta dar nu l-am vazut, vorbi si Porfirie! Se spune ca pe Arsenie l-a luat Maica Domnului sub mantie si l-a dus pe varful Athonului ca sa completeze numarul celor 7 pustnici care se roaga pentru pacea lumii si traiesc fara mancare si fara apa, doar cu cuvantul lui Dumnezeu.
- Te cred, interveni Dometie, am auzit si eu intr-o zi de hramul Sfantului Munte si de aceasta traditie, pe 6 august, cand am urcat in vârf. Vorbeau niste pustnici care stateau la lumina unui opaiţ chiar sub varf intr-o pestera sa se odihneasca. Era pe la ora 4 dimineata, eu eram cu Pelaghie, un ucenic al lui Evghenie Vulgaris. Acesta citea dintr-o carte scrisa de Ilie Miniat. Parintele Evghenie avea vreo 80 de ani si s-a suit pe munte pana in varf. El s-a dus la sihastrii care povesteau in pestera si am auzit ca a murit Parintele Hrisogan din cei 7 stalpi neclintiti ai Athosului si ca va fi inlocuit de Arsenie sculptorul. Se zice ca printre cei 7 stalpi ai Ortodoxiei era si veghetorul Parinte Varnava, dascal al rugaciunii lui Iisus si românii Martinian, Iona si Teofilact care s-au randuit unul pe altul in ceata celor 7. Acestia toti erau sculptori: faceau linguri, faceau căni si doniţe, cofăiaşe pentru ulei sau vin.
- Dar de Părintele Iona ai auzit tu, intrebă Porfirie, a fost un om cu scoala multa, a tradus doua carti ale Sfantului Nicodim Aghioritul: Războiul nevăzut si Paza celor 5 simturi. Desena si frumos! Am vazut desenat trupul omului si inima scoasa din trup si plamanii. Practică rugăciunea inima, pe respiratie si pe şezutul în scăunel .
- Zise Dometie: oamenii din ziua de astazi nu au harul lui Dumnezeu। Si daca uneori au putin har ei il indeparteaza prin gandurile rele. Atunci diavolii stau cu ei.
- Ptiuhh, ucigă-l Sfânta Cruce ! rosti Porfirie! Nu e bine să amintesti de necuratul, că uite m-am lovit la picior si mi-am spart si bocancul. Părinte Ziane, de ce n-ai adus o pereche de bocanci noi din România?
Eu taceam, si ascultam pe acesti parinti minunati athoniti। Soarele apunea dinspre varful mutelui. In lumina lui puteam vedea undeva pe peretele muntelui o chilie atârnată ca un cuib de rândunea. Se vedea si o figura de om care intra si iesea in acel cuib minunat atarnat de peretele muntelui. Din pozitia de unde lucram noi nu prea puteai vedea multe. Inspre mare nu aveai ce vedea pentru ca marea aici este foarte nelinistita, sunt curenti marini si vapoarele nu se apropie caci s-ar scufunda. Daca ne imaginam Sfantul Munte ca un vapor, locul unde lucram noi la pestera Sfantului Athanasie ar fi prora vaporului, adică vârful acestuia. Parcă citindu-mi gândurile Dometie spuse cu glasul lui dulce si cântat:
- Mari si minunate sunt lucrurile tale, Doamne, că Tu toate cu intelepciune le-ai facut! Aici e un loc sfânt, aici a venit Maica Domnului cu Sfantul Ioan Evanghelistul purtati de furtuna. In loc sa ajunga in Cipru la Lazăr cel inviat a patra zi de Domnul Iisus care era Episcop acolo, au ajuns cu corabia aici. Au cazut statuile idolesti si dracii au iesit din ele strigand: A venit Maica Domnului, sa fugim!
- Doamne, miluieste si ajuta-ne sa terminam treptele, zise Porfirie!
- Maica Domnului face multe minuni, zise Dometie। Maica Domnului din icoana Portăriţa, care a venit plutind pe mare, i-a redat vederea unui Părinte, Nectarie. Iar Maica Domnului din icoana Axion Estin l-a scăpat de la înec pe călugărul Dorotei cand se rasturnase luntrea in care pescuia si el era inghitit de valuri. Dar sa vedeti cum s-a intamplat : Dorotei era păzitorul si lumânărarul acestei icoane in biserica Protatonului din Karies. Când se scufunda în mare a strigat din adâncul inimii: Maica Domnului, eu, slujitorul tău, mai mulţi ani te-am slujit si te-am păzit, acum auzi-mă si Tu pe mine că mă prăpădesc in valuri.
- Se inserase de-a binelea si mai aveam de transportat două lespezi। Cand te rogi si vorbesti despre sfinti si mai ales despre minunile Maicii Domnului munca ta are un spor nebanuit. Lucrul sporea ca in povesti. Asa fac toti calugarii athoniti, in timp ce lucreaza la ascultarea pe care le-a randuit-o staretul si vorbesc despre oameni luminati si sfinti. Lucrul sporeste cand Dumnezu miluieste.
Dometie zise:
- Am ajunat toata ziua, mi-i sete cred că am vedenii, vad mereu o făptură acolo sus pe zid la chilia aceea si stiam ca e părăsită! Este curios sau este o minune. Acum parcă are figură de leu, acum parcă are de om, voi nu vedeti?
- Să te lămurească diaconul Zian că el e pictor, eu sunt un simplu călugăr fără scoală!
- Da, am intrat si eu in discutie, cei 4 Sfinti evanghelisti au cate o fiintă lângă ei ca simbol si chintesenţă a mesajului din Sfanta Evanghelie pe care a scris-o fiecare! Sfăntul Matei, care a fost vameş inainte sa-L cunoască pe Mântuitorul are simbolul Ingerul. Marcul are viţelul, Luca are leul, Ioan are vulturul.
Se auzi o bubuitură ca atunci când s-a rostogolit un bolovan pe pietrele de jos. O voce tulburătoare rosti “Zian Boca, din România să-i scrii mamei tale scrisoare că, dacă nu, va muri si o ai pe suflet. Stiu ca esti fecior si că nu te-ai atins de femei dar eşti mândru ca eşti pictor şi că ai tăiat cadavre la facultatea de medicină din Bucureşti, va trebui să posteşti, să te rogi şi să tai 100 de beţe din castan ca şi canon de ispăsire”. Noi tocmai ne opinteam toti trei să impingem un bolovan mare pe două beţe de castan puse ca role. Dar să impingi la deal este neasemanat de greu. Am simtit deodata ca se usureaza povara si bolovanul merge la deal ca tras cu o funie de sus de către cineva sau de o maşinărie cerească!
Dometie sesiza si el ce se intampla si exclama: Nascatoare de Dumnezeu! A venit Sfantul. Intr-adevar langa noi era o faptura parca om, para fiara, cu barba pana la pamant si un par ca o coama de leu. Impingea cu noi la bolovan. El era cel care facea ca bolovanul sa mearga parca tras de cineva de sus. Rosti:
- Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu…
Avea o voce ingereasca, nici tipatoare, nici ragusita dar placuta. Mi-am adus aminte de un tenor care canta in corul catedralei mitropolitane din Bucuresti. Toti cantam “Cuvine-se cu Adevarat” Vocea mea care nu era exersata la cantat a capatat inflexiuni melodice si scotea sunete placute pe care nici eu nu le cunoasteam pana atunci. Canta si Porfirie cu vocea lui de bas iar Dometie ne intrecea pe toti. Eram ca in rai. Patru fapturi care pe buza unei prapastii o preacinsteam pe Maica Domnului. Mintea insa imi zbura in satul meu natal la Vata de Sus. O vedeam pe mama ingenunchiata la icoana Preacuratei Fecioarei Maria cum se roaga si cum plange cu poza mea in mana. Faptura de langa mine, cu barba lunga imi spuse:
- Pe mama ta o cheama Creştina si e vaduva! Cand te-a adus pe lume, te-a afierosit Domnului si bisericii.
M-am cutremurat, ca aveam langa mine un Sfant, un Prooroc care-mi stie trecutul si numele.
- Parinte, cum te cheamă si cine esti? intreba Porfirie.
Strainul nu raspunse.
- “Nu va temeti de Parintele Staret Arsenie ca nu va pedepseste pentru ca nu v-ati dus la vecernie. Stiati ca cei noua stalpi ai Athosului vin anul acesta de Sfintele Pasti sa slujeasca Sfanta Liturghie in schitul Prodromul? Unul dintre ei este Parintele Matei din Caracalu, un om foarte smerit care slujeste Liturghia zilnic prin chilii si prin colibe unde este un Sfant Antimis. Va sluji Liturghia pana la ultima lui suflare. Anul acesta de Pasti va ninge pe varful Athonului. O sa ne vedem de Inviere. Frate Zian, nu uita sa-i scrii mamei tale”.
Eu nu ma mai puteam minuna de cele ce se petreceau. Parintele sau fratele care vorbise s-a facut nevazut dintr-o data. Parca ma atragea ca un magnet sa ma uit dupa el. Era deja noapte. Nu mai puteam sa ma uit dupa el. Porfirie punea uneltele una langa alta, ca sa le avem maine dimineata in ordine. Dometie era cuprins de o placuta emotie si ca intotdeauna, canta un imn. Se auzi vocea fapturii care tocmai plecase, a preabunului Parinte. Nu stiam cum il chema, dar eram atras inspre in sus si am inceput sa urc repede. Poteca se lumina de o lumina albastruie ca de arc electric, lumina care venea de la faptura minunata ca de la un rug ce ardea pe munte deasupra noastra. Dupa mine urca Porfirie gafaind, si apoi Dometie cantand. Sfantul nostru ne lumina drumul spre varful Muntelui. Era un dar dumnezeiesc nesperat caci noaptea se lasase si fara lumina ne-am fi pravalit in abis si ne-am fi pierdut vietile. Porfirie zise:
- Sunt de zece ani pe Sfantul Munte si nu am trait nici o minune pana astazi, dar astazi mi s-a aratat mila lui Dumnezeu prin acest Sfant! Stai Preasfinte, si nu fugi, caci vedem lumina ta ca pe un far calauzitor si putem urca muntele fara sa cadem in prapastie.
- Minunat este Dumnezeu intru Sfintii sai, vorbi si Dometie in psalmi। Frate Ziane, azi ai primit botezul cu foc si cu proorocie, caci ti s-a vorbit tie de sus.
Eu nu vorbeam nimic, eram cuprins de o sfanta emotie si de o caldura nemaitraita. Imi facea bine, caci din pricina frigului care se lasase la malul marii, eram inghetat. Am ajuns pe buza Muntelui, la crucea din lemn de dafin. Sfantul nostru se departa dar inca ne lumina cu faptura lui Indumnezeita. Vedeam poteca ce duce catre schitul Prodromul. Sfantul mergea inaintea noastra, dar parca sarea ca o roata de foc, ca o pasare inrosita. In spatele meu, Parintele Porfirie se inchina si recita ritmic, gafaind: “Iisuse, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma”. Dometie canta: “Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati”. Dâra de lumina intra inaintea noastra pe poarta manastirii, si noi dupa ea. Ajunsi in poarta care tocmai se inchidea, ne trezi din revelatie vocea barbateasca a Parintelui staret Arsenie Mandrea, venit el insusi sa inchida portile manastirii.
- Cate trepte ati lucrat, parintilor?
- Unsprezece, raspunse Porfirie!
- Bine, consemna staretul Arsenie. Puteti merge sa cinati la trapeză. Domnul sa fie cu voi. Sa va treziti cand incepe utrenia cu catismele.
- Amin, concluziona Dometie.
Am alergat la spalator si ne-am spalat cu apa rece, inghitind si cateva guri, dar parca nu mi-era sete, desi nu bausem toata ziua nici o gura de apa. Nu bausem nici din apa sarata, aceea pe care o adusese Dometie din mare. M-am dus in camera mea si m-am intins pe patul tare, athonit, pe burta, ca ciobanii, caci si oasele ma dureau si muschii de efortul zilei.
Sufletul insa imi era luminat si fericit. Astazi pe Sfantul Munte al Athosului am trait prima minune, am intalnit un sfant. O para de foc.
Mi-am zis in gand “Tatal nostru”, si mi-am insemnat patul, facand cu mana dreapta semnul sfintei cruci! Apoi m-am cufundat intr-un somn adanc.

Fragment din “Catisme ale Părintelui Arsenie Boca pe Muntele Athos”, Editura Credinţa Strămoşească

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Portărița” de la Iviron

Intre icoanele Maicii Domnului zugravite de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, scrierile mai vechi, cat si mai noi, pomenesc si vestita icoana a Panaghiei Portaitissa (gr: porta i tissa, Portarita), de la Manastirea atonita Iviron. La fel de vestite au fost in Rusia si cele doua copii ale acestei icoane, comandate de Patriarhul Nikon iconarilor din Sfantul Munte, prima adusa la Moscova in 1648 si asezata într-un paraclis anume zidit pentru ea in Manastirea Novodievitchi, iar cea de a doua, adusa dupa 1655 la Novgorod, in marea biserica a Manastirii numita Iverski Bogoroditchni Siviatoezerski. Mai tarziu, si alte copii ale acestei icoane, numita de credinciosi “Pravoslavnia iverskaia” si prazuita de Biserica rusa in 31 martie, s-au raspandit in numar mare in întreaga Rusie. Chiar si in zilele noastre, o alta copie a icoanei atonite, aflata azi la Montreal, Canada, zugravita pe la 1980, este si ea facatoare de minuni, tamaduind multi neputinciosi cu untdelemnul înmiresmat care a izvorat din ea si, mai uimitor, care a izvorat chiar din reproducerile acesteia.

Dintre toate aceste odoare de mare pret ne vom opri asupra povestirii despre icoana cea veche de la Iviron, tradusa si diortosita din elineste de Ieromonahul Rafail de la Ramnicu Valcea, in 1820. De aici aflam ca icoana a apartinut unei vaduve din partile Niceei, care avea un singur fiu. Dar atunci împaratea Teofil, si era mare prigonire împotriva sfintelor icoane. Acest “urator de Hristos” a trimis ostasi prin cetati ca sa cerceteze de se vor mai afla icoane, fie prin biserici, fie prin case, sa le coboare si sa le arda, iar pe cinstitorii acestora sa-i munceasca cu felurite chinuri. Cautand cu multa iscodire, catanele împaratesti aflara de icoana vaduvei. Ca sa o ocroteasca, femeia iubitoare de Hristos trimite icoana pe mare, iar pe fiul ei îl sfatuieste sa fuga. El merse spre Tesalonic, iar de-acolo in Sfantul Munte, unde s-a si calugarit. Aceasta a fost învederat randuiala dumnezeiasca, sa se duca tanarul acolo, ca sa vesteasca despre cele întamplate cu aceasta sfanta icoana, care scriindu-se, sa cunoastem si noi, cei de acum, despre dansa. Deci, dupa trecere de multa vreme, oarecare batrani din manastirea ivirilor, vazura deodata pe mare ceva asemenea unei flacari. Aceasta vazand ei, s-au ridicat strigand: “Kirie eleison!”. Si, adunandu-se toata obstea, priveau si se minunau de acea priveliste, însa ce anume era nu puteau sa priceapa nicidecum. Iar aceasta nu numai ziua se arata, ci si noaptea. Si alti monahi s-au adunat din Sfantul Munte, din Lavra, de la Vatoped si din alte manastiri, si încercand sa se apropie cu luntrile, au vazut icoana Maicii Domnului, dar prea tare nu au putut sa se apropie de dansa, caci cum se apropiau, ea tot se departa. Însa rugandu-se ei cu lacrimi Domnului ca sa poata lua icoana Maicii Lui, ca sa o aiba spre mangaiere strainatatii lor, le-a ascultat Domnul rugaciunea. Si-apoi toate s-au întamplat in acest chip: Un oarecare Cuvios Gavriil, cunoscut pentru fericita lui simplitate, primeste porunca in vis de la Maica Domnului sa coboare la mare si, umbland fara temere pe apa, sa aduca icoana “ca sa cunoasca toti dragostea si purtarea de grija ce o are catre manastire, caci am venit într-adins aici pentru ajutorul vostru”. Acestea savarsindu-le cuviosul, s-au umplut de bucurie toti parintii, trei zile priveghind si cantand imn de slava. Dupa aceasta, aducand sfanta icoana cu Preacuratul chip in biserica cea mare, au pus-o in partea cea mai din launtru a jertfelnicului. Dar a doua zi, aprinzatorul candelelor intrand la ceasul Utreniei spre a pregati cele dupa randuiala, n-a aflat icoana la locul ei, ci tocmai deasupra portii manastirii. Deci luand-o acesta a dus-o cu evlavie si mare grija la locul cel mai dinainte. Dar iarasi Maica Domnului si-a schimbat locul si tot asemenea s-a întamplat de mai multe ori, facandu-se fireste aceasta pricina de nedumerire pentru toti parintii. Numai Cuviosului Gavriil i s-a aratat iarasi “Raza Soarelui celui întelegator”, zicandu-i: “Mergi la manastire si spune parintilor sa nu ma mai necajeasca, caci eu n-am venit aici ca sa ma paziti voi, ci pentru ca eu sa va fiu pazitoare voua, nu numai acum, ci si in veacul ce va sa fie”. Acestea auzindu-le purtatorul de Dumnezeu Gavriil, Parintele nostru, s-a pogorat îndata la manastire vestind egumenul si întreaga obste. Apoi au zidit o biserica la poarta manastirii, in numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezu, a Portaritei, si au asezat-o acolo, iar poarta s-a facut într-alta parte, dupa cum si pana astazi se vede, spre nemincinoasa marturie a pricinii.

S-a prorocit ca la sfarsitul lumii aceasta icoana va pleca pe mare asa cum a venit.

O alta minune la aceasta icoana: un tanar n-a primit paine de la bucatar, atunci Maica Domnului i-a dat un galben sa-l duca bucatarului – bucatarul si-a dat seama de unde era galbenul respectiv si s-a cait.

Uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otrava.

Pe vremea venirii Arabilor în Sf. Munte un soldat arab a lovit cu cutitul în chipul icoanei acesteia, si îndată a început a curge sînge. Arabul văzînd minunea, s-a înfricosat si căzînd la pămînt s-a pocăit, s-a botezat în legea crestinească si s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămînînd acolo pînă la moarte.

Sursă: Logos.md

Vezi și Acatistul Maicii Domnului “Portărița”. Bucură-te, Portăriță bună care deschizi credincioșilor ușile Raiului!

Acatistul Maicii Domnului “Portărița”. Bucură-te, Portăriță bună care deschizi credincioșilor ușile Raiului!

Acatistul Maicii Domnului “Portărița”

(Aveți mai jos un Imn Acatist închinat Maicii Domnului și Icoanei sale făcătoare de minuni, Portărița – “Portaitissa” de la Mănăstirea Iviron din Sf. Munte Athos. Icoana se află în paraclisul de la poarta Mănăstirii, de aici și numele. Potrivit tradiției athonite, această icoană a venit singură pe mare, din Bizanț. Este una dintre cele mai cunoscute și mai cinstite Icoane ale Maicii Domnului și e prăznuită cu procesiune aleasa pe 25 febr. și 26 oct. – LD)

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Aparatoare Doamna, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare, cantarile cele de lauda aducem tie noi robii tai, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit arma tare, zid nebiruit si straja nebiruita. Acopera-ne si ne apara pe noi toti de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si de toata vatamarea sufleteasca si trupeasca, ca sa strigam tie: Bucura-te, Portarita buna care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Icosul 1:

Ingerul cel mai intai statator trimis a fost sa zica Nascatoarei de Dumnezeu, cand a cazut ei sortii slujirii apostolesti in pamantul Iviriei: ” De Ierusalim nu te indeparta si nu te desparti, iar sortul ce ti-a cazut tie, se va arata luminat in zilele cele mai de apoi, ca te vei osteni in pamantul intru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:

Bucura-te, prin care lumii se va aduce mantuirea;
Bucura-te, prin care inselaciunea idoleasca se va surpa;
Bucura-te, prin care puterea stapanitorului intunericului se va rusina;
Bucura-te, prin care imparatia lui Hristos se va intari;
Bucura-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor cazuti in intunericul slujirii idolesti;
Bucura-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucura-te, slujitoare a Fiului tau si Dumnezeu;
Bucura-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucura-te, inaltimea faptelor bune;
Bucura-te, adancimea smeritei cugetari;
Bucura-te, prin care credinciosii cunosc pe Facatorul;
Bucura-te, prin care credinciosii se fac fii Tatalui;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 2:

Vazand Sfanta Fecioara minunata voie a lui Dumnezeu, pentru Sine, ca o roaba a Domnului pururi s-a supus sa fac voia lui, strigand: Aliluia!

Icosul 2:

Intelegerea cea neinteleasa a graiului ingerului, Domnul facand-o inteleasa tie, Preacurata, a indreptat mergerea ta catre muntele Athosului, unde s-a grait de tine celor ce se nevoiesc intru neamul duhovnicesc. Deci noi cu bucurie strigam catre tine:

Bucura-te, Ceea ce ai sfintit Athosul cu venirea ta;
Bucura-te, Ceea ce ai surpat idolii;
Bucura-te, Ceea ce ai sadit acolo credinta cea adevarata;
Bucura-te, Ceea ce ai izgonit de acolo pe cei necredinciosi;
Bucura-te, Ceea ce ti-ai ales gradina tie Muntele acesta;
Bucura-te, Ceea ce locului acestuia darul tau l-ai fagaduit;
Bucura-te, datatoarea bunatatilor pamantesti tuturor credinciosilor ce locuiesc pe el;
Bucura-te, chezasuitoare mantuirii celei vesnice;
Bucura-te, mijlocitoare calda celor ce locuiesc in gradina ta;
Bucura-te, infricosarea tuturor vrasmasilor;
Bucura-te, Ceea ce ai fagaduit mila Fiului tau locului acestuia, pana la sfarsitul veacurilor;
Bucura-te, Ceea ce ai prevestit cu darul Lui nu se va departa de la Sfantul Munte;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 3:

Puterea Celui Preainalt cu apararea Maicii lui Dumnezeu a umbrit Sfantul Munte, surpaturile si vaile lui, ca un salas prea larg, l-a aratat tuturor celor ce in viata calugareasca doresc sa culeaga mantuire, si vor canta: Aliluia!

Icosul 3:

Avand purtare de grija pentru gradina ta si pentru poporul din pamantul Iriviei bine ai voit a se zidi, in locul unde insati ai statut cand ai venit la Athos, un locas al neamului lor ca un liman celor ce cauta mantuirea, si ai voit a le da icoana ta, ca toti sa zica tie:

Bucura-te, Ceea ce ai fost aleasa ocrotitoare pamantului Iviriei;
Bucura-te, ca tara aceasta s-a intors de la inselaciunea idoleasca la lumina lui Hristos;
Bucura-te, Odrasla mladitei celei nevestejite care ai odraslit acum viata luminata;
Bucura-te, Ceea ce ai crescut strugurii minunilor si ai bunei credinte;
Bucura-te, livada duhovniceasca pe Athlon sadita;
Bucura-te, Ceea ce ai izvorat curgere cu duhovniceasca luminare pentru pamntul Iviriei;
Bucura-te, gura lui Eftimie, cea cu cuvinte de aur;
Bucura-te, a lui Ioanichie cetate nebiruita;
Bucura-te, a calugarilor ingradire;
Bucura-te, liman lin celor ce cauta mantuire;
Bucura-te, Ceea ce fagaduiesti acelora odihna vesnica;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 4:

Izvor de ganduri de nedumerire avand intru sine, cinstita vaduva, cea din Niceea, s-a tulburat vazand Sfanta si prea laudata icoana a Maicii lui Dumnezu, impusa cu sulita ostasului celui stricator de icoane, dintru care indata a curs sange si ea de frica fiind cuprinsa, ca sa nu fie batjocorita Sfanta Icoana, cu rugaciuni si lacrimi varsand-o mergand spre apus, cu veselie a strigat: Aliluia!

Icosul 4:

Vazand calugarii Sfantului Munte, flacara ce se arata pe mare ca un stalp de foc, a carui inaltime ajungea pana la cer si stralucea ca un soare, si venind noaptea la malul marii au vazut Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu purtandu-se pe mare cu putere dumnezeiasca si au strigat celei pline de dar

Bucura-te, Rug nears ce te-ai vazut de puitorul de lege;
Bucura-te, stalp de foc care povatiesti pe cei din intuneric;
Bucura-te, scara care ajungi pana la cer, pe care s-a pogorat Dumnezeu;
Bucura-te, pod care treci la cer pe cei de pe pamant;
Bucura-te, raza zilei celei de taina;
Bucura-te, Ceea ce ai nascut lumina cea neapusa;
Bucura-te, Ceea ce n-ai invatat pe nimeni in ce chip a fost;
Bucura-te, Ceea ce esti imbracata in soare, care stralucesti cu darul si cu slava in toata lumea;
Bucura-te, stea care arati soarele;
Bucura-te, fulger care lumninezi sufletele si stralucesti gandurile celor credinciosi;
Bucura-te, stralucire care luminezi pe cei din intuneric;
Bucura-te, ca din tine a rasarit stralucirea cea cu multa lumina;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 5:

Icoana ta cea cu Dumnezeiasca mergere vrand sa o dai lacasului Manastirii Ivirii, zis-ai dumnezeiasca Maica Arhimandritului Gavriil: “mergi cu ceata calugarilor la malul marii si te pogoara in luciul ei si primeste Icoana mea”. Deci, el intraripat cu credinta si cu dragoste a mers pe apa ca pe uscat si au luat icoana in bratele sale si dobandind acea vistierie s-au bucurat zicand: Aliluia!

Icosul 5:

Vazut-au calugarii din Manastirea Ivirului de multe ori Icoana Maicii lui Dumnezeu din Biserica scoasa cu putere nevazuta stand deasupra portii, pe zidul curtii, si spaimantandu-se au zis unele ca acestea:

Bucura-te, Ceea ce bine ai voit a ne da Sfanta Icoana ta;
Bucura-te, Ceea ce ne-ai fagaduit-o acoperamant a fi noua;
Bucura-te, Ceea ce ai aratat dragostea ta catre lacasul nostru;
Bucura-te, Ceea ce ai aratat purtarea ta de grija pentru el;
Bucura-te, ajutorul nostru in tara straina;
Bucura-te, bunavointa lui Dumnezeu catre noi;
Bucura-te, indraznirea noastra catre Dumnezeu;
Bucura-te, izbavitoarea lacrimilor noastre;
Bucura-te, apararea noastra a celor sarmani;
Bucura-te, ingradirea noastra;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 6:

Propovaduitor al voii tale facand pe Gavril, ai zis catre el, Stapana: ” N-am venit sa fiu pazita de voi, ci ca sa fiu Eu pazitoare voua, nu numai in veacul acesta de acum ci si in cel viitor. Iata, dau semn voua, pana cand veti vedea icoana mea in manastire nu va lipsi de la voi darul si mila Fiului meu, ca toti sa strige Lui: Aliluia”

Icosul 6:

Bucurie mare s-a facut la toti cei ce au auzit fagaduintele tale, Maica lui Dumnezeu, si tie, Portaritei ceresti, Biserica ti-au ridicat calugarii in poarta manastirii, strigand asa:

Bucura-te, statatoarea inainte pentru noi, in cele viitoare;
Bucura-te, Ceea ce frica Domnului ne inveti pe noi;
Bucura-te, Ceea ce ne indreptezi pe calea cea buna;
Bucura-te, indraznirea si nadejdea noastra;
Bucura-te, asteptarea noastra si acoperamantul;
Bucura-te, Ceea ce ce ai plecat catre noi milostivirea Fiului tau;
Bucura-te, Ceea ce ne vestesti ca darul Lui va fi cu noi;
Bucura-te, Ceea ce Icoana te cea sfanta ne-ai dat-o noua arvuna a milei Fiului tau;
Bucura-te, Ceea ce ai dat ei darul facerii de minuni;
Bucura-te, Ceea ce departezi de la noi tot raul;
Bucura-te, Ceea ce deschizi intrarea a tot binele;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 7:

Vrand rau credinciosul Amira sa strice lacasul Manastirii Ivirului si obstea de calugari ce era adunata acolo sa o risipeasca, de graba au cunoscut apararea lacasului de catre Maica lui Dumnezeu, vazand corabiile sale in adancimea marii inecate si pe ostasii pierduti prin valurile marii. Deci infricosandu-se ei si venind cu smerenie au dat la manastire aur si argint, cerand iertare. Iar calugarii vazand acestea au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Multe si nenumarate minuni ai aratat, Maica lui Dumnezeu, plinind in manastire lipsa de vin, de faina si de untdelemn, pe cei indraciti vindecand, schiopilor darund umblare, orbilor vedere si toata neputinta vindecand, ca vazand aceste minuni sa-ti cantam tie:

Bucura-te, Aparatoare Doamna, care biruiesti pe vrasmasi;
Bucura-te, cea grabnica spre ajutor celor ce te cheama pe tine;
Bucura-te, Ceea ce nu treci cu vederea rugaciunea noastra;
Bucura-te, Ceea ce de la fagaduinta nu te intorci;
Bucura-te, Ceea ce intristarea intru bucurie o prefaci;
Bucura-te, Ceea ce lipsa din manastire tu o acoperi cu indestulare;
Bucura-te, a orbilor vedere;
Bucura-te, a schiopilor umblare;
Bucura-te, a tuturor scarbitilor mangaietoare;
Bucura-te, ca nu incetezi a ne purta de grija si a ne mantui pe noi;
Bucura-te, ca dintru atatea rele ne izbavesti pe noi;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 8:

Auzind Patriarhul Nicon de lacasul Manastirii Ivirului cel minunat, acoperit de Icoana Maicii Domnului, a dorit ca si tara lui sa aiba impartasire de darul ei. Pentru aceasta zidind locas in cinstea acestei preaslavite Icoane, cu osardie a cerut inchipuirea Sfintei Icoane cea facatoare de minuni a Maicii lui Dumnezu, ca prin acoperamantul ei, acoperiti fiind, sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Cu totul intru cei de sus fiind si de cei de jos nedespartindu-te, bine ai voit, Maica lui Dumnezeu, sa daruiesti aceeasi binecuvantare a Athosului si peste lacasul Manastirii Pecersca, al robului tau Antonie, prin asemanarea cinstitului tau chip cu care ai binecuvantat Athosul. Pentru aceea strigam tie:

Bucura-te, acoperamantul cel mai lat decat norul;
Bucura-te, ingradirea si intarirea drept credinciosilor;
Bucura-te, stalp nemiscat al Bisericii dreptmaritoare;
Bucura-te, infruntarea eresurilor si a dezbinarilor;
Bucura-te, Ceea ce multimea credinciosilor o luminezi cu stralucitoarele raze ale Icoanei tale celei facatoare de minuni;
Bucura-te, Cea ce izvorasti de la ea darurile vindecarilor si ale minunilor tale;
Bucura-te, ingrozirea vrasmasilor;
Bucura-te, veselia arhiereilor si a preotilor;
Bucura-te, povatuitoarea calugarilor si mantuirea a tot neamul crestinesc;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 9:

Toata osardia avand-o adunarea pustnicilor Manastirii Ivirul pentru zugravirea Preacinstitului chip al milostivei Portarite, savarsind cantari de rugaciune si cu apa de la minunata Icoana spaland scandura pe care voia sa zugraveasca cinstitul ei chip, au sfintit pe cuviosul Iamvlih, care nevoindu-se cu toata obstea parintilor, in post si rugaciuni, au zugravit inchipuirea Icoanei Maicii lui Dumnezeu, pentru care noi pururi strigam: Aliluia!

Icosul 9:

Pe ritorii cei mult vorbitori ii vedem, Nascatoare de Dumnezeu, a fi ca niste pesti fara de glas, ca nu se pricep dupa vrednicie sa laude toate minunile tale care le-ai aratat, neamului omenesc, de la Sfanta Icoana ta. Caci inca pe cale fiind spre tara ruseasca, s-au facut minuni, poruncind binecredinciosului Emanoil sa dea pretul rascumpararii celor necredinciosi care impiedicau mergerea Sfintei Icoane si indoit dupa aceea intorcandu-i lui. Iar noi pentru aceasta cu credinta strigam asa:

Bucura-te, izvorul minunilor cel nedesertat;
Bucura-te, ca totdeauna esti mijlocitoare catre Dumnezeu;
Bucura-te, scaparea celor din nevoi;
Bucura-te, mangaierea celor scarbiti;
Bucura-te, vindecarea bolnavilor;
Bucura-te, Maica milostiva a celor sarmani;
Bucura-te, intoarcerea la calea adevarului a celor robiti;
Bucura-te, chemarea pacatosilor la pocainta;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 10:

Vrand sa mantuiesti multi oameni din nevoi si din tot felul de scarbe, izvor de mila neimputinata izvorasti, dumnezeiasca Maica, de la Icoana ta, neamului nostru. Ca iata esti grabnic ajutatoare in lacasul Ivirului celui nou, inmultind darurile tale si in alte orase si manastiri si sate, celor ce te cinstesc pe tine toate cererile le implinesti, pentru aceea slavim pe Dumnezeu, care ne-a dat noua un asa dar, si strigam: Aliluia!

Icosul 10:

Zid esti, Nascatoare de Dumnezeu, cinului calugaresc si tuturor celor ce alearga la tine, ca Facatorul cerului si al pamantului salasluindu-se in Feciorescul tau pantece, a invatat pe toti ravnitorii de curatie si de intreaga intelepciune sa strige catre tine:

Bucura-te, vas ales al curatiei;
Bucura-te, cununa fecioriei;
Bucura-te, camara nuntii celei fara de de samanta;
Bucura-te, Mireasa nenuntita;
Bucura-te, Ceea ce ai nascut pe semanatorul curatiei;
Bucura-te, Ceea ce ai impreunat Domnului pe cei credinciosi;
Bucura-te, grabnica ajutatoare in viforul ispitelor;
Bucura-te, Ceea ce izgonesti asupririle vrasmasilor;
Bucura-te, Cea ce risipesti intunecarea patimilor celor de suflet pierzatoare;
Bucura-te, Ceea ce curatesti gandurile;
Bucura-te, Ceea ce ne inveti a uri dulcetile cele pamantesti;
Bucura-te, Ceea ce indreptezi mintile si inimile catre cele de sus;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 11:

Se biruieste toata cantarea care vrea sa tinda catre multimea milelor tale celor multe, ca de-ti vom aduce cantari la numar tocmai ca nisipul marii, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare, nimic nu plinim cum se cade, pentru aceasta cantam tie: aliluia!

Icosul 11:

Faclie primitoare de lumina aratata celor ce sunt in multimea necazurilor, vedem pe Preasfanta icoana a Maicii lui Dumnezeu ca primind focul cel nematerialnic al darului, lumineaza pe toti cu razele minunilor, invatandu-i a canta asa celei prea binecuvantate:

Bucura-te, ca esti grabnica ajutatoare;
Bucura-te, Ceea ce ne aperi pe noi de foc, de sabie si de navalirea altor neamuri;
Bucura-te, Ceea ce ne izbavesti pe noi de foamete si de moarte naprasnica;
Bucura-te, Ceea ce ne pazesti pe noi de toate relele cele aducatoare de moarte;
Bucura-te, ajutatoarea pe cale, pe uscat si pe ape, a celor necajiti;
Bucura-te, vindecarea durerilor celor sufletesti si trupesti;
Bucura-te, milostiva mangaietoare a celor scarbiti si impovarati;
Bucura-te, Ceea ce pe cei deznadajduiti ii intorci din groapa pierzarii;
Bucura-te, Ceea ce nici pe mine nu ma lasi fara ajutorul si apararea ta;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 12:

Vrand sa dea har datoriilor celor omenesti, datatorul de bine venit-a singur la cei ce se departasera de harul Lui, si rupand zapisul a daruit noua puternica mijlocire pe cea de dumnezeu cu dar daruita, pe Maica lui Dumnezeu, ca prin rugaciunile ei sa strigam pururi: Aliluia!

Icosul 12:

Cantand minunile tale cele aratate in viata aceasta, te laudam pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, ca pe un izvor nesfarsit al milei. Deci, cazand catre tine inaintea Icoanei tale celei facatoare de minuni, cu smerenie te rugam, fii noua acoperamant in ziua sfarsitului nostru, cand vom sta la infricosatul scaun de judecata al Fiului tau, ca sa cantam tie:

Bucura-te, ceea ce intru slava stai langa scaunul Fiului tau si acolo iti aduci aminte de noi;
Bucura-te, Cea ce dimpreuna cu Fiul tau si Dumnezeu imparatsesti in veci si pentru noi mijlocesti;
Bucura-te, ca celor ce nadajduiesc la tine le daruiesti sfarsit vietii fara durere si pasnic;
Bucura-te, Ceea ce ne izbavesti de ranile cele amare;
Bucura-te, Ceea ce ne izbavesti de duhurile cele din vazduh;
Bucura-te, stergerea pacatelor prin pocainta;
Bucura-te, dupa Domnul, nadejdea noastra a vietii celei fericite;
Bucura-te, ca celor ce nadajduiesc spre tine le randuiesti starea de-a dreapta a Fiului tau;
Bucura-te, ca fericitul glas care ne fagaduieste mostenirea imparatiei cerurilor, a-l auzi ne invredniceste;
Bucura-te, nadejdea cea tare a vesniciei mantuirii a tuturor crestinilor;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 13 : (acest condac se zice de trei ori)

O, Maica prea laudata, Preasfanta Doamna, Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, cauta spre noi, cei ce cu smerenie si cu lacrimi aducem aceste putine rugaciuni inaintea Preacuratei Icoanei tale, si toata asteptarea si nadejdea spre tine o punem. izbaveste-ne pe noi din toate nevoile si ispitele din viata aceasta, si ne scoate din munca ce va sa fie, ca prin tine sa fim mantuiti si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1 :

Ingerul cel mai intai statator trimis a fost sa zica Nascatoarei de Dumnezeu, cand a cazut ei sortii slujirii apostolesti in pamantul Iviriei: ” De Ierusalim nu te indeparta si nu te desparti, iar sortul ce ti-a cazut tie, se va arata luminat in zilele cele mai de apoi, ca te vei osteni in pamantul intru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:

Bucura-te, prin care lumii se va aduce mantuirea;
Bucura-te, prin care inselaciunea idoleasca se va surpa;
Bucura-te, prin care puterea stapanitorului intunericului se va rusina;
Bucura-te, prin care imparatia lui Hristos se va intari;
Bucura-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor cazuti in intunericul slujirii idolesti;
Bucura-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucura-te, slujitoare a Fiului tau si Dumnezeu;
Bucura-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucura-te, inaltimea faptelor bune;
Bucura-te, adancimea smeritei cugetari;
Bucura-te, prin care credinciosii cunosc pe Facatorul;
Bucura-te, prin care credinciosii se fac fii Tatalui;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

si Condacul 1 :

Aparatoare Doamna, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare, cantarile cele de lauda aducem tie noi robii tai, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit arma tare, zid nebiruit si straja nebiruita. Acopera-ne si ne apara pe noi toti de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si de toata vatamarea sufleteasca si trupeasca, ca sa strigam tie: Bucura-te, Portarita buna care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Nota: Textul Acatistului este preluat de pe blogul Logos (Portalul tineretului ortodox din Republica Moldova), iar cele doua imagini insotitoare de pe CrestinOrtodox.ro . Mai multe despre Icoana Portarita gasiti la acest link.